ICCJ. Decizia nr. 692/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiereanr. 692/2011
Dosar nr. 1970/1/2011
Şedinţa publică din 5 mai 2011
Asupra conflictului negativ de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată:
Prin sentinţa penală nr. 2356 din 02 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. 2106/197/2010 s-a dispus condamnarea inculpatului P.I., în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 631 din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 77 din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Braşov şi în consecinţă, s-a contopit restul rămas de executat de 778 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin sentinţă, dispunându-se ca inculpatul P.I. să executa pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare,la care a adăugat un spor de 6 luni pentru perseverenţă infracţională, urmând ca în final sa execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
A interzis inculpatului în baza art. 71 C. pen. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii
S-a constatat că inculpatul P.I. este arestat în altă cauză.
In fapt, s-a reţinut că după instalarea nopţii, în jurul orei 01,20, în timp ce se afle în incinta Gării CFR Braşov, inculpatul a sustras de pe o masă telefonul mobil marca Samsung aparţinând părţii vătămate A.G., scoţându-1 în mod ilicit din sfera de stăpânire a realului posesor, profitând de condiţia prielnică creată de timpul nopţii chiar dacă locul respectiv era iluminat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs inculpatul P.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. 2106/197/2010 cu prim termen de judecată la 03 februarie 2011.
Prin Decizia penală nr. 18/2011 Curtea de Apel Braşov, a calificat calea de atac formulată ca fiind apel şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Braşov.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Braşov a reţinut că dosarul nr. 2106/197/2010 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 25 ianuarie 2010, deci anterior intrării în vigoare a Legii 202/2010 (respectiv 25 noiembrie 2010), iar sentinţa penală nr. 2356/2010 atacată, a fost pronunţată la data de 02 decembrie 2010, deci ulterior intrării in vigoare a Legii 202/2010.
Invocând dispoziţiile art. XXIV alin. (2) din Legea 202/2010 curtea de apel a constatat că prezenta cauză era, la data schimbării competenţei materiale a tribunalelor şi curţilor de apel, în curs de judecată, astfel încât ea rămâne supusă normelor de procedură existente anterior intrării în vigoare a Legii 202/2010, inclusiv a normelor care reglementează competenţa după materie şi funcţională a instanţelor de control judiciar. Referitor la aceste cauze, Curtea de Apel a mai reţinut că nu are competenţa materială şi funcţională de a judeca recursurile, întrucât nu reprezintă cauze „cu care instanţa să fi fost sesizată după intrarea în vigoare a legii" aşa cum prevede partea finală a alin. (2) al art. XXIV; nici tribunalele nu pot, pentru aceleaşi motive să judece aceste cauze în recurs. Pe altă parte, s-a învederat că recunoscând părţii din aceste cauze dreptul la o singură cale de atac, după ce acesta a început sub imperiul altor norme procesuale, mai favorabile părţii, întrucât recunoşteau dreptul părţii la exercitarea a două căi de atac, reprezintă o încălcare a principiului predictibilităţii legii, garantat atât de legislaţia internă cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România.
Prin Decizia penală nr. 78/A din 28 februarie 2011 Tribunalul Braşov, în temeiul art. 42 C. proc. pen., art. 28 pct. 3 C. proc. pen., art. XXIV din Legea nr. 202/2010 a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de inculpatul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 2356/2010 a Judecătoriei Braşov în favoarea Curţii de Apel Braşov.
În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenta sens in care a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict de competenta.
S-a constatat că inculpatul P.I. este arestat în altă cauză.
Relativ la calificarea căii de atac formulată în cauză, Tribunalul Braşov a constatat, similar cu prima instanţă, că în cauză este vorba de un recurs iar competenţa aparţine - potrivit art. 28 pct. 3 C. proc. pen. astfel modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea 202/2010 - Curţii de Apel Braşov şi nu Tribunalului Braşov.
