ICCJ. Decizia nr. 1071/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1071/2012

Dosar nr. 3695/3/2011**

Şedinţa publică din 9 aprilie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată că, prin sentinţa penală nr. 704 din 9 septembrie 2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţii M.M. şi G.Ş. din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi faptei comise de inculpatul R.C.Ş. din infracţiunea prevăzută art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cea prevăzută art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul M.M. a fost condamnat, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani închisoare, în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320* alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani închisoare, iar, în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320* alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului M.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 23 octombrie 2010 pană la 09 septembrie 2011, iar, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a acestuia.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Totodată, inculpatul M.E.C. a fost condamnat, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la 3 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 1 an închisoare, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 1 an închisoare, iar, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la 6 luni închisoare, dându-se spre executare acestuia, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare, cu aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen., făcându-se aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 23 octombrie 2010 pană la 09 septembrie 2011, iar, în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.C.Ş., în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., acesta a fost condamnat la 4 luni închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen., art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 4 luni, conform art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 23 octombrie 2010 pana la 04 ianuarie 2011.

Totodată, instanţa de fond, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), l-a condamnat pe inculpatul M.D. la 6 luni închisoare, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 3 ani închisoare, iar, în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 1 an închisoare, dându-se spre executare acestuia, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat prevenţia inculpatului de la 16 februarie 2011 pană la 09 septembrie 2011, iar, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea sa de arest.

Cu privire la inculpatul S.G.D., în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., acesta a fost condamnat la 6 luni închisoare, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani închisoare, iar, în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la 8 luni închisoare, pedepse ce au fost contopite, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 28 octombrie 2010 pană la 09 septembrie 2011, iar, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea sa de arest.

Referitor la inculpatul G.Ş., instanţa de fond a dispus, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnarea acestuia la 1 an şi 6 luni închisoare, în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare, iar, în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare, dându-se spre executare acestuia, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii M.M., M.E.C., G.Ş., M.D. şi R.C.Ş. a bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunilor, iar, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi, în funcţie de participarea lor la comiterea infracţiunilor, la plata despăgubirilor civile către părţile civile.

În baza art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor M.M. şi S.G.D., până la concurenţa sumei de 14745, 14 lei, iar, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că, în urma plângerilor formulate de mai mulţi titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în datele de 19 martie 2010, în jurul orelor 05:54, şi 20 martie 2010, în intervalul 06:30 - 16:30, la bancomatul aparţinând R. din Arad, au fost instalate dispozitive artizanale, tip skimmer, destinate copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, din imaginile video surprinse de camerele de supraveghere în data de 19 martie 2010 rezultând că echipamentele au fost instalate de inculpatul S.G.D., care a efectuat şi testarea şi poziţionarea corectă a acestor dispozitive cu ajutorul cardului de test (pointer).

Verificările efectuate ulterior au evidenţiat faptul că această terminaţie aparţine card-ului emis de R. Bank pe numele inculpatului M.M.

Informaţiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în datele de 19 martie 2010 şi 20 martie 2010 la bancomatul aparţinând R. din Arad au fost prelucrate, fiind re-inscripţionate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în data de 01 aprilie 2010 de la bancomatul aparţinând R. Bank Agenţia Chitila şi în data de 06 aprilie 2010 de la bancomatul aparţinând R. Bank Agenţia Domenii.

În urma a analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatele R. Bank Agenţia Chitila şi Domenii, de unde au fost efectuate retrageri frauduloase, au fost identificaţi inculpaţii S.G.D. şi M.M.

Au fost recuperate prin bancomatul Băncii M. trei caduri contrafăcute conţinând datele de pe banda magnetică a unora dintre instrumentele de plată electronică compromise în data de 20 martie 2010.

S-a mai reţinut că, în urma plângerilor formulate de titularii unor carduri bancare cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 10 aprilie 2010, la bancomatul aparţinând R. Bank Agenţia Titulescu din Bucureşti a fost instalat un dispozitiv artizanal, tip skimmer, destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, din imaginile video surprinse de camerele de supraveghere rezultând că echipamentele au fost instalate de inculpatul S.G.D., care a efectuat şi testarea şi poziţionarea corectă a acestor dispozitive cu ajutorul cardului de test (pointer) având terminaţia 1426, ce aparţine cardului emis de R. Bank pe numele inculpatului M.M.

Informaţiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în data de 10 aprilie 2010 la bancomatul aparţinând R. Bank Agenţia Titulescu din Bucureşti au fost prelucrate, fiind re-inscripţionate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în data de 01 mai 2010 în Bucureşti de la bancomatul aparţinând R. Bank Agenţia Griviţei.

În urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatul R. Bank Agenţia Griviţei de unde au fost efectuate retrageri frauduloase a fost identificat inculpatul S.G.D.

Totodată, Tribunalul a mai arătat că, în urma plângerilor formulate de mai mulţi titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 16 aprilie 2010, în intervalul 06:00-18:00, la bancomatul aparţinând BCR Agenţia Economat din Bucureşti a fost instalat un dispozitiv artizanal, tip skimmer, destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru testarea şi alinierea dispozitivului fiind folosit cardul de test (pointer), ce aparţine cardului emis de R. Bank pe numele inculpatului M.M.

Datele cardurilor copiate cu această ocazie au fost prelucrate şi re-inscripţionate pe carduri blank (clone), cu ajutorul cărora au fost efectuate retrageri frauduloase de numerar de la bancomatele aparţinând Băncii T. din Constanţa în data de 14 mai 2010, BCR Agenţia Capitol din Constanţa în data de 14 mai 2010, BCR Agenţia Lăpuşneanu din Constanţa în data de 15 mai 2010, CEC Bank din Constanţa în data de 15 mai 2010 şi BCR Agenţia Lăpuşneanu din Constanţa în data de 16 mai 2010

În urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatele de mai sus din Constanţa în zilele de 14 mai – 15 mai şi 16 mai 2010, de unde au fost efectuate retrageri frauduloase, a fost identificat inculpatul S.G.D.

S-a mai reţinut că, în urma plângerilor formulate de mai mulţi titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 16 aprilie 2010, în intervalul 04:55-06:40, la bancomatul aparţinând B. - Agenţia Obor din Bucureşti, a fost instalat un dispozitiv artizanal, tip skimmer, destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare.

Datele cardurilor copiate cu această ocazie au fost prelucrate şi re-inscripţionate pe carduri blank (clone), cu ajutorul acestora fiind efectuate retrageri frauduloase de numerar de la bancomatele aparţinând Băncii T. din Constanţa în data de 14 mai 2010, BCR Agenţia Capitol din Constanţa în data de 14 mai 2010, BCR Agenţia Lăpuşneanu din Constanţa în data de 15 mai 2010, CEC Bank din Constanţa în data de 15 mai 2010 şi BCR Agenţia Lăpuşneanu din Constanţa în data de 16 mai 2010.

Instanţa de fond a mai arătat că, la data de 03 mai 2010, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunilor de acces neautorizat la un sistem informatic, falsificarea de instrumente de plată electronică şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin folosirea de astfel de instrumente, reţinându-se că, în data de 16 aprilie 2010, pe un bancomat situat la parterul magazinului „S." din Zalău, a fost instalat un dispozitiv electronic artizanal cu ajutorul căruia s-au copiat informaţiile de pe cardurile bancare aparţinând mai multor persoane, clienţi ai R. Bank, ulterior aceste date fiind utilizate pentru re-inscripţionarea unor card-uri blank (clone) cu care au fost efectuate retrageri frauduloase de numerar din Braşov şi Târgovişte.

Din imaginile video surprinse de camerele de supraveghere rezultă că echipamentele au fost instalate de inculpatul G.Ş., care a folosit cardurile pointer, această din urmă emis de BRD pe numele inculpatului.

Totodată, din examinarea imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere instalate la bancomatele R. Bank din Târgovişte, în zilele de 26 aprilie 2010 orele 18:38-18:39 şi 27 aprilie 2010 orele 07:20-07:24, precum şi bancomatele RZBN din Braşov în data de 27 aprilie 2010 orele 09:57-10:01 şi RZBN în aceeaşi zi, 27 aprilie 2010, orele 12:57-13:00 a fost identificat inculpatul G.Ş.

La data de 11 mai 2010, SCCO Caras Severin s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că autori necunoscuţi au efectuat în data de 07 mai 2010 două operaţiuni financiare în mod fraudulos în valoare de 1000 lei, folosindu-se o clonă a card-ului aparţinând inculpatului R.C.

Din activităţile desfăşurate a rezultat că, în data de 06 mai 2010, pe un bancomat (ATM) aparţinând R. Bank din oraşul Băile Herculane, au fost montate dispozitive electronice artizanale cu ajutorul cărora s-au copiat informaţiile de pe cardurile bancare aparţinând mai multor persoane clienţi ai R. Bank.

Acelaşi card (pointer) cu terminaţia 1335 a fost identificat având acelaşi rol (testarea şi poziţionarea dispozitivelor artizanale de copiere a datelor - skimmer) şi în rulajul tranzacţiilor efectuate în data de 06 mai 2010 la bancomatul R. din Băile Herculane, unde au fost instalate dispozitive artizanale tip skimmer.

