ICCJ. Decizia nr. 853/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 853/2011
Dosar nr. 11662/118/200.
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 134 din 15 aprilie 2010, Tribunalul Constanţa a admis cererea formulată de părţile civile, prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice reţinute faţă de inculpatul C.C., din art. 174 C. pen., art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) C. pen., art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
A respins ca nefondată cererea formulată de inculpat prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice prin reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 174 C. pen. în referire la art. 175 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C., la pedeapsa închisorii de 13 (treisprezece) ani şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b) C. pen.
În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul C.C. să execute pedeapsa mai grea, de 13 (treisprezece) ani şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul C.C.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la data de 9 octombrie 2009 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă G.G.R. şi C.D., C.I., C.G., C.T.
A obligat pe inculpatul C.C. la suma de 868 lei, cu titlul de despăgubiri civile către Spitalul Clinic Judeţean Constanţa.
A constatat că partea civilă C.L. nu a precizat cuantumul şi natura pretenţiilor civile solicitate iar părţile civile C.D., C.I., C.G., C.T. nu au formulat pretenţii civile în nume propriu.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. a dispus confiscarea cuţitului cu lamă metalică de 14 cm., aflat în plicul sigilat nr. 1 ataşat dosarului.
A respins cererea formulată de partea civilă C.T. privind acordarea de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.C. la suma de 2000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul C.C. şi victima G.I. au trăit în concubinaj la locuinţa inculpatului timp de 5 ani de zile, alături de copiii pe care îi avea fiecare din relaţii anterioare.
Relaţia s-a deteriorat pe fondul consumului de alcool de către inculpat, a laturii violente ce se dezvăluia în aceste episoade de conflict, precum şi ca urmare a unor incidente legate de copilul fiecăruia.
Victima G.I. a luat hotărârea de a se despărţi de inculpat astfel că în luna mai s-a mutat împreună cu copilul său G.G.R. la martorul I.M., pentru a locui cu chirie.
Inculpatul a insistat în perioada următoare să se împace şi fosta concubină să se reîntoarcă la locuinţa sa, iar victima a acceptat, însă certurile au reapărut, iar în luna august 2009, după un alt episod de violenţă, G.I. s-a reîntors definitiv la camera închiriată de martorul I.M., unde fiul său rămăsese să locuiască chiar şi după împăcarea mamei sale cu inculpatul, în luna mai.
Inculpatul C.C. a continuat în perioada ce a urmat să îi ceară fostei concubine să se întoarcă încă o dată să trăiască în casa sa insistenţe ce se amplificau ori de câte ori acesta consuma băuturi alcoolice.
La data de 08 octombrie 2009, inculpatul a consumat din nou alcool, (cantitatea declarată de acesta fiind de 200 grame de ţuică, inculpatul susţinând că a consumat-o în jurul prânzului alături de alimente) şi s-a fixat pe ideea că G.I. i-a promis că va veni să îi facă gem de gutui, deşi în realitate nu a existat o astfel de înţelegere şi obligaţie asumată de victimă, după cum susţine martorul I.M.
Sub acest pretext, inculpatul a mers la gardul martorului, de mai multe ori în cursul dimineţii, strigând-o şi, în final, în după-miaza zilei, în jurul orelor 15,00, venind a cincia oară, a şi intrat în curtea proprietarului.
Martorul I.M. a ieşit imediat din casă auzindu-l pe inculpat strigând-o pe G.I., s-a îndreptat către inculpat cerându-i să iasă din curte.
Inculpatul s-a apropiat de martor până aproape de un metru distanţă faţă de acesta, moment în care cel din urmă a observat lama unui cuţit ieşind din mâneca inculpatului şi a ridicat bastonul. Imediat apoi a intervenit victima care s-a băgat între cei doi, pentru a apăra pe gazda sa, cerându-i totodată inculpatului să nu lovească pe bătrân.
