ICCJ. Decizia nr. 576/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 576/2011
Dosar nr. 4917/2/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.380 din 21 decembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul S.E. cu privire la rezoluţia nr. 965/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut următoarele.
Petiţionarul S.E. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede cu privire la faptul că O.L.G. a folosit în cadrul unui proces civil acte notariale falsificate de notatorii publici M.T. şi B.F., cauza fiind înregistrată la nr. 128/P/2009, fiind declinată ulterior Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, unde a format obiectul dosarului nr. 965/P/2009.
Din actele premergătoare a rezultat că petiţionarul se referă la contractul de vânzare-cumpărare nr. 406/1986 întocmit de notarul public M.T. şi certificatele de moştenitor nr. 204 din 11 august 2003 şi nr.199/29 noiembrie 2003 întocmite de notarul public B.F., pentru PO.L.G.
Procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia nr. 965/P/2009 din 30 iulie 2009 întrucât faptele sunt prescrise - conf. art. 122 lit. d) C. proc. pen., iar pentru PO.L.G. - s-a trimis spre cercetare Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiori de Vede, competent în cauză.
Plângerea petiţionarului formulată împotriva rezoluţiei, conform art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul general prin rezoluţia nr. 1367/ll/2/din 11 septembrie 2009.
Curtea de Apel Bucureşti, sesizată conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. a respins - ca nefondată - plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 1367/ll/2/2009 din 11 septembrie 2009 pronunţată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei plângeri, petentul a formulat recurs, ce a fost admis de Înalta Curte prin Decizia penală nr. 986 din 15 martie 2010, întrucât în considerentele acesteia figura ca făptuitor în loc de P.O.L.G. – O. şi O.L.G. - persoane care nu există, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin sentinţa penală nr. 195/F din 25 iunie 2010 a respins plângerea petentului ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe petentul a formulat recurs, apreciind că cercetarea penală a fost incorectă şi incompletă, nu s-a dar curs cererilor şi solicitărilor de probatorii, s-au folosit acte false, încât se impunea obligarea părţilor la depunerea actelor originale, disjungerile nelegale făcute de procurori.......... la care au fost ataşate înscrisuri în susţinerea recursului.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petiţionar, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 68/1 C. proc. pen.,- care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Pretinsa nesoluţionare a „obiectului acţiunii" şi, respectiv, pretinsa neefectuare a actelor de cercetare penală, sunt critici neîntemeiate întrucât, pe de o parte, organele judiciare penale nu au competenţa soluţionării unor litigii de natură civilă, iar pe de altă parte, în cauză au fost efectuate acte premergătoare - ca acte prevăzute de Codul de procedură penală. Efectuarea actelor de cercetare penală propriu-zise (ca acte de urmărire penală), ar fi fost legal posibilă numai în măsura în care, din conţinutul actelor premergătoare, nu ar fost constatată incidenţa unuia dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Or, aşa cum au relevat actele premergătoare efectuate, în raport de infracţiunile pretins a fi comise, s-a împlinit termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen.
Ca atare, Înalta Curte constată că prin sentinţa pronunţată corect s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale, ceea ce împiedică examinarea fondului cauzei.
Aşa fiind, se găseşte nefondat recursul petiţionarului conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând a-l respinge în consecinţă.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.E. împotriva sentinţei penale nr. 195/F din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 581/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
