ICCJ. Decizia nr. 106/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 106/2012
Dosar nr. 4468/2/2011
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 317/ F din 30 iunie 2011 pronunţată în dosarul nr. 4468/2/2011 (1846/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus:
În baza art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpata D.L.J., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere.
Conform dispoziţiilor art. 862 C. pen., a stabilit un termen de încercare de 5 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de
pe lângă Tribunalul Bucureşti;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existentă;
- să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare;
- să nu intre în legătură cu persoana denunţătoare şi coinculpatul N.M.
A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 11/11 din 7 mai 2011 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii de o zi, apoi arestarea preventivă din momentul încarcerării până la punerea efectivă în libertate.
A dispus restituirea către denunţătoarea P.E. a sumei de 1000 RON consemnată la C.E.C. – B. şi a sumei de 2300 EURO.
În baza art. 191 C. pen., a obligat inculpata la 3000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 108/P/2011 din data de 12 mai 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei D.L.J., judecător în cadrul Judecătoriei Cornetu, judeţul Ilfov pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a inculpatului N.M. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 şi art. 7 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. b) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele: La data de 14 aprilie 2011, P.E. a fost căutată la domiciliul părinţilor său din localitatea Cornetu de inculpatul N.M. care a afirmat că vine din partea judecătoarei de la Cornetu. Întrucât P.E. se afla în zona Băneasa, s-a stabilit telefonic o întâlnire ulterioară între cei doi. în cursul aceleiaşi zile, spre seară, la locuinţa numitei P.E. s-a prezentat inculpatul N.M. care, după ce s-a prezentat (fără ca P.E. să înţeleagă şi să reţină numele) a intrat într-un vestibul al locuinţei pentru a discuta. Inculpatul N.M. a luat loc la o masă, a pipăit tăblia mesei şi a scaunului, după care a solicitat ca tatăl numitei P.E. să părăsească încăperea întrucât trebuie să discute între patru ochi cu aceasta.
Pe parcursul discuţiei, N.M. a afirmat către P.E. că este trimis de judecătoarea D. (aşa cum a rezultat şi din declaraţiile denunţătoarei) de la Judecătoria Cornetu şi că în schimbul unei sume de bani judecătoarea îi poate oferi acesteia soluţionarea favorabilă a dosarelor. Pentru a o convinge pe martora denunţătoare că este trimis de judecătoare, N.M. a apelat-o telefonic pe aceasta şi a spus: „Am ajuns la fătuca noastră, am corupt-o mâine seară”. Discuţia dintre cei doi s-a încheiat, P.E. lăsând să se înţeleagă că este de acord cu propunerea inculpatului N.M.
La data de 15 aprilie 2011, martora denunţătoare P.E. s-a întâlnit cu inculpatul N.M. în faţa sucursalei băncii R. din oraşul Bragadiru, fiecare dintre ei făcând deplasarea cu autoturismul personal, respectiv F.K. şi V. Inculpatul i-a solicitat denunţătoarei să urce în maşină, însă aceasta a refuzat din motive personale, astfel că au mers la o cofetărie aflată în apropiere. în discuţia ce a avut loc, inculpatul N.M. i-a spus martorei denunţătoare P.E. că trebuie să „plătească” pentru flecare dosar, iar pentru unul dintre dosare preţul este de 2.500 de euro. Inculpatul a subliniat, că suma trebuie plătită cât mai repede şi că nu este mare raportat la numărul de dosare aflate pe rol, şi mai mult, ca o parte din bani trebuie să ajungă la Preşedintele Judecătoriei Cornetu, solicitând totodată „un avans de 1500 Euro”. P.E. a achiesat la propunerea inculpatului N.M., solicitând un răgaz pentru a face rost de bani, întrucât era o sumă destul de mare de care nu dispunea în acel moment.