În acel moment inculpatul a luat-o în braţe pe victimă, trăgând-o spre poarta curţii dar imediat apoi s-a auzit strigătul victimei în timp ce inculpatul se prăbuşea peste aceasta şi împreună peste un gărduţ.
Văzând acest lucru, martorul a lovit cu bastonul pe inculpat, în zona dreaptă a capului acestuia.
C.C. a susţinut în declaraţia dată în faţa instanţei că a plecat imediat acasă, a spălat cuţitul de sânge, a mers la o vecină şi i-a povestit că şi-a înjunghiat fosta concubină după care a continuat să răzuie gutuile pe care iniţial dorise ca G.I. să le facă gem.
Această susţinere nu este reală în totalitate, având în vedere că vecina în cauză, martora I.M. a arătat că în dimineaţa zilei de 8 octombrie 2010 inculpatul a venit să o roage să îl ajute la prepararea gemului de gutui, iar la o oră de la plecarea acestuia s-a întors susţinând că a omorât pe fosta concubină. Cuţitul a fost luat de martoră, aşa cum susţine nora sa I.U.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 700/A3 din 26 ianuarie 2009 întocmit de Serviciul Judeţean de medicină Legală Constanţa moartea numitei G.I. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute constitutiv unui hemotorax masiv stâng prin plagă înjunghiată toracal stânga.
Leziunea de violenţă a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor – înţepător posibil cuţit ,cu lungimea de 14 cm, şi lăţimea de maxim 6 cm., de la stânga la dreapta şi orizontal uşor oblic în jos, autorul fiind in faţa victimei.
Având în vedere declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, potrivit cărora, inculpatul s-a înarmat cu un cuţit şi a pornit spre locuinţa unde se afla victima, cu intenţia de a-i suprima viaţa, instanţa de fond a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor simplu în infracţiunea de omor calificat, în sensul că fapta a fost comisă cu premeditare.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu procesul - verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe fotografice, acte medico-legale, declaraţiile părţii civile, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul C.C. a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele săvârşite, afirmând că le-a comis datorită consumului de alcool.
Audiat în faţa instanţei de fond, inculpatul C.C. a avut o atitudine de recunoaştere a faptei, arătând, însă că a fost împins de către partea vătămată şi lovit cu bastonul de către martorul I.M., iar în acel moment nu a mai judecat şi nu s-a gândit că o loveşte pe victimă într-o zonă ce i-ar putea provoca moartea.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar faţă de împrejurarea că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a reţinut în favoarea acestuia, circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., coborând pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
Cu privire la latura civilă a cauzei, a reţinut instanţa de fond că C.L., fiul major al victimei nu a precizat cuantumul şi natura despăgubirilor solicitate, iar părţile civile C.D., C.I., C.G. şi C.T. nu au formulat pretenţii civile în nume propriu, ci în numele fiului major al victimei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa care a solicitat înlăturarea disp. art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa majorării pedepsei, părţile civile, atât pe latură penală solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, cât şi pe latură civilă, solicitând majorarea pretenţiilor civile până la limita solicitată şi inculpatul C.C. care a criticat sentinţa instanţei de fond cu privire la încadrarea juridică a faptei, individualizarea pedepsei şi modul de rezolvare a laturii civile.
Prin Decizia penală nr. 99/P din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul inculpatului C.C. şi a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 134 din 15 aprilie 2010 a Tribunalului Constanţa, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate în temeiul art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi ref. la art. 76 lit. a) C. pen. şi la cuantumul pedepsei rezultante în urma aplicării prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi rejudecând:
În temeiul prevederilor art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi cu referire la art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.C. în pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 15 aprilie 2010 la zi.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale nr. 134 din 15 aprilie 2010 a Tribunalului Constanţa în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentei decizii.
În baza prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi părţile civile C.I., C.D., C.G., C.T., C.L. şi G.G.R. împotriva sentinţei penale nr. 134 din 15 aprilie 2010 a Tribunalului Constanţa.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanţii părţi civile să plătească statului suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate în apelul parchetului au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că doar apelul inculpatului este întemeiat şi numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., producând efecte şi în privinţa acestei infracţiuni.