De asemenea, din analiza imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere de la bancomatul RZBN din Băile Herculane a rezultat că dispozitivele de skimming au fost instalate între orele 06:33 şi 06:36 de către G.Ş.

Imaginile video de la aceleaşi camere de supraveghere a relevat, totodată, şi faptul că, în aceeaşi zi, în jurul orelor 09:00, inculpatul G.Ş. a mai testat alinierea dispozitivelor artizanale folosind cardul pointer, iar, în jurul orelor 09:47, încercând din nou testarea acestora, pentru a evita depistarea echipamentului de către un client aflat în preajmă, a utilizat pentru testare propriul card emis de BRD pe numele său.

Retragerile de numerar frauduloase efectuate cu clonele cardurilor copiate în data de 06 mai 2010 la bancomatul R. Bank din Băile Herculane au fost efectuate în data de 07 mai 2010 din Piteşti de la bancomatele R. Bank în intervalul 16:23-16:25 şi RZBN în intervalele orare 16:01-16:03 şi 16:42-16:44, în imaginile surprinse de camerele video instalate la cele două bancomate fiind identificat inculpatul G.Ş. efectuând tranzacţiile frauduloase.

S-a mai reţinut, în fapt, că, în data de 30 aprilie 2010, în jurul orelor 15,00, Serviciul tehnic al BCR a sesizat faptul că cititorul de carduri de la bancomatul, Agenţia Economat, prezintă unele defecţiuni, cu ocazia verificărilor efectuate de lucrătorul specializat din cadrul băncii observându-se că, la nivelul feţei de introducere a cardului, precum şi deasupra monitorului erau ataşate două dispozitive străine de bancomat, pentru testarea şi alinierea cărora, aşa cum rezultă din jurnalul de tranzacţii, a fost folosit cardul de test (pointer), ce aparţinea cardului, emis de R. Bank pe numele inculpatului M.M.

De asemenea, instanţa a mai arătat că, în urma plângerilor formulate de mai mulţi titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 15 mai 2010, la bancomatul aparţinând R. Bank Agenţia Mercur din Constanţa, a fost instalat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare.

Informaţiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în data de 15 mai 2010 la bancomatul compromis aparţinând R. Bank Agenţia Mercur din Constanţa au fost prelucrate, fiind re-inscripţionate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în data de 03 iunie 2010 în Bucureşti de la bancomatele aparţinând R. Bank Agenţiile Chitila, Chibrit, Colentina, Dimitrov şi Bucur-Obor, precum şi din Buzău de la bancomatele aparţinând R. Bank şi Agenţia Unirii Sud.

Din analiza imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatele de unde au fost efectuate retrageri frauduloase a fost identificat inculpatul M.M.

În urma plângerilor formulate de mai mulţi titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat şi cu privire la faptul că, în data de 01 iunie 2010, la bancomatul aparţinând R. Bank Agenţia B&C din Timişoara, a fost montat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru poziţionarea corectă a acestuia fiind folosite două carduri de test (pointer), prima terminaţie aparţinând cardului, emis de B.C.R. pe numele inculpatului M.D.

Informaţiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în data de 01 iunie 2010 la bancomatul compromis aparţinând R. Bank Agenţia B&C din Timişoara au fost prelucrate, fiind re-inscripţionate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în data de 02 iunie 2010 în Bucureşti de la bancomatele aparţinând R. Bank agenţiile Toporaşi şi Victoriei, în urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la aceste bancomate fiind identificat inculpatul S.G.D.

Urmare plângerilor formulate de mai mulţi titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 05 iunie 2010, la bancomatul aparţinând R. Bank Agenţia Amzei din Bucureşti, a fost montat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, în baza analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la acest bancomat fiind identificat inculpatul S.G.D.

Informaţiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în data de 05 iunie 2010 la bancomatul compromis aparţinând R. Bank Agenţia Agenţia Amzei din Bucureşti au fost prelucrate, fiind re-inscripţionate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în ziua de 08 iunie 2010 în Bucureşti, Agenţiile R. Bank Griviţa şi Titulescu, Banca C. Agenţia Gara de Nord, P. Bank şi la data de 10 iunie 2010 de la bancomatul aparţinând Băncii T. Agenţia Gara de Nord.

În urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatele de unde au fost efectuate retrageri frauduloase, a fost identificat inculpatul S.G.D.

A mai reţinut prima instanţă că, în urma plângerilor formulate de mai mulţi titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 16 iulie 2010, la bancomatul aparţinând R. Bank Agenţia B&C din Timişoara, a fost instalat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru poziţionarea corectă a acestuia fiind folosite două carduri de test (pointer).

În urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatul pe care a fost montat dispozitivul artizanal de skimming au fost identificaţi inculpaţii S.G.D., M.D. şi M.M.

În aceeaşi dată, la bancomatul aparţinând R. Bank Agenţia Camera de Comerţ din Timişoara, a mai fost instalat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru poziţionarea corectă a acestuia fiind folosit cardul de test (pointer).

Informaţiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în data de 16 iulie 2010 la bancomatul compromis aparţinând R. Bank Agenţia Camera de Comerţ din Timişoara au fost prelucrate, fiind re-inscripţionate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în datele de 30 iulie 2010 şi 14 august 2010 în Bucureşti (Agenţiile R. Bank Moşilor, Decebal, Delea Veche şi Colentina) şi Braşov, în urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la aceste bancomate fiind identificat inculpatul S.G.D.

În urma plângerilor formulate de mai mulţi titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 22 iulie 2010, la bancomatul aparţinând R. Bank din Timişoara, a fost montat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru testarea şi poziţionarea corectă a acestuia fiind folosite cardurile de test (pointer), ultima terminaţie aparţinând cardului emis de B.C.R. pe numele inculpatului M.D.

Informaţiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în data de 22 iulie 2010 la bancomatul compromis aparţinând R. Bank din Timişoara au fost prelucrate, fiind re-inscripţionate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în zilele de 30 iulie 2010 şi 14 august 2010 în Bucureşti (Agenţiile R. Bank Moşilor, Decebal, Delea Veche şi Colentina) şi Braşov, în urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la aceste bancomate fiind identificat inculpatul S.G.D.

Tribunalul a mai reţinut, în fapt, că, în datele de 31 iulie 2010, 01 august 2010 şi 07 august 2010, la bancomatul aparţinând R. Bank din Braşov, Piaţa Sfatului, au fost montate succesiv dispozitive artizanale, tip skimmer, destinate copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare, pentru testarea, alinierea şi poziţionarea acestora fiind folosit cardul de test (pointer) aparţinând cardului emis pe numele inculpatului M.E.C.

Informaţiile de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în zilele de 31 iulie 2010, 01 august 2010 şi 07 august 20100 la bancomatul compromis aparţinând R. Bank din Braşov au fost prelucrate, fiind re-inscripţionate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în zilele de 28-30 august 2010 în Bucureşti la bancomate aparţinând R. Bank Agenţiile Lacul Tei, Lizeanu, Perla, Chibrit, Griviţa, 13 Septembrie, Ştirbei Vodă, Amzei, Lujerului, Cângaşi, Titulescu, Mihalache, Grant, Uverturii, Armenească, Giuleşti, Dimitrov, Domenii, Decebal, Moşilor, Fundeni şi Chitila, în urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la aceste bancomate fiind identificat inculpatul M.M.

În timpul funcţionării dispozitivelor de copiere a datelor de pe cardurile bancare la ATM-ul din Braşov, Piaţa Sfatului, au fost efectuate două operaţiuni la bancomat cu două carduri, care au mai fost folosite şi în data de 05 august 2010, în jurul orelor 12:20, la ATM BRD din localitatea Găieşti, pe strada 13 Septembrie, în apropierea porţii de acces în incinta societăţii A., de către inculpatul M.M., deplasarea la acest bancomat fiind efectuată împreună cu inculpatul M.E.C., în timp ce aceştia erau supravegheaţi.

Organele cercetare penală s-au sesizat din oficiu şi cu privire la faptul că, în data de 17 septembrie 2010, la ATM aparţinând R. Bank Agenţia Chitila, au fost instalate dispozitive de copiere a datelor de pe cardurile bancare, pentru poziţionarea, testarea şi alinierea cărora a fost folosit cardul test (pointer) aparţinând cardului emis pe numele inculpatului M.E.C.

În urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la bancomatul pe care a fost montat dispozitivul artizanal de skimming, au fost identificaţi inculpaţii S.G.D., M.M. şi R.C.Ş.

Datele instrumentelor de plată electronică compromise la bancomatul menţionat, respectiv clone/carduri contrafăcute prin re-inscripţionarea benzii magnetice, au fost folosite în data de 23 septembrie 2010, în intervalul orar 20:14 - 20:45, la bancomatele aparţinând R. Bank din Bucureşti, Agenţiile Chibrit - Calea Griviţei, Ion Mihalache, Crângaşi şi Grant, când s-a încercat retragerea frauduloasă a unor sume de bani de pe acestea, din analiza imaginilor video de la camerele de supraveghere fiind identificat inculpatul S.G.D.

