ICCJ. Decizia nr. 823/2011. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 823/2011
Dosar nr. 1160/1/2011
Şedinţa publică din 7 iunie 2011
Asupra contestaţiei la executare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin decizia penală nr. 339 din 01 februarie 2011, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de partea vătămată – partea civilă I.R.C. împotriva deciziei penale nr. 88 din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul M.I.
S-a casat decizia recurată numai cu privire la latura penală, în sensul că s-a decis înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., menţinându-se sentinţa penală nr. 584/D din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj.
Recursul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.
Prin sentinţa penală nr. 584 D din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Cluj îl condamnase pe inculpatul M.I. la 4 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, cu aplicarea art. 4 lit. a) şi a art. 76 lit. b) C. pen., fapta comisă la 02 mai 2005, victimă fiind I.C.R..
Apelurile formulate de partea vătămată-partea civilă şi de către inculpat împotriva sentinţei amintite au fost admise de Curtea de Apel Ploieşti (cauza fiind de competenţa acesteia prin admiterea unei cereri de strămutare promovată de inculpat), prin decizia penală nr. 88 din 11 octombrie 2010, dispunându-se, ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării acesteia (art. 861 C. pen.), pe durata termenului de încercare de 6 ani.
După soluţionarea recursurilor parchetului şi părţii vătămate-părţii civile astfel cum s-a detaliat, condamnatul, la data de 09 februarie 2011, sub nr. 4786 a înaintat instanţei supreme, contestaţia la executare împotriva hotărârii penale nr. 339 din 01 februarie 2011, el motivând că „se iveşte o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută respectiv hotărârea nr.339 a fost dată cu încălcarea art. 47 C. proc. pen.,. ceea ce, în temeiul art. 197 C. proc. pen. duce la nulitate absolută,....fiind astfel îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.”
Dezvoltând parcursul judiciar al cauzei sale, în esenţă, contestatorul relevă că „nu s-a clarificat, fără echivoc, traiectul loviturii aplicate părţii vătămate”, iar completul de judecată din recurs, a fost alcătuit din doi judecători care compuseseră completul care a pronunţat decizia penală nr. 340 din 29 ianuarie 2008, astfel că aceştia au devenit incompatibili şi, deci, decizia contestată este nulă, iar inexistenţa clarificării traiectului loviturii conduce la nelămurirea hotărârii ce se execută.
Contestaţia la executare nu este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 415 C. proc. pen., hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive. Art. 417 acelaşi cod prevede că hotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, când: b). cauza a fost rejudecată de către instanţa de recurs, după admiterea recursului.
Art. 420 C. proc. pen. prevede că pedeapsa închisorii se pune în executare prin emiterea mandatului de executare, acesta emiţându-se de către judecătorul delegat al instanţei de executare (în cauză aceasta fiind prima instanţă de judecată) în baza extrasului hotărârii instanţei superioare.
Potrivit dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
În cauză, din verificarea dispozitivului deciziei penale contestate nu se constată vreo nelămurire cu privire la ce se execută sau vreo împiedicare la executare, menţinerea sentinţei penale nr. 584 D din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj prin care inculpatul la acea dată M.I. a fost condamnat la 4 ani închisoare, însemnând executarea pedepsei în regim de privare de libertate.
Cum celelalte motive dezvoltate de contestator nu pot fi analizate în cadrul contestaţiei la executare, aceasta se va respinge.
Conform dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat M.I. împotriva deciziei penale nr. 339 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1504/117/2008.
Obligă contestatorul condamnat să plătească suma de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 07 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 827/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 821/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
