ICCJ. Decizia nr. 694/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiereanr. 694/2011
Dosar nr. 2013/1/2010
Şedinţa publică din 5 mai 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 42 din 3 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 2623/740/2010 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce face obiectul dosarului menţionat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti reţinându-se următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 441 din 14 decembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 2623/740/2010, Judecătoria Alexandria s-a dispus condamnarea inculpatului C.C.M. la câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi reţinerea disp. art. 74, art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
S-a mai reţinut că, împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.C.M. la data de 20 decembrie 2010, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului la 7 ianuarie 2011 sub nr. 2623/740/2010 şi că, la data de 3 februarie 2011, Tribunalul Teleorman, instanţa din oficiu a calificat calea de atac exercitată de inculpat ca fiind recurs, în raport de disp. art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
A mai reţinut instanţa că, în raport de disp. art. 281 pct. 3 C. proc. pen., privitor la competenţa materială a curţilor de apel judecarea recursului în cauză este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i-a trimis dosarul, spre competentă soluţionare.
Prin Decizia nr. 434 din 25 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 2623/740/2010, s-au calificat ca apeluri, căile de atac exercitate de inculpatul C.C.M. şi Statul prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Teleorman, în dosarul nr. 2623/740/2010, s-a admis excepţia de competenţă materială, invocată de Ministerul Public şi, în consecinţă, a declinat competenţa de judecare a apelurilor în favoarea Tribunalului Teleorman.
În temeiul art. 43, alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru stabilirea competenţei.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute în alin. (2) al art. XXIV din Legea nr. 202/2010, dispoziţii care trebuie interpretate în mod sistematic dar şi cu ajutorul raţionamentelor logice, întrucât în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală nu s-a urmărit eliminarea unei căi de atac (în cazul de faţă eliminarea apelului), iar prezenta cauză se afla în curs de judecată la data schimbării competenţei materiale a judecătoriei, instanţă legal sesizată,competentă funcţional şi material, de a judeca în primă instanţă infracţiunile de evaziune fiscală.
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă ivit în cauză între Tribunalul Teleorman şi Curtea de Apel Bucureşti, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 441 din 14 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Alexandria, în dosar 2623/740/2010 s-au dispus următoarele:
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. art. 74, art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C.M., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74, art. 76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74, art. 76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi în baza art. 82 C. pen. a fixat termen de încercare de 3 ani.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei cu închisoare.
A admis acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpat să plătească către bugetul statului suma de 966.251 lei plus majorări de întârziere calculate până la stingerea debitului.
Judecata s-a desfăşurat conform art. 320/1 C. proc. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel apărătorul ales al inculpatului C.C.M., la data de 20 decembrie 2010, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la 7 ianuarie 2011 sub nr. 2623/740/2010.
La termenul de judecată din 3 februarie 2011, Tribunalul Teleorman, din oficiu a calificat calea de atac exercitată de apărător, pentru inculpat, ca fiind recurs în raport de prevederile art. 361 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 385/1 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Procedând astfel şi invocând disp. art. 281 pct. 3 C. proc. pen., referitoare la competenţa materială a curţilor de apel în soluţionarea recursurilor declarate împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, în mod corect s-a stabilit că, în cauză, competenţa de soluţionare a acesteia aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
Înalta Curte, constată că opinia tribunalului este corectă, iar în cauza de faţă competenţa materială de a soluţiona calea de atac exercitată, respectiv cea a recursului, revine Curţii de Apel Bucureşti, pentru următoarele argumente.
Prin Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor s-au modificat, printre altele şi dispoziţiile Codului de procedură penală.
Conform acestor modificări, în art. 361 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se arată că nu pot fi atacate cu apel sentinţele pronunţate de judecătorii.
Potrivit modificărilor aduse art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate de judecătorii.
Competenţa soluţionării recursurilor împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii, în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalelor, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege, revine curţii de apel, conform art. 282 pct. 3 C. proc. pen.
Legea nr. 202/2010 cuprinde o serie de dispoziţii tranzitorii, iar în art. XXIV alin. (1) se arată că: „hotărârile pronunţate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.
per a contrario, rezultă că hotărârile pronunţate în cauzele penale după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de noua lege.
Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010.
Sentinţa nr. 441 a Judecătoriei Alexandria a fost pronunţată la data de 14 decembrie 2010, astfel că se încadrează în această categorie, respectiv este supusă căii de atac a recursului, iar competenţa de soluţionare a acestui recurs revine Curţii de Apel Bucureşti.
Argumentele prezentate de Curtea de Apel Bucureşti în hotărârea de declinare a competenţei trimit la prevederile alin. (2) al art. XXIV din Legea nr. 202/2010, care însă nu au incidenţă în cauză, deoarece se referă la modificarea competenţei organelor judiciare în privinţa cauzelor aflate în curs de judecată şi nu la căile de atac, acestea fiind vizate de norma tranzitorie cuprinsă în alin. (1), aşa cum s-a evocat mai sus.
Pentru aceste considerente, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că în cauză competenţa de soluţionare a recursului declarat de inculpat revine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul C.C.M., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Onorariul de avocat parţial pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 692/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 702/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