Această situaţie de fapt a fost reţinută de instanţă pe baza coroborării întregului material probator administrat în cauză, respectiv documentele puse la dispoziţie de unităţile bancare, imaginile video surprinse de camerele de supraveghere de la bancomatele pe care s-au instalat dispozitive de skimming sau la care s-au efectuat retrageri frauduloase de numerar, constatările tehnico-ştiinţifice asupra echipamentelor de skimming montate, procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală cu privire la activităţile întreprinse în legătură cu identificare suspecţilor şi a locaţiilor unde au fost realizate activităţi infracţionale, interceptările convorbirilor telefonice, percheziţiile domiciliare şi cele informatice, precum şi declaraţiile inculpaţilor.

În drept, Tribunalul a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor săvârşite de inculpaţi, mai puţin în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.M., G.Ş. şi R.C.Ş., în cazul cărora a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen.

Pentru a reţine că inculpaţii M.M. şi G.Ş. nu au săvârşit doar infracţiunea de falsificare a unui instrument de plată electronică, ci şi infracţiunea de punere în circulaţie a unui instrument de plată electronică falsificat, instanţa de fond a făcut trimitere la dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 365/2002 care, în alineatele sale, sancţionează fapte distincte, respectiv falsificarea unui instrument de plată electronică (alin. (1)) şi punerea în circulaţie, în orice mod, a unui asemenea instrument (alin. (2)). Ca urmare, faţă de faptul că cei doi inculpaţi nu numai că au falsificat un instrument de plată electronică, ci şi au pus în circulaţie un asemenea instrument, Tribunalul a apreciat că trebuie reţinute, în mod autonom, ambele infracţiuni.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.C.Ş., Tribunalul a constatat că, în cauză, nu s-a probat săvârşirea de către acesta a unei pluralităţi de fapte care, prezentând fiecare în parte conţinutul infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 356/2002, ar putea constitui tot atâtea infracţiuni de sine-stătătoare. A precizat judecătorul fondului că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului are conţinuturi alternative, realizându-se sub aspectul elementului material fie printr-o acţiune de fabricare, fie printr-o acţiune de deţinere a unor echipamente cu scopul de servi la falsificarea instrumentelor de plată electronice. În condiţiile în care inculpatul a luat în primire baghetele din PVC, dispozitive utilizate in activitatea de skimming, având construită partea de introducere a aparatului ce asigura înregistrarea video - cu privire la care ştia că servesc la falsificarea instrumentelor de plată electronică şi pe care le-a folosit drept model - şi a confecţionat una asemănătoare, Tribunalul a apreciat că această activitate constituie o unitate infracţională, iar nu mai multe infracţiuni.

Totodată, prima instanţă a constatat că, în cauză, nu s-a probat existenţa faptei de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003. În acest sens, s-a arătat că nu s-a demonstrat existenţa unei activităţi autonome a inculpaţilor de constituire şi organizare a unui nucleu cu scopul determinat de săvârşire a mai multor infracţiuni, activitate care să rămână distinctă de săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, acuzaţia adusă inculpaţilor prin rechizitoriu, de săvârşire a infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 fiind fundamentată pe participaţia fiecăruia dintre aceştia la comiterea infracţiunilor de falsificare a unui instrument de plată electronică, de punere în circulaţie unui instrument de plată electronică falsificat, de deţinere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, de retrageri de numerar prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimţământul titularului instrumentului respectiv şi de acces, fără drept, la un sistem informatic săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, reţinute în sarcina lor, situaţie în care pluralitatea de subiecţi ai acestor infracţiuni se absoarbe în însăşi activitatea infracţională cu care se contopeşte.

Pentru aceleaşi considerente, s-a apreciat, totodată, că, în cauză, nu poate fi reţinută nici infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, precum şi persoana inculpaţilor.

Astfel, în cazul inculpatului M.M., Tribunalul a reţinut atitudinea sa pe parcursul procesului penal, precum şi faptul că acesta este recidivist, manifestând perseverenţă infracţională în săvârşirea aceluiaşi tip de infracţiuni prevăzute de Legea nr. 365/2002, apreciind, în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise şi circumstanţele personale ale inculpatului, că nu se impune reţinerea prevederilor art. 74 C. pen. şi nici a celor ale art. 86* C. pen., scopul pedepsei putând fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenţie, în condiţiile art. 57 C. pen.

Cu privire la inculpaţii M.E.C. şi R.C.Ş., s-a reţinut atitudinea lor oscilantă pe parcursul procesului penal şi împrejurarea că sunt necunoscuţi cu antecedente penale, apreciindu-se că, în favoarea acestora, poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în condiţiile art. 81 C. pen.

Referitor la inculpatul M.D., Tribunalul a reţinut atitudinea sa pe parcursul procesului penal şi împrejurarea că este necunoscut cu antecedente penale, precum şi faptul că acesta s-a sustras de la urmărirea penală.

