ICCJ. Decizia nr. 1153/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1153/2012

Dosar nr. 1/98/2004

Şedinţa publică din 13 aprilie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă constată şi reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 352/F 18 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa - Secţia Penală a condamnat pe inculpatul M.G., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu referire la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi aplicarea art. 74, 76 C. pen.

A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru participatie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 alin. (1) raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu referire la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi cu aplicarea art. 74, 76 C. pen.

A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu referire la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi cu aplicarea art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen. A achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de utilizare a creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. A achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunile de spălare de bani prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 şi dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen.

A schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzute de art. 323 C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiune prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) prin înlăturarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi cu aplicarea art. 74, 76, text de lege în baza căruia a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen.

A schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. cu referire la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.

Inculpatul M.G. având de executat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A scăzut din pedeapsă arestarea preventivă a inculpatului de la 17 februarie 2003 la 23 iulie 2004.

A condamnat pe inculpatul B.D.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen.

A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. A achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la acordarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzute de art. 26 raportat la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 334 C. proc. pen.

A schimbat încadrarea juridică din infracţiune prevăzută de art. 323 C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiune de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) cu înlăturarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.

Inculpatul B.D.G. având de executat pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A scăzut din pedeapsă arestarea preventivă de la 3 martie 2003 până la 21 mai 2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. A achitat pe inculpatul S.I. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a luat act că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 20 februarie 2003 până la 21 mai 2003.

A condamnat pe inculpata F.I. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. A achitat pe inculpatul R.Z.I. pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de utilizare a creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen.

A schimbat încadrarea juridică din infracţiune prevăzută de art. 323 alin (1), (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiune de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzute de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

A achitat pe acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 81 C. pen.

A dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 7 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani şi 7 luni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. A achitat pe inculpatul J.B.P. pentru complicitate la infracţiunea de utilizare a creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. A achitat pe acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 334 C. proc. pen.

A schimbat încadrarea juridică din infracţiune prevăzută de art. 323 alin. (1), ( 2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiune de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 74, 76 C. pen.

A condamnat pe inculpatul J.B.P. la pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen.

A dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 7 luni.

A condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzute de art. 26 raportat la art. 248¹ raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen.

A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. Inculpatul B.S. având de executat pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 raportat la art. 248¹ raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. Inculpatul D.M. având de executat pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul B.N.D. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen.

A schimbat încadrarea juridică din infracţiune prevăzută de art. 323 cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracţiune prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 74, 76 C. pen.

A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare, urmând ca conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. să execute pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen.

A dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 7 luni.

A condamnat pe inculpatul P.I.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 81 C. pen.

A dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 2 luni.

A condamnat pe inculpatul G.N.D. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea art. 74, 76 C. pen.

A condamnat pe inculpata M.E. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen.

A condamnat pe inculpata B.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 81 C. pen.,

A dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru inculpaţii G.N.D., M.E. şi B.I. pe termene de încercare de 2 ani şi 2 luni.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 C. pen. şi s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepselor pentru inculpaţii M.G., B.D.G., F.I., B.S. şi D.M.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. pentru inculpaţii R.Z.I., J.B.P., B.N.D., P.I.C., G.N.D., M.E. şi B.I. şi a atras atenţia acestora asupra cauzelor care conduc la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 348 C. proc. pen.

A dispus anularea înscrisurilor falsificate

S-a luat act că părţile vătămate O.T.P. B. România SA (fostă SC R. Bucureşti), C. România SA şi H.V.B. B. România SA nu s-au constituit părţi civile.

Au fost obligaţi inculpaţii M.G., B.D.G., F.I., B.S. şi D.M. în solidar precum şi în solidar cu părţile responsabile civilmente care constituie Grupul J. (SC E.M. J. SRL Arad, SC J. I. SRL Arad, SC A.I. SRL Arad, SC A.O. SRL Arad, SC J. SRL Arad, SC S.S. SRL Arad şi SC G. SRL Arad) la plata sumei de 38.112.831.666 lei ROL despăgubiri civile către partea civilă SNP P.

A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă F. B. Bucureşti şi a dispus obligarea la acoperirea prejudiciului după cum urmează:

- în solidar inculpaţii M.G., B.D.G., F.I., B.S. şi D.M. precum şi în solidar cu firmele Grupului J. pentru suma de 5.431.847.897 lei ROL

- aceeaşi inculpaţi şi responsabili civilmente în solidar precum şi în solidar cu inculpaţii J.B.P., B.N.D. şi partea responsabilă civilmente O. SRL Bucureşti pentru suma de 4.373.360.799 lei ROL

- în solidar inculpaţii M.G., B.D.G., F.I., B.S. şi D.M. în solidar cu părţile civile aparţinând grupului J. precum şi în solidar cu inculpatul G.N.D. şi în solidar cu partea civilmente responsabilă SC I.A. SRL Timişoara pentru suma de 51.593,67 euro.

A admis în parte cererea de despăgubire civilă formulată de partea civilă Banca de Credit şi Dezvoltare R. SA.

A obligat pe inculpaţii M.G., B.D.G., F.I., B.S. şi D.M. în solidar precum şi în solidar cu părţile civile responsabile din Grupul J. la plata sumei de 4.739.615.056 lei.

A admis cererea de despăgubiri civile formulate de partea civilă B.R. SA Timişoara.

A obligat pe inculpatul M.G. în solidar ci părţile civilmente responsabile firmele Grupului J. la plata sumei de 14.427.963.512,65 lei ROL.

A respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă SC B.W. SRL ca neîntemeiată.

A luat act că prejudiciul în sumă de 370.586.425 lei ROL cauzat părţii civile BCR Gorj a fost acoperit.

A menţinut sechestrul penal asigurător instituit pe averea inculpatului prin ordonanţa din 27 februarie 2007.

Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare după cum urmează: inculpatul M.G. la 15.000 RON, inculpaţii B.D.G., F.I., B.S. şi D.M. la câte 6.000 RON şi la câte 2.000 RON pentru ceilalţi inculpaţi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul fostului Parchet Naţional Anticorupţie - Direcţia de Combatere a Infracţiunilor de corupţie - în prezent D.N.A., din data de 07 august 2003, înregistrat iniţial sub nr. 6486/ 2003 la Tribunalul Arad şi ulterior, prin strămutare, mai întâi la Tribunalul Mureş sub nr. 7813/ 2003 şi apoi sub nr. 1/98/2004 la Tribunalul Ialomiţa, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

M.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- uz de fals prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 658/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000;

- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzute de art. 323 C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000;

- dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

B.D.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de :

- abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- complicitate la acordarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzute de art. 26 raportat la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen., cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

S.I., născut la data de 18 iulie 1951 în comuna Măciuca, judeţul Vâlcea, domiciliat în Timişoara, pentru săvârşirea infracţiunii de :

- luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

F.I., pentru săvârşirea infracţiunii de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

R.Z.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- complicitate la infracţiunea de utilizare a creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000;

- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

J.B.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

B.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 26 rap. la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

P.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

B.N.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen., cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

P.I.C., pentru săvârşirea infracţiunii de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

G.N.P., pentru săvârşirea infracţiunii de :

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

M.E., pentru săvârşirea infracţiunii de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

B.I., pentru săvârşirea infracţiunii de :

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

Pentru a dispune trimiterea în judecată a inculpaţilor, organele de urmărire penală au reţinut următoarele:

În perioada ianuarie 2002-17 februarie 2003, inculpaţii M.G., administrator al SC E.M. J. SRL Arad şi B.D.G., administrator al Agenţiei Comerciale - Sucursala PECO Arad, în principal, dar şi prin atragerea altor persoane, au desfăşurat activităţi infracţionale care au constat în crearea unui mecanism financiar bancar realizat prin emiterea tară drept a filelor CEC de către inculpatul B.D.G. şi utilizarea acestora drept garanţie pentru obţinerea unor credite bancare de către societăţile inculpatului M.G., mecanism care s-a întrerupt ca urmare a reţinerii inculpatului M.G. la 17 februarie 2003 pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 255 C. pen.

Circuitul financiar bancar a fost susţinut timp de 14 luni de filele CEC emise de către inculpatul B.D.G., cu sprijinul şi al altor angajaţi ai SNP P. SA, filele cec fiind transformate în mijloace dolosive, utilizate de inculpatul M.G. pentru a induce în eroare şi a obţine fără drept credite bancare în valoare de peste 2.000 miliarde lei, care au fost destinate rambursării altor credite bancare şi implicit alimentării contului Agenţiei Comerciale Arad - SNP P. SA, având ca justificare derularea unor operaţiuni comerciale în fapt fictive între societăţile inculpatului M.G. şi în parte cu alte societăţi.

În tot acest circuit au fost implicate şapte societăţi ale inculpatului M.G., treisprezece unităţi bancare din Timişoara şi Arad, şase societăţi anexă la societăţile inculpatului M.G. şi Agenţia Comercială Arad - Sucursala PECO Arad din cadrul SNP P.

Activităţile infracţionale s-au desfăşurat prin intermediul SC E.M. J. SRL Arad, SC J. I. SRL Arad, SC A.I. SRL Arad, SC A.O. SRL Arad, SC J. SRL Arad, societăţi administrate de inculpatul M.G., precum şi SC S.S. SRL Arad, administrată de inculpatul J. şi SC G. SRL Arad, administrată de inculpatul R.Z., ultimele două societăţi aflându-se sub influenţa directă a inculpatului M.G. în ceea ce priveşte administrarea acestora, societăţi ce vor fi denumite în continuare Grupul J. De asemenea, vor fi considerate anexă la Grupul J. următoarele societăţi: SC O. SRL, SC B. SRL, SC I. SRL, SC O.P. SRL, SC A. SRL, SC B.W. SRL, SC S. SA, SC W. SRL, SC A.E. SRL.

Pentru a analiza întregul mecanism au fost avute în vedere următoarele etape în analizarea activităţilor infracţionale:

I. Emiterea fără drept a filelor cec de către Agenţia Comercială Arad-SNP P. SA, prin B.D.;

II. Iniţierea de către inculpatul M.G. a unor circuite cu facturi fiscale privind vânzarea-cumpărarea unor cantităţi fictive de marfa între societăţile din Grupul J. şi cele anexă la Grupul J.;

III. Obţinerea creditelor bancare de către societăţile inculpatului M.G. prin mijloace dolosive;

IV. Utilizarea creditelor bancare de către inculpatul M.G. în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate şi transferul sumelor de bani prin conturile mai multor societăţi pentru a disimula originea ilicită a acestor sume.

I. Emiterea fără drept a filelor cec de către Agenţia Comercială Arad-SNP P. SA, prin inculpatul B.D.G.

Pentru a putea explica cum inculpatul B.D.G. a fost în măsură să angajeze patrimoniul SNP P. SA într-o relaţie cu un agent economic privat căruia practic să-i finanţeze activitatea, transformând SNP P. SA într-un creditor permanent şi sigur al societăţilor inculpatului M.G. timp de 14 luni, trebuie avute în vedere condiţiile înfiinţării Agenţiei Comerciale de către SNP P. SA.

Astfel, Agenţia Comercială Arad a fost înfiinţată prin Decizia nr. 494/1999 a Directorului General al SNP P. SA Bucureşti. Conform acestei decizii, Agenţia Comercială Arad era condusă de inculpatul B.D.G. ale cărui atribuţii erau cele stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al SNP P. SA, Agenţia Comercială Arad urmând a fi parte componentă a Sucursalei PECO Arad, cu o schemă organizatorică proprie, evidenţa contabilă fiind ţinută până la nivelul balanţei de verificare şi apoi trimisă Sucursalei PECO Arad. Deşi Agenţia Comercială Arad ar fi urmat ca din punct de vedere ierarhic să se afle în subordinea directă a Sucursalei PECO Arad, în fapt, competenţele directorului Agenţiei Comerciale Arad, inculpatul B.D., erau cele similare unui director de sucursală, Agenţia Comercială Arad având o structură organizatorică aproape similară unei sucursale. În realizarea activităţilor infracţionale la care a participat inculpatul B.D. au stat şi formulările ambigue din Decizia de înfiinţare, inclusiv cele privind deschiderea conturilor bancare pentru efectuarea operaţiunilor economico-financiare de către Agenţia comercială. Conform Deciziei de înfiinţare Sucursala PECO Arad avea sarcina să deschidă un subcont distinct la bancă la dispoziţia Agenţiei comerciale Arad. întrucât unităţile bancare în marea majoritate nu operează cu noţiuni de subcont iar prin Decizia de înfiinţare nu se limita utilizarea conturilor de către Agenţia comercială nefiind precizat dacă prin conturile Agenţiei urmează a fi efectuate numai operaţiuni de încasări sau numai operaţiuni de plăţi în limita unei sume stabilite, acest lucru a făcut posibil ca în cei aproximativ 3 ani de la înfiinţare Agenţia comercială să-şi deschidă 5 conturi bancare la BRD - Sucursala Arad în 1999, ABN AMRO - Sucursala Arad în 2001, R. - Sucursala Arad în 2000, U. - Sucursala Timişoara 2001 şi R. - Sucursala Timişoara în 2002. Încălcările atribuţiilor de serviciu de către inculpatul B.D.G. şi contabila Agenţiei Comerciale Arad, inculpata F.I., au fost posibile şi datorită faptului că Sucursala PECO Arad, prin directorul D.M., nu a stabilit limitele de competenţă ale Agenţiei Comerciale, fapt ce a permis ca această subunitate să dispună de competenţe similare celei ale unei sucursale. Conform Regulamentului de organizare şi funcţionare, inculpatul B.D. angaja Agenţia Comercială, prin semnătură, în relaţiile cu terţii. Inculpatul B.D. depăşindu-şi atribuţiile de serviciu şi încălcând dispoziţiile care suspendau utilizarea filelor cec, a angajat patrimoniul SNP P. SA prin semnarea a peste 750 file cec.

De asemenea, faptul că pe o perioadă relativ lungă de timp, respectiv 14 luni, încălcările repetate ale atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii Agenţiei Comerciale Arad nu au fost comunicate la nivelul conducerii centrale a SNP P. SA, s-a datorat în parte şi activităţii culpabile a celor din conducerea Sucursalei PECO Arad, inculpatul B.S., director economic şi inculpatul D.M., care aveau cunoştinţă de emiterea filelor cec, dar au ascuns această situaţie.

Pentru a obţine în mod relativ rapid credite bancare cu garanţii certe şi de necontestat, inculpatul M.G. a iniţiat un mecanism care îi asigura în permanenţă posibilitatea garantării creditelor cu file cec şi bilete la ordin SNP.

Ca primă etapă a mecanismului financiar bancar, la data de 10 decembrie 2001, inculpatul M.G., ca administrator al SC E.M. J. SRL şi inculpatul B.D., în calitate de director al Agenţiei Comerciale Arad-SNP P., semnează un înscris denumit „contract de vânzare-cumpărare produse petroliere", având ca obiect livrarea de către SC E.M. J. SRL a unei cantităţi cuprinse între 1500 până la 5000 tone lunar motorină şi între 500 şi 1000 tone lunar benzină (vol. l file 125-130).

O clauză importantă a „contractului" prevedea ca plata produselor petroliere să se realizeze în avans de către Agenţia Comercială Arad, cu file cec având scadenţa la 30-60 zile şi bilete la ordin având scadenţa la 60-90 zile. În fapt, esenţa „contractului" o constituia chiar modalitatea de plată, respectiv prin file cec şi bilete la ordin, instrumente de plată pe care inculpatul M.G. a intenţionat încă de la început să le utilizeze exclusiv drept garanţie pentru contractarea creditelor bancare de către societăţile sale sau de către societăţile agreate de acesta, anexă la Grupul J., prin girarea filelor cec, după cum activităţile ulterioare ale acestuia au dovedit. Semnarea „contractului" s-a realizat numai în scopul creării unei aparenţe de legalitate şi bună-credinţă pentru emiterea filelor cec si a biletelor la ordin de către Agenţia Comercială Arad. Prin acelaşi contract se prevedea ca în cazul în care SC E.M. J. SRL nu livra produsele petroliere, contravaloarea sumelor plătite în avans de Agenţia Comercială prin filele CEC să fie restituită de către SC E.M. J. SRL, în contul Agenţiei Comerciale Arad. Invocându-se această clauză a contractului, în fapt, relaţia dintre cele două unităţi nu a constat decât în emiterea filelor cec de către Agenţia Comercială Arad şi restituirea contravalorii filelor cec de către SC E.M. J. SRL Arad. Pentru a asigura restituirea contravalorii filelor cec, M.G. contacta în permanenţă credite garantate cu file cec SNP.

După cum a dovedit relaţia ulterioară, niciuna din părţi nu a fost interesată în derularea unui parteneriat comercial real, întrucât pe parcursul a 14 luni nu au fost livrate produsele petroliere de către SC E.M. J. SRL conform contractului. Mai mult, Agenţia Comercială Arad a livrat în perioada aprilie-august 2002 SC S.S. SRL Produse petroliere în valoare de 28 miliarde lei şi în perioada aprilie 2002 - februarie 2003 SC E.M. J. SRL produse petroliere în valoare de 220.863.130 lei (conform notei întocmite în urma controlului efectuat la Agenţia Comercială de către SNP P. SA şi a raportului de expertiză - voi. I, file 135-148, 382-384).

S-a reţinut faptul că încheierea contractului în această formă nu putea angaja Agenţia Comercială Arad întrucât, în conformitate cu reglementările interne ale SNP P. SA, pentru achiziţionarea produselor petroliere în baza unui contract ar fi fost necesară consultarea departamentului comercial din cadrul SNP P. SA, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul contractului încheiat de Agenţia Comercială Arad cu SC E.M. J. SRL. Având în vedere că SNP P. SA este o unitate economică care are ca principal obiect de activitate extracţia, prelucrarea şi comercializarea produselor petroliere, fiind practic principalul furnizor de produse petroliere la nivelul întregii ţări, achiziţionarea cestor produse de la agenţi economici terţi trebuie să se realizeze numai justificat, ori în prezenta cauză inculpatul B.D. nu a solicitat centralei SNP P. SA o aprovizionare suplimentară faţă de repartiţiile lunare.

Mai mult, inculpatul B.D. nu avea dreptul să efectueze plăţi cu filele cec întrucât, în conformitate cu decizia nr. 843 din 23 februarie 2000, SNP P. SA suspendase utilizarea filelor cec SNP de către subunităţile P. în relaţiile cu terţii.

În condiţiile suspendării utilizării filelor cec în perioada august 2001 - februarie 2003 Agenţia Comercială Arad, prin inculpatul B.D.G., a emis cecuri şi bilete la ordin în valoare de 2,323 miliarde lei, fiind achiziţionate şi folosite 750 de file cec eliberate de B.R.D. Arad ( 25 carnete ), U. - 3 carnete cu file cec şi banca de Credit şi dezvoltare R. - 2 carnete cec. Valoarea totală a filelor cec emise a fost de 1.827,7 miliarde lei cecuri acceptate la plată şi 414,4 miliarde lei cecuri refuzate la plată. De asemenea, s-au emis bilete la ordin prin C., ING şi HVB în valoare totală de 212,2 miliarde lei, din care 130,7 miliarde lei se află încă în circuitul bancar. Filele cec au fost emise cu scadenţe la un interval cuprins între 15 şi 45 zile, iar biletele la ordin între 45 şi 60 de zile pentru a permite inculpatului M.G. ca în perioada de scadenţă a instrumentelor de plată să poată obţine sumele necesare din credite bancare pentru a acoperi contravaloarea filelor cec şi biletelor la ordin în contul SNP P. SA deschis la B.R.D. Arad. Se reţine faptul că iniţiativa încheierii contractului cu Agenţia Comercială Arad în termenii indicaţi mai sus inclusiv în ceea ce priveşte scadenţa de emitere a filelor cec, a aparţinut inculpatului M.G.

Din momentul încheierii „Contractului", în mod constant, inculpatul B.D.G. a completat file cec cu valorile solicitate de inculpatul M.G., acestea variind între 1 miliard până la 6,5 miliarde lei la începutul anului 2003 şi cu o frecvenţă a emiterii filelor cec de până la 3-4 cecuri pe zi în anul 2003.

Conform declaraţiilor inculpatului B.D.G., periodic inculpatul M.G. se prezenta la sediul Agenţiei Comerciale Arad şi solicita completarea filelor cec cu sumele de care avea nevoie. Pe parcursul derulării relaţiei cu Agenţia Comerciale Arad filele cec au fost doar emise, semnate şi ştampilate de inculpatul B.D., fiind înmânate în alb inculpatului M.G. sau inculpaţilor J.B. şi R.Z., care le completau cu sumele pe care inculpatul M.G. le considera necesare pentru garantarea creditelor bancare.