În seara zilei de 15 aprilie 2011, inculpatul N.M. i-a trimis inculpatei D.L.J. următorul mesaj text: „M-a sunat E. dak pot să o las până marţi”. Inculpata a răspuns la mesaj la data de 16 aprilie 2011 ora 10:54:03: „Nu e o problemă poate sta şi o lună” (mesaj relevant raportat la solicitarea denunţătoarei de a fi lăsată o perioadă de timp pentru a face rost de bani).
În ziua de 17 aprilie 2011, ora 08:54:34, inculpata D.L.J. a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul N.M., pe parcursul căreia l-a întrebat: „Asta E. cât a zis că ?” răspunsul inculpatului fiind: „Nu, nu,nu ! Nu Nu ştiu, Nu ştiu, Nu ştiu, Nici nu i-am spus!” (în mod evident inculpata cunoştea de activitatea inculpatului de pretindere în numele său a sumei de 2500 Euro).
La data de 17 aprilie 2011, ora 15:47:36, inculpatul N.M. a contactat-o telefonic pe denunţătoare.
În seara zilei de 26 aprilie 2011, inculpatul N.M. împreună cu fiul său N.M.I., s-au deplasat la domiciliul denunţătoarei, unde în faţa porţii au purtat un scurt dialog cu fiul cel mare al numitei P.E., întrebându-l pe acesta dacă mama lui este acasă şi dacă o cheamă „F.”. Prezenţa inculpatului şi a fiului său a fost observată de către denunţătoare care se uita pe fereastra locuinţei. La acest moment, P.E., conform propriilor declaraţii, a dorit să evite o discuţie cu cei doi, întrucât nu dispunea de suma de bani pretinsă de inculpatul N.M.
Ulterior, în ziua de 27 aprilie 2011, ora 10:53:15, denunţătoarea l-a contactat telefonic pe inculpat şi l-a întrebat cum vor proceda, acesta recomandându-i să rămână acasă pentru că o va suna el. La ora 14:58:14, denunţătoarea P.E. a fost sunată de inculpat care i-a spus că se află în faţa porţii şi o aşteaptă. Conform înţelegerii, P.E. a ieşit din curte, a mers la autoturismul inculpatului şi aşezându-se pe scaunul din dreapta faţă i-a spus acestuia că nu este de acord să meargă singură cu el în maşină. N.M. a replicat că „nu este singura femeie din maşină”, moment în care denunţătoarea privind spre bancheta din spate a autoturismului a observat-o pe inculpată. Astfel, au stabilit ca denunţătoarea să îi urmeze cu autoturismul propriu până în locul indicat de inculpat. Au oprit cele două maşini la intersecţia „B.” dinspre Clinceni, denunţătoarea parcând în spatele autoturismului în care se aflau cei doi inculpaţi.
P.E. a coborât din maşina sa şi imediat a urcat pe bancheta din spate a vehiculului marca V. unde se afla inculpata D.L.J. În interiorul autoturismului a avut loc o discuţie între P.E. şi inculpata D.L.J., cu intervenţii ale inculpatului N.M., pe tema unor dosare civile pe care P.E. le avea pe rolul Judecătoriei Cornetu. La un moment dat, denunţătoarea, pentru a fi sigură că banii pe care îi dă drept mită ajung unde trebuie, a întrebat-o pe inculpată ce act poate să îi ofere pentru a fi convinsă că dosarele se vor soluţiona în favoarea sa. Pentru a o asigura pe P.E. că discută cu cine trebuie, inculpata s-a oferit să îi arate legitimaţia de judecător, însă, deşi o avea asupra sa, conform propriei declaraţii, a renunţat la acest lucru, avertizată fiind de inculpatul N.M., prezent la acel moment în autoturism. Inculpata D.L.J. i-a recomandat lui P.E. ca avocatul care o reprezintă în procesele civile, să solicite conexarea dosarelor, pentru ca să ajungă „la ea la C 4„ întrebând-o ce doreşte de fapt „să facă” în dosare. La un moment dat, în discuţie a intervenit şi inculpatul N.M. care a întrebat-o pe inculpata D.L.J. dacă P.E. a fost vreodată prezentă în instanţă, răspunsul fiind negativ. În continuare, inculpata D.L.J. i-a spus denunţătoarei că poate să suspende sau să amâne executarea un an, doi sau trei, pentru a intra în licitaţie publică. Contrariată şi aparent necunoscătoare în ceea ce priveşte situaţia dosarelor civile, P.E. a întrebat ce act primeşte dacă dă suma de bani, D.L.J. răspunzând că poate „să îi ofere suspendarea executării ori să ţină dosarele 2 ani”.
