ICCJ. Decizia nr. 85/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 85/2011
Dosar nr. 2497/40/2010
Şedinţa publică din 13 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 460 din 11 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 2497/40/2010, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii C.I. şi C.E., împotriva deciziei penale nr. 330 din 29 iunie 2010 a Tribunalului Botoşani.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de recurs a reţinut că la 4 noiembrie 2008, C.I. şi C.E. s-au plâns la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, ei cerând începerea urmăririi penale în contra lui M.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Organul judiciar sesizat, prin rezoluţia nr. 5376/P/2008 din 20 martie 2009, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale în ce-l priveşte pe M.I., în cauză lipsind latura subiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Prin ordonanţa nr. 633/II/2 din 5 iunie 2009, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani a respins plângerea formulată împotriva rezoluţiei amintite.
Plângerea aceloraşi petenţi la instanţa competentă a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa penală nr. 3309 din 27 noiembrie 2009 a Judecătoriei Botoşani.
Împotriva sentinţei, petentul C.I. a declarat recurs, cale de atac respinsă ca nefondată prin Decizia penală nr. 49 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Botoşani.
În fapt, prin hotărâri pronunţate în civil, s-a stabilit că F.C., de la care M.I. deţinea 0,24 ha teren intravilan încă din anul 1991, vânzătoarea moştenindu-l de la B.G., în condiţiile în care titlul de proprietate nr. 71111 din 31 ianuarie 1997 emis pentru C.E., prin Decizia civilă nr. 777/2006 a Tribunalului Botoşani, a fost dat în baza unei hotărâri a Comisiei judeţene Botoşani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor fără a fi fost înscrisă moştenitoarea, M.I. a avut convingerea că posedă titlu de proprietate, astfel că în sarcina sa nu se poate reţine latura subiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Tribunalul Botoşani, la 8 februarie 2010, a fost investit cu judecarea contestaţiei în anulare formulată de C.I., el motivând că subzistă toate cazurile prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 330 din 29 iunie 2010, Tribunalul Botoşani a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare, din interpretarea dispoziţiilor art. 386-392 C. proc. pen. rezultând că împotriva deciziei pronunţată de o instanţă de recurs legea procesual penală nu prevede încă un recurs, art. 392 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. nefiind aplicabile cauzei.
Împotriva deciziei, contestatorul, la data de 21 octombrie 2010, a formulat un nou recurs, motivat pe considerentele de fapt considerate a fi de natură a atrage răspunderea penală a lui M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 392 alin. (4) C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţie (în anulare) este supusă apelului, iar Decizia dată în apel, este supusă recursului.
În cauză din verificarea lucrărilor şi raportarea la normele procesual penale, se constată că a fost atacată cu recurs o decizie pronunţată de curtea de apel în recurs, motiv pentru care, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct.1 lit. a) C. proc. pen., acesta este inadmisibil.
Fiind în culpă procesuală, recurentul contestator, potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr. 460 din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 845/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 853/2011. Penal → |
|---|