Faptul că ambele părţi nu erau interesate în derularea unei relaţii comerciale reale, ci numai în emiterea filelor cec rezultă şi din modul în care a fost gestionată utilizarea carnetelor cu file cec. Astfel, o mare parte din cotoarele carnetelor cu file cec nu au fost completate cu menţiunile privind data emiterii şi suma, în parte şi datorită faptului că filele cec, în cea mai mare parte, erau completate chiar de către inculpatul M.G., după semnarea lor de către semnarea de către inculpatul B.D. (vol. I, filele 47 - 49, anexa 1). Mai mult, inculpatul B.D. i-a împuternicit pe colaboratorii inculpatului M.G., inculpaţii J.B. şi R.Z. să ridice carnetele cu file cec de la Banca R. Timişoara.

S-a stabilit că toate filele cec achiziţionate de Agenţia Comercială Arad, respectiv cele 750 file, au fost emise numai în favoarea SC E.M. J. SRL şi SC J. I. SRL în perioada 2001-2003 şi s-au utilizat numai pentru efectuarea de plăţi către societăţile din cadrul grupului J., sau prin girare, către societăţile anexe la grupul J.

Pentru evidenţierea plăţilor efectuate către SC E.M. J. SRL prin file cec şi bilete la ordin şi a încasărilor de la Grupul J., întrucât nu putea avea un control direct asupra valorii filelor cec emise de inculpatul B.D.G., inculpata F.I. a deschis un cont analitic „alţi debitori SC E.M. J. SRL Arad", în debitul căruia a evidenţiat filele cec emise si ajunse la scadenţă, iar în credit sumele virate de către Grupul J. în contul Agenţiei Comerciale Arad. Numai în acest fel s-au putut evidenţia sumele ce urmau să fie restituite de SC E.M. J. SRL, în urma emiterii filelor cec.

Valoarea sumelor plătite de Agenţia Comercială Arad societăţilor inculpatului M.G. prin file cec şi nerestituite, este de 38.112.831.666 lei, sumă care a fost stabilită prin expertiza financiar-contabilă atât de către expertul desemnat, cât şi de către expertul parte al SNP P. SA (vol. I, filele 375-378). La această sumă se cumulează valoarea filelor cec şi a biletelor la ordin aflate în circuit bancar, în cuantum de 414,3 miliarde lei.

În luna noiembrie 2002, printr-un act adiţional, Agenţia Comercială Arad şi SC E.M. J. SRL au prelungit valabilitatea „contractului", până la 31 martie 2003, iar apoi în decembrie 2002 l-au prelungit până la 30 iunie 2003, deşi în fapt contractul nu a produs consecinţe conform scopului declarat. Considerând că are o justificare legală, Agenţia Comercială Arad a emis în continuare file cec şi bilete la ordin în favoarea SC E.M. J. SRL, astfel încât în luna februarie 2003, grupul J. avea o datorie către Agenţia Comercială Arad în sumă de 38 miliarde lei. S-a reţinut faptul că, primele file cec au fost emise de inculpatul B.D.G. în luna august 2001, către SC J. I. SRL Arad, pentru a asigura plata unei staţii de benzină achiziţionate de SNP P. SA de la societatea inculpatului M.G. - conform notei de control a SNP şi a raportului de expertiză financiar contabilă.

În ceea ce priveşte efectuarea plăţilor cu file cec, s-a reţinut faptul că niciuna din aceste plăţi nu a fost comunicată de către inculpata F.I. sau inculpatul B.D.G. Departamentului economic din cadrul SNP P. SA, deşi conform Deciziei nr. 6515 din 04 noiembrie 1998 şi 848/1999, unităţile SNP P. SA aveau obligaţia ca, pentru plata diverşilor furnizori din afara SNP P., să se solicite în scris acordul conducerii, urmând a se indica factura, valoarea facturii şi instrumentul de plată (vol. l- filele 133-134). începând cu luna noiembrie 2002, ca urmare a refuzului B.R.D. Arad de a mai elibera Agenţiei Comerciale Arad, carnete cu file cec, determinat de modul defectuos în care se derula relaţia bancară cu Agenţia Comercială Arad, s-au solicitat file cec şi bilete la ordin şi altor unităţi bancare, respectiv U. Timişoara şi R. Timişoara. Refuzul eliberării altor carnete cu file cec de către B.R.D. Arad a fost determinat de faptul că inculpatul M.G. nu restituia până la scadenţă contravaloarea filelor cec şi nu alimenta în timp util contul Agenţiei Comerciale Arad, deschis la B.R.D. Arad, existând în permanenţă riscul intrării în incident de plată a Agenţiei Comerciale Arad. În această situaţie, directorii B.R.D. Arad, S.M. şi N.P., erau nevoiţi să prelungească programul de lucru al băncii şi până la orele 22, pentru a evita intrarea în incident de plată, datorită lipsei de disponibil pe contul Agenţiei Comerciale Arad şi a permite inculpatului M.G. să realizeze transferul sumelor din conturile societăţilor sale în cel al Agenţiei Comerciale Arad, deschis la B.R.D. Arad. De altfel, cu privire la această situaţie, aveau cunoştinţă şi inculpaţii D.M. şi B.S., directori ai Sucursalei PECO Arad, aceştia fiind înştiinţaţi de conducerea B.R.D. Arad privind lipsa de disponibil în contul Agenţiei Comerciale Arad şi imposibilitatea încasării filelor cec. In această situaţie, inculpaţii acceptau să alimenteze contul Agenţiei Comerciale Arad din surse ale Sucursalei PECO Arad.

S-a reţinut faptul că toate filele cec erau însoţite de scrisori având antetul SNP P. SA, semnate de inculpatul B.D. şi adresate unităţilor bancare indicate de inculpatul M.G., de unde societăţile acestuia urmau să solicite credite. Prin aceste scrisori, inculpatul B.D. garanta decontarea filelor cec şi confirma valabilitatea şi autenticitatea acestora (voi. 16, filele 11, 19,46).

În perioada 2002-februarie 2003, inculpatul M.G. a iniţiat circuite financiar-comerciale fictive, cu finalitatea obţinerii unor facturi fiscale pe care le-a prezentat unităţilor bancare pentru a justifica obţinerea creditelor şi utilizarea sumelor din credit. În aceste operaţiuni comerciale tip circuit, au fost implicate societăţile din Grupul J. şi cele anexă la grup, respectiv SC O. SRL Bucureşti, SC B. SRL Bucureşti, administrate de inculpaţii B.I. şi B.N., SC I. SRL Timişoara, administrată de inculpatul G.D., SC O.P. SRL Timişoara şi SC A. SRL Timişoara, administrate de inculpatul P.C., SC B.W. SRL Constanţa, administrată de inculpata M.E., SC A.E. SRL Bucureşti, SC W. SRL Bucureşti, administrate de G.A. şi SC S. SA Timişoara, administrată de C.D. Operaţiunile între aceste societăţi şi cele ale inculpatului, s-au concretizat numai în întocmirea unor facturi fiscale, fără ca produsele care făceau obiectul acestor facturi să existe faptic.

La iniţiativa inculpatului M.G., s-au întocmit facturi fiscale privind livrarea unor cantităţi de marfă de la una din societăţile Grupului J., către altă societate din Grup, şi apoi către una din societăţile anexă la Grupul J. Facturile erau întocmite în cadrul unui circuit în care erau implicare 2 până la 5 societăţi comerciale, prima şi ultima factură întocmindu-se de către / şi către una dintre societăţile din Grup, în principal SC E.M. J. SRL sau SC J. I. SRL.

S-a constatat că aceeaşi cantitate de marfă era facturată de la o societate la alta pentru a ajunge, în final, la prima societate, care a întocmit factura de vânzare a produsului. Inculpatul M.G. sau inculpaţii J.B. şi R.Z., indicau reprezentanţilor societăţilor din afara Grupului, căreia din societăţile din Grupul J. îi va întocmi factură de livrare a mărfii. Astfel, SC E.M. J. SRL întocmea o factură fiscală de livrare pentru o cantitate de marfă, cu valoarea cuprinsă între 100 milioane lei, până la 13 miliarde lei, către altă societate din cadrul Grupului J. Într-o singură zi, prima societate din Grup, factura către o a doua societate din Grupul J., care la rândul ei întocmea factură fiscală pentru livrarea fictivă a aceleiaşi cantităţi către o societate din afara Grupului. În această etapă a circuitului, societatea din afara Grupului, la indicaţia inculpatului M.G., revindea marfa primei societăţi, care a iniţiat circuitul.

Preţul cu care se achiziţiona marfa de către societatea inculpatului M.G. era cu mult mai mare decât cel cu care a vândut iniţial marfa (de obicei cu până la 1 miliard lei), diferenţă de preţ în care includea valoarea dobânzilor bancare, profitul societăţii anexă la Grup, cuprins între 0,5 % şi 7%, precum şi obligaţiile către bugetul statului. Ca exemplu se prezintă un circuit identificat de comisarii Gărzii Financiare:

Astfel, în luna noiembrie 2002 SC E.M. J. SRL a vândut 1.007 tone azotat de amoniu către SC A.O. SRL, care la rândul ei a facturat către SC S.S. SRL aceeaşi cantitate de produs. SC S.S. SRL facturează către Se O. SRL (societatea din afara grupului J.) care în final la indicaţiile inculpatului a întocmit factură de vânzare pentru aceeaşi cantitate de produs către SC E.M. J. SRL (voi. IV, fila 189).

Întocmirea facturilor s-a realizat la iniţiativa inculpatului M.G. care a indicat de fiecare dată angajaţilor din contabilitatea societăţilor Grupului J. (martorele Ţ.F., A.G., B.F., D.C.) valoarea cantităţilor şi a sumelor ce urmau să fie menţionate de aceştia pe facturile fiscale prin care se vindea marfa (voi. II, filele 164-181). Plata s-a realizat între societăţile din Grupul J. cu ordine de plată, iar plata de către SC E.M. J. SRL către societăţile din afara Grupului J. s-a realizat cu file cec SNP girate în favoare acestora. Filele cec erau utilizate de societăţile din afara Grupului pentru garantarea unor credite bancare. La rândul lor, societăţile din afara grupului plăteau societăţilor inculpatului M.G., în special către SC S.S. SRL, cu ordine de plată pe care inculpatul le utiliza la rândul său pentru garantarea unor credite bancare în special la W.B. Arad.

Astfel, în perioada ianuarie 2002-februarie 2003, au fost identificate un număr de 295 circuite de vânzare şi revânzare a aceloraşi produse. Facturile priveau vânzarea, în principal, a produselor cerealiere, porumb, grâu şi alte produse agroalimentare, îngrăşăminte şi biostimulator. Marea majoritate a circuitelor s-au realizat cu SC I. SRL Timişoara (129 facturi) şi SC O. SRL Bucureşti (95 facturi). Valoarea totală a facturilor întocmite de inculpatul M.G. în perioada ianuarie 2002-februarie 2003 a fost de 1.965 miliarde lei.

Esenţial privind derularea unui circuit era ca toate facturile întocmite în circuit priveau tranzacţionarea unor produse care existau faptic numai parţial, scopul iniţierii circuitului fiind emiterea facturilor fiscale pentru a asigura justificarea utilizării creditelor bancare şi a obţinerii unor ordine de plată cu care societăţile inculpatului M.G. să garanteze obţinerea şi a altor credite bancare, pe lângă garanţiile cu file cec şi bilete la ordin SNP P. SA. De asemenea, s-a reţinut faptul că toate facturile întocmite între societăţile implicate în circuit priveau aceeaşi cantitate de marfa, se întocmeau în aceeaşi zi facturile fiind mai întâi transmise prin fax. Modalitatea de derulare a circuitului a fost recunoscută atât de inculpatul M.G. cât şi de inculpaţi, administratorii societăţilor implicate în circuite. Aceste facturi nu erau însoţite de documente care să ateste existenţa faptică reală a produselor: note de recepţie, note de cântărire sau erau întocmite note de recepţie fără a se efectua recepţia reală a produsului, în baza sumelor şi cantităţilor indicate pe facturile societăţilor inculpatului M.

Astfel, raportul întocmit de Garda Financiară centrală în baza documentelor financiar-contabile ale societăţii SC E.M. J. SRL s-a stabilit în raportul întocmit că prin societăţile din cadrul Grupului s-au vândut în mod fictiv cantităţi cu mult mai mari decât cele aflate în stoc, ajungându-se la valori foarte mari. Pe parcursul a 14 luni, societăţile inculpatului M.G. ar fi vândut, de exemplu, porumb boabe în valoare de 314,9 miliarde lei - respectiv 112.497 tone, grâu de panificaţie în valoare de 182,6 miliarde lei - respectiv 52.810 tone grâu, azotat de amoniu în valoare de 260,9 miliarde lei - respectiv 55.006 tone, orz în valoare de 34,7 miliarde lei - respectiv 13.340 tone, zahăr în valoare de 45,2 miliarde lei - respectiv 4.238 tone. Toate aceste cantităţi de produse existau numai parţial în posesia societăţilor inculpatului M.G., la valori cu mult mai mici astfel că la momentul întocmirii facturilor de vânzare cantităţile existente faptic se aflau mult sub nivelul celor înscrise în facturi. Astfel:

În ceea ce priveşte SC E.M. J. SRL în perioada 1-14 ianuarie 2002 în condiţiile în care primele achiziţii de porumb se realizase după 25 ianuarie 2002 şi nu au avut stocuri anterioare, SC E.M. J. SRL a întocmit facturi de vânzare către societăţi din afara grupului, în valoare de 1.368 tone, 1.946 tone şi 1.848 tone. În aceeaşi manieră, în luna februarie 2002 s-au întocmit facturi de vânzare pentru cantităţi pornind de la 2.000 tone porumb, în condiţiile în care în stoc SC E.M. J. SRL nu deţinea decât cantitatea de 555 tone.

În mod constant, inculpatul M.G. a întocmit facturi pentru vânzarea de către SC E.M. J. SRL a unor cantităţi de produse cerealiere mult mai mari decât cele aflate în stoc.

- în luna octombrie 2002, la un stoc maxim de 1.452,5 tone, acesta iniţiază un circuit în care vinde o cantitate de 2.261,5 tone;

- în luna noiembrie 2002, având un stoc maxim de 998 tone, societatea iniţiază 20 circuite de vânzare şi revânzare a aceluiaşi produs pentru o cantitate de 29.658,5 tone.

În ceea ce priveşte produsul grâu, deşi primele achiziţii au fost înregistrate în luna iunie 2002, fără a exista un stoc anterior, în cursul lunii martie 2002 SC E.M. J. SRL s-au creat două circuite fictive privind tranzacţionarea cantităţii de 1.838 tone, care nu exista în fapt: SC E.M. J. SRL vinde SC S.M.S. SRL care la rândul ei vinde SC O. SRL pentru ca în final, aceeaşi marfă să fie revândută către SC E.M. J. SRL

O situaţie asemănătoare s-a constatat şi în cazul SC J. I. S.R.L:

- în luna ianuarie 2002 a întocmit facturi de livrare a produsului porumb boabe în 5 circuite fictive, pentru cantitatea de 7052,3 tone în condiţiile în care societăţile inculpatului M.G. deţinea în stoc cantităţi de 2 până la 9 ori mai mici faţă de valoarea cantităţilor ce au făcut obiectul circuitelor;

- în luna februarie 2002 s-a constatat o situaţie asemănătoare când s-au întocmit facturi fiscale pentru o cantitate totală de 6037 tone porumb - grâu deşi la 31 ianuarie 2002 cantitatea aflată în stoc era de doar 670 tone;

În ceea ce priveşte produsul grâu deşi cantitatea de grâu existentă în stoc la începutul lunii ianuarie 2003 (conform registrelor de evidenţă gestionară) la SC J. I. SRL era de 1524 tone s-au întocmit facturi de vânzare pentru cantităţi superioare celei existente în stoc, respectiv între 1570 tone şi 1918 tone. În ceea ce priveşte îngrăşămintele se reţine faptul că SC J. I. SRL a primit în cursul lunii noiembrie 2002 patru facturi de azotat de amoniu întocmite de SC V. SRL Bucureşti pentru 18150 tone în valoare de 76 miliarde lei fără TVA, fără a fi recepţionat produsul de către SC J. I. SRL toate aceste cantităţi fiind facturate în sistem circuit în cadrul Grupului de firme J. sau al celor anexă nefiind intrări sau ieşiri de la alte societăţi din afara grupului.

Cu privire la acelaşi produs azotat de amoniu SC J. I. SRL fără a deţine în stoc acest produs vinde în luna ianuarie 2002 cantitatea de 1023 tone în luna februarie 2002 cantitatea de 3444,8 tone iniţiind 7 circuite. De asemenea, în luna martie 2002, fără stoc anterior, vinde cantitatea de 5309 tone iniţiind 6 circuite.

În ceea ce priveşte SC E.M. J. SRL s-a reţinut faptul că în condiţiile în care nu existau stocuri de produse în luna februarie 2002 aceasta vinde în 18 februarie 2002 şi 20 februarie 2002 465 tone, respectiv 600 tone azotat de amoniu.

Valoarea totală a facturilor emise de societăţile inculpatului M.G. fără a avea la bază operaţiuni reale în perioada ianuarie 2002 - februarie 2003, este de peste 1.965 miliarde lei. Nici una din facturile intrate în circuit nu au completate rubricile referitoare la mijlocul de transport, la expediţie iar faptul că marfa nu a fost deplasată între societăţile implicate în circuit este confirmată şi de învinuiţii P.C., G.D., M.E., B.I.. Valoarea facturilor fiscale fictive întocmite în relaţia cu societăţile din afara grupului s-a repartizat după cum urmează:

- SC I.A. SRL a întocmit facturi fictive de vânzare în valoare de 378,3 miliarde lei;

- SC O. SRL a întocmit facturi fictive de vânzare în valoare de 386,2 miliarde lei;

- SC O.P. SRL a întocmit facturi fictive de vânzare în valoare de 23,3 miliarde lei;

- SC B.W. SRL a întocmit facturi fictive de vânzare în valoare de 22 miliarde lei;

- SC A. SRL a întocmit facturi fictive de vânzare în valoare de 18 miliarde lei;

- SC S. S.A. a întocmit facturi fictive de vânzare în valoare de 19,5 miliarde lei;

Obţinerea creditelor bancare de către societăţile inculpatului M.G. prin mijloace dolosive.

Toate filele cec S.N.P. emise de inculpatul B.D. au fost folosite pentru garantarea creditelor bancare, fiind transformate în mijlocul fraudulos prin care s-a realizat inducerea în eroare a reprezentanţilor unităţilor bancare. Emiterea filelor cec trebuia să reprezinte contraprestaţia SC E.M. J. SRL (pentru livrarea produselor petroliere), contraprestaţie care nu a fost realizată de către societatea inculpatului M.G. De altfel, încă de la încheierea contractului între SC E.M. J. SRL şi Agenţia Comercială Arad, nici una dintre părţile implicate nu a intenţionat să livreze produse petroliere, respectiv să achiziţioneze aceste produse.

Nici una din facturile emise de SC E.M. J. SRL către S.N.P. P. S.A. privind vânzarea unor produse petroliere şi în baza cărora s-au emis filele cec şi biletele la ordin de către Agenţia Comercială Arad nu au avut un suport real. Singurele livrări reale de produse petroliere efectuate de către societăţile inculpatului M.G., fiind cele ale SC J. I. SRL (2 facturi din 09 şi 31 august 2001 în valoare de 483.849.736 lei) şi cele ale SC S.S. SRL (3 facturi din 21 noiembrie 2002, 06 decembrie 2002 şi 14 ianuarie 2003 în valoare de 985.374.297 lei). Toate filele cec prezentate de SC E.M. J. SRL la unităţile bancare nu au avut ca bază a emiterii operaţiuni comerciale reale între SC E.M. J. SRL şi Agenţia Comercială Arad - conform raportului de expertiză financiar contabilă.

Ca o consecinţă a emiterii de facturi care nu au avut la bază operaţiuni comerciale reale, prin înregistrarea acestora în evidenţa contabilă a SC E.M. J. LTD SRL au fost denaturate balanţele de verificare lunară şi implicit indicatorii economico-financiari calculaţi de bancă (lichiditate curentă, solvabilitate, profitabilitate, perioada de încasare a clienţilor, necesar pentru determinarea bonităţii societăţii şi în funcţie de care unităţile bancare aprobă creditele solicitate).

Cu privire la creditele contractate în perioada ianuarie 2002 - februarie 2003 s-a constatat că societăţile inculpatului au contractat credite cu file cec SNP, bilete la ordin SNP şi ordine de plată a căror contravaloare era acoperită tot din creditele bancare solicitate de la: R. Timişoara, B.C.C. Timişoara, B.C.C. Arad, B.C.R. Arad, W.B. Arad, U. Timişoara, F.B. Timişoara, C., HVB B., B.C.D.R. Arad, B.C.T. Timişoara, B.R. Sucursala Timişoara. Deşi filele cec S.N.P., au fost utilizate pentru inducerea în eroare şi determinarea unităţilor bancare să acorde credite, majoritatea acestora au fost rambursate prin încasarea filelor cec în cadrul mecanismului financiar bancar ce s-a derulat pe parcursul unui an şi jumătate. În aceste condiţii s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de înşelăciune numai cu privire la unităţile bancare care au înregistrat prejudicii prin nerambursarea creditelor, după cum urmează: C.