La finalul discuţiei, inculpatul N.M. a întrebat-o pe P.E. dacă are încredere în ei să le dea ceva la acel moment. Aceasta a răspuns afirmativ şi a scos din geantă suma de 1.000 RON pe care i-a lăsat pe scaunul din faţă al autoturismului, loc indicat de inculpatul N.M. După remiterea sumei de bani, P.E. a părăsit autoturismul, cu promisiunea inculpatului N.M. că va fi sunată de pe alt număr de telefon.
Pe tot parcursul dialogului, inculpatul N.M., a fost suspicios cu privire la atitudinea denunţătoarei care vorbea tare şi folosea des cuvântul „bani” recomandându-i să facă referire la „avan sul pentru o maşină”.
La data de 03 mai 2011, în jurul orelor 14:30, inculpatul N.M. a contactat-o telefonic pe denunţătoarea P.E., însă aceasta nu i-a răspuns. Ulterior, în aceeaşi zi, la ora 16:11:13, denunţătoarea l-a sunat pe inculpatul N.M., care i-a cerut să se întâlnească „mâine” (04 mai 2011) însă P.E. a refuzat, motivat de faptul că este plecată „la târguri”, astfel că au stabilit să se vadă „Joi de dimineaţă” (05 mai 2011).
În data de 04 mai 2011, ora 14:47:46, denunţătoarea l-a contactat pe inculpatul N.M. după ce, în prealabil, în jurul orelor 13:30, fusese sunată de acesta şi au stabilit să se întâlnească „mâine dimineaţă (05 mai 2011) la şapte jumătate”.
În dimineaţa zilei de 05 mai 2011, în jurul orelor 07:20, inculpatul N.M. s-a deplasat cu autoturismul marca V. condus de fiul său N.M.I., din comuna 1 Decembrie spre comuna Clinceni, la domiciliul inculpatei D.L.J.
Inculpata a urcat în autoturism pe bancheta din spate, unde se afla şi inculpatul N.M. şi au continuat deplasarea spre localitatea Cornetu. Conform înţelegerii din ziua precedentă, la ora 07:53:24, inculpatul N.M. a sunat-o pe denunţătoare şi i-a solicitat să iasă în faţa porţii. Denunţătoarea s-a conformat, a ieşit din curte, a traversat strada, a intrat în autoturism şi s-a aşezat pe locul din dreapta al banchetei din spate alături de cei doi inculpaţi.
P.E. a iniţiat discuţia cu inculpata D.L. întrebând-o ce trebuie să ceară avocatul în instanţă pentru soluţionarea dosarelor. Imediat, inculpatul N.M. a intervenit şi i-a atras atenţia denunţătoarei că „avocatul nu trebuie să ştie nimic”. Pentru a fi mai convingătoare, denunţătoarea a scos o agendă din geantă pe care să noteze ceea ce discutau. Inculpata D.L.J. a avut intenţia de a nota ea însăşi în agendă, însă s-a răzgândit, fiind avertizată de inculpatul N.M. A urmat un dialog între inculpată şi denunţătoare, pe parcursul căruia inculpata D.L.J. a dat asigurări că dacă avocatul din procesul civil face ce recomandă ea, va putea suspenda executarea şi totodată „să ţină dosarul vreo doi ani”. Inculpata i-a recomandat denunţătoarei să spună avocatului că sfaturile cu privire la ce urma să solicite instanţei, le-a primit de la o rudă mai îndepărtată care are cunoştinţe juridice, iar la finalul discuţiei, inculpatul N.M. a atenţionat-o pe inculpată că trebuie să plece la instanţă, astfel că „fiind târziu” a făcut semn cu mâna denunţătoarei să dea suma de bani. P.E. a scos din geantă suma de 2300 Euro, pe care, iniţial, a avut intenţia de a-i aşeza în buzunarul din spate al scaunului dreapta faţă, însă inculpata a intervenit şi a spus că banii trebuie număraţi, „să ştie câţi numără”. După ce a numărat banii şi i-a aşezat în locul indicat iniţial de inculpat, denunţătoarea a întrebat-o pe inculpată pentru care dintre dosare sunt „plătiţi” aceşti bani. Inculpata a răspuns: „La mai multe e, la tot ce pot! La tot ce se poate .. conexa”.
