ICCJ. Decizia nr. 861/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 861/2011
Dosar nr. 2010/215/2010
Şedinţa publică din 04 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 730 din 19 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 2010/215/2010, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins plângerea formulata de petentul N.M., cu domiciliul în Craiova, judeţul Dolj, împotriva rezoluţiei din 05 octombrie 2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosarul nr. 12909/P/2008 şi împotriva rezoluţiei din data de 14 decembrie 2009 din dosarul nr. 3909/II/2/2009, ca neîntemeiată şi a menţinut rezoluţiile atacate ca fiind temeinice şi legale.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că, la data de 22 ianuarie 2010, a fost înregistrată pe rolul instanţei plângerea formulată de petentul N.M. împotriva rezoluţiei din 05 octombrie 2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosarul nr. 12909/P/2008 şi împotriva rezoluţiei din data de 14 decembrie 2009 din dosarul nr. 3909/II/2/2009.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluţia este netemeinică şi nelegală întrucât declaraţiile date în faza de urmărire penală nu corespund realităţii, iar persoanele audiate se fac vinovate de mărturie mincinoasă.
În fapt, s-a reţinut că la data de 02 decembrie 2008, persoana vătămată N.M. a formulat plângere penală împotriva făptuitoarei D.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., întrucât într-o cauză penală ar fi dat declaraţii contradictorii.
Prin rezoluţia nr.5151/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita D.V. apreciind că, sub aspectul laturii obiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.260 alin. (1) C. pen., întrucât în cauza civilă în care a fost audiată avea calitatea de martor, iar în cauza penală, pe cea de făptuitoare.
Prin rezoluţia din 05 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 12909/P/2008 s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale faţă de numita D.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 260 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei soluţii, petentul în termen legal a formulat plângere către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, care a respins plângerea.
Împotriva acestei soluţii, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la instanţa de judecată.
În temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petentul N.M. împotriva rezoluţiei din 05 octombrie 2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosarul nr. 12909/P/2008 şi împotriva rezoluţiei din data de 14 decembrie 2009 din dosarul nr. 3909/II/2/2009, ca neîntemeiată şi a menţinut rezoluţiile atacate ca fiind temeinice şi legale.
Împotriva acestei sentinţe penale nr. 730/2010 a declarat recurs petentul N.M., solicitând trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea completării probatoriului cu acte, martori.
În motivarea recursului au fost invocate aspecte din declaraţiile intimatei D.V. şi a altor martori audiaţi în cauză, subliniindu-se caracterul de contradictorialitate al acestor declaraţii, poziţie pe care respectivele persoane au avut-o şi într-o procedură civilă.
Prin Decizia penală nr. 692 din 22 octombrie 2010, Tribunalul Dolj a respins recursul declarat de petentul N.M., ca nefondat şi a obligat recurentul la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Tribunalul, analizând legalitatea şi implicit temeinicia instanţei de fond, a constatat că rezolvarea juridică adoptată atât de către organul de urmărire penală, cât şi ulterior de către instanţă ca urmare a soluţionării plângerii, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., are în vedere probatoriul cauzei, făcându-se o interpretare logico-juridică a tuturor actelor premergătoare începerii urmăririi penale.
Astfel, în mod corect instanţa a reţinut că reclamantul a semnat cererea de împrumut, sumă ce a fost ridicată, numărată anterior de către intimata B.G. la rugămintea reclamantului.
În ceea ce priveşte anumite relatări contradictorii invocate de către recurent, ca fiind făcute de intimata D.V., denaturând adevărul în favoarea numitei B.G., nu au fost susţinute în cauză, avându-se în vedere că nu s-a dezvoltat o altă situaţie de fapt, ci numai sub aspectul formei în care au fost relatate împrejurările stării de fapt, se remarcă o diferenţiere, care nu are menirea de a contura o nouă stare de fapt pe baza căreia să apară oportună una dintre soluţiile prevăzută de art. 2781 pct. 8 lit. b) C. proc. pen.
Apreciindu-se ca întemeiată soluţia instanţei de fond, care a concretizat că motivarea făcută de către organul de urmărire penală, atunci când a fost expusă situaţia de fapt, nu contravine probelor premergătoare urmăririi penale, în speţă neconturându-se afirmaţii, omisiuni ale intimatei în relatarea unor împrejurări esenţiale care pot servi la stabilirea adevărului, instanţa de recurs a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs petentul învederând că trebuiau completate probele administrate.
Recursul s-a constatat că este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., hotărârile pronunţate în cazul plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, se atacă doar cu recurs, de persoanele care au formulat plângere.
Rezultă deci, că asemenea plângeri sunt susceptibile de a fi atacate numai pe calea recursului, în cadrul căruia se şi definitivează, astfel că noua cale de atac este inadmisibilă şi a fost respinsă în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. prin Decizia penală nr. 1359 din 24 noiembrie 2010.
Şi împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs petentul N.M.
Evident că recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., hotărârile pronunţate în cazul plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, se atacă doar cu recurs, de persoanele care au formulat plângere.
Asemenea plângeri sunt susceptibile de a fi atacate numai pe calea recursului, în cadrul căruia se şi definitivează, ceea ce s-a concretizat încă de la nivelul Tribunalului Dolj, prin Decizia nr. 692 din 11 octombrie 2010, astfel că o nouă cale de atac a fost apreciată ca fiind inadmisibilă şi a fost respinsă în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. prin Decizia penală nr. 1359 din 24 noiembrie 2010, iar a promova un nou recurs şi împotriva acestei din urmă decizii este din nou o chestiune aflată în afara cadrului procesual penal legal.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul N.M. împotriva sentinţei penale nr. 1359 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 858/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 866/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