La data de 06 februarie 2003 SC E.M. J. SRL încheie cu C. România un contract de credit denumit facilitate financiară post livrare pentru acordarea de fonduri sub formă de avansuri prin care banca se obligă să depună la dispoziţia clientului fonduri de până la 33 miliarde lei. În baza acestui contract la data de 06 februarie 2003 C. acordă SC E.M. J. SRL un împrumut în valoare de 14,850 miliarde lei pe care îl garantează prin cesiunea tuturor drepturilor decurgând din contractul încheiat la 10 decembrie 2001 între SC E.M. J. SRL şi S.N.P. P. S.A. - Agenţia Comercială Arad, drepturi decurgând din orice factură emisă de cedent în temeiul contractului şi plătibilă de Agenţia Comercială Arad, precum şi drepturi decurgând din biletele la ordin emise de Agenţia Comercială Arad.

Aşa cum s-a arătat anterior, contractul încheiat de SC E.M. J. SRL cu S.N.P. P. S.A. prin Agenţia Comercială Arad într-o relaţie care scriptic era comercială, care în fapt nu a fost pus în executare în ceea ce priveşte livrarea produselor petroliere. în aceste condiţii creditul a fost acordat fără să existe o garanţie reală, contractul dintre Agenţia Comercială Arad şi SC E.M. J. SRL, ce ar fi trebuit să constituie o garanţie, fiind un înscris cu caracter fictiv. Astfel, utilizarea cesiunilor de creanţă rezultate din executarea contractului, ca şi garanţie a creditului solicitat de la C. constituie în fapt mijlocul fraudulos prin care a fost indusă în eroare unitatea bancară.

Pentru a garanta obţinerea sumei de 14,850 miliarde lei inculpatul M.G. a prezentat 3 facturi fiscale fictive, conform cărora SC E.M. J. SRL ar fi vândut S.N.P. Agenţia Comercială Arad motorină în valoare de 39,351 miliarde lei şi benzină în valoare de 8,352 miliarde lei.

De asemenea, la documentele de credit inculpatul a anexat 9 bilete la ordin în valoare de 24 miliarde lei emise de S.N.P. P. S.A. şi semnate de B.D.G. şi F.I. în favoarea SC E.M. J. SRL

Aşa cum s-a arătat anterior, instrumentul de plată biletul la ordin a fost emis fără a avea un suport faptic în ceea ce priveşte produsele petroliere pentru care s-ar fi emis biletul la ordin.

Mai mult, la inducerea în eroare a unităţii bancare a contribuit şi B.D. care, pentru a întări convingerea unităţii bancare în acordarea creditului a semnat o scrisoare de suport şi recomandare pentru SC E.M. J. SRL de a îndeplini obligaţia de a livra produsele petroliere conform contractului încheiat în 2001, deşi în fapt pe parcursul celor 12 luni de semnarea contractului SC E.M. J. SRL nu livrase produse petroliere.

De asemenea, reprezentanţii Agenţiei comerciale Arad deşi nu aveau o relaţie contractuală reală cu SC E.M. J. SRL au prezentat toate documentele solicitate de bancă, respectiv înscrisurile privind înfiinţarea Agenţiei comerciale, regulamentul de organizare şi funcţionare a sucursalei PECO Arad, fişele postului pentru directorul Agenţiei şi contabilul şef, copii xerox după actele de identitate ale celor doi. Toate documentele prezentate pentru garantarea creditului au creat o imagine denaturată a realităţii relaţiei Agenţiei comerciale cu SC E.M. J. SRL si au determinat reprezentanţii unităţii bancare sa acorde suma de 14,850 miliarde lei SC E.M. J. SRL. Mai mult, reprezentantul unităţii bancare, martorul A.R. a declarat ca inculpatul M.G. a prezentat relaţia cu Agenţia Comercială ca fiind o relaţie certă si de durata constând in livrare de produse petroliere. In acelaşi sens s-au reţinut si declaraţiile martorului L.C.

Valoarea sumei cu care C. a fost prejudiciata este de 14,85 miliarde lei.

F.B.

La data de 14 decembrie 2002 F.B. România SA si SC E.M. J. SRL prin M.G. in calitate de împrumutat încheie un contract cu facilitate de credit pentru suma de 10 miliarde lei pe durata unui an. Creditul era garantat cu aceleaşi file CEC SNP P. care nu aveau ca suport operaţiuni comerciale reale. În baza acestui contract s-au semnat 4 acte adiţionale la contractul de facilitate de credit prin care SC E.M. J. SRL era creditat in cadrul cuantumului de 10 miliarde lei.

1. Act adiţional din 13 ianuarie 2003 privind creditoarea SC E.M. J. SRL cu suma de 5 miliarde lei si având drept garanţie, conform contractului de cesiune de creanţe, 2 file CEC emise de Agenţia Comerciala Arad (file CEC eliberate de Banca R.) in valoare de 7 miliarde lei.

2. La data de 14 ianuarie 2003 contract de credit cu valoare de 2,5 miliarde lei si având drept garanţie fila CEC emisa de SNP P. SA in valoare de 3,5 miliarde lei.

3. La data de 15 ianuarie 2003 împrumut in valoare de 2,5 miliarde lei si având drept garanţie fila CEC emisa de SNP P. SA in valoare de 3,2 miliarde lei.

Aşa cum s-a arătat anterior toate instrumentele de plata cu care s-au garantat creditele, respectiv filele CEC au constituit mijloace frauduloase prin care s-a creat unităţii bancare o imagine denaturata a relaţiei cu Agenţia Comerciala Arad, relaţie fără de care F.B. nu ar fi acordat creditul bancar.

S-a reţinut faptul ca toate filele CEC prezentate de SC E.M. J. SRL drept garanţie au fost dublate cu adrese ale inc. B.D.G. prin care confirma aşa zisa valabilitate a filelor CEC.

Si in ceea ce priveşte acordarea creditelor de către F.B., inc. M.G. a prezentat relaţia cu Agenţia Comercială Arad ca fiind o relaţie certă şi de durată ceea ce a întărit convingerea reprezentanţilor unităţii bancare în capacitatea de rambursare a creditelor de către SC E.M. J. SRL in acest sens s-au reţinut declaraţiile angajaţilor unităţilor bancare, P.S. şi M.I.

Valoarea sumei cu care F.B. fost prejudiciata este de 10 miliarde lei.

HVB România SA

La data de 17 decembrie 2002 H.V.B. România SA acorda SC E.M. J. SRL un împrumut sub forma unei linii de credit de maxim de 1,5 milioane euro din care SC E.M. J. SRL avea dreptul a efectueze trageri pana la 30 iunie 2003.

Facilitatea urmând să fie utilizată pentru finanţarea operaţiunilor curente ale împrumutatului sub forma scontării biletelor de ordin emise de SNP Agenţia Comerciala Arad in favoarea băncii.

Creditul a fost garantat de SC E.M. J. SRL cu :

- cesiunea creanţelor SC E.M. J. SRL au rezultat din contractul încheiat cu Agenţia Comercială Arad în decembrie 2001;

- bilete de ordin emise de SNP P. Agenţia Comercială Arad in favoarea împrumutatului, girate in favoarea HVB;

- suplimentar s-a adus ca si garanţie ipoteca de rang I asupra Hotelului din Nădlac.

Fără a mai reveni la comentariul anterior privind mijlocul fraudulos prin care s-a indus in eroare unitatea bancara de către inc. M.G. s-a reţinut faptul că inculpatul a prezentat funcţionarilor bancari în speţă martorului T.L. relaţia cu SNP P. SA ca o relaţie de durată în care îşi îndeplinea în mod constant obligaţia de livrare a produselor petroliere.

HVB România SA a comunicat SNP P. ca SC E.M. J. SRL a cesionat toate drepturile sale de creanţe rezultând din contractul de vânzare - cumpărare precum si din toate facturile emise in baza contractului, iar inc. B.D.G. s-a angajat sa efectueze plata creanţelor din contractul de cesiune direct in contul HVB. La fiecare tragere din linia de credit inc. M.G. a prezentat biletele la ordin SNP fiind prezentate spre încasare 39 de bilete la ordin in valoare totala de 106,4 miliarde lei si încasate din acestea 49 miliarde lei.

După cum au precizat si reprezentanţii HVB România SA principalul argument în încheierea contractului cu SC E.M. J. SRL l-a constituit garanţiile oferite de SC E.M. J. SRL,respectiv instrumentele de plata emise de SNP P. SA. In acest sens s-au reţinut declaraţiile martorilor J.G. si T.L.

Valoarea sumei cu care HVB România a fost prejudiciată este de 41,9 miliarde lei.

R. - Sucursala Timişoara

În perioada 15 mai - 11 februarie 2003 SC E.M. J. SRL a beneficiat de 37 credite in valoare totala de 407,46 miliarde lei, toate garantate cu file CEC SNP P. SA, prin cesionarea in favoarea băncii a încasărilor provenite din filele CEC şi având la baza contractul de livrări de produse petroliere intre SC E.M. J. SRL si Agenţia Comercială Arad.

Fără a reveni la precizările anterioare privind mijlocul fraudulos de inducere in eroare, respectiv filele CEC SNP care au creat impresia greşită cu privire la existenta unei creanţe reale a Agenţiei Comerciale in favoarea SC E.M. J. SRL s-a reţinut faptul că, pe lângă aceste file CEC pentru a justifica utilizarea creditelor SC E.M. J. SRL a prezentat facturi fiscale conform cărora SC E.M. J. SRL ar fi avut de achitat contravaloarea unor produse chimice sau cerealiere achiziţionate de la alte societăţi ale inculpatului. Toate creditele au fost garantate cu file CEC SNP si s-a instituit cesiunea de creanţe a acestora, filele CEC erau însoţite de adrese semnate de inc. B.D.G. prin care confirma valabilitatea acestora. Având în vedere ca o parte din credite au fost restituite ca urmare a derulării mecanismului financiar bancar de către inc. M.G., în cauză s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de înşelăciune numai raportat la creditele nerambursate si cu privire la care RO B. a înregistrat un prejudiciu.

- contractul în val. de 10 miliarde lei garantat prin cesiunea în favoarea RO B. a încasărilor din documentele depuse spre încasare, respectiv a filelor CEC in valoare de 11 miliarde lei. Pentru a justifica utilizarea creditelor s-au prezentat 16 ordine de plata a cate 499 milioane lei fiecare prin care SC E.M. J. SRL ar fi efectuat plăţi către SC S.S. SRL, reprezentând c/val. marfa, tară insa a se indica facturile fiscale în baza cărora s-au întocmit ordinele de plata;

- contractul din 16 decembrie 2002 in val. de 12 miliarde lei garantat cu file CEC in val. de 13,5 miliarde lei. Pe lângă filele CEC s-a prezentat si o adresa semnata de inc. B.D. prin care s-a confirmat valabilitatea filelor CEC. Pentru a justifica utilizarea creditului inc. M.G. a prezentat facturi fiscale fictive de achiziţie a unor produse chimice si grâu de la SC A.O. SRL in val. de 14,7 miliarde lei, respectiv 9,99 miliarde lei.

- contractul din 09 ianuarie 2003 în val. de 8,5 miliarde lei garantat prin cesionarea filelor CEC în val. de 10 miliarde lei emise de SNP P. SA. Filele CEC erau însoţite de adrese emise de inc. B.D. prin care s-a atestat valabilitatea instrumentelor de plata ;

- contractul din 16 ianuarie 2003 in val. de 6,005 miliarde lei garantat prin cesiunea de creanţe in val. de 7,150 miliarde lei a filelor CEC emise de SNP P. SA in favoarea SC E.M. J. SRL. Pentru a justifica utilizarea creditului inc. M.G. a prezentat o factură fiscală în val. de 9,996 miliarde lei emisa de SC A.O. SRL, din 05 decembrie 2002 factura fiscală prezentată si pentru justificarea utilizării creditului din 16 decembrie 2002.

- contract de credit din 27 ianuarie 2003 în val. de 3,455 miliarde lei garantat cu cesiunea creanţelor din fila CEC SNP de 6,5 miliarde lei. Fila CEC a fost dublata de adresa prin care inc. B.D. confirma valabilitatea acesteia.

- contract din 10 februarie 2003 in val. de 4 miliarde lei garantat cu cesiunea de creanţe pe fila CEC emisa de SNP in val. de 6,3 miliarde lei. M.G. a justificat utilizarea creditului prin prezentarea unor facturi fiscale in val. de 21,8 miliarde lei provenind de la alte societăţi din grupul sau de firme, respectiv SC S.S. SRL.

S-a constatat ca, marea majoritate a ordinelor de plata prin care inc. M.G. efectua trageri din credit nu au indicate facturile fiscale in baza cărora se efectuau plăţile.

S-au reţinut declaraţiile reprezentanţilor RO B., directorul D.I. si a ofiţerului de credite S.M.

Valoarea sumei cu care RO B. a fost prejudiciata este de 36,637 miliarde lei.

Banca de Credit si Dezvoltare R. SA - sucursala Timişoara a încheiat la 28 ianuarie 2003 contractul de credit cu SC E.M. J. SRL beneficiind de un credit de 15 miliarde lei garantat cu file CEC emise de Agenţia Comerciala Arad in valoare de 15,3 miliarde lei si cesiunea de creanţa asupra unor facturi emise de SC E.M. J. SRL in favoarea SC A.O. SRL in valoare de 32,88 miliarde lei, facturi care privea livrarea de azotat de amoniu (voi.6)

Având in vedere garanţiile fictive prezentate unităţii bancare pentru garantarea creditului iar inculpatul fiind in imposibilitatea rambursării creditului prin executarea garanţiilor, datorita lipsei de disponibil in contul Agenţiei Comerciale Arad, in luna februarie 2003 s-a procedat la suplimentarea garanţiei cu o ipoteca asupra imobilului Hala - Abator situat în com. Pecica.

Valoarea sumei cu care a fost prejudiciata banca R. este de 14,993 miliarde lei.

În perioada ianuarie 2002 - februarie 2003 societăţile aflate in Grupul J., administrate de inc. M.G. sau aflate sub conducerea sa indirecta, au solicitat si obţinut credite în valoare de peste 1.700 miliarde lei, garantate cu file CEC si bilete la ordin emise de SNP precum si ordine de plata, după cum urmează:

1. Credite acordate de W.B. - Sucursala Arad, credite pe termen scurt pentru acoperirea decalajului dintre încasări si plăţi având drept garanţie ordine de plata emise de societăţile din Grupul J. sau de către cele anexa la Grupul J. (vol.5 filele 303-500). Astfel:

- SC J. I. SRL a beneficiat in perioada 8-15 ianuarie 2002 de 5 contracte de credit cu o valoare de 16,542 miliarde lei ( vol.5, filele 414-415);

- SC A.I. SRL a beneficiat în perioada 05 martie 2002 -25 iunie 2002 de credite in valoare de 14,283 miliarde lei (vol.5, filele 305-310);

- SC G. SRL Arad a beneficiat in perioada 3 ianuarie 2002 - 16 aprilie 2002 de credite in valoare de 71,531 miliarde lei (vol.5, filele 370-384);

- SC E.M. J. LTD a beneficiat in perioada 3 ianuarie 2002 - 14 februarie 2003 de 38 de credite in valoare de 123,096 miliarde lei (vol.5, filele 443 -470);

- SC S.M.S. SRL a beneficiat in perioada 9 ianuarie 2002 - 14 februarie 2003 de 102 credite (incluzând si actele adiţionale) in valoare de 481,371 miliarde lei (vol.5, filele 327 -367);

2. RO B. SA - Sucursala Timişoara a acordat SC E.M. J. LTD SRL in perioada 15 mai 2002 - 11 februarie 2003 de 37 de credite in valoare de 407,46 miliarde lei, toate garantate cu file CEC SNP (vol.5, filele 124 -129, vol.10-11, vol.7, filele 171-338).

3. U. România SA a acordat:

SC E.M. J. SRL in 30 ianuarie 2003 un credit in valoare de 3,5 miliarde lei garantat cu ordine de plata;

SC S.M.S. SRL in perioada 05 decembrie 2002 - 14 februarie 2003 un număr de 26 contracte de credite in valoare de 76,103 miliarde lei, garantate cu ordine de plata emise de societăţile inculpatului si de cele anexa la grupul sau de societăţi (voi.5, filele 82-89, vol.l4, filele 124-214).

4. Banca Comerciala de Credit si Dezvoltare R. - Sucursala Timişoara a acordat SC E.M. J. LTD SRL in perioada 19 martie 2002 - 28 ianuarie 2003, 15 credite in valoare de 147 miliarde lei, credite garantate cu file CEC SNP P. SA bilete la ordin si cesiunea de creanţe asupra încasărilor rezultate din facturile emise către societăţile inculpatului (voi.5, filele 197 -217, voi. 12).

5. B.C.C. SA - Sucursala Timişoara a acordat SC S.M.S. SRL in perioada 06 decembrie 2002 - 16 decembrie 2002, 4 credite in valoare de 6,288 miliarde lei si SC E.M. J. LTD SRL 15 credite in perioada 03 aprilie 2002 - 29 iunie 2002 in valoare de 82,4 miliarde lei si in perioada 19 iulie 2002 - 20 septembrie 2002 credite in valoare de 82 miliarde lei. Creditele au fost garantate cu file CEC SNP ( voi. 13, voi.5, filele 256-271 si vol.35).

6. B.I.T. a acordat la 30 mai 2005, un credit in valoare de 3,97 miliarde lei, garantat cu file CEC SNP P. SA, credit restituit prin încasarea filelor CEC.

7. F.B. - Sucursala Timişoara a acordat o linie de creditare de 10 miliarde lei in limita căreia au fost acordate credite in valoare de 20 miliarde lei, in perioada 14 noiembrie 2002-15 ianuarie 2002. Creditele au fost garantate cu file CEC SNP P. SA ( vol.7, filele 1-168).

8. HVB România a acordat la 17 decembrie 2002 SC E.M. J. LTD SRL un credit in valoare de 1,5 miliarde Euro în lei la cursul zilei, garantat cu bilete la ordin SNP P. SA ( vol.6, filele 1-142).

9. C. a acordat un credit in valoare de 14,850 miliarde lei SC E.M. J. SRL garantat cu bilete la ordin SNP P. SA (vol.6, filele 143-282).

10. B.R. SA - Sucursala Timişoara a acordat SC E.M. J. SRL doua credite in perioada 30 ianuarie 2002 - 4 februarie 2003 in valoare de 9 miliarde lei, credite garantate cu bilete la ordin, emise de SC S.S. SRL (voi. 15, filele 1-26 . vol.5, filele 503 -507).

11. B.C.R. - Sucursala Arad a acordat SC E.M. J. LTD SRL, 13 credite in valoare de 33,8 miliarde lei in perioada 9 ianuarie 2002 - 10 decembrie 2002 garantate cu file CEC SNP, bilete la ordin si ordine de plata ( vol.5, filele 34 -43, voi. 15, filele 41-146).

12. Banca de Credit si Dezvoltare R. - Sucursala Arad a acordat la 07 februarie 2003 SC E.M. J. SRL un credit in valoare de 2 miliarde lei garantat cu bilete la ordin ( voi. 14, filele 247-254).

13. B.C.C. - Sucursala Arad a acordat in perioada 15 octombrie 2002 - 24 ianuarie 2003 SC E.M. J. SRL credite in valoare de 81,9 miliarde lei (voi. 16).

Suplimentar acestor credite obţinute in mod direct de către societăţile inc. M.G., în perioada 2002-2003 au obţinut credite cu file CEC SNP P., girate de SC E.M. J. SRL si alte societăţi. Valoarea creditelor a fost de aproximativ 600 miliarde lei. SC O. SRL a beneficiat de credite in valoare de 20 miliarde lei de la F. B., de la B.C.T. de credite in valoare de 95,5 miliarde lei in anul 2002 si 36,162 miliarde lei in anul 2003, de la B.I.R. cu credite in valoare de 50,736 miliarde lei si de la U. de credite in valoare de 137 miliarde lei.

De asemenea, SC I. SRL a beneficiat de credite in valoare de 30 miliarde lei si 560.000 Euro de la F. B. de la ING B. credite in valoare de 860.000 euro si de la U. credite in valoare de 111,860 miliarde lei.

SC B.W. SRL a beneficiat de 40,259 miliarde lei de la B. C.I.T. (vol.2, file 248-272,287-314).