La scurt timp, inculpata D.L.J. a părăsit autoturismul alături de inculpatul N.M., îndreptându-se către sediul Judecătoriei Cornetu. Inculpatul a revenit în maşină, şi sesizând că în preajmă se află organele de poliţie, a luat banii din buzunarul scaunului, i-a verificat preţ de câteva minute, după care i-a aşezat la loc, acolo unde au fost găsiţi cu ocazia, percheziţiei efectuate asupra autoturismului marca V.
Imediat după oprirea în trafic a autoturismului condus de inculpatul N.M., pe strada Crizantemelor, inculpata D.L.J. a fost identificată şi condusă la maşină pentru a participa la procedura de constatare a infracţiunii flagrante.
Faptele aşa cum au fost descrise mai sus, au fost dovedite prin probele administrate în faza de urmărire penală şi care au constat din declaraţiile olografe ale denunţătoarei P.E., autorizaţiile de interceptare a convorbirilor telefonice şi în mediu ambiental şi notele de redare a convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpaţilor, planşele foto de constatare a infracţiunii flagrante, actele depuse de denunţătoarea P.E. privind acţiunile sale în justiţie la Judecătoria Cornetu, hotărârile şi adresele din partea C.S.M. privind statutul inculpatei D.L.J.
Faţă de cei doi inculpaţi, s-a luat măsura arestării preventive, de către Curtea de Apel Bucureşti faţă de inculpatul N.M., iar faţă de inculpata D.J. s-a luat această măsură de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pe o perioadă de 15 zile, emiţându-se mandatul de arestare preventivă nr. 11/11 din data de 7 mai 2011. Inculpatul N.M. a fost arestat prin încheierea de şedinţă din data de 6 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, emiţându-se pe numele acestuia mandatul de arestare preventivă nr. 134/ UP din aceeaşi dată. Prin încheierea din 6 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă iniţial propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării preventive a inculpatei D.L.J.
La termenul de judecată din data de 24 iunie 2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpata D.L.J. a arătat că recunoaşte în totalitate faptele şi a cerut să se judece în condiţiile art. 320l C. proc. pen., cerere admisă de instanţa de fond.
Individualizarea pedepsei aplicată inculpatei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), judecătorul fondului apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 86l C. pen., care conţine suficiente obligaţii restrictive care impuse inculpatei pot contribui la corecţia sa socială, la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Aplicarea unei pedepse privative de libertate în opinia judecătorului fondului, ar fi mult prea represivă atât pentru inculpată, dar şi pentru familia sa.
Reţinându-se că în calitatea sa de judecător, inculpata a încălcat, la un moment dat, deontologia profesională, săvârşind acte grave de corupţie, prin aceasta creând o stare de repulsie nu numai faţă de colegii de „breaslă”, dar şi în rândul opiniei publice în general, s-a considerat totuşi, că faptele inculpatei au avut loc pe fondul unui dezechilibru familiar şi chiar social. Faptul că soţul inculpatei a decedat în luna martie 2011, că are spre creştere şi educare doi copii minori, a fost de natură a crea convingerea instanţei de fond că fapta inculpatei a fost un accident în viaţa sa.