Cu privire la celelalte critici formulate de apelanţi a reţinut instanţa de apel că nu sunt întemeiate, situaţia de fapt şi încadrarea juridică dată faptelor fiind corecte, iar latura civilă a cauzei a fost just soluţionată în raport de probele dosarului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că în mod greşit s-a reţinut agravanta referitoare la premeditare, solicitând schimbarea încadrării juridice şi, de asemenea, reducerea pedepsei aplicată pentru infracţiunea de omor, arătând că este prea aspră în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei.
Solicită, de asemenea inculpatul, reţinerea scuzei provocării cu consecinţa reducerii pedepsei.
În susţinerea recursului inculpatului, invocă cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare, invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare pentru considerentele ce urmează.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate, în cauză, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situaţiei de fapt reţinută, în mod corect apreciind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor de omor calificat prev. de art. 174-art. 175 lit. a) C. pen. şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.
Probele administrate în cauză au dovedit faptul că în ziua de 8 octombrie 2009, pe fondul consumului de alcool a pătruns, fără drept în curtea persoanei vătămate I.M. înarmat cu un cuţit, unde în cursul unui conflict cu concubina sa care refuza să se împace cu el şi să se întoarcă în locuinţa comună a înjunghiat-o pe aceasta cu un cuţit pe care îl avea asupra sa producându-i leziuni ce au condus la decesul victimei.
Încadrarea juridică dată infracţiunii de omor corespunde situaţiei de fapt stabilite de instanţa de fond în urma unei analize judicioase a tuturor probelor administrate în cauză.
În mod cu totul justificat, instanţa de fond a reţinut că inculpatul C.C. a premeditat comiterea infracţiunii de omor, el pregătind comiterea acestei fapte, martorul O.M., declarând că în ziua de 8 octombrie 2009 s-a întâlnit cu inculpatul care i-a spus că va merge la domiciliul martorului I.M., unde locuia cu chirie concubina sa şi îi va omorî pe amândoi.
Această declaraţie a martorului este întărită şi de atitudinea inculpatului care, în realizarea celor afirmate, s-a înarmat cu un cuţit şi s-a îndreptat spre locuinţa unde se afla victima.
Nici atitudinea martorului I.M., o persoană în vârstă, care se deplasa cu ajutorul unui baston şi nici atitudinea victimei care i-a cerut inculpatului să părăsească curtea imobilului nu îl îndrituiau pe acesta să adopte un comportament atât de violent soldat cu decesul victimei.
Probele administrate în cauză au dovedit faptul că martorul I.M. l-a lovit pe inculpat cu bastonul, după ce acesta aplicase victimei lovitura letală, astfel încât solicitarea inculpatului de a se reţine disp. art. 73 lit. b) C. pen., nu reprezintă decât o încercare a acestuia de a-şi atenua răspunderea penală.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului Înalta Curte reţine că, a fost corect dozată, instanţa de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală ca şi poziţia sinceră manifestată de acesta pe parcursul procesului penal au fost avute în vedere au fost avute în vedere de instanţa de fond care le-a acordat eficienţa necesară coborând pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
Înalta Curte, realizând propria analiză, apreciază că nu este posibilă o reapreciere a circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, existând riscul de a duce în derizoriu actul de justiţie prin aplicarea unei pedepse care nu ar mai corespunde gradului de pericol social ridicat al faptei comise.
Numai în acest mod, apreciază Înalta Curte că poate fi atins scopul educativ şi coercitiv al pedepsei prevăzut de disp. art. 52 C. pen.
Ca atare, nici cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nu este incident în cauză.
Faţă de considerentele arătate, reţinând că în cauză nu pot fi identificate alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va computa prevenţia de la 9 octombrie 2009 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 99/P din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 octombrie 2009 la 4 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 85/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 855/2011. Penal → |
|---|