IV - Utilizarea creditelor bancare de către inculpatul M.G. in alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate si transferul sumelor de bani prin conturile mai multor societăţi pentru a disimula originea ilicita a acestor sume (infr. prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 si art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2002).

Inculpatul M.G., cu sprijinul inv. J.B. si R.Z., a reuşit sa creeze un mecanism ingenios in intenţia de ascunde faptul ca sumele de bani cu care se rambursau creditele bancare (prin încasarea instrumentelor cu care se garantau creditele) proveneau din alte credite contractate anterior. Astfel, a reuşit sa realizeze un sistem de transferuri succesive a sumelor provenite din credite prin conturile societăţilor din Grup J. in baza facturilor si refacturărilor intre societăţile din Gmp si cele din afara a unor produse fictive si a ordinelor de plata emise conform acestor facturi.

Sumele provenite din credite erau direcţionate din contul societăţii care obţinea creditul in conturile altor societăţi care emiteau ordinele de plata sau filele CEC cu care se garantau creditele bancare asigurându-se disponibilul in contul acestor societăţi pentru restituirea creditelor prin încasarea instrumentelor cu care se garantau creditele. Ori, aşa cum s-a arătat anterior, facturile fiscale in baza cărora s-au emis ordinele de plata, biletele la ordin si filele CEC utilizate ca si garanţii bancare nu aveau la baza operaţiuni comerciale reale, fiind întocmite numai cu scopul de a justifica obţinerea creditelor bancare la valorile dorite de inculpat. Transferurile s-au realizat pentru a ascunde provenienţa ilicita a sumelor de bani.

Pentru a masca provenienţa reala a banilor proveniţi din credite si a asigura restituirea creditelor banii erau direcţionaţi la iniţiativa inc. M.G. cu următoarele destinaţii:

1 Transferaţi din contul uneia din societăţile inculpatului in contul altei societăţi a acestuia in baza ordinelor de plata cu justificarea „contravaloare marfa" pentru achitarea unor facturi fiscale fictive. Raportul de constatare al Gărzii Financiare Centrale a stabilit ca emiterea ordinelor de plata se realizează in baza unor facturi fiscale care priveau operaţiuni comerciale nereale. S-a reţinut faptul ca majoritatea ordinelor de plata nu avea indicate factura fiscala pentru care se efectua plata. Valoarea sumelor transferate prin contul unei singure societăţi a inculpatului în perioada 2002 - 2003 a ajuns si pana la 1.000 miliarde lei, si în acest sens semnificativa este informarea întocmita de Oficiul Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor (vol.20 filele 1-20, voi. 20-30). Prin virări se asigura disponibilul necesar in conturile societăţilor care emiteau filele CEC, biletele la ordin si ordinele de plata cu care se garantau creditele bancare. Inculpatul se asigura ca la data la care urmau sa se ramburseze creditele in conturile societăţilor emitente a instrumentelor de plata sa existe contravaloarea sumei menţionată pe instrumentul de plata;

2. ridicaţi in numerar in principal cu justificarea „achiziţii cereale persoane fizice" cu sume cuprinse intre 100 milioane si 10 miliarde lei, la fiecare ridicare in numerar, fără să existe documente justificative pentru toate sumele indicate. Banii erau ridicaţi in numerar in principal din W.B. ARAD, aproape zilnic, in baza unor borderouri in care erau menţionate persoanele de la care s-ar fi achiziţionat cereale precum si sumele ce erau de plata. Borderourile justificau doar o mica parte din ridicările in numerar (uneori nici 1/3 din valoarea totala). Cea mai mare parte din banii ridicaţi nici nu mai erau înregistraţi in casieria societăţii in numele căreia se ridicau fiind depuşi, tot in numerar, in conturile aceleiaşi unităţi deschise la alte unităţi bancare. Ca exemplu, valoarea totala a ridicărilor in numerar ale SC S.S. SRL de la W.B. a fost de 233 miliarde lei pe parcursul unui an. Pentru a se constata volumul mare al sumelor ridicate in numerar se vor avea in vedere constatările întocmite de specialiştii din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie precum si Informarea Oficiului Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor (vol.20). S-a reţinut, de asemenea, declaraţiile martorilor D.D., H.A., V.E., T.R., S.I., persoane menţionate pe borderourile prezentate la unităţile bancare, dar care conform declaraţiilor acestora nu au vândut produsele cerealiere ce apăreau menţionate pe borderouri si nu au primit bani de la societăţile inculpatului (voi 5,filele 19-25);

3. sume virate direct in contul SNP cu justificarea efectuării unei plaţi in contul SC E.M. J. SRL pentru restituire contravaloarea filelor CEC.

S-a constatat ca, intr-o singura zi din momentul obţinerii creditelor acestea erau transferate prin virări succesive in întregime in conturile altor societăţi ale inculpatului pentru ca in final o mare parte din sumele virate sa ajungă in contul Agenţiei Comerciale Arad deschis la B.R.D. Arad unde era necesar disponibilul pentru a acoperi contravaloarea filelor CEC sau a ordinelor de plata cu care se garantau alte credite. Astfel, s-a asigurat rambursarea unor credite contractate de societăţile din Grup la alte unităţi bancare sau la aceeaşi unitate bancara, modalitatea de rambursare fiind prin executarea instrumentelor de plata al căror disponibil era asigurat din creditele anterioare. Ori, fără creditele contractate ulterior de către una din societăţile din grup nu s-a fi putut asigura disponibilul pentru acoperirea ordinelor de plata sau filelor CEC cu care se garanta creditul anterior si implicit rambursarea creditelor.

Pentru a se constata utilizarea creditelor in alte scopuri (respectiv pentru rambursarea unor credite anterioare) trebuia sa se aibă in vedere ca majoritatea operaţiunilor comerciale (concretizate prin emiterea facturilor fiscale) in baza cărora se întocmeau ordinele de plata sau biletele la ordin, filele CEC erau fictive si priveau aşa cum am arătat anterior, tranzacţia unor produse care in cea mai mare parte nu existau

Circuitele facturilor fiscale au fost supradimensionate pentru a exista un rulaj al sumelor de bani la nivel mare si a creste valoarea creditelor. Crescând valoarea produselor ce ar fi fost vândute si revândute, creştea si valoarea ordinelor de plata si a biletelor la ordin cu care, ulterior se puteau garanta creditele bancare si implicit creştea si valoarea creditelor bancare. S-a avut in vedere, pentru a se constata amploarea circuitului fictiv iniţiat in cauza ca, in perioada ianuarie 2002 - februarie 2003 inc. B.D.G. a emis in favoarea SC E.M. J. SRL file CEC si bilete la ordin in valoare de peste 2000 miliarde lei, a căror valoare este strâns legata de valoarea creditelor contractate cu aceste instrumente de plata iar valoarea facturilor fiscale este de peste 1,965 miliarde lei (vol. 4, fila 62) Evidenta faptului ca toate creditele erau contractate pentru rambursarea altor credite (prin încasarea instrumentelor de plată cu care se garantau) rezultă si din aceea că inculpatul nu era implicat intr-o activitate productivă curenta de amploare care să-i asigure sursele băneşti necesare restituirii creditelor (singura sursa de venit certa provenea din chiriile lunare prin închirierea spatiilor in Complexul E.M. J.

Astfel, neexistând alta sursa de venit decât creditele bancare, in condiţiile in care operaţiunile comerciale pe care societăţile le derulau erau in majoritate fictive, acestea nici nu puteau sa-si ramburseze creditele decât din alte credite bancare. Suplimentar creditelor obţinute de societăţile din cadrul Grupului, inc. M.G. a obţinut lichidităţi si prin intermediul societăţilor anexa la Grupul J., respectiv SC I. SRL - administrata de inv. G.D., SC O.P. SRL si SC A. SRL - administrate de inv. B.I. si B.D. si SC B.W. SRL - administrata de inv. M.E. Astfel societăţile inculpatului in principal SC S.S. SRL si SC A.O. SRL întocmeau facturi de vânzare către societăţile inv. C. PEN., G.D., M.E., B.D., care urmau sa achite contravaloarea facturilor cu ordine de plata. Pentru aceeaşi cantitate de marfa menţionata pe factura întocmită de SC S.S. SRL sau SC A.O. SRL s-a întocmit factura de vânzare de către societăţile din afara grupului către SC E.M. J. SRL, conform indicaţiilor inc. M.G. Inculpatul a achitat contravaloarea facturii cu file CEC SNP iar societăţile din afara grupului utilizau filele CEC SNP pentru garantarea unor credite bancare. Astfel, contravaloarea ordinelor de plata cu care s-au achitat facturile către societăţile inculpatului era asigurata din creditele garantate cu filele CEC SNP primite de la inc. M.G. Ordinele de plata de la societăţile din afara grupului erau utilizate de inc. M.G. pentru a garanta alte credite bancare in special cele de la W.B. Arad. Pentru vizualizarea circuitelor s-au avut in vedere schemele întocmite de comisarii Gărzii Financiare Centrale (voi.5, filele 178-191, 76-80).

Numai in mica parte creditele erau folosite pentru operaţiuni curente si reale ale societăţilor din Grupul J. operaţiunile comerciale fiind in mare parte fictive si s-au efectuat numai intre societăţile din cadrul Grupului J. si cele din afara grupului.

Analiza modului de utilizare a creditelor pentru fiecare societate in parte s-a efectuat, conform dispoziţiilor art. ll din O.U.G. nr. 43/2000, de către specialişti din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, analiza concretizata in rapoarte de constatare. Detalierea modului de utilizare a creditelor s-a realizat la comentariul mijloacelor de proba.

Pentru a se constata amploarea circuitului financiar iniţiat de inc. M.G. trebuia avută in vedere frecventa mare cu care se solicitau creditele bancare. Astfel, au fost perioade in care inculpatul obţinea credite aproape zilnic in special de la W.B. Arad sau la cel mult 14 zile de la RO B. Timişoara, sumele solicitate fiind între 2 si 20 miliarde la fiecare creditare. Pe parcursul a 14 luni inculpatul in permanenta a căutat sa obţină credite bancare si pentru a evita expunerea pe o singura unitate bancara a implicat in acest circuit majoritatea unităţilor bancare din Timişoara si Arad. Derularea circuitului a fost posibila si datorita activităţii in parte culpabile a reprezentanţilor unităţilor bancare, fata de care de altfel in vederea completării cercetărilor se va dispune disjungerea materialului de urmărire penala.

Relevante in susţinerea vinovăţiei inculpatului si a celorlalţi participanţi sunt redările discuţiilor telefonice pe care inculpatul le-a purtat cu colaboratorii săi inv. J.B. si R.Z., precum si inc. B.D. si B.D.. S-a constatat ca in perioadele imediat anterioare scadentei filelor CEC SNP inc. M.G. era nevoit sa obţină de urgenta sumele de bani necesare pentru a acoperi contravaloarea acestora.

Într-o astfel de situaţie s-a aflat si in ziua anterioara arestării inculpatului când a fost nevoit sa iniţieze o întâlnire cu directorul RO B. Timişoara unde erau depuse drept garanţie mai multe file CEC SNP cărora urma sa le expire termenul de scadenta. Astfel, in seara zilei de duminica, 16 februarie 2003 inculpatul s-a întâlnit cu inc. B.D. si cu D.I. directorul RO B., in sediul acestei unităţi bancare pentru a stabili o eşalonare la plata creditelor, întrucât inc. M.G. nu mai dispunea de resursele financiare necesare acoperirii filelor CEC SNP cu care garantase creditele.

S-a constatat ca, modalitatea de garantare a creditelor pe care a utilizat-o M.G. (garantare cu file CEC, bilete la ordin sau prin scontarea ordinelor de plata), in timp a dus la acumularea unor sume mari de bani ca si pierdere rezultate din diferenţa intre valoarea creditelor acordate si valoarea instrumentelor de plata cu care se garantau creditele, întrucât in majoritatea cazurilor creditele erau acordate pentru 70 % - 80% din valoarea filelor CEC (ca exemplu pentru un credit de 800 milioane lei acesta garanta cu o fila CEC de un miliard lei).

De aceea pentru a acoperi pana la scadenta contravaloarea filelor CEC inculpatul era nevoit sa contracteze credite cu valori tot mai mari. La aceste pierderi s-au adăugat si dobânzile bancare, comisioanele, precum si pierderile rezultate din achiziţionarea la valori mult mai mari a produselor pe cale le vindea către societăţile din afara Grupului J. si pe care in mod conştient a acceptat sa le acopere. În aceasta situaţie inculpatul a fost nevoit sa alimenteze in permanenta circuitul cu surse băneşti provenind din alte credite, restituirea creditelor sale fiind condiţionata de obţinerea altor credite.

B. La data de 16 septembrie 2002, inculpatul M.G., administrator la SC E.M. J. LTD Arad, i-a promis numitului S.I., director al B.C. - Sucursala Timişoara, suma de 3000 Euro, solicitându-i, in schimb, acestuia sa-i acorde un credit de 30 miliarde lei.

În continuare parchetul a redat convorbirea intervenită şi înregistrată la 16 septembrie 2002 între inculpatul M.G. şi inculpatul S.I., aflate la filele 29-32 din voi. 45, din care a rezultat că inculpatul M.G. îi solicita inculpatului S.I. credite de la B.C. SA, unde acesta era director.

După ce inculpatul S.I. l-a asigurat că va primi creditele, îi precizează inculpatului M.G. în convorbirea telefonică că are o rugăminte la el, respectiv are nevoie de 3000 euro, fapt în raport de care inculpatul M.G. a fost de acord. În aceeaşi convorbire între cei doi inculpaţi, se convine ca suma de 3000 euro să fie predată fiului inculpatului S.I., la biroul inculpatului M.G., la ora 17 (ora 5 menţionată în convorbire).

Urmare acestei discuţii, în cadrul căreia inculpatul S.I. i-a pretins inculpatului M.G. suma de 3000 euro, pentru a-i acorda un credit, iar cel din urmă i-a promis celui dintâi că îi va remite această sumă, inculpatul M.G. a primit de la B.C. Sucursala Timişoara, la datele de 17 septembrie 2002 şi, respectiv, 20 septembrie 2002, două credite însumând 31,6 miliarde lei (discuţia referitoare la acordarea creditelor având loc, aşa cum s-a arătat, la 16 septembrie 2002.)

S-a menţionat că cele două credite au fost solicitate şi obţinute de inculpatul M.G. prin SC E.M. J. LTD SRL Arad, al cărei acţionar si administrator era.

Referitor la infracţiunea de dare de mită descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, inculpatul M.G. s-a susţinut în declaraţia din 17 februarie 2003 următoarele: „ eu menţionez că, din punct de vedere al acordării creditelor, SC E.M. J. LTD SRL Arad, al cărui administrator sunt, avea cont deschis la B.C. Sucursala Arad, odată cu deschiderea acestuia în luna iulie 2002, unde aveam şi solicitasem credite în continuare. Nu este adevărat că în ziua de 16 septembrie 2002 eu aş fi promis numitului S.I. suma de 3000 euro pentru a-mi facilita acordarea unui credit, deoarece, chiar dacă B.C., Sucursala Timişoara, ar fi putut acorda asemenea credite, eu puteam să beneficiez de credite numai de la Sucursala din Arad.

Nu am avut niciun moment intenţia de a cere credite, de asemenea valori, domnului S.I., şi nici nu am oferit vreo sumă pentru aceste potenţiale credite. Arăt că domnul S.I. nu putea să-mi acorde un asemenea credit deoarece competenţa pentru o asemenea valoarea aparţinea consiliului de administraţie al băncii centrale „(vol.45 fila 16).

Aceste afirmaţii făcute de inculpatul M.G. în apărarea sa sunt neadevărate şi au fost înlăturate din ansamblul probator, întrucât nu se coroborează cu niciuna dintre celelalte probe administrate, fiind chiar combătute, contrazise, de acestea, după cum urmează:

- referitor la afirmaţia inculpatului că putea beneficia de credite numai de la Sucursala din Arad, aceasta este contrazisă chiar de inculpatul S.I., directorul B.C., Sucursala Timişoara, care a recunoscut că în septembrie 2002 i-a acordat inculpatului M.G., două credite însumând 31,6 miliarde lei.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului M.I. (şef compartiment credite), precum şi adresa B.C. Sucursala Timişoara şi contractele de creditare, din care a reieşit fără nici un dubiu că în zilele de 17 septembrie 2002 şi respectiv 20 septembrie 2002, inculpatul M.G. a primit de la B.C. Sucursala Timişoara, două credite în valoare de 11,6 miliarde lei şi 20 miliarde lei (voi. 45, filele 55-58, 46, 37-39).

- susţinerile inculpatului referitoare la faptul că sucursala nu ar fi avut competenţa de aprobare pentru asemenea valori, au fost contrazise iarăşi de declaraţia inculpatului S.I., cât şi de normele de creditare ale B.C.R., care prevăd:

„Punctul 228-nu se supune aprobării organelor competente din centrala BCC, conform competenţelor stabilite de consiliul de administraţie, creditele şi scrisorile de garanţie bancară, indiferent de valoare, acordate în lei/valută, care sunt garantate cu:

- ordinul de plată confirmat, cec, certificat/avalizat, cambie/bilet la ordin, avalizat" (voi. 45, filele 50-54).

Aceeaşi prevedere a fost reluată şi redată şi în adresa de răspuns a B.C. referitoare la competenţa de acordare a creditelor pe documente în curs de încasare (voi. 45 filele 50-52).

Ori, în cazul inculpatului M.G. este vorba chiar de acest tip de credite - pe documentele în curs de încasare exceptate de la plafonul de 600 milioane invocat de inculpat, acesta garantând creditele obţinute cu file cec emise de SNP P. SA Arad, girate şi avalizate în favoarea BCC - conform normelor de creditare ale băncii (vezi contractele de creditare din 17 septembrie 2002 şi 20 septembrie 2002, vol. 35, filele 1-6, 52-55);

De asemenea, în ce priveşte susţinerile inculpatului M.G. că nu i-ar fi promis inculpatului S.I. vreo sumă de bani în schimbul facilitării obţinerii creditelor, şi acestea au fost infirmate de conţinutul convorbirii purtate între cei doi la 16 septembrie 2002, înregistrată pe suportul magnetic ( caseta audio, ataşată la dosar) şi redată în procesul verbal din 17 februarie 2003 ( voi. 45, filele 29-32 ).

La 16 septembrie 2002 inculpatul S.I., director al B.C. - Sucursala Timişoara, i-a pretins inculpatului M.G. suma de 3.000 de euro, promiţându-i, în schimb, acestuia acordarea unui credit în cuantum de 31,6 miliarde lei. A doua zi, pe 17 septembrie 2002 şi respectiv 20 septembrie 2002, urmare discuţiei menţionate, SC E.M. J. LTD SRL Arad, societate aparţinând inculpatului M.G. a primit de la banca condusă de inculpatul S.I. două credite totalizând 31,6 miliarde lei. Precizăm în acest context că cele două credite obţinute făceau parte din categoria creditelor pe documente în curs de încasare, inculpatul M.G. prezentând ca garanţii file cec emise de SNP P. SA Arad.

S-a menţionat, de asemenea, că inculpatul S.I. îndeplinea atât funcţia de director al băncii cât şi pe cea de preşedinte al comitetului de creditare, având în acest sens atribuţii în acordarea creditelor. Discuţia purtată între cei doi inculpaţi este redată în extenso la punctul Bl din rechizitoriu.

La începutul lunii martie 2001, inculpatul M.G. a cumpărat prin societatea SC J. I. SRL Arad, al cărei acţionar şi administrator era, o cisternă de motorină de la SC F.T.I. SRL, reprezentată de M.M., preţul mărfii fiind de 250 milioane lei. Pentru a achita contravaloarea motorinei, inculpatul M.G. i-a eliberat cocontractantului file cec în valoare de 250 milioane lei, având ca dată scadentă 26 martie 2001.

La data de 08 martie 2001, SC F.T.I. SRL, reprezentată prin M.M., a încheiat cu BCR Gorj contractul de creditare, prin care banca îi acorda împrumutatului un credit, în mărfuri de 225 milioane lei.

Creditul acordat făcea parte din categoria creditelor pe cecuri remise spre încasare, M.M. cesionând în favoarea băncii fila cec emisă de inculpatul M.G. (contract de credit voi. 45, filele 98-102, declaraţie martor, voi. 45, filele 77-79 ).

La data stipulată ca scadentă a cecului, respectiv 26 martie 2001, BCR Gorj, conform contractului de creditare, a introdus în circuitul bancar fila cec însoţită de borderou, aceasta fiind transmisă băncii plătitorului, respectiv W.B. Arad.

Pe 27 martie 2001 W.B. Arad a refuzat la plată cecul trimis de BCR Gorj, comunicând că trăgătorul (SC J. I. SRL, reprezentată prin inculpatul M.G.) se află în interdicţie bancară de a emite cecuri şi că nu are disponibil în cont.

