ICCJ. Decizia nr. 855/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 855/2011
Dosar nr. 1004/90/2010
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 687/F din 28 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 97/1998 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 722/1998 formulată de revizuientul D.G., aflat în stare de deţinere în Penitenciarul Colibaşi, judeţul Argeş.
A fost obligat revizuientul la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus şi onorariul pentru apărător desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, ce s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. 1004/90/2010, condamnatul D.G. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 97/1998, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 722/1998.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că declaraţiile mai multor martori audiaţi în cursul procesului penal nu corespund adevărului, aceştia săvârşind infracţiunea de mărturie mincinoasă.
De asemenea, a susţinut că se impune administrarea de noi probe, prin ascultarea de martori, întrucât nu s-a ţinut seama de dovezile existente în cauză, din care rezultă nevinovăţia sa, fapta de omor fiind săvârşită de numita D.M.
Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 97 din 23 septembrie 1998, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 722/1998, în urma schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 319 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.G. la 1 an închisoare.
Prin Decizia penală nr. 42/A din 25 februarie 1999, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 255/1999, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi, fiind înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Recursul formulat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 1061 din 15 martie 2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
S-a reţinut, sub aspectul stării de fapt, că la data de 24 octombrie 1997, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, a lovit-o pe soţia sa, D.M., care, gravidă fiind, a dat naştere, spontan, unui făt viu, care a fost luat de inculpat şi aruncat în WC, unde a şi fost găsit de organele de poliţie.
Tribunalul a apreciat că revizuirea unei hotărâri penale definitive se poate cere numai pentru motivele şi în condiţiile expres şi limitativ stipulate de art. 394 C. proc. pen.
În cauză, condamnatul D.G. a invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen.
Din analiza motivelor pe care s-a întemeiat cererea introdusă de revizuient, a rezultat, în opinia tribunalului, însă, că nu este incident nici unul dintre aceste cazuri de revizuire.
Cererea de revizuire nu poate fi fundamentată pe criticile aduse probatoriului administrat în cursul procesului penal, modului de interpretare al acestuia ori conţinutului situaţiei de fapt stabilite, după cum nu poate avea la bază solicitarea administrării unor noi probe, deoarece s-ar ajunge la o prelungire a probaţiunii după pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare.
Revizuientul nu a invocat un fapt sau o împrejurare nouă, ci s-a referit, în esenţă, la aceleaşi apărări ridicate în ciclul ordinar de judecată, ocazie cu care au fost examinate şi înlăturate.
Cât priveşte susţinerile revizuientului referitoare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martorii audiaţi în cauză, este de observat, a reţinut tribunalul, că nu există o hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului care să constate comiterea unei asemenea fapte penale, astfel că, motivul invocat nu este dovedit prin mijloacele prevăzute de lege [art. 395 alin. (1) C. proc. pen.].
Prin Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, s-a statuat că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă.
Întrucât aspectele invocate nu pot constitui caz de revizuire, având în vedere că nu se încadrează în cele restrictiv admis de normele legale în materie, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., cererea introdusă de condamnatul revizuent D.G. a fost respinsă, de către tribunal, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuientul D.G., care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei apelate şi, pe fond, audierea copiilor inculpatului-revizuient, în vederea admiterii cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 96/A din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuient D.G., în prezent deţinut în Penitenciarul Colibaşi, împotriva sentinţei penale nr. 68/F din 28 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 1004/90/2010.
A fost obligat apelantul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat că pe calea revizuirii nu se poate obţine o prelungire a probatoriului, iar martorii audiaţi nu au fost condamnaţi pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă şi nici nu s-a constatat comiterea unei asemenea fapte prin ordonanţa procurorului pentru a se justifica revizuirea hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, revizuientul D.G., care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire.
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care se îndreaptă erorile de judecată cu privire la faptele cauzei, datorate necunoaşterii de către instanţele care au pronunţat hotărâri definitive a unor fapte şi împrejurări în funcţie de care acestea nu corespund adevărului şi, ca urmare legii.
Cazurile pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen.
Or, cererea recurentului revizuient D.G. nu se întemeiază pe nici unul dintre aceste cazuri.
Astfel, recurentul aduce critici probatoriului administrat în cursul procesului penal, modului de interpretare al acestuia, al conţinutului situaţiei de fapt stabilite, solicitând administrarea unor probe, care nu sunt noi şi nu relevă aspecte care să nu fi fost analizate de către instanţe. Ceea ce se urmăreşte practic nu este altceva decât o prelungire a probaţiunii după pronunţarea unei hotărâri definitive, fapt inadmisibil.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului referitoare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martorii audiaţi în cauză, aşa cum corect au constatat şi cele două instanţe, nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului care să constate comiterea unor asemenea fapte, aşa cum impun dispoziţiile legale.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata recursul nefondat, iar în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul D.G. împotriva deciziei penale nr. 96/A din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 853/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 857/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