În cazul inculpatului S.G.D., s-a reţinut atitudinea sa pe parcursul procesului penal şi împrejurarea că este necunoscut cu antecedente penale, apreciindu-se, în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise şi circumstanţele personale ale acestuia, că nu se impune reţinerea prevederilor art. 74 C. pen. şi nici a celor ale art. 86¹ C. pen., scopul pedepsei putând fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenţie, în condiţiile art. 57 C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.Ş., Tribunalul a reţinut atitudinea sa pe parcursul procesului penal, precum şi faptul că acesta este recidivist, manifestând perseverenţă infracţională, considerând, în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise şi circumstanţele acestuia, că nu se justifică reţinerea prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi inculpaţii M.E.C., R.C., G.Ş., S.G.D., M.M. şi M.D.

În apelul său, Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita achitare a inculpaţilor sub aspectul infracţiunii de constituire (inculpaţii M.M., S.G.D. şi M.D.) şi, respectiv, aderare la un grup infracţional organizat (inculpaţii M.E.C., R.C. şi G.Ş.), prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul M.D. a solicitat, în principal, achitarea sa, conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe de vinovăţie a acestuia, iar, în subsidiar, aplicarea prevederilor art. 74 - 76 şi art. 86^x C. pen.

Prin apelul său, inculpatul R.C. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând nu cunoştea pentru ce sunt folosite acele bunuri, iar coinculpaţii au relatat fie că nu îl cunosc, fie că acesta nu a ştiut pentru ce foloseau bunurile.

Inculpatul G.Ş. a solicitat menţinerea hotărârii ca legală şi temeinică, atât cu ocazia susţinerilor orale, cât şi prin concluziile scrise depuse la dosar.

Prin apelul său, inculpatul M.E.C. a solicitat achitarea, conform prevederilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probatoriu nu rezultă că a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa.

Inculpatul S.G.D. a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei şi aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.

În apelul său, inculpatul M.M. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) şi c) C. pen. şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 366 din 21 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de apelanţii - intimaţi - inculpaţi M.E.C., R.C.Ş., G.Ş., S.G.D., M.M. şi M.D., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor G.Ş., S.G.D., M.M. şi M.D., s-a dedus la zi prevenţia inculpaţilor şi s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpaţi, făcând referire concretă la probele administrate, care stabilesc, fără echivoc, vinovăţia inculpaţilor.

De asemenea, s-a constatat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că, faţă de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, dedus şi din modalitatea de comitere a acestora, precum şi în raport cu circumstanţele personale ale inculpaţilor, nu se impune o nouă individualizare a pedepselor nici sub aspectul cuantumului şi nici al modalităţii de executare.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.M., G.Ş. şi S.G.D., care, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, au declarat că se prevalează de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., relatând că recunosc, în totalitate, faptele reţinute prin actul de sesizare, Curtea a arătat că împrejurarea că, în apel, aceştia şi-au menţinut declaraţiile de recunoaştere a faptelor, însă au precizat că nu le-au săvârşit alături de alţi inculpaţi, nu afectează aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., întrucât textul de lege se referă expres la recunoaşterea de către inculpat a faptelor sale şi nu ale altor persoane.

Cu privire la criticile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitoare la greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2009, acestea au fost apreciate de Curtea de apel ca fiind neîntemeiate, întrucât, în cauză, nu sunt probe certe cu privire la existenţa unei activităţi autonome a inculpaţilor de constituire şi organizare a unui nucleu în scopul determinat de săvârşire de infracţiuni, acuzaţia bazându-se doar pe participarea fiecărui inculpat la săvârşirea infracţiunilor cercetate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, reiterând, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., critica formulată în apel privind greşita achitare a inculpaţilor sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, precum şi inculpaţii S.G.D., M.D. şi M. (fost R.) M., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., iar recurentul M.D. şi pe cel reglementat de pct. 10 al aceluiaşi articol.

Astfel, făcând trimitere la circumstanţele sale personale şi la împrejurarea că are o familie organizată şi că, în prezent, obţine venituri licite, fiind angajat la o societate comercială, recurentul S.G.D. a solicitat reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 şi urm. C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării acesteia.

De asemenea, inculpatul recurent M. (fost R.) M., invocând atitudinea sa procesuală sinceră şi cooperantă, a criticat modalitatea de individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate sub aspectul cuantumului, solicitând reducerea acestora.

În ceea ce îl priveşte pe recurentul inculpat M.D., acesta a solicitat, în principal, în temeiul art. 385^1S pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, arătând, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., că instanţa de control judiciar nu a analizat declaraţiile date de inculpaţi în apel, iar, în subsidiar, în sfera cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepselor ce i-au fost aplicate, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, în condiţiile art. 86¹ C. pen., având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat o atitudine corectă în familie şi societate şi are o familie organizată, al cărei unic întreţinător este.