Rezumând cele descrise anterior se constată că prin emiterea unei file cec de către inculpatul M.G. şi retragerea ulterioară a proviziei, astfel încât la data scadenţei s-a creat o lipsă totală de disponibil în cont, B.C.R. Sucursala Gorj a suferit un prejudiciu de 250 milioane lei (care actualizat se ridică la suma de 365 milioane lei).

Referitor la infracţiunea de înşelăciune (punctul 2 din rechizitoriu) prev. de art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen., inculpatul M.G. s-a apărat susţinând următoarele :

- fila cec înmânată martorului M.M. nu putea fi folosită pentru a fi girată la BCR.

- contravaloarea filei cec respective i-a fost achitată lui M.M. în numerar, la sfârşitul lunii aprilie (voi. 45, filele 68-72).

Apărările formulate de inculpatul M.G. au fost nerelevante şi neconcludente şi nu au fost reţinute pentru înlăturarea răspunderii penale a acestuia, fiind contrazise de următoarele probe şi argumente.

- fila cec a fost transmisă de M.M. în mod legal BCR - Sucursala Gorj, această bancă devenind astfel posesor de fapt şi de drept al instrumentului de plată respectiv, transferându-i-se astfel toate drepturile decurgând din cec (sub aspect pur tehnic oferind o subrogaţie reală cu titlu particular).

Astfel, în momentul încheierii contractului de creditare, martorul M.M. a cesionat (modalitatea legală prevăzută de normele BCR, de transmitere a acestui tip de instrument de plată), în favoarea băncii fila cec respectivă, s-au depus totodată şi borderoul de remitere a cecului în 3 exemplare. Referitor la acest aspect, normele de creditare ale BCR prevăd următoarele:

„Punctul 264-creditele pe cecuri remise spre încasare sunt garantate cu însăşi creditele respective, care vor fi cesionate băncii.

Punctul 267-acordarea creditelor pe cecuri postdatate se efectuează prin acelaşi cont, separate de împrumut „ credite pe cecuri" pe baza listei cecurilor propuse spre creditare însoţită de originalul cecurilor şi cele 3 borderouri de încasare.

Punctul 268-ofiţerii de credite se vor îngriji de remiterea cecurilor postdatate la plata prin circuit bancar în ziua stipulată ca dată a emiterii lor".

Afirmaţiile inculpatului M.G. în sensul că cecul nu putea fi transmis prin girare sunt nerelevante, deoarece aşa cum s-a arătat, normele BCR prevăd ca modalitate de transmitere a cecurilor, cesiunea de creanţă, girarea fiind utilizată doar în cazul scontării biletelor la ordin (declaraţie martor D.C., normele BCR de creditare, voi. 45, filele 84-87).

S-a mai adăugat că, întrucât valoarea socială apărată de legea penală în cazul acestei infracţiuni este tocmai încrederea publică în instrumentele de plată denumite cecuri-din raţiuni ce ţin de siguranţa circuitului comercial şi a celui financiar-bancar obligaţia celui care emite cecul se naşte şi subzistă faţă de chiar titlul de plată, respectiv care are o valoare intrinsecă indiferent de posesorii succesivi care pot apărea pe circuitul unui asemenea cec, dacă el a fost transmis cu rigorile prevăzute de lege (respectiv normele de creditare).

Ori, în cauză, emiterea de către inculpatul M.G. a filei cec, urmată de retragerea ulterioară a proviziei, astfel încât la data scadenţei disponibilul în cont era zero, a provocat BCR Sucursala Gorj (posesor legal al cecului aşa cum s-a mai arătat), un prejudiciu actualizat de 365 milioane lei.

Mai mult decât atât, fiind vorba de un cec postdatat, inculpatul M.G. avea obligaţia ca, din momentul emiterii acestuia să aibă în cont disponibilul necesar acoperirii lui. Acest aspect se deduce din prevederile pct. 160 din Norma cadru nr. 7 din 08 martie 1994 a BNR, care arată :"cecul postdatat este plătibil în ziua prezentării, data menţionată ca data emiterii considerându-se ca şi cum nu ar fi scris" (voi. 45 filele 88-89).

De asemenea, referitor la afirmaţia inculpatului M.G. că ar fi achitat numerar contravaloarea filei cec introduse de BCR Gorj la plată, direct numitului M.M., acesta precizează că nu este adevărat, suma de 250 milioane lei primită de el la sfârşitul lunii aprilie şi pentru care i-a eliberat inculpatului M.G. cele 10 chitanţe fiind aferentă unei alte livrări de motorină şi reprezintă contravaloarea filei CEC eliberată şi semnată tot de inculpat şi având ca dată scadentă 6 aprilie 2001 (declaraţie martor volumul 45 filele 77-79, fila cec volumul 45 fila 94).

De altfel, chiar acceptând faptul că inculpatul M.G. i-ar fi achitat martorului M.M. suma de 250 milioane lei, la sfârşitul lunii aprilie 2001, în contul filei cec transmisă băncii, aceasta nu îl exonerează de răspundere penală, întrucât prejudiciul cauzat BCR Sucursala Gorj prin retragerea proviziei a luat naştere la data de 27 martie 2001 (data refuzului la plată), moment în care infracţiunea de înşelăciune cu filă cec s-a consumat.

Efectuarea unei asemenea plăţi către M.M. îl îndreptăţeşte pe inculpat la restituirea sumei respective, deoarece, în absenţa cecului care a fost cesionat BCR Gorj, o asemenea plată este nedatorată, drepturile decurgând din fila cec fiind transferate băncii.

S-au redat încadrările juridice ale faptelor pentru fiecare inculpat, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu:

Faptele săvârşite de inculpatul B.D.G., care în perioada 2001-2003, în calitate de director al Agenţiei Comerciale - Sucursala PECO Arad, şi-a exercitat abuziv atribuţiile de serviciu şi a emis fără drept 750 file cec şi bilete la ordin în valoare de 2.323 miliarde lei, provocând un prejudiciu SNP P. SA în cuantum de 452,4 miliarde lei (414,3 miliarde lei reprezentând valoarea filelor cec şi biletelor la ordin aflate în circuitul bancar şi nerestituite de inculpatul M.G. la care se adaugă suma de 38,1 miliarde lei, reprezentând diferenţa între contravaloarea filelor cec emise şi nerestituite de către societăţile inculpatului M.G.), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele săvârşite de inculpatul B.D.G., care s-a asociat cu inculpatul M.G., l-a sprijinit pentru a induce în eroare mai multe unităţi bancare şi pentru a utiliza creditele cu altă destinaţie decât cea pentru care au fost acordate, având drept consecinţă obţinerea unui folos necuvenit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu ref. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Faptele săvârşite de inculpatul M.G., care în perioada ianuarie 2002 - februarie 2003, prin mijloace dolosive, a indus în eroare reprezentanţii RO B. - Sucursala Timişoara, R. - Sucursala Timişoara, C., HVB B., F.B. şi a obţinut fără drept credite în valoare de 115 miliarde lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, art. 323 alin. (1), (2) C. pen. cu ref. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Faptele săvârşite de inculpatul M.G. care a determinat alţi participanţi să întocmească fără vinovăţie facturi fiscale fictive în valoare de aproximativ 2000 miliarde lei, facturi fiscale care au fost utilizate la unităţile bancare pentru a justifica utilizarea creditelor bancare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen.

Faptele săvârşite de inculpatul M.G. care în perioada ianuarie 2002 - februarie 2003, în asociere cu J.B., R.Z. şi B.D. a utilizat credite în valoare de peste 1700 miliarde lei cu alte destinaţii decât cele pentru care au fost acordate, sumele de bani fiind transferate prin conturile societăţilor sale şi ale altor societăţi pentru a ascunde provenienţa ilicită a acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 10 lit. c) din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, art. 323 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului M.G. de a-i promite inculpatului S.I. suma de 3.000 Euro în scopul acordării de credite de la B.C. - Sucursala Timişoara, al cărei director era cel din urmă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului M.G. de a emite un cec asupra unei instituţii de credit (W.B. Arad) şi de a retrage ulterior provizia necesară, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, provocând astfel o pagubă posesorului legal al cecului de la data scadenţei (B.C.R. - Sucursala Gorj), constituie infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen. Fapta inculpatului S.I. care, în calitate de director al B.C. - Sucursala Timişoara, i-a pretins inculpatului M.G. suma de 3000 euro, promiţându-i, în schimb, acestuia, acordarea unor credite în cuantum de 31,6 miliarde lei (credite care, de altfel, au şi fost obţinute), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. La art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Faptele săvârşite de inculpata F.I., care în calitate de contabil şef al Agenţiei Comerciale Arad şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, cauzând un prejudiciu de 452 miliarde lei SNP P. SA, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 248¹ C. pen., rap. la art. 248 C. pen. cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele săvârşite de inculpatul G.D., care în calitate de administrator al SC I. SRL a întocmit 129 facturi fiscale fictive, în valoare de 378,3 miliarde lei, pe care le-a înmânat inculpatului M.G. în vederea producerii de consecinţe juridice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele săvârşite de inculpatul P.I.C., care în calitate de administrator al SC A. SRL şi SC O.P. SRL, a întocmit 17 facturi fiscale fictive în valoare de 31 miliarde lei, pe care le-a înmânat inculpatului M.G. în vederea producerii de consecinţe juridice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele săvârşite de inculpata M.E., care în calitate de administrator al SC B.W. SRL a întocmit 13 facturi fiscale fictive, în valoare de 22 miliarde lei, pe care le-a înmânat inculpatului M.G. în vederea producerii de consecinţe juridice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele săvârşite de inculpata B.I. care a întocmit pentru SC O. SRL şi SC B. SRL, 101 facturi fiscale fictive, în valoare de aproximativ 400 miliarde lei, pe care le-a înmânat inculpatului M.G. în vederea producerii de consecinţe juridice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele săvârşite de inculpatul B.D.N. care, a instigat-o pe inculpata B.I. să întocmească facturi fiscale fictive şi s-a asociat cu inculpatul M.G. sprijinindu-l pe acesta în scopul utilizării creditelor contractate de societăţile inculpatului în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Fapta săvârşită de inculpatul D.M., director la Sucursalei Peco Arad care încălcând din culpă atribuţiile de serviciu nu a stabilit limitele de competenţă ale directorului Agenţiei Comerciale Arad, inculpatul B.D., ceea ce a permis exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către acesta cu consecinţa prejudicierii SNP P. SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

Fapta săvârşită de inculpatul B.S., director economic al Sucursalei Peco Arad, care a încălcat din culpă atribuţiile de serviciu privind supravegherea financiar-contabilă ce trebuia exercitată asupra Agenţiei Comerciale Arad, ceea ce a determinat implicit prejudicierea SNP P. SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

Faptele săvârşite de inculpaţii B.S. şi D.M., care în perioada 2002-2003 i-au sprijinit pe inculpaţii B.D.G. şi F.I. exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu şi pentru a ascunde faptul că inculpatul a emis rară drept file cec, au alimentat contul Agenţiei Comerciale Arad de la B.R.D. Arad cu sumele necesare acoperirii contravalorii filelor cec ajunse la scadenţă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 248¹ C. pen. cu ref. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele săvârşite de inculpatul J.B.P. care, în calitate de administrator al SC G. SRL, s-a asociat cu inculpatul M.G., l-a sprijinit pe inculpat în vederea utilizării creditelor contractate în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate şi l-a sprijinit pentru ascunderea originii ilicite a sumelor provenite din infracţiuni, în acest scop transferându-se sume de bani prin conturile SC G. SRL, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 şi art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Faptele săvârşite de inculpatul R.Z. care, în calitate de administrator al SC S.S. SRL, s-a asociat cu inculpatul M.G., l-a sprijinit pe inculpat în vederea utilizării creditelor contractate în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate şi l-a sprijinit pentru ascunderea originii ilicite a sumelor provenite din infracţiuni, în acest scop transferându-se sume de bani prin conturile SC S.S. SRL, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 şi art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la latura civila, organele de urmărire penala au reţinut următoarele:

S.N.P. P. SA a precizat ca se constituie parte civila cu suma de 91.239.182.179 lei (voi.2.filele 232-233). Raportul de expertiza financiar contabila a stabilit ca diferenţa intre valoarea filelor CEC emise către societăţile inculpatului si valoarea sumelor rambursate de către societăţile acestuia este de 38.112.831.666 lei.

S.N.P. P. SA a apreciat valoarea prejudiciului ca reprezentând sumele nerestituite din emiterea filelor CEC ca fiind de 39,75 miliarde lei. De asemenea, s-a constituit parte civila cu suma de 40 miliarde lei reprezentând contravaloarea produselor petroliere livrate cetăţenilor din Grupul de J. si neachitate. Raportul de expertiza contabila a stabilit insa ca valoarea produselor neachitate este de 169,7 milioane lei (voi. 1, fila 388).

Cu privire la suma de 414,4 miliarde lei, reprezentând valoarea filelor CEC si biletelor la ordin aflate încă in circuitul bancar si nereturnate de către SC E.M. J. SRL, SNP P. SA a precizat ca va aprecia ulterior cu privire la o eventuala constituire ca parte civila.

F.B. s-a constituit parte civila cu suma de 11.571.680.697,98 lei, din care 10 miliarde lei reprezintă credite restante ale SC E.M. J. SRL ( vol.2, fila 234).

RO B. - Sucursala Timişoara a înregistrat un prejudiciu de 34,983 miliarde lei, precizând ca in aceasta faza a cercetărilor nu se constituie parte civila (voi. 2,fila235).

Banca de Credit si Dezvoltare R. SA s-a constituit parte civila cu suma de 17.255.171.845 lei din care 14.993.750.737 lei reprezintă valoarea creditelor nerecuperate (voi.2, fila 236).

C. a precizat ca are de încasat suma de 14,850 miliarde lei credit restant si 1.704.061.848 lei dobânzi, urmând a preciza ulterior cu privire la eventuala constituire ca parte civila (voi.2, fila 237).

HVB a precizat ca valoarea creditelor nerecuperate este de 41.979.052.936,93 lei la care se adaugă o dobânda de 1.144.994.315,17 lei (vol.2, fila 238).

Conform adresei din 30 iunie 2003 a Băncii Naţionale a României - Direcţia de Reglementare si Autorizare sunt de încasat pe circuitul bancar si au fost declarate in incident de plata 61 file CEC emise de Agenţia Comerciala Arad in valoare de 283,650 miliarde lei si 52 bilete de ordin in valoare de 130,650 miliarde lei cu un total de 414,300 miliarde lei. Toate aceste instrumente de plata au fost utilizate drept garanţie pentru contractarea creditelor bancare de către SC E.M. J. SRL si societăţile din afara grupului SC I. SRL, SC O. SRL, SC B. SRL. Cu privire la aceste sume SNP P. SA a precizat ca in aceasta faza a cercetărilor nu se constituie parte civila. Aceste sume constituie insa prejudiciu fiind consecinţa modului abuziv de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către inc. B.D.G. si F.I. (vol.2 filele 186-231).

De altfel, pentru recuperarea acestor sume, pe rolul instanţelor civile din Timişoara si Arad au fost înregistrate mai multe acţiuni civile. Date cu privire la vinovăţia inculpaţilor si a învinuiţilor. Pe parcursul urmăririi penale in cauza privind infracţiunile descrise la pct. A din partea expozitiva a rechizitoriului, inc. M.G. a avut o atitudine cooperanta sprijinind organele de ancheta in stabilirea modului de desfăşurare a activităţilor infracţionale. Atitudinea cooperanta a inculpatului va fi avut in vedere de instanţa de judecata in aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. proc. pen.

S-a constatat ca inc. M.G. a creat un circuit in care SNP P. era transformat in sursa de finanţare pentru SC E.M. J. SRL, agentul economic de stat fiind creditorul permanent si sigur al agentului economic privat. În principiu nu existau obiecţiuni ale inc. B.D.G. in emiterea filelor CEC, acestea fiind completate la fiecare solicitare a inc. M.G.

Practic, creditarea de către SNP P. SA, se realiza in principiu pentru o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile, perioada in care aveau scadente filele CEC si biletele la ordin, perioada in care inc. M.G. ar fi trebuit sa introducă in circuit filele CEC pentru obţinerea de credite bancare si sa restituie contravaloarea filelor CEC si a biletelor la ordin in contul Agenţiei Comerciale Arad. Pentru a putea justifica acordarea creditelor garantate cu file CEC SNP P. SA inc. M.G. prezenta la unităţile bancare facturi fiscale privind achiziţii de produse chimice, cereale, agroalimentare, in cea mai mare parte tot de la societăţi ale inculpatului sau de la societăţile inv. B.D., G.D., P.C., M.E., B.I. După cum s-a arătat anterior, in cea mai mare parte aceste facturi fiscale erau fictive si priveau tranzacţionarea unor produse care faptic nu existau sau tranzacţionarea aceloraşi produse de mai multe ori cu aceeaşi consecinţa a caracterului fictiv al facturilor. In acest sens, s-au reţinut constatările Gărzii Financiare Centrale, constatări care de altfel nu au fost contestate de inc. M.G. (vol.4, vol.l, filele 69-71).

Faptul ca s-au rambursat creditele contractate de societăţile inc. M.G. a fost rezultatul numai al unei coordonări eficiente a întregului mecanism de către inc. M.G. care asigura dispunerea fondurilor băneşti provenite din credite in conturile societăţilor prin care se emiteau filele CEC, biletele la ordin sau ordinele de plata. Prin asigurarea din credite a contravalorii acestor instrumente de plata se putea garanta restituirea creditelor încasându-se instrumentul de plata cu care se garanta creditul.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de înşelăciune aşa cum s-a arătat si in partea expozitiva a rechizitoriului inc. M.G. prin prezentarea la unităţile bancare ca reala a relaţiei fictive cu Agenţia Comerciala Arad, a reuşit sa transforme relaţia cu SNP P. SA in instrument de inducere in eroare. La toate unităţile bancare unde a solicitat si obţinut credite in valoare de peste 1.700 miliarde lei inc. M.G. a prezentat in mod eronat relaţia cu Agenţia Comerciala Arad ca fiind o relaţie constanta si reala constând in aprovizionarea cu produse petroliere de către SC E.M. J. SRL. În realitate, in cele 14 luni de la semnarea contractului prin care SC E.M. J. SRL s-a angajat sa vândă produse petroliere nu a livrat nici o cantitate de benzina sau motorina Agenţiei Comerciale Arad - vol.l, fila 385. Este evident ca nici una dintre părţi nu a avut intenţia reala in a executa contractul in sensul livrării, respectiv achiziţionării de produse petroliere ci numai de a crea o aparenta de legalitate pentru emiterea filelor CEC SNP. Este de altfel puţin probabil ca Agenţia Comerciala Arad-subunitate din cadrul SNP P. SA (agent economic care are ca obiect de activitate extracţia si preluarea petrolului) ar fi necesitat o aprovizionare cu produse petroliere de la un agent economic privat in condiţiile in care, in mod logic, furnizorul unor astfel de produse nu putea fi decât SNP P. SA.

Contractul încheiat între Agenţia Comerciala Arad si SNP P. SA denaturează chiar noţiunea de contract care presupune ca in schimbul transferului proprietăţii asupra unui bun cealaltă parte sa plătească un preţ, ori in prezenta cauza aşa zisul cumpărător accepta in mod constant si fără abatere sa plătească fără a primi marfa promisa de vânzătorul - SC E.M. J. SRL. Singura obligaţie aşa-zisului vânzător era aceea de a restitui pana la termenul de scadenta (cuprins intre 15 si 30 de zile) contravaloarea filelor CEC primite de la Agenţia Comerciala Arad, in condiţiile in care termenul de scadenta era stabilit tot de către vânzătorul SC E.M. J. SRL prin inc. M.G. S-au reţinut ca mijloace frauduloase prin care s-a realizat inducerea in eroare a unităţilor bancare următoarele:

- prezentarea ca reala a relaţiei comerciale a SC E.M. J. SRL cu Agenţia Comerciala Arad in baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat in decembrie 2001. Ori, aşa cum s-a arătat anterior, acest contract nu are o valoare juridica reala fiind încheiat numai pentru a da aparenta legalităţii pentru emiterea filelor CEC. Contractul nu a fost legalizat, iar încheierea acestuia s-a realizat fără a exista aprobarea Centralei SNP P. SA sau a Sucursalei PECO Arad. Mai mult bunurile aduse ca si garanţie de către inc. M.G. la executarea contractului, nu fac decât sa întărească concluzia privind lipsa angajamentului din punct de vedere juridic al contractului, întrucât niciuna din garanţii nu a fost înscrisă la Cartea funciara in favoarea SNP P. SA. S-au reţinut declaraţiile martorilor R.A., M.l., P.S., T.l., reprezentanţi ai unităţilor bancare, care au precizat ca in discuţiile avute cu inc. M.G. si B.D.G. aceştia au prezentat relaţia dintre SC E.M. J. SRL si Agenţia Comerciala Arad ca fiind o relaţie de durata constând in livrări de produse petroliere fapt întrutotul neconformat realităţii. Mai mult, chiar Agenţia Comerciala Arad a efectuat livrări de produse către societăţile din Grupul J. conform concluziilor raportului de constatare al SNP P. SA si ale raportului de expertiza financiar contabila vol. l, filele 385 -404 ). Deşi ar fi trebuit sa livreze produse petroliere Agenţiei Comerciale Arad, in fapt chiar SC E.M. J. SRL a achiziţionat de la Agenţia Comerciala Arad motorina in valoare de 220,86 milioane lei.