Având în vedere aspectele mai sus arătate, cum şi poziţia procesuală a inculpatei, de regret şi căinţă faţă de fapta comisă, judecătorul fondului a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acesteia în condiţiile art. 861 C. pen., corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de inculpatul N.M. care a susţinut că nu este vinovat şi a solicitat administrarea de probe, instanţa de fond a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetării judecătoreşti. împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În primul rând, s-a susţinut că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei în condiţiile art. 861 C. pen., exprimă blândeţe şi o îndepărtare de la criteriile generale de individualizare a pedepsei şi că nu reflectă gradul ridicat de pericol social concret al faptei comise care este evidenţiat de împrejurările săvârşirii infracţiunii, de mijloacele folosite, de calitatea pe care inculpata a deţinut-o, de urmarea produsă şi de impactul asupra ordinii publice.
În al doilea rând, s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus restituirea către denunţătoare a sumelor de 1000 RON, consemnată la C.E.C. B. şi respectiv, de 2300 euro. Soluţia corectă ce se impunea a fi pronunţată sub acest aspect, era restituirea sumei de 500 RON de către inculpată către denunţătoare şi să se constate că suma de 2300 euro a reintrat în patrimoniul D.N.A.
În fine, s-a arătat de către parchet că sentinţa este nelegală şi sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), în sensul că instanţa de fond nu a indicat în mod concret durata cât inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de parchet, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum cer dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. (hotărârea recurată nu este supusă căii de atac a apelului), Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este în parte fondat.
Obligarea intimatei-inculpate să restituie denunţătoarei P.E. suma de 1000 RON consemnată la C.E.C. – B. şi suma de 2300 euro, dispusă de instanţa de fond, este greşită.
Referitor la suma de 1000 RON pretinsă de inculpată şi remisă de către denunţătoare, din probele administrate în cursul urmăririi penale (recunoscute şi însuşite de inculpată şi în baza cărora aceasta a solicitat să se judece) rezultă că din această sumă, intimata inculpată a beneficiat efectiv doar de 500 RON, sumă care a fost consemnată pe numele său conform recipisei nr. 2844214/10 mai 2011. Diferenţa până la concurenţa sumei de 1000 RON a fost consemnată pe numele inculpatului N.M., trimis în judecată în aceeaşi cauză pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, respectiv pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită în prezent judecat în dosarul nr. 5900/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, format în urma disjungerii din prezenta cauză, aşa cum rezultă din recipisa nr. 2844202/1 din 10 mai 2011.
În ce priveşte suma de 2300 euro, din procesul-verbal nr. 108/P/2011 întocmit la data de 5 mai 2011 rezultă că aceasta nu aparţine denunţătoarei P.E., ci provine din depozitul constituit la nivelul D.N.A., conform art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002 şi a fost ridicată de organele de urmărire penală din autoturismul în care se afla inculpata, conform procesului-verbal încheiat la data de 5 mai 2011 cu ocazia prinderii în flagrant a acesteia şi a complicelui său .
Prin urmare, suma pe care intimata inculpata trebuie să o restituie denunţătoarei este de 500 RON (suma de care a beneficiat efectiv), iar referitor la suma de 2300 euro, instanţa de fond trebuia să constate că aceasta a reintrat în patrimoniul D.N.A.
Recursul parchetului este fondat şi sub aspectul criticii care vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), în sensul că instanţa de fond nu a indicat în mod concret durata cât inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv.
În conformitate cu dispoziţiile art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., dispozitivul trebuie să cuprindă cele hotărâte de instanţă cu privire la deducerea reţinerii şi arestării preventive, indicându-se partea din pedeapsa executată în acest mod, iar potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., „timpul reţinerii şi arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate”.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că intimata inculpată D.L.J. a fost reţinută pe o perioadă de 24 de ore, în data de 5 mai 2011, şi arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 11/11 din 07 mai 2011 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind eliberată la data de 30 iunie 2011 conform adresei nr. 29767/2011 a Penitenciarului de Femei Târgşor.