Examinând hotărârile atacate, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10, 18 şi 14 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursurile declarate de Parchet şi de inculpaţii S.G.D., M.D. şi M. (fost R.) M. ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

1. Astfel, este de menţionat că eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., poate exista numai dacă se constată că situaţia de fapt reţinută de instanţele inferioare este în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă, şi anume să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar, şi să fie esenţială, adică să aibă o influenţă bine precizată asupra soluţiei. Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, aşa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea unei alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţinea.

În speţă, însă, înalta Curte nu a identificat în cadrul situaţiei de fapt reţinute niciun aspect esenţial stabilit de instanţele inferioare care să vină în contradicţie evidentă şi necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, nefiind întemeiată susţinerea Parchetului în sensul că inculpaţii ar fi săvârşit infracţiunea de constituire (inculpaţii M.M., S.G.D. şi M.D.) şi, respectiv, aderare la un grup infracţional organizat (inculpaţii M.E.C., R.C.Ş. şi G.Ş.), care li s-a reţinut în sarcină prin rechizitoriu şi că a fost comisă o gravă eroare de fapt.

Din situaţia de fapt, corect stabilită de Tribunal şi însuşită de instanţa de prim control judiciar, pe baza analizei probelor administrate, rezultă fără echivoc că, în cauză, nu s-a demonstrat existenţa unei activităţi autonome a inculpaţilor de constituire şi organizare a unei structuri cu scopul determinat de săvârşire a unor infracţiuni grave, activitate care să rămână distinctă de comiterea infracţiunilor deduse judecăţii şi care să vizeze coordonarea şi organizarea acţiunilor infracţionale, prin fixarea modalităţii şi a coordonatelor de săvârşire a acestora, precum şi a sarcinilor şi rolului fiecărui membru în cadrul grupului constituit.

De altfel, în motivele scrise de recurs şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, nici Parchetul nu invocă aspecte esenţiale, necontroversate şi evidente, ce ar rezulta din compararea conţinutului probelor cu soluţia de achitare dispusă, ci doar face anumite raţionamente, din care, în opinia sa, ar rezulta existenţa infracţiunii de criminalitate organizată. Expunerea de motive dezvoltată de procuror ignoră, însă, caracterul distinct şi autonom al infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, folosind, în încercarea de a demonstra existenţa grupului infracţional organizat, argumente ce vizează, de fapt, aspecte din conţinutul specific al infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 365/2002 şi de Legea nr. 161/2003, pentru care inculpaţii au fost condamnaţi în cauză, făcându-se, astfel, o confuzie între cele două elemente infracţionale, respectiv infracţiunea de crimă organizată, pe de o parte, şi infracţiunile informatice şi cele la regimul comerţului electronic, pe de altă parte. Nici depoziţiile martorilor indicaţi de Parchet nu sunt de natură să conducă la stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţele inferioare, aspectele relevate de aceştia având un caracter general, fără trimitere directă şi expresă la elemente ce caracterizează existenţa grupului infracţional organizat.

Ca urmare, constatând că, în cauză, există o concordanţă deplină între cele reţinute de instanţele de fond şi de apel cu privire la infracţiunea de criminalitate organizată şi dovezile administrate, nefiind indicată de procuror şi nici identificată de instanţa de recurs vreo probă a cărei existenţă sau inexistenţă să fi fost în mod eronat afirmată de instanţele inferioare sau al cărei conţinut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă, înalta Curte apreciază că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., neputând fi reţinute criticile formulate de Ministerul Public sub acest aspect.

2. Referitor la critica formulată de recurentul inculpat M.D. cu privire la omisiunea instanţei de prim control judiciar de a se pronunţa asupra unor probe administrate, respectiv declaraţiile date de inculpaţi în apel, înalta Curte constată că, deşi reală, aceasta nu poate conduce la casarea hotărârii pronunţate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Curtea de apel, astfel cum s-a solicitat în cuprinsul motivelor de recurs.