- filele CEC si biletele la ordin emise de SNP P. SA in favoarea SC E.M. J. SRL s-au transformat in mijloc fraudulos element al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune având în vedere caracterul fictiv al contractului de vânzare cumpărare care a generat emiterea acestor instrumente de plata. Ele ar fi atestat in fapt ca Agenţia Comerciala Arad efectua o plata către SC E.M. J. SRL ca urmare a unei prestaţii, respectiv livrarea produselor petroliere de către agentul economic privat, insa in realitate livrarea produselor nu s-a realizat. Filele CEC si biletele la ordin SNP constituiau o garanţie mai mult decât suficienta pentru orice unitate bancara in acordarea creditelor având in vedere ca SNP P. SA este o unitate economica a cărei solvabilitate este de notorietate. Filele CEC SNP erau însoţite de adrese semnate de inc. B.D. prin care confirma valabilitatea acestora contribuind la inducerea in eroare a unităţilor bancare prin prezentarea ca reala a relaţiei dintre cei doi agenţi economici;

- utilizarea unor balanţe si bilanţuri ale SC E.M. J. SRL având rulaje denaturate, întrucât evidenţiau achiziţionarea si vânzarea unor produse care in cea mai mare parte nu existau faptic. Denaturarea balanţelor si bilanţului contabil au avut drept consecinţa includerea societăţii SC E.M. J. SRL într-un alt standard de apreciere de către unităţile bancare si determinând acordarea creditelor la valori mult mai mari. In condiţiile unor operaţiuni comerciale reale societăţile inculpatului ar fi beneficiat de credite la valori mult mai mici;

- prezentarea la unităţile bancare a unor facturi fiscale fictive prin care se justifica utilizarea creditelor, prin aceea ca SC E.M. J. SRL are de efectuat plaţi către alte societăţi. În fapt, aşa cum s-a arătat anterior facturile fiscale atestau in mod fictiv achiziţionarea unor produse, întrucât in cea mai maree parte acestea nu existau faptic. Raportul Gărzii Financiare Centrale a stabilit ca societăţile inc. M.G. aveau in stoc numai o mica parte din aceste produse fapt recunoscut si de inculpat. Acesta a justificat emiterea facturilor prin aceea ca aceiaşi marfa a fost vânduta de mai multe ori. Afirmaţiile inculpatului privind vânzarea aceleiaşi cantităţi de produse de mai multe ori nu pot decât sa confirme premeditarea acestuia in ceea ce priveşte activităţile infracţionale din prezenta cauza. Astfel, cu buna ştiinţa a mărit valoarea cantităţilor de produse si implicit valoarea facturilor fiscale ceea ce i-a permis sa justifice credite pentru sume cat mai mari.

Se poate spune ca, in fapt, unităţile bancare acordau credite numai in baza încrederii care exista în solvabilitatea SNP P. SA.

Inducerea in eroare a unităţilor bancare nu s-ar fi putut realiza fără sprijinul fictiv si aproape necondiţionat al inc. B.D.G. care i-a pus la dispoziţie inc. M.G. file CEC si bilete la ordin la orice solicitare a acestuia. Inculpatul B.D. cunoştea ca toate instrumentele de plata emise de Agenţie urmează a fi folosite pentru garantarea unor credite bancare pentru ca toate filele CEC erau însoţite de scrisori semnate de inculpat si adresate unităţilor bancare de unde inc. M.G. urma sa contracteze credite. Prin aceste adrese se conforma valabilitatea si existenta disponibilului pe cont in ceea ce priveşte filele CEC. Adresele erau prezentate unităţilor bancare împreuna cu filele CEC constituind parte a documentaţiei de credit,

Faptul ca o parte din credite au fost restituite prin încasarea instrumentelor cu care s-au garantat creditele (file CEC si bilete la ordin, ordine la plata) este numai rezultatul unei coordonări eficiente de către inc. M.G. a sumelor provenite din credite care erau direcţionate in contul Agenţiei Comerciale Arad pentru a acoperi contravaloarea filelor CEC si biletelor la ordin ce urmau a ajungă la scadenta precum si in conturile societăţilor care emiteau ordine de plata cu care se garantau alte credite. Este evident ca aceasta se realiza cu eforturi susţinute ale inculpatului si ale inv. J.B. si R.Z.. În condiţiile in care creditele se contractau aproape zilnic era necesara o împărţire a responsabilităţilor intre participanţi. În cauza nu s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu privire la creditele in valoare de miliarde lei contractate de SC E.M. J. SRL de B.R. - Sucursala Timişoara credite garantate cu bilete la ordin emise de societăţile inculpatului.

În cauza majoritatea creditelor au fost acordate cu garanţie file CEC insa s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de înşelăciune numai în ceea ce priveşte creditele obţinute de la C., F.B. Sucursala Timişoara, HVB B., RO B. - Sucursala Timişoara si R. - Sucursala Timişoara, unităţi bancare care in urma manoperelor dolozive ale inculpatului au şi înregistrat un prejudiciu, prin imposibilitatea executării instrumentelor cu care s-au garantat creditele datorita lipsei de disponibil.

Vinovăţia inculpaţilor B.D.G. si M.G. a fost dovedita cu următoarele mijloace de proba:

- raport de expertiza financiar contabila - vol. l, filele 335-408 si anexe vol.31-33;

- declaraţii inc. B.D.G., M.G., F.I. - vol. l, filele 47-54, 65-95;

- raport de constatare al Gărzii Financiare Centrale - vol.4;

- declaraţiile martorilor, reprezentanţi ai unităţilor bancare - voi.5, filele 1-29,68-78,111-112,218-253.290-302,175-194;

- declaraţii martori N.P., S.M., H.A., P.N. (vol. l,filele 300-314).

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 31 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. si art. 291 C. pen. în cauza s-a reţinut faptul ca, facturile fiscale prin care se atesta vânzarea unor, produse in cantităţi mult mai mari decât cele existente faptic in stoc au fost întocmite la indicaţia inc. M.G. de către angajaţii din contabilitatea Grupului de firme J. În acest sens s-au reţinut declaraţiile inc. M.G. si cele ale angajaţilor din contabilitatea societăţilor Grupului J. A.G., T.F., A.M., B.F., conform cărora întocmirea facturilor s-au realizat numai la dispoziţia inculpatului cu valorile cantitative si sumele de bani indicate de acesta. Nu s-a stabilit ca angajaţii din contabilitate, respectiv casierele ar fi putut avea cunoştinţa despre faptul ca produsele nu existau faptic. Afirmaţiile inculpatului conform cărora ar fi vândut aceeaşi marfa de mai multe ori nu fac decât sa confirme premeditarea inculpatului in desfăşurarea activităţilor infracţionale. De altfel, acesta a si declarat ca pentru o parte din facturile fiscale întocmite nu deţinea marfa faptic, mai exact a întocmit facturile fiscale în baza altor facturi primite de la C.D. si G.A. administratori ai SC S.A. SRL si SC W. SRL fără ca marfa sa fie livrata (voi. 2, filele 1-8). Deşi nu a primit marfa de la sus-menţionatele societăţi, inculpatul a continuat sa solicite facturi fiscale in acest mod justificând întocmirea ulterioara a facturilor fiscale de vânzare. Cu privire la existenta faptica a produselor pentru care s-au întocmit facturi fiscale s-au reţinut concluziile Raportului de constatare al Gărzii Financiare Centrale (voi. 4, filele 43-67) procesele verbale privind controlul efectuat la bazele F.S., FNC Arad (vol. 4, filele 3-8), precum si declaraţiile martorilor A.S.,P.I. (vol.4, filele 9-15).

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290 C. pen. de către învinuiţii G.D., P.C., B.I., M.E. si săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap, la art. 290 C. pen. de către B.D. s-au reţinut următoarele:

- pentru nici unul din produsele care au făcut obiectul facturilor aceştia nu au întocmit documentele care atesta expediţia reala a produselor (avize de însoţire a mărfii, indicarea mijloacelor de transport) si cele privind existenta faptica a acestora notele de cântărire etc. S-a reţinut ca toate facturile nu aveau indicate mijlocul de transport iar la rubrica privind expediţia era menţionat doar numele învinuiţilor (vol/18, 17, 19, 21, filele 165-369).

- în situaţiile in care s-au întocmit notele de recepţie acestea erau completate in mod formal, fără a exista o recepţie reala a produsului in acest sens se reţin declaraţiile martorei G.M. (voi.2 fila 86);

- societăţile învinuiţilor nu au avut in proprietate sau închiriate spatii de depozitare pentru produsele care făceau obiectul facturilor;

- produsele apar cumpărate si vândute in aceeaşi zi cantităţile fiind identice cu cele achiziţionate de la una din societăţile inculpatului;

- pe facturile fiscale se menţiona ca marfa se afla in bazele de la F.S. sau FNC ARAD fără a exista nici un înscris care sa ateste existenta mărfii;

- alterarea facturilor fiscale priveşte chiar conţinutul celor consemnate in înscrisuri, respectiv cumpărarea vânzarea unor cantităţi de produse fără ca acestea sa existe faptic.

Astfel, in perioada 2002-februarie 2003 SC I. SRL, respectiv inv. G.D. a întocmit 129 facturi fiscale, cu o valoare de 378,3 miliarde lei, prin SC O. SRL si SC B. SRL respectiv învinuiţii B.I. si B.D. au întocmit 101 facturi fiscale in valoare de aprox. 400 miliarde lei, SC A. SA si SC O.P. SRL prin inv. P.C. au întocmit 17 facturi fiscale in valoare de 18 miliarde lei, respectiv 23,3 miliarde lei iar DC B.W. SRL Constanta prin inv. M.E. a întocmit 13 facturi fiscale in valoare de 22 miliarde lei (Raportul Gărzii Financiare Centrale - vol.4., filele 67, 46-49, 69-70). Toate facturile fiscale au fost înmânate inc. M.G. pentru a fi utilizate la unităţile bancare.

P.C., G.D., B.I., M.E. au recunoscut împrejurările in care se întocmeau facturile fiscale, mai, exact la solicitarea inc. M.G., după ce anterior achiziţionau tot scriptic produsele pentru care întocmeau facturile fiscale de vânzare către una din societăţile inc. M.G. (vol.2, filele 44-54, 63 - 70, 91-99, 101 -107). În aceste împrejurări având in vedere si frecventa cu care se întocmeau facturile fiscale, valorile foarte mari ale acestora (intre 1 miliard lei pana la 12 miliarde lei pentru fiecare factura), precum si toate celelalte activităţi ale învinuiţilor legate de emiterea facturilor, s-a confirmat implicit ca aceştia aveau cunoştinţa ca produsele nu existau faptic. În condiţiile in care învinuiţii cunoşteau ca atât societatea de la care achiziţionau scriptic produsele, cat si societatea către care vindea, tot scriptic, aceleaşi produse aparţineau inc. M.G., nu s-a susţinut ca aceştia efectuau operaţiuni de intermediere reale. Intermedierea intre doua societăţi care aparţineau aceleiaşi persoane nu s-ar fi putut realiza cu buna credinţa, fiind de natura a ridica suspiciuni cu privire la realitatea operaţiunilor. O activitate de intermediere reala ar fi presupus identificarea unor posibili cumpărători ai produselor achiziţionate. Ori, la momentul in care achiziţionau produsele de la inc. M.G., învinuiţii cunoşteau deja societatea către care vindeau marfa, respectiv tot către una din societăţile inculpatului.

Deşi inv. B.D. a negat orice implicare in întocmirea facturilor, declaraţiile acestuia sunt infirme de declaraţiile inv. B.I. si inc. M.G., precum si de modul de derularea activităţilor infracţionale in relaţia cu societăţile inculpatului (voi.2, filele 17 -23).

Învinuitul era implicat in mod direct in derularea circuitului fiscal cu societăţile inculpatului. Deşi activităţile care priveau derularea circuitului in mare parte se efectuau de către inv. B.I., încă de la începutul derulării relaţiei cu societăţile inc. M.G., inv. B.D. i-a indicat învinuitei modul in care urmează sa se întocmească facturile fiscale.

Mai mult inv. B.D. era preocupat in mod direct si de modul in care inc. M.G. a reuşit să obţină credite, să restituie creditele contractate implicându-se in identificarea unor unităţi bancare dispuse sa crediteze pe inculpat. Relevante in acest sens sunt redările convorbirilor dintre inv. B.D. si inc. M.G. (voi.2,filele 25-43).

S-a reţinut faptul ca, in lipsa facturilor fiscale emise de inv. P.C., G.D., B.I., M.E. si B.D. inculpatul nu ar fi putut justifica utilizarea creditelor bancare la valori foarte mari supradimensionate tocmai prin valorile mari ale facturilor fiscale întocmite de societăţile învinuiţilor.

După cum au confirmat si inv. P.C., G.D., B.I. la momentul achiziţionării produselor de la societăţile lui M.G. avea mijloace băneşti necesare achitării contravalorii facturilor fiscale. Achitarea acestora se putea realiza numai după alimentarea ordinelor de plata cu surse băneşti provenite din creditele bancare garantate cu file CEC SNP primite de la SC E.M. J. SRL.

Vinovăţia învinuiţilor este dovedita cu următoarele mijloace de proba:

- declaraţiile inv. P.C., G.D., B.I., M.E., B.D. - vol.2 filele 44 -54, 63-70, 91-99. 101-107

- documentaţia ridicata de la sediile societăţilor învinuiţilor - voi. 18,19,20;

- actul de constatare al Gărzii Financiare Centrale - vol. 4, filele 40 -303.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni de către inv. B.D. s-a reţinut faptul ca acesta avea cunoştinţa ca sumele de bani pe care le obţinea din credite erau utilizate in vederea rambursării altor credite de către inc. M.G. Relevante in acest sens sunt redările convorbirilor telefonice dintre inculpat si inv. B.D. , acesta din urma solicitându-i inculpatului file CEC SNP pentru a-i putea efectua plăţile. De asemenea, in discuţiile acestuia a rezultat in mod evident ca banii obţinuţi de inv. B.D. din credite erau transferaţi in conturile societăţilor inculpatului si erau, utilizaţi pentru restituirea altor credite (vol.2,filele 27-43).

Astfel, toate discuţiile care fac obiectul redărilor se refera la solicitarea filelor CEC de către inv. B.D. pentru contractarea creditelor prin societăţile sale, file CEC care pentru a intra cat mai repede in posesia învinuitului erau trimise de inculpat chiar cu avionul (voi.2, fila 28). De altfel, in mod expres, din convorbiri a rezultat ca cel care solicita filele CEC SNP era chiar inv. B.D. (voi. 2,fila 28). În convorbirile din 29 octombrie 2002 şi 18 noiembrie 2002 s-a descris chiar mecanismul in care se derula circuitul financiar intre societăţile inculpatului si cele ale învinuitului, respectiv SC O. SRL si SC E.M. J. SRL (vol.2, filele 32,37).

De asemenea, in convorbirea din 20 noiembrie 2002 in care discuţia se poarta cu privire la contractarea unui credit de la B.T. si de la D.B. de către inv. B.D., inc. M.G. i-a precizat ca nu mai poate sa plătească "alelalte", cu referire evident la credite (vol. 2, fila 35).

Din redarea convorbirilor a rezultat in mod evident contribuţia efectiva a inv. B.D. in derularea circuitului financiar bancar iniţiat de inc. M.G., acesta implicându-se in mod direct pentru obţinerea a cat mai multe credite bancare (vol.2,fila 39).

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de abuz in serviciu de către inc. B.D.G. si inv. F.I. s-au reţinut următoarele: Deşi inv. F.I. avea calitatea de contabil sef al Agenţiei Comerciale Arad si ca principalele atribuţii coordonarea, organizarea si verificarea activităţii compartimentului financiar - contabil, aceasta nu a efectuat nici una din raportările zilnice, conform Ordinului SNP P. SA 615/1998 prin care trebuia sa înştiinţeze despre plăţile efectuate, astfel ca nici una din operaţiunile care priveau relaţia cu SC E.M. J. SRL (emiterea filelor CEC) nu a fost comunicata Departamentului economic al SNP P. SA. In acest sens, s-au reţinut atât declaraţiile învinuitei cat si cele ale directorului Departamentului economic martorul V.T.. încercând să deţină o relativa evidenta a sumelor de bani care circulau intre Agenţia Comerciala Arad si Grupul J. si in special SC E.M. J. SRL. Pentru a ascunde faptul ca plăţile se efectuau prin file CEC inv. F.I. a iniţiat un cont distinct pentru societăţile in Grupul J. "alţi debitori SC J. SRL Arad" in debitul căruia evidenţia filele CEC emise de Agenţie si ajunse la scadenta, iar in creditul acestuia sumele virate de către Grupul de fi mie J. În ceea ce priveşte modul de efectuare a înregistrărilor contabile s-au reţinut si declaraţiile angajaţilor din contabilitatea Agenţiei Comerciale Arad, S.D., B.C., T.E. (vol.l, filele 20-23, 202 -210,225-231).

De altfel, despre această înregistrare in cont aparte nu a înştiinţat nici organele care a efectuat controlul tematic periodic de la sfârşitul anului 2002, motivând ca echipa de control nu a solicitat verificarea înscrisurilor care evidenţiau relaţia cu B.R.D. Arad prin care se opreau toate rulajele bancare cu societăţile din Grupul J.

Contribuţia inc. B.D. a fost constanta in acest circuit. Agenţia Comerciala fiind sursa de creditare prin emiterea filelor CEC pentru societăţile inc. M.G. Faptul ca inculpatul a fost in măsura sa alimenteze timp de peste un an si jumătate circuitul iniţiat de inc. M.G. este rezultatul, in parte si a modului in care chiar conducerea SNP P. SA a gândit înfiinţarea aceste Agenţii Comerciale Arad căreia i-a oferit competente extreme de largi, chiar prin decizia de înfiinţare.

Având in vedere derularea activităţilor infracţionale in prezenta cauza, s-a constatat ca sursa întregului circuit financiar iniţiat de inc. M.G. a fost activitatea inc. B.D. de emitere fără drept a filelor CEC. De altfel, toate activităţile inc. B.D. in relaţia cu societăţile inc. M.G. pe parcursul a 14 luni fiind efectuate prin exercitarea abuziva a îndatoririlor de serviciu:

- emiterea filelor CEC s-a realizat de inc. B.D. in condiţiile in care utilizarea acestor instrumente de plata era suspendata prin Decizia 843/1999 a SNP P. SA.

Emiterea celor 750 file CEC pe parcursul a peste un an nu face decât sa confirme perseverenta inculpatului in încălcarea atribuţiilor de serviciu. În ultimele luni ale relaţiei cu SC E.M. J. SRL inc. B.D. nu îndeplinea decât oficiul de a semna filele CEC SNP, acestea fiind completate cu sumele necesare si scadentele stabilite de către inc. M.G. De altfel, carnetele cu file CEC BCR R. au fost achiziţionate chiar de către unul dintre colaboratori inc. M.G. in baza unei împuterniciri date de inc. B.D.

- s-a reţinut că încălcarea atribuţiilor de serviciu de către inc. B.D.G. si F.I. si faptul ca livrarea produselor petroliere privind societăţile inculpatului s-a realizat fără respectarea dispoziţiilor privind constituirea garanţiilor, respectiv solicitarea scrisorilor de garanţie, a biletelor la ordin avalizate de banca. Vânzarea produselor petroliere ar fi trebuit sa se realizeze cu plata la livrare si in baza unor contracte (Raport de expertiza financiar contabila – vol. l, filele 370-373). Raportul de expertiza financiar contabila a stabilit ca valoarea produselor neachitate de către societăţile inculpatului este de 169,79 milioane lei, expertul parte desemnat de SNP P. SA calculând un prejudiciu in cuantum de 33,9 miliarde lei. În ceea ce priveşte societăţile inculpatului, aceste sume constituie o nerespectare a obligaţiilor de plata nefiind rezultatul unor activităţi infracţionale.

Peste 80% din filele CEC emise au fost eliberate de BRD Arad. Datorita dificultăţilor repetate in acoperirea de către SC R.M. J. SRL a contravalorii filelor CEC ajunse la scadenta, uneori prelungindu-se programul de lucru al BRD si pana la ora 22,00 pentru ca inc. M.G. sa efectueze depunerile in contul SNP P. SA din luna noiembrie 2002 conducerea B.R.D. Arad a refuzat eliberarea si altor carnete CEC. În aceasta situaţie si la sugestia inc. M.G. Agenţia Comerciala Arad s-a adresat pentru eliberarea carnetelor CEC către U. Timişoara si R. din Timişoara (vol. l, filele 300 -311).