Prin urmare, instanţa de fond, dispunând condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, era obligată să constate că aceasta a fost reţinută în data de 5 mai 2011 şi arestată preventiv în perioada 7 mai 2011 - 30 iunie 2011.
În ce priveşte pedeapsa aplicată intimatei inculpate, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de parchet, că a fost corect individualizată atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.
Este de netăgăduit faptul că infracţiunile de corupţie sunt grave, iar codul deontologic al magistratului obligă la observarea atentă din partea acestuia a relaţiilor personale, evitarea persoanelor predispuse la corupţie sau care tind să se folosească de amiciţia cu un magistrat pentru a rezolva probleme personale şi a obţine venituri necuvenite.
Coinculpatul N.M., recidivist, trimis în judecată în aceeaşi cauză, s-a infiltrat în anturajul intimatei-inculpate pe care a cunoscut-o cu ocazia ceremoniilor de înmormântare a soţului acesteia, a profitat de starea psihică alterată în care se afla intimata, de faptul că nu poseda permis de conducere şi era nevoită să facă deplasări, inclusiv cu copiii minori în vârstă de 3 şi respectiv 5 ani, oferindu-se să o însoţească şi să îi faciliteze transportul de la domiciliu la locul de muncă.
Din probele administrate în faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul N.M. i-a făcut cunoştinţă inculpatei D.L.J. martora denunţătoare, că a afirmat faţă de aceasta din urmă că este în relaţie de prietenie cu intimata-inculpată şi a intermediat primirea de către inculpată a sumelor de 1000 lei şi ulterior, de 2300 euro de la denunţătoare.
Intimata inculpată a recunoscut contextul în care a cunoscut-o pe denunţătoare, precum şi promisiunile făcute acesteia că va soluţiona favorabil dosarele de care P.E. era interesată, conduita sa sinceră contribuind în mod decisiv la reducerea timpului necesar efectuării urmăririi penale şi la soluţionarea cauzei care o privea, la primul termen de judecată.
În opinia Înaltei Curţi, care concordă cu cea a instanţei de fond, perioada de timp executată în arest preventiv este suficientă pentru ca inculpata să conştientizeze gravitatea faptei sale, iar menţinerea condamnării în condiţiile art. 86l C. pen., dispusă de prima instanţă, constituie un avertisment pentru aceasta şi chiar fără executarea pedepsei nu va mai comite infracţiuni.
Pe de altă parte, aplicarea unei sancţiuni nu trebuie să se repercuteze negativ asupra situaţiei familiale a celui condamnat, iar executarea pedepsei în regim de detenţie aşa cum a solicitat parchetul, ar lăsa fără ocrotire părintească 2 copii minori, de vârste foarte mici şi al căror echilibru sufletesc a fost profund afectat de absenţa mamei de la domiciliu pe perioada arestului preventiv.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de parchet, se va casa în parte sentinţa, în sensul că se va înlătura dispoziţia privind „restituirea către denunţătoarea P.E. a sumei” de 1000 lei consemnată la C.E.C. B. şi a sumei de 2300 euro şi se va dispune ca inculpata să restituie denunţătoarei suma de 500 lei, constatându-se că suma de 2300 euro a reintrat în patrimoniul D.N.A.
Se va constata că inculpata a fost reţinută în data de 5 mai 2011 şi arestată preventiv în perioada 7 mai 2011 - 30 iunie 2011.
Neconstatându-se din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei recurate se vor menţine în rest dispoziţiile acesteia.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., secţia judiciară penală, împotriva sentinţei penale nr. 317/ F din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, privind pe inculpata D.L.J.
Casează, în parte, sentinţa penală recurată şi, rejudecând:
Înlătură dispoziţia privind restituirea către denunţătoarea P.E. a sumei de 1000 lei consemnată la C.E.C. B. şi a sumei de 2300 euro.
Dispune ca inculpata să restituie denunţătoarei P.E. suma de 500 lei.
Constată că inculpata a fost reţinută în data de 5 mai 2011 şi arestată preventiv în perioada 7 mai 2011 - 30 iunie 2011.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1071/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1545/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