Sub acest aspect, este de menţionat că, potrivit pct. 10 al art. 385⁹ C. proc. pen., invocat de recurent, hotărârile sunt supuse casării, printre altele, atunci când instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate sau asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului. Rezultă, aşadar, că omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra probelor administrate sau cererilor formulate de părţi nu atrage în mod automat casarea hotărârii în temeiul art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., fiind necesar ca instanţa de recurs să analizeze dacă proba sau cererea este sau nu esenţială şi de natură a influenţa soluţia procesului. Or, în cauză, nu se poate considera că este vorba despre o omisiune esenţială, deoarece, chiar dacă instanţa s-ar fi pronunţat cu privire la respectivele probe, acestea nu puteau schimba soluţia asupra procesului, nefiind de natură, raportat la celelalte dovezi administrate în cursul procedurii judiciare (documentele puse la dispoziţie de unităţile bancare, imaginile video surprinse de camerele de supraveghere de la bancomatele pe care s-au instalat dispozitive de skimming sau la care s-au efectuat retrageri frauduloase de numerar, constatările tehnico-ştiinţifice asupra echipamentelor de skimming montate, procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală cu privire la activităţile întreprinse în legătură cu identificare suspecţilor şi a locaţiilor unde au fost realizate activităţi infracţionale, interceptările convorbirilor telefonice, percheziţiile domiciliare şi cele informatice) să conducă la achitarea inculpatului, aşa cum a solicitat acesta în faţa Curţii de apel.

Ca urmare, înalta Curte apreciază această critică formulată de recurentul inculpat M.D. ca neîntemeiată, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

3. Sub aspectul proporţionalizării pedepselor cu închisoarea aplicate recurenţilor S.G.D., M.D. şi M. (fost R.) M., înalta Curte constată că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., ţinându-se seama de circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, în raport cu care au fost stabilite sancţiuni penale judicios individualizate, apte să asigure realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei.

În mod justificat, la alegerea tratamentului sancţionator aplicat inculpaţilor, au fost avute în vedere importanţa deosebită a valorilor sociale lezate prin comiterea infracţiunilor, durata mare în timp a desfăşurării activităţii infracţionale, modalitatea în care au acţionat inculpaţii, multitudinea actelor materiale comise, precum şi comportamentul lor procesual, inculpatul M.D. sustrăgându-se urmăririi penale şi încercând, în permanenţă, să denatureze adevărul şi să inducă în eroare organele judiciare.

De asemenea, în mod corect a fost valorificată în procesul de cuantificare a sancţiunilor penale aplicate inculpatului M.M. împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, infracţiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză fiind săvârşite în stare de recidivă mare postexecutorie, în raport cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 213 din 27 iunie 2006 a Tribunalului Dâmboviţa tot pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 24 şi art. 27 din Legea nr. 365/2002, aspect ce denotă perseverenţa sa infracţională, specializarea în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, precum şi împrejurarea că scopul sancţiunii aplicate anterior, ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu a fost atins.

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente anterior expuse, înalta Curte constată că, în mod justificat, nu au fost reţinute în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante judiciare conform art. 74 C. pen. şi apreciază că pedepsele aplicate acestora de către instanţa de fond şi menţinute de instanţa de prim control judiciar au fost corect individualizate, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., astfel încât nu se impune stabilirea unor sancţiuni penale mai uşoare, care ar fi insuficiente pentru a asigura reeducarea lor şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte nu poate da curs nici solicitării recurenţilor inculpaţi S.G.D. şi M.D. de aplicare a dispoziţiilor art. 81 şi, respectiv, art. 86¹ C. pen., apreciind, în raport cu gravitatea faptelor comise şi amploarea activităţii infracţionale desfăşurate, că scopul pedepselor stabilite nu poate fi atins decât prin executarea lor în regim privativ de libertate, conform art. 57 C. pen.

Aşa fiind, înalta Curte apreciază că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În consecinţă, constatând, faţă de toate considerentele anterior expuse, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10, 18 şi 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchet şi de inculpaţii S.G.D., M.D. şi M. (fost R.) M.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce la zi prevenţia inculpaţilor M.D., M. (fost R.) M. şi G.Ş., precum şi durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului S.G.D. de la 28 octombrie 2010 până la 17 februarie 2012.

Totodată, având în vedere că recurenţii inculpaţi S.G.D., M.D. şi M. (fost R.) M. sunt cei care se află în culpă procesuală, instanţa, în temeiul art. 192 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen., îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi inculpaţii S.G.D., M.D. şi M. (fost R.) M. împotriva deciziei penale nr. 366 din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.D. durata prevenţiei de la 16 februarie 2011 la 9 aprilie 2012.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. (fost R.) M. durata prevenţiei de la 23 octombrie 2010 la 9 aprilie 2012.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.Ş. durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 octombrie 2010 la 9 aprilie 2012.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.G.D. durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2010 la 17 februarie 2012.

Suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.Ş. se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Sumele de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi M.E.C. şi R.C.Ş., până la prezentarea apărătorilor aleşi, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi S.G.D. şi M.D. la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul intimat inculpat M. (fost R.) M. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1089/2012. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 106/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 1071/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1071/2012. Penal