- încheierea contractului de vânzare cu SC E.M. J. SRL s-a realizat fără a exista acordul Departamentului comercial din cadrul SNP P. SA. Clauzele contractuale aşa cum au fost stabilite încă de la început nu puteau decât sa implice SNP P. SA într-o activitate mascata de creditare a SC E.M. J. SRL. Deşi contractul prevedea garanţii oferite de SNP P. SA acestea nu au avut nici un efect asupra grevării patrimoniului SC E.M. J. SRL in condiţiile in care contractul nu a fost comunicat Centralei SNP P. iar bunurile aduse ca si garanţie nu au fost menţionate ca ipotecate la Cartea Funciara.

- deşi contractul nu a produs efecte conform scopului sau inc. B.D.G. ii prelungeşte nejustificat prin doua acte adiţionale.

Suma cu care a fost prejudiciata SNP P. SA este de 452 miliarde lei, respectiv 414,3 miliarde lei reprezentând contravaloarea filelor CEC si a biletelor la ordin aflate încă in circuitul bancar (drept garanţie pentru creditele contractate de societăţile inc. M.G.) si suma de 38,1 miliarde lei rezultata din nerestituirile anterioare către Agenţia Comerciala Arad de către societăţile inculpatului (voi.2, filele 186 -231, vol. l, filele 377-378).

De altfel, exercitarea abuziva a atribuţiilor de serviciu de către inc. B.D. trebuia analizata in ansamblu si nu numai raportat la emiterea filelor CEC.

În cadrul asocierii pentru săvârşirea de infracţiuni, aşa cum s-a arătat anterior, contribuţia inc. B.D. consta in a emite filele CEC utilizate ulterior de inc. M.G. Participaţia acestuia la infracţiunile care i-au fost reţinute a rezultat in mod expres si din redările convorbirilor pe care le-a avut cu inc. M.G. (vol. l, filele 90 -124).

Atât inv. I.F. cat si inc. B.D. au încercat sa ascundă in permanenta Centralei SNP aşa-zisa relaţia comerciala cu SC E.M. J. SRL. Faptul ca nu s-au comunicat Centralei SNP – Departamentul Economic plăţile zilnice efectuate in relaţia cu SC E.M. J. SRL fiind apreciata ca o recunoaştere implicita de către inculpat si învinuita a caracterului fictiv al contractului încheiat cu susmenţionata societate.

Întocmirea scrisorilor de către inc. B.D.G. adresate unităţilor bancare prin care comunica valabilitatea filelor CEC, confirma implicit ca acesta avea cunoştinţa ca instrumentele de plata sunt utilizate pentru garantarea creditelor bancare. Emiterea filelor CEC s-a realizat la solicitarea inc. M.G. atunci când era necesara obţinerea unor credite pentru acoperirea contravalorii filelor CEC emise anterior si in acest sens relevante sunt redările convorbirilor telefonice intre inc. B.D.G. si inc. M.G. (vol.l, filele98-113).

Demersurile perseverente ale inc. M.G., B.D.G. si ale inv. F.I. pentru alimentarea contului Agenţiei Comerciale Arad erau determinate in principal, de necesitatea de a evita intrarea SNP P. SA in incident de plata, ceea ce ar fi dus la relevarea publica a mecanismului ilegal de finanţare a societăţilor inc. M.G. de către SNP P. SA.

Vinovăţia inv. F.I. si a inc. B.D.G. a fost dovedita cu următoarele mijloace de proba:

- raport de expertiza financiar - contabila - voi. 1 filele235-401;

- nota de control privind controlul efectuat de SNP P. SA Agenţia Comerciala Arad-voi. 1, filele 135-148, voi.9, voi,8, vol.34;

- declaraţiile inc. B.D., M.G., inv. F.I. - voii, filele 20-23, 2-2-218;

- redările convorbirilor, conform dispoz. art. 91² C. proc. pen. ( vol. l, filele 98-113).

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, s-a reţinut faptul ca, in conformitate cu clauzele contractelor de credit încheiate de societăţile inc. M.G. cu unităţile bancare, banii ar fi trebuit sa fie utilizaţi pentru activităţile curente ale societăţilor, respectiv achitarea contravalorii unor facturi fiscale datorita lipsei momentane de disponibil. În acest sens inc. M.G. prezenta unităţilor bancare facturi fiscale privind achiziţia unor produse. În cea mai mare parte insa facturile fiscale prezentate proveneau tot de la societăţile inculpatului, si priveau operaţiuni comerciale fictive. În aceste condiţii numai in mod aparent banii proveniţi din credite erau utilizaţi pentru nevoile si activităţile curente ale societăţilor ce contractau creditele. Prin transferuri bancare, in baza facturilor fiscale inculpatul dirija banii proveniţi din credite in conturile societăţilor care necesitau disponibil pentru restituirea altor credite contractate anterior, in contul Agenţiei Comerciale Arad pentru a acoperi contravaloarea filelor CEC sau in conturile societăţilor prin care se emiteau ordinele de plata cu care se garantau alte credite.

Sumele provenite din credite i-au permis inculpatului, ca folos necuvenit, sa restituie creditele anterioare. Tot ca folos necuvenit s-au reţinut si sumele provenite din credit si ridicate in numerar cu justificarea nereala de "achiziţii cereale de la persoane fizice" care ii asigurau in permanenta inc. M.G. accesul nelimitat la sume in numerar de pana la 10 miliarde lei zilnic. În acest sens, s-au reţinut concluziile Raportului de constatare întocmit de specialiştii din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie (voi.3, filele 2-6).

Transferul in numerar al sumelor dintr-o unitate bancara in alta erau si de 110 miliarde lei zilnic (transfer care presupunea transportarea zilnica a zeci de saci cu numerar dintr-o banca in alta) şi realizat cu acordul unităţilor bancare care ar fi trebuit sa sesizeze amploarea operaţiunilor cu numerar si faptul ca acestea puteau fi rezultatul unor activităţi suspecte. In perioada in care SC E.M. J. SRL, SC J. I. SRL, SCA.I. SRL si SC G. SRL au contractat credite bancare de la W.B. Arad aproape zilnic aveau loc ridicări in numerar ale unor sume foarte mari de bani, sume care in majoritatea cazurilor erau depuse tot in numerar, la B.R.D. Arad pentru a putea fi mai uşor transferate in contul Agenţiei Comerciale Arad deschis tot la B.R.D. Arad.

Inculpatul era anunţat, in majoritatea cazurilor, de către funcţionarii bancari atunci când filele CEC sau biletele la ordin urmau a fi introduse la plata, prin ajungerea la aşa zisa scadenta, astfel ca inculpatul putea direcţiona banii disponibili in funcţie de necesităţile acoperirii instrumentelor de plata cu care se garantau credite. În acest sens s-a reţinut ca, angajatele la casieria B.R.D. si care administrau contul Agenţiei Comerciale Arad, ii înştiinţau telefonic pe I.F., B.D.G. sau M.G. atunci când nu exista disponibil necesar acoperirii contravalorii filelor CEC si pentru a evita intrarea in incident de plata (vol. l, filele 312-314). În cazul in care inculpatul M.G. nu reuşea sa vireze sumele de bani in contul Agenţiei Comerciale de la B.R.D. Arad, pana la sfârşitul orelor obişnuite de program al băncii, programul se prelungea, pana la orele 21.00 – 22.00, pana când inculpatul reuşea prin transferuri succesive, depuneri in numerar sau chiar si prin ereditari in nume propriu ale conturilor SC E.M. J. SRL sau SC S.M.S. SRL de la B.R.D. Arad sa transfere bani in contul Agenţiei Comerciale. S-a reţinut in acest sens declaraţiile directorilor B.R.D. - Sucursala Arad, S.M. si N.P. ( vol.l, filele 300-311).

Pentru a se constata modul in care sumele provenite din credit au fost utilizate s-au întocmit de către specialiştii din cadrul Parchetului Anticorupţie rapoarte de constatare conform dispoz. art. 11 din O.U.G. nr. 43/2002 (voi. 5, filele 34-62, 80-88, 124 -133, 200-217. 256-271, 305- 310, 370 - 384, 443 - 470,503-507). Concluziile rapoartelor de constatare fiind identice cu cele ale informărilor întocmite de Oficiul Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor care au constatat rulajul mare al sumelor de bani prin conturile societăţilor inculpatului deschise la unităţile bancare din Arad si Timişoara (voi.20). S-a reţinut faptul ca, fiecare din cele şapte societăţi ale inculpatului prin care s-au realizat transferurile sumelor provenite din credit aveau conturi deschise la cel puţin cinci unităţi bancare, pentru ca sumele provenite din credit sa fie transferate prin cat mai multe conturi si a ascunde provenienţa ilicita a acestora.

1. Astfel, SC G. SRL a beneficiat, in perioada 03 ianuarie - 16 aprilie 2002, de la W.B. Arad de credite in valoare de 71,531 miliarde lei. Contractele de credit erau încheiate pe termen scurt, intre 2 si 5 zile, cu garanţie ordine de plata emise de SNP P. Agenţia Comerciala Arad, bilete la ordin emise de societăţile din afara Grupului J., respectiv SC I. SRL, SC O.P. SRL vol. 5, filele 368-384). Creditele ar fi trebuit sa fie destinate pentru acoperirea decalajului intre încasări si plăţi sau pentru acoperirea decalajului in execuţia fluxului intre venituri si cheltuieli determinate de activitatea curenta a societăţii.

Din analizarea modului in care au fost distribuite sumele obţinute din credite rezulta ca, in cea mai mare parte sumele de bani erau distribuite pentru acoperirea conturilor curente ale celorlalte societăţi din Grup si pentru a asigura contravaloarea instrumentelor de plata cu care se garantau creditele contractate de acestea in baza unor facturi fiscale privind operaţiuni comerciale fictive.

În fapt creditele nu erau destinate nevoilor curente ale societăţii ci erau transferate prin conturile altor societăţi pentru a masca adevărata destinaţie a acestora astfel, creditele au fost utilizate pentru:

- sumele din credit erau virate in principal in conturile J. I. SRL, respectiv 56,3 miliarde lei sau SC E.M. J. SRL in baza unor ordine de plata dar insa a se indica facturile fiscale care justificau viramentul. Practic prin virarea in conturile a acestor societăţi se urmarea in fapt deturnarea sumelor de bani. Din virările in conturile celor doua societăţi cea mai mare parte se ridica in numerar de SC J. I. SRL cu justificarea "plaţi achiziţii produse agricole" fără însă a exista borderouri de achiziţii cereale la valoarea de 47,34 miliarde lei si fără a le înregistra in registrele de casa. În fapt, sumele erau depuse in contul B.R.D. (12,3 miliarde) si apoi, virate la SNP P. Arad sau depuse in contul B.R.D. al J. I. SRL (10,3 miliarde) de unde erau virate apoi in contul SNP P. Tot din creditele contractate de W.B. se fac plaţi de 5,985 miliarde lei către E.M. J. SRL cu titlu "contravaloare marfa" in baza unor ordine de plata care de asemenea nu aveau indicate facturile care au stat la baza emiterii acestor ordine de plata SC E.M. J. SRL cu banii viraţi de SC G. SRL rambursează credite in valoare de 2,964 miliarde lei.

2. Creditele contractate de SC J. I. SRL de la W.B. Arad in val. de 16,5 miliarde lei fiind credite pe termen scurt pentru a acoperi decalajul între încasări si plăţi, credite garantate cu ordine de plata emise de alte societăţi ale inculpatului M.G. respectiv, SC E.M. J. SRL, SC A. SRL garantate cu file CEC SNP sau ordine de plata emise de SC O.P. SRL. Deturnându-se destinaţia iniţiala a creditului banii proveniţi din credite fiind ridicaţi in cea mai mare parte, respectiv 9,6 miliarde lei in numerar cu justificarea "preţ achiziţii produse agricole" fără insa a exista borderourile de achiziţii la valoarea sumei ridicate in numerar. În fapt, banii erau utilizaţi pentru achiziţionarea produselor agricole fiind depuşi in numerar in contul SNP (9,621 miliarde lei) in aceeaşi zi (vol.4, filele 412-416).

Conform raportului de constatare SC A. SRL a beneficiat de la W.B. de credite in valoare de 14,284 miliarde lei credite garantate cu ordine de plata emise de societăţi ale inculpatului M.G. in favoarea SC J. I. SRL. Din totalul creditelor acordarea cea mai mare parte, respectiv 8,515 miliarde lei fiind virata in contul SC E.M. J. SRL cu justificarea contravaloare marfa fără menţionarea facturilor care au stat la baza emiterii ordinului de plata SC E.M. J. SRL ridica in numerar, in aceeaşi zi, 8,505 miliarde lei pe care ii depune in contul societăţii de la B.R.D. Arad 7,3 miliarde lei sau in contul J. I. SRL 1,03 miliarde lei de unde ii virează in contul Agenţiei Comerciale cu justificarea restituire avans produse petroliere. - deşi sumele obţinute prin credit ar fi trebuit utilizate pentru acoperirea diferenţei intre încasările si plăţile societăţii s-a constatat ca 2,740 miliarde lei provenit din contractul de credit din 18 martie 2002 sunt transferat in contul aceleiaşi societăţi deschis la B.R.D. Arad de unde in aceeaşi zi se virează in contul SNP P.;

- ca si celelalte societăţi ala inculpatului, din grupa SC A. SRL are ridicări in numerar provenite din credite cu justificarea achiziţii materii prime sau alte plaţi fără ca in registrele de casa sa existe înscrisurile justificative. Sumele erau depuse in totalitate fără a mai fi trecute prin casieria societăţii in contul deschis la B.R.D. Arad de unde se virau in contul SNP P. cu justificarea restituire avans marfa plata in contul SC J. I. SRL (vol.4, filele 305 -310).

S-a constatat ca, in fapt toate creditele prin operaţiunile efectuate (transferuri prin virament, ridicări de numerar) aveau ca destinaţie contul Agenţiei Comerciale Arad astfel ca din totalul creditelor de 14,283 miliarde lei in contul SNP P. Arad se depune suma de 13,728 miliarde lei.

Ca si in cazul celorlalte societăţi care au contractat credite de la W. B. Arad întregul circuit credite - plaţi - ridicări in numerar - transferuri - plaţi in contul SNP au loc in aceeaşi zi.

3. Creditele contractate de SC E.M. J. LTD SRL de la W.B. Arad au fost credite pe termen scurt de 2 pana la 5 zile tot pentru acoperirea decalajului intre încasări si plaţi si care ar fi trebuit sa fie justificate de imposibilitatea societăţii de a face temporar plaţilor. Valoarea totala a creditelor acordate de W.B. in perioada 03 ianuarie 2002-14 martie 2002 a fost de 123,096 miliarde lei. S-a constatat ca lunar se acordau 4 pana la 7 credite cu valori cuprinse intre 1 miliard si 6,4 miliarde lei. Din valoarea totala a creditelor 47,64 miliarde lei s-a ridicat in numerar cu titlul achiziţii materii prime, plaţi achiziţii produse agricole sau alte plaţi diverse fără însă a exista justificări in registrele de casa privind utilizarea acestor sume conform solicitării de ridicare in numerar din banca sau justificările priveau valori cu mult mai mici decât sumele ridicate (vol.4, filele 443-470).

Ridicările in numerar nu erau evidenţiate in casieria societăţii fiind depuse in contul SC E.M. J. SRL deschis la B.R.D. Arad 29,740 miliarde lei si apoi viraţi in contul SNP P. de la B.R.D. (8,97 miliarde lei).

Erau depuşi in contul J. I. deschis tot la B.R.D. Arad 9,104 miliarde lei si apoi viraţi in contul SNP P. de la B.R.D. (8,97 miliarde lei).

Fie depuşi in numerar in contul SC E.M. J. SRL deschis la o alta unitate bancara, respectiv R., BCR, B.R. sau B.I.T. 7,81 miliarde lei, o parte din bani fiind viraţi in contul Agenţiei Comerciale 2,92 miliarde lei sau in contul societăţii deschis la B.R. 3,4 miliarde lei. O alta parte din valoarea creditelor, respectiv 24,34 miliarde lei era virata in contul J.I. cu titlul contravaloare marfa fără a se indica facturile care au stat la baza livrărilor de mărfuri. O mare parte din aceste sume erau dedicate numerar din contul J.I. 22,57 miliarde lei cu aceeaşi justificare fără baza reală achiziţii produse agricole, neexistând borderouri de achiziţii sau alte dovezi care sa confirme efectuarea unor plaţi. În fapt, sumele ridicate in numerar de J.I. erau depuse in aceeaşi zi in contul SNP P. de la B.R.D. Arad 10,92 miliarde lei sau din contul societăţii de la W.B. in contul societăţii de la B.R.D. Arad 11,3 miliarde lei, pentru ca apoi sa fie virate tot in contul Agenţiei Comerciale.

SC E.M. J. SRL a virat 20,809 miliarde lei in contul SC A.I. SRL cu titlu contravaloare marfa fără a indica facturile care au justificat ordinelor de plata. Banii erau ridicaţi in numerar conform aceluiaşi circuit 19,89 miliarde lei cu justificarea plaţi achiziţii produse agricole si depuşi in contul B.R.D. Arad pentru a se face plaţi la SNP P. in val. de 19,89 miliarde lei.

SC E.M. J. SRL a virat din creditele bancare suma de 19,9 miliarde lei in contul SC S.S. SRL cu titlu contravaloare marfa. De asemenea, fără a indica facturile fiscale care justificau emiterea ordinelor de plata SC S.S. SRL a ridicat in numerar 17,162 miliarde lei din sumele încasate de la SC E.M. J. SRL si depune in contul societăţii deschis la B.R.D. Arad 12,82 miliarde lei din care face plaţi către SNP P. 9,24 miliarde lei.

La data de 29 mai 2002 E.M. J. a contractat un credit in valoare de 9,180 miliarde lei garantat si cu 13 ordine de plata in valoare de 5,92 miliarde lei acestea fiind rezultatul unui transfer de sold din contul societăţii deschis la B.C. Sucursala Timişoara, bani proveniţi din doua credite contractate de societate de la B.C.

La data de 25 februarie 2002 W.B. încasează ordinele de plata cu care s-a garantat creditul din 29 mai 2002 astfel ca, acest credit a fost rambursat cu un credit anterior obţinut de la B.C. Timişoara.

În aceeaşi maniera s-a procedat si in cazul creditului din 19 decembrie 2002 in val. de 10,950 miliarde lei garantat cu 23 ordine de plata in val. de 10,98 miliarde lei. Aceste ordine de plata reprezentând transfer de sold din contul societăţii deschis la RO B. Timişoara, banii provenind dintr-o linie de credit contractata de la RO B. Ordinele de plata s-au încasat la 12 decembrie 2002 astfel ca, creditul acordat de RO B. a fost utilizat in întregime pentru acordarea si rambursarea creditului contractat de SC E.M. J. SRL de la W.B.

S-a reţinut de asemenea modalitatea de rambursare a creditului acordat la 29 ianuarie 2003 in val. de 3,4 miliarde lei garantat cu 7 ordine de plata in val. de 3,4 miliarde lei. Ordinele de plata nu sunt încasate la scadenta creditului din data de 30 ianuarie 2003. S-a constatat ca din totalul creditelor de 123,096 miliarde lei 94,321 miliarde lei prin transferări succesive sau depuneri in numerar au fost colectaţi in contul SNP P. ca si in cazul celorlalte societăţi întregul circuit de la acordarea creditului si pana la colectarea acestora in contul SNP P., se desfăşoară in cursul unei singure zi, sumele de bani acordate drept credit fiind virate in decurs cel mult o ora in conturile altor societăţi.

5. SC S.S. SRL a beneficiat in perioada 09 ianuarie 2002 - 14 februarie 2003 de 102 credite pe termen scurt pentru acoperirea decalajului intre încasări si plăţi in val. de 481,3715 miliarde garantate in aceeaşi maniera cu ordine de plata provenind peste 90% de la societăţile inc. M.G. sau cele anexa la Grupul J. precum si cu file CEC SNP ( vol.4, filele 325-3350 ).

În ceea ce priveşte utilizarea creditelor se constata următoarele:

a) Din valoarea totala de 481,3715 miliarde lei cea mai mare parte respectiv 258,891 miliarde lei s-a ridicat in numerar si ca in cazul si celorlalte societăţi justificative respectiv achiziţii cereale persoane fizice sunt date numai pentru o parte din suma.

