ICCJ. Decizia nr. 667/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 667/2011
Dosar nr. 1365/1/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă constată:
Prin Încheierea din 11 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 2231.1/102/2010, s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a apelanţilor-inculpaţilor Z.D.A., N.L.M. şi S.S.S., trimişi în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) C. pen. şi, respectiv, art. 211 alin. (1), (21) lit. a) C. pen., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea iniţială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura şi gravitatea deosebită a faptelor pentru care apelanţii-inculpaţi au fost condamnaţi în primă instanţă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii Z.D.A., N.L.M. şi S.S.S., solicitând revocarea măsurii preventive, susţinând că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea iniţială.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile nu sunt fondate.
Faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor şi ulterior s-a dispus condamnarea acestora prin hotărârea instanţei de fond, încadrate în dispoziţiile art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) C. pen., pentru inculpaţii Z.D.A. şi N.L.M. şi, respectiv, art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) C. pen. pentru inculpatul S.S.S., constau în aceea că la data de 8 aprilie 2010, prin imobilizarea şi exercitarea unor acte de violenţă asupra părţii vătămate G.G.Z., minoră în vârstă de aproape 13 ani, inculpaţii Z.D.A. şi N.L.M. au întreţinut pe rând raporturi sexuale cu partea vătămată, iar inculpatul S.S.S. a deposedat aceeaşi parte vătămată de telefonul său mobil, anterior săvârşirii violului, dar cu ajutorul celorlalţi doi coinculpaţi.
Măsura arestării preventive a fost luată pe temeiul dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că lăsarea inculpaţilor în liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de recurenţii-inculpaţi, Înalta Curte constată că acestea se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate, aşa cum în mod întemeiat a apreciat şi instanţa de apel.
Natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor de care inculpaţii sunt acuzaţi, importanţa valorilor sociale ocrotite şi puse în pericol prin acţiunile ilicite, împrejurările concrete în care se reţine că aceştia au acţionat - numărul participanţilor, vârsta fragedă a minorei şi determinarea cu care inculpaţii au acţionat, săvârşind infracţiunea de viol fără a ţine seama de opoziţia, planşetele şi rugăminţile victimei minore, precum şi caracterul şi gravitatea urmărilor produse asupra dezvoltării psihice şi fizice a minorei, demonstrează o periculozitate socială sporită a inculpaţilor şi justifică în continuare concluzia că prin lăsarea acestora în libertate se pune în pericol siguranţa publică, neexistând elemente care să prezume în mod rezonabil inexistenţa riscului de repetare a infracţiunilor.
În consecinţă, reţinând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situaţiei iniţial reţinute, pentru a repune în discuţie temeiurile care au determinat arestarea iniţială, temeiuri care se menţin şi în prezent pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod justificat instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinând starea de arest a inculpaţilor.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z.D.A., N.L.M. şi S.S.S. şi va dispune obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z.D.A., N.L.M. şi S.S.S. împotriva Încheierii din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2231.1/102/2010.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 663/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 677/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