În opinia tribunalului, trebuie avută în vedere data pronunţării hotărârii primei instanţe şi nu data sesizării Judecătoriei Braşov prin rechizitoriu - data anterioară intrării în vigoare a Legii 202/2010, neputând fi ignorat principiu „tempus regit actum " principiu cu mult anterior exprimării ambigue a legiuitorului român prin Legea 202/2010.
Sub aspect procedural, este aplicabil numai principiul imediatei aplicări a legii de procedură, ce presupune că aceasta se aplică tuturor actelor efectuate în activitatea procesuală, în perioada de timp în care este în vigoare, indiferent de data săvârşirii infracţiunii pentru care se formulează acuzaţia penală şi de data începerii procesului penal (înainte sau după intrarea legii de procedură în vigoare).
S-a apreciat că dispoziţiile art. XXVI alin. (2) din Legea nr. 202/2010 au în vedere doar competenţa materială, nu şi cea funcţională, stabilind că „instanţele legal investite la data schimbării competenţei" rămân competente a judeca anumite cauze, fără a-şi declina competenţa în funcţie de noile modificări procesuale.
Prima activitate desfăşurată de instanţa sesizată cu o cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri este verificarea căi de atac în funcţie de normele procesuale în vigoare la momentul pronunţării hotărârii atacate potrivit principiului „ tempus regit actum".
Or, relativ la cauza de faţă - faţă de incidenţa Legii 202/2010 în vigoare la momentul pronunţării sentinţei penale 2356/2010 a Judecătoriei Braşov - calea de atac ce se poate exercita este cea a recursului, în lipsa unor dispoziţii exprese contrare fiind incident, aşa cum s-a mai subliniat, vechiul principiu al aplicării imediate a noii legi de procedură.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov, constată că această din urmă instanţă este competentă material să soluţioneze recursul declarat împotriva sentinţei penale nr. 2356 din 02 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Braşov.
Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010, care cuprinde dispoziţii finale şi tranzitorii, prevede în art. XXIV alin. (1) că „hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."
Prin legea menţionată au fost modificate şi unele dispoziţii din Codul de procedură penală, şi anume art. 361 alin. (1) lit. a), în sensul că nu pot fi atacate cu apel sentinţele pronunţate de judecătorii şi art. 3851 alin. (1) lit. a) care prevede că pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate de judecătorii.
Din interpretarea dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) mai sus enunţate rezultă, fără echivoc, că numai hotărârile nedefinitive pronunţate înainte de 25 noiembrie 2010 - data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură penală nemodificate prin legea menţionată.
per a contrario, hotărârile pronunţate în cauzele penale, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de noua lege, respectiv de Codul de procedură penală modificat, fiind lipsită de relevanţă data sesizării instanţei de judecată.
In speţă, sentinţa penală nr. 2356 a Judecătoriei Braşov, fiind pronunţată la data de 02 decembrie 2010 se încadrează în categoria hotărârilor judecătoreşti care, potrivit Legii nr. 202/2010, sunt supuse numai căii de atac a recursului [art. 385/1 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., modificat) a cărui soluţionare este de competenţa curţii de apel, conform art. 28/1 pct. 3 C. proc. pen., modificat.
Dispoziţiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile în cauză, ele vizând competenţa organelor judiciare în privinţa proceselor aflate în curs de judecată la data modificării Codului de procedură penală, adică a cauzelor în care sesizarea instanţei de judecată s-a făcut mai înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi în care nu s-a pronunţat încă o hotărâre; referitor la căile de atac, sunt aplicabile doar prevederile alin. (1) al articolului menţionat şi care, în opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sunt fără echivoc.
In consecinţă, reţinând că în privinţa căilor de atac relevanţă prezintă data la care s-a pronunţat hotărârea şi nu data la care a fost sesizată instanţa de judecată, în baza art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul P.I. în favoarea Curţii de Apel Braşov, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul P.I. în favoarea Curţii de Apel Braşov, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 05 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 684/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 694/2011. Penal → |
|---|