Banii ridicaţi in numerar s-au utilizat astfel:

- prin depunere in contul societăţii de la B.R.D. Arad 228,378 miliarde lei de unde fac plăţi către SNP P. in val. de 60,645 miliarde lei ca plata in contul SC E.M. J. SRL sau ii vira in contul E.M. J. de la B.R.D. Arad cu titlul contravaloare marfa fără a indica facturile care stau la baza livrării mărfurilor intre cele doua societăţi - 38,215 miliarde lei pentru ca apoi banii sa fie viraţi in contul SNP P.

- depunere in contul societăţii de la B.C.C. 15,205 miliarde lei.

- depunere in contul SC J. I. de la B.R.D. Arad suma de 1,02 miliarde lei pentru ca apoi sa fie depusa tot in contul SNP P.

- sau restituire un credit acordat societăţii de R.Z. in valoare de 7,295 miliarde lei.

b) SC S.S. SRL a virat prin ordin de plata 125,147 miliarde lei din valoarea creditelor in contul SC E.M. J. SRL de la W.B. Arad cu titlul contravaloare marfa fără a menţiona, in cea mai mare parte, facturile fiscale care au justificat emiterea ordinelor de plata. SC E.M. J. SRL a efectuat următoarele plăţi:

- ridica in numerar 66,44 miliarde lei pe care ii depune la B.R.D. Arad in contul societăţii 9,42 miliarde lei pentru ca apoi sa facă plaţi către SNP P. ;

- sau ii depune in contul J. I. de la B.R.D. Arad 9,48 miliarde lei de unde ii virează in contul SNP P.;

- face plaţi directe către SNP P. 3,92 miliarde lei sau plaţi către SC P.N. SRL in val. de 10,37 miliarde lei.

c) O alta societate in contul căreia s-au virat din sumele provenite din creditele SC A. SRK căreia ii transfera prin virament 69,599 miliarde lei cu titlu contravaloare marfa fără a fi precizate care au stat la baza livrărilor. Sumele încasate de SC A. SRL au fost ridicate in numerar, respectiv 52,62 miliarde lei pentru achiziţii materii prime dar, in fapt, au fost depuse in contul societăţii de la B.R.D. Arad 49,67 miliarde lei de unde s-au virat in contul SNP P. de la B.R.D. Arad 10,243 miliarde lei sau in contul E.M. J. SRL reprezentând contravaloare marfa 2,47 miliarde lei.

6. Conform raportului de constatare RO B. Sucursala Timişoara a acordat SC E.M. J. SRL in perioada 15 mai 2002 - 11 februarie 2003 de credite in val. de 407,46 miliarde lei garantate cu file CEC emise de SNP P. Creditele erau contractate conform contractului de credit pentru activităţi curente, activităţi curente pe care inc. M.G. le-a justificat cu facturile fiscale in parte fictive prin care a achiziţionat diverse produse de la societăţile din grupul sau de firme sau de la societăţile anexa.

Toate contractele au fost semnate de J.B. in baza unei împuterniciri (vol. 4, filele 124 - 133).

La aceasta data SC E.M. J. SRL a înregistrat credite nerambursate la RO B. Sucursala Timişoara in val. de 36.637.155 lei.

Destinaţia creditelor era pentru activităţi curente ale societăţii. S-a constatat ca in mare parte sumele sunt ridicate in numerar de către J. B. cu explicaţia achiziţii cereale, fără insa a fi utilizate in acest scop. Sumele erau ridicate in numerar si se asigura restituirea unor credite acordate societăţii de către M.G. după cum a rezultat din registrele de casa ale SC E.M. J. SRL sau era depuse in numerar la BRD Arad de unde se efectuau plaţi către Agenţia Comerciala Arad. Conform Raportului întocmit de către specialiştii din cadrul PNA din analiza fluxului de numerar obţinut de SC E.M. J. s-a constatat ca s-au efectuat plaţi către firmele din Grupul J. cu scopul de a asigura disponibilităţi băneşti 164,31 miliarde lei necesari Agenţiei Comerciale Arad pentru decontarea filelor CEC emise de societate si pentru rambursarea unor credite scadente.

7. B.C.R. - Sucursala Arad a acordat SC E.M. J. SRL in perioada 09 ianuarie 2002 - 10 decembrie 2002 credite in valoare de 33,819 miliarde lei garantate cu file CEC SNP, bilete la ordin si ordine de plata ( vol4., filele 34-62).

Cu privire la utilizarea acestor credite s-a constatat ca au existat situaţii in care nu s-a prevăzut in mod expres destinaţia creditelor insa ca justificare generala pentru utilizarea creditelor aceasta era plata furnizorilor sau plaţi pentru activitatea curenta. Sumele provenite din credite au fost transferate in cea mai mare parte in contul SC S.S. SRL cu justificare/contravaloare marfa, justificare care aşa cum s-a arătat anterior nu era reala, facturile fiscale care justificau transferurile de bani erau fictive. În total s-a transferat SC S.S. SRL suma de 14,86 miliarde lei iar SC G. SRL fără documente justificative suma de 8,302 miliarde lei. În acelaşi mod SC E.M. J. SRL a achitat si altor furnizori tot din grupul sau de firme, respectiv SC J. I. SRL si SC A.I. SRL suma de 2,409 miliarde lei.

Ca si in cazul celorlalte credite contractate de la alte unităţi bancare si din creditele obţinute de la BCR s-au efectuat ridicări in numerar care nu au fost înregistrate in registrul de casa al SC E.M. J. SRL si nu s- au efectuat plaţi către furnizori pentru achiziţii de cereale aşa cum s-a solicitat la ridicarea in numerar. În acest sens s-au reţinut sumele ridicate din creditele din 10 mai 2002 din care s-a ridicat 1,295 miliarde lei si creditul din 18 iulie 2002 din care se ridica 1,740 miliarde lei.

În ceea ce priveşte ultimul credit suma ridicata in numerar pentru plaţi produse agricole nu a fost utilizata conform destinaţiei solicitării creditului si in aceeaşi zi s-au depus in numerar la BRD Arad cu menţionarea sursei numerarului ca provenind din vânzări si nu din ridicări de numerar de la BCR.

De asemenea, SC E.M. J. SRL a utilizat creditele in mod direct pentru alte operaţiuni, altele decât plaţi furnizori fără a mai încerca sa mascheze realitatea utilizării creditului, astfel:

- din creditul din 09 ianuarie 2002 in val. de 4,8 miliarde lei suma de 88.313.138 lei a fost utilizata pentru rambursarea creditului anterior restant (trecut la restanta din 03 ianuarie 2002), suma a fost încasată de BCR Arad la 09 ianuarie 2002 din creditul acordat la aceeaşi dată si înregistrată in extrasul contului curent din 09 ianuarie 2002.

Creditele au fost restituite in cea mai mare parte prin executarea garanţiilor, respectiv filele CEC, ordinele de plata, bilete la ordin, a căror contravaloare era asigurata tot din credite anterioare.

8. B.C.C. - Sucursala Timişoara a acordat SC S.S. SRL in perioada 06-18 decembrie 2002 patru credite in valoare de 6,28 miliarde lei iar SC E.M. J. LTD SRL in perioada 03 aprilie 2002 - 29 iunie 2002, 15 credite in val. de 82,4 miliarde lei (vol. 4, filele 256 - 270).

Nota de constatare întocmită în cauză a stabilit ca o mare parte din sumele acordate ca si drept credit au fost ridicate in numerar de J.B. cu justificarea achiziţionării de cereale de la persoane fizice fiind prezentate borderouri de plata care in unele cazuri au fost prezentate la unităţile bancare si de mai multe ori pentru justificarea unor credite diferite. În realitate sumele ridicate in numerar nu erau depuse in casa societăţii si erau înregistrate in registrele de casa fiind depuse in conturile societăţilor deschise la W. B., B.R.D. Arad, B.C. Arad sau pentru restituire creditare firma persoane fizice R.Z. (contract de credit din 10 decembrie 2002 - suma de un miliard lei depusa in contul W.B. Timişoara si BRD Arad si utilizata ulterior pentru achitarea obligaţiei SC E.M. J. SRL către Agenţia PECO Arad, contract de credit din 16 decembrie 2002 - suma de 1,3 miliarde lei utilizata pentru restituire creditare firma persoane fizice R.Z.).

În ceea ce priveşte creditele acordate SC E.M. J. SRL:

În majoritatea cazurilor sumele erau transferate in conturile altor societăţi din Grupul J. conform unor ordine de plata fără a se face dovada existentei unei obligaţii fata de aceasta societate cu factura fiscală. Menţiunea pe O.P. fiind generică, respectiv contravaloare marfă;

De asemenea, au fost efectuate ridicări in numerar de persoana fizica J.B. cu justificarea plaţi diverse fără ca aceasta suma sa fie depusa in casieria societăţii.

În ceea ce priveşte contractul din 24 mai 2002 suma de 7,4 miliarde lei reprezentând creditul a fost virat cu ordin de plata in contul SC S.S. SRL iar ulterior cu aceasta suma SC S.S. SRL a achitat la SNP P. o contravaloare a facturii. Din verificarea documentelor de SC S.S. SRL a rezultat ca aceasta factura este falsă întrucât face parte din carnetul de facturi achiziţionat de SC S.M.S. SRL si nu de SNP P. SA.

9. U. România SA - Sucursala Timişoara a acordat credite SC E.M. J. LTD SRL in val. de 76,103 miliarde lei in perioada 05 decembrie 2002 - 14 februarie 2003 sub forma unei linii de credit pentru scontare de ordine de plata, societatea primind la 30 ianuarie 2003 un împrumut de 3,5 miliarde lei. Destinaţia creditelor consta in capital de lucru ( vol.4,filele 80-88).

Tot prin U. România SA - Sucursala Timişoara SC S.S. SRL a beneficiat de o linie de credit pentru scontarea de ordine de plata in suma de 15 miliarde lei, in baza acesteia in perioada 15 decembrie 2002 - 14 februarie 2003 societatea primind credite in suma de 76,103 miliarde lei. Prin scontarea unor ordine de plata.

S-a constatat ca din val. totala a creditelor pentru scontare de ordine de plata 30,187 miliarde lei au fost utilizaţi pentru ridicări de numerar pentru achiziţii de cereale insa in realitate sumele primesc alte destinaţii.

- 17,056 miliarde lei nu au apărut nici in evidenţele de casă ale societăţii fiind depuse direct in contul altor societăţi;

- restul sumei a fost utilizat fie pentru restituirea unor credite utilizate de R.Z. - in valoare de 7,69 miliarde lei fie depuşi in numerar in contul societăţii de la BRD Arad.

- o mare parte din val. creditelor acordate SC S.S. SRL, respectiv 38,092 miliarde lei au fost virate in contul SC E.M. J. SRL cu titlu contravaloare marfa de unde se ridica in numerar.

În cazul a 13 contracte de credit pentru scontare încheiate de SC S.S. SRL deşi creditele au fost acordate pentru capital de lucru - achiziţii cereale persoane fizice aceste sume nu apar ca fiind înregistrate in registrul de casa fie se înregistrau sume cu mult mai mici si fără a exista borderouri de achiziţie care sa justifice aceste ridicări in numerar (contractele din 06 decembrie 2002, 20 ianuarie 2003, 22 ianuarie 2003, 18 ianuarie 2003, contractele din 24 ianuarie 2003, 31 ianuarie 2003, 04 februarie 2003, 06 februarie 2003, pentru nici unul dintre aceste contracte nu s-a respectat destinaţia creditului fiind utilizate in alte scopuri decât pentru cel pentru care au fost contractate depunându-se suma in numerar in contul deschis la BRD in vederea efectuării altor operaţiuni. Este de remarcat frecventa cu care se acordau creditele in condiţiile in care garantarea acestora se efectua cu ordine de plata provenind de la alte societăţi din Grupul J. sau de la societăţi din afara grupului, ordine de plata a căror contravaloare era asigurata din credite contractate de societăţi din afara grupului si garantate tot cu file CEC.

S-a constatat in cazul a 13 contracte de credit încheiate de SC S.S. SRL sumele din credit in val. 38,92 miliarde lei sunt virate cu titlul contravaloare marfa in contul SC E.M. SRL deschis la U. Timişoara in baza unor ordine de plata in care nu este indicata factura fiscala pentru care se efectua plata. În fapt scopul era ca banii să fie depuşi in contul SC E.M. J. SRL de la U. din care jumătate au fost viraţi in contul SNP cu titlul returnare avans marfa. Restul sumelor de bani din contul SC E.M. J. SRL s-au retras in numerar, respectiv 12.07 miliarde lei pentru achiziţii cereale, bani care au fost utilizaţi in realitate pentru restituirea unui credit acordat societăţii de către inc. M.G.

10. Banca Comerciala de Credit si Dezvoltare R. SA - Sucursala Timişoara a acordat SC E.M. J. SRL in perioada 19 martie 2002 - 29 ianuarie 2003, credite in valoare de 147 miliarde lei. Creditele au fost garantate cu file CEC si bilete la ordin emise de SNP P. SA fiind prezentate pentru justificarea utilizării creditului facturi fiscale emise de societăţile inculpatului. S-a constatat ca, din creditele pe facilitaţi de cont acordate in scopul plaţi furnizori au fost utilizate in mod nejustificat pentru rambursarea dobânzilor aferente creditelor curente in val. de 1,166 miliarde lei (creditele - vol.4,filele 200-217).

S-a constatat ca sumele ridicate in numerar din credite s-au utilizat in alte scopuri decât pentru cele care au fost acordate nefiind înregistrate in evidentele contabile astfel: in cea mai mare parte s-au efectuat retrageri in numerar cu justificare achiziţii cereale persoane fizice, sumele fiind in fapt depuse in aceeaşi zi in contul SC E.M. J. SRL de la BRD pentru restituire creditare firma inc. G.M. sau au fost virate in contul S.S. de unde au fost transferate in contul SNP P. SA cu justificare achitare contravaloare combustibil in contul SC E.M. J. SRL.

- din creditele acordate pentru plaţi curente SC E.M. J. SRL s-a constatat ca s-a efectuat plaţi virament sau transfer de sold fiind utilizate in aceeaşi zi de către SC E.M. J. SRL pentru a garanta credite obţinute de la alte banei fie pentru rambursarea creditelor proprii sau ale altor societăţi ce fac parte din Grupul J., s-au retras in numerar utilizate in alte scopuri sau chiar neînregistrate in evidenta contabila.

- din creditul, pentru plaţi curente, in valoare de 300 milioane lei suma a fost utilizata in întregime pentru transfer tot in contul SC E.M. J. SR de la W.B. Această sumă împreună cu Încasările de 5 miliarde de la SC S.S. SRL prin B.C.R. si 804 milioane lei de la SC S.S. SRL prin W.B. SC E.M. J. SRL s-a rambursat un credit de la W.B. in valoare de 5,25 miliarde lei.

11. Î n ceea ce priveşte creditele acordate SC E.M. J. SRL de către HVB Timişoara specialiştii Parchetului Naţional Anticorupţie au stabilit in baza Raportului de constatare ca sumele provenite din credit au fost utilizate pentru rambursarea altor credite (voi.6, filele 3-6).

12. Nota de constatare privind utilizarea creditelor s-a întocmit si cu privire la creditele acordate SC E.M. J. SRL de către C. Timişoara (vol.6, filele 142 -144).

Vinovăţia inculpatului a fost dovedita cu următoarele mijloace de proba;

- rapoarte de constatare întocmite de specialiştii Parchetului Naţional Anticorupţie (voi.5);

- declaraţiile inc. M.G., B.D. (vol. l).

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 si art. 323 alin. (1), (2) din C. pen. de către inv. R.Z., J.B. si inc. B.D.G. s-a reţinut ca, in mod constant, in derularea circuitului iniţiat de inc M.G., acesta a beneficiat de sprijinul învinuiţilor si al inculpatului. Sprijinul acestora s-a materializat in acte concrete:

- prin intermediul SC G. SRL având ca administrator pe inv. J.B. si SC S.S. SRL administrator fiind inv. R.Z. s-a derulat o parte a activităţi infracţionale, sumele provenite din credite fiind tranzitate prin conturile acestor societăţi. Ca exemplu numai prin contul SC S.S. SRL, deschis la B.C.R. Arad, s-au efectuat operaţiuni de creditare in valoare de aproximativ 1.000 miliarde lei in mai puţin de un an, conform informării întocmite de Oficiul Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor (voi.20).

- inv. J.B. a semnat majoritatea contractelor de credit fiind împuternicit sa semneze contractele SC S.S. SRL cu U. si W.B. pentru SC E.M. J. SRL de la RO B. Timişoara, R. Timişoara, B.C. Timişoara, B.R. Timişoara. Acesta a semnat de asemenea majoritatea ordinelor de plata prin care in mod fracţionat se realizau transferurile din contul uneia din societăţile din Grupul J. in contul altei societăţi din Grup in baza facturilor fiscale fictive. Astfel, a semnat ordine de plata pentru SC E.M. J. SRL, SC A.O. SRL, SC S.S. SRL nu poate decât sa confirme ca învinuitul avea cunoştinţa condiţiile acordării creditelor si destinaţia declarata a acestora.

- pentru derularea in timp util a activităţilor in circuit inc. M.G. a transferat o parte din atribuţii celor doi învinuiţi. În acest sens învinuiţii au primit drept de semnătura (prima sau a doua semnătura) la unităţile bancare unde aveau deschise conturi societăţile inc. M.G.;

- sarcinile învinuiţilor in cadrul Grupului era bine stabilite de inculpat, după cum au declarat chiar aceştia, zilnic primind însărcinări in ceea ce priveşte activităţile pe care urmau sa le desfăşoare: depunerea instrumentelor de plata la unităţile bancare in timp util pentru a nu exista întârzieri in acoperirea conturilor societăţilor cu disponibil si a evita întârzierea in rambursarea creditelor bancare si semnarea contractelor de credit ( vol.2,filele 110-125);

- ca si participant in cadrul asocierii rolul inc. B.D.G. era acela de a emite file CEC si bilete la ordin care ii permiteau inc. M.G. sa obţină credite bancare si să le utilizeze in alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Asocierea inculpatului in vederea realizării activităţilor infracţionale nu a avut caracter spontan fiind o asociere de durata fapt ce rezulta si din derularea in timp (peste un an de zile) a activităţilor infracţionale.

Acordul de voinţa al inv. J.B., R.Z. si al inc. D.G. la asociere s-a realizat in mod tacit prin îndeplinirea sarcinilor primite de la inc. M.G.

Faptul ca învinuiţii si inculpatul îndeplineau întocmai însărcinările primite de la inc. M.G. nu face decât sa confirme rolul de lider al acestuia in cadrul asocierii. Faptul ca învinuiţii aveau cunoştinţa despre modul in care urmează sa fie utilizate atât creditele contractate prin intermediul societăţilor administrate de cei doi, cat si creditele contractate de celelalte societăţi din cadrul Grupului J. a rezultat si din redarea convorbirilor dintre învinuiţi şi inculpat ( vol.2, filele 130-159).

Activităţile desfăşurate de inv. J.B. si R.Z. nu se înscriu in limitele atribuţiilor pe care le-ar fi avut in calitate de angajaţi ai inc. M.G. , implicarea acestora in derularea circuitului iniţiat de M.G. dovedind ca exista o preocupare directa, dincolo de indicaţiile primite de la inculpat, pentru a fi obţinute si alte credite bancare si ca acestea sa fie utilizate pentru restituirea altor credite ( vol.2, filele 131 -136).

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor s-a reţinut faptul ca sumele de bani ce au făcut obiectul transferurilor prin conturile societăţilor inc. M.G. si cele ale învinuiţilor J. B. si R.Z. proveneau din sav. infr. prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 si infracţiunilor de înşelăciune bancară. Transferul sumelor de bani intre conturile societăţilor s-a realizat in baza unor ordine de plata ce priveau operaţiuni comerciale fictive, pentru a disimula provenienţa ilicita a sumelor de bani. Banii erau de asemenea transferaţi si prin depuneri in numerar având la baza ridicările de numerar anterioare cu justificarea fictiva de "achiziţii cereale persoane fizice". O parte din sumele de bani erau ridicate si depuse in numerar de asemenea de cei doi învinuiţi cu justificarea restituire/ creditare firma ca si persoane fizice.

În ceea ce priveşte transferul sumelor de bani prin conturile societăţilor inc. M.G. si ale învinuiţilor s-au avut in vedere rapoartele de constatare întocmite de specialiştii Parchetului Naţional Anticorupţie precum si Informarea Oficiului Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor (voi. 20, filele 1-20). S-a constatat ca, sumele de bani tranzitate prin conturile societăţilor, ridicările si depunerile in numerar ajungeau la sume foarte mari si ca exemplu pe parcursul a 10 luni prin contul SC S.S. SRL deschis la B.R.D. Transferul la valori mult mai mici s-au realizat prin conturile deschise la mai multe unităţi bancare ale SC G. SRL.

În stabilirea participaţiei învinuiţilor J. B. si R.Z