ICCJ. Decizia nr. 56/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 56/2011
Dosar nr. 8947/1/2010
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2011
Asupra plângerii de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin rezoluţia nr. 78/P/2010 din 20 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de lt.col. magistrat N.A., procuror militar şef serviciu urmărire penală şi judiciar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia Parchetelor Militare, sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art.271 C. pen. şi de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a dispune în sensul neînceperii urmăririi penale, procurorul a reţinut ca petentul A.I. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistratul menţionat, pentru mai multe infracţiuni, comise în rezolvarea unei sesizări, prin rezoluţia nr. 72/P/2010 din 25 iunie 2010, act fals în concepţia petentului.
În fapt, în dosarul susmenţionat, procurorul militar col. magistrat A.N. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de col. magistrat L.N. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 208-209, art. 246, art. 2611, art. 264 şi art. 261 C. pen.
În plângerea formulată împotriva magistratului militar menţionat, petentul A.I. a criticat modul în care acesta din urmă a apreciat modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu de către col. magistrat L.N., cu referire la soluţionarea plângerii acestuia prin rezoluţia nr. 72/P/2010 din 25 iunie 2010.
Prin rezoluţia nr. 78/P/2010 din 20 septembrie 2010 s-a constatat că în motivarea rezoluţiei nr. 72/P/2010, în mod corect s-a reţinut ca faptele sesizate de numitul A.I. nu s-au confirmat.
Prin urmare, întrucât faptele reclamate nu există, procurorul a valorificat procesual cazul de împiedicare a punerii în mişcare sau exercitării acţiunii penale şi a dispus în sensul neînceperii urmăririi penale.
Împotriva acestei rezoluţii petentul A.I. a formulat plângere, susţinând ca soluţia de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică, cu referire la încălcarea dispoziţiilor art. 277 C. proc. pen., ilegală şi abuzivă, cu referire la zădărnicirea punerii în mişcare a încheierilor nr. 63/2003 şi 224/2005 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin rezoluţia nr. 417/11/2/2010 din 14 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, a respins plângerea petentului A.I..
Pentru a dispune în sensul respingerii plângerii petentului A.I. împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de lt.col. magistrat A.N. sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, procurorul ierarhic superior a reţinut că:
- termenul de 20 zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen. nu priveşte plângerea prevăzută de art. 222 din acelaşi cod;
- inadvertenţa privitoare la data înregistrării plângerii petentului reprezintă o eroare de tehnoredactare, fără relevanţă asupra rezoluţiei sub aspectul temeiniciei şi legalităţii;
- hotărârile judecătoreşti menţionate de petent au fost respectate, în sensul că parchetul a efectuat cercetări şi a înaintat cererea de revizuire instanţei competente, respectiv Tribunalului Militar Timişoara. Totodată, plângerea penală scoasă de pe rolul instanţei supreme a fost înaintată organului de urmărire penala, unde aceasta fiind înregistrată sub nr. J8/P/2006 şi soluţionată printr-o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale.
Prin urmare, analizând plângerea formulată de petentul A.I., procurorul ierarhic superior a constatat, în raport de cele reţinute, că aceasta este neîntemeiată.
Împotriva soluţiei primare de netrimitere în judecată confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul A.I. a formulat plângere.
Petentul a susţinut că rezoluţia din data de 14 octombrie 2010 este „netemeinică, ilegală şi abuzivă”, sens în care învederează instanţei de judecată că :
- procurorul ierarhic superior a soluţionat plângerea cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) C. proc. pen.;
- procurorul ierarhic superior refuză să constate că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, atacată cu plângere, este adoptată cu nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, cu referire la încheierile nr. 63/2003 şi nr. 224/2005 ale Înaltei Curţi de Casaţie, cu atât mai mult cu cât adresa nr. 113645/2007 a Corpului de Control al M.I.R.A. a confirmat infracţiunile săvârşite de Poliţia Arad, respectiv probelor din dosarul nr. 6157/2004 al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au permis instanţei supreme să dispună cercetarea penală a procurorului J.S. Drept urmare, rezoluţia adoptată este falsă.
Plângerea este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia dispoziţiilor art. 1 C. proc. pen. rezultă că procesul penal nu poate fi privit ca o activitate de represiune ci, exclusiv, ca una desfăşurată pentru tragerea la răspundere doar a persoanei care a săvârşit o infracţiune.
În raport de dispoziţiile art. 1 şi art. 62 C. proc. pen., respectiv art. 17 alin. (2) C. pen., scopul procesului penal trebuie realizat în aşa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului, în raport de care nici o persoană nevinovată să nu suporte rigorile legii.
În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum acesta este determinat prin art. 200 C. proc. pen., legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a procesului penal.
Sesizat în unul dintre modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală, în succesiunea prevăzută de lege.
În anumite situaţii, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunii cu a cărei săvârşire organul de urmărire penală a fost sesizat, pot duce la constatarea unora dintre cazurile, reglementate prin art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi, respectiv, declanşarea procesului penal, se confirmă referatul de urmărire penală sau, după caz, când urmărirea penală este de competenţa procurorului, se dispune neînceperea urmăririi penale.
În cauză, constatându-se că nu s-a comis nicio faptă intrând sub incidenţa legii penale, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar procurorul ierarhic superior a respins plângerea şi a menţinut rezoluţia prin care s-a dispus în sensul neînceperii urmăririi penale.
Examinând legalitatea şi temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, confirmată de procurorul ierarhic superior, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. şi prin prisma motivelor invocate de petent, se constată următoarele:
Prin încheierea nr. 63 din 5 mai 2003, pronunţată în dosarul nr. 15/2003 al Curţii Supreme de Justiţie, Completul de 9 Judecători, având în vedere dispoziţiile art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a dispus scoaterea de pe rol a cererii de revizuire formulată de petentul A.I. şi trimiterea acesteia procurorului, în vederea efectuării actelor de cercetare prevăzute de art. 399 din acelaşi cod. Actele de cercetare au fost efectuate de Parchetul Militar Timişoara, iar cererea de revizuire a fost înaintată instanţei de judecată, aceasta fiind respinsă prin sentinţa nr. 128 din 08 octombrie 2003 a Tribunalului Militar Timişoara.
Prin încheierea nr. 224 din martie 2005, pronunţată în dosarul nr. 6157/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având în vedere art. 285 C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de pe rol a plângerii formulate de A.I., privindu-l pe gen. brigadă J.S. şi trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie. Cauza a fost înregistrată sub nr. 18/P/2006 şi a fost finalizată, la data de 02 august 2008, printr-o rezoluţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin urmare, criticile formulate de petent sub acest aspect se constată a fi neîntemeiate, rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, confirmată de procurorul ierarhic superior, fiind legală şi temeinică.
Cu privire la prima critică, referitoare la incompatibilitatea procurorului ierarhic superior, se constată că aceasta este neîntemeiată, în cauză nefiind incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate reglementate prin art. 48 alin. (1) lit. b)-i) şi alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, pentru motivele expuse, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 78/P din 20 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 78/P din 20 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 55/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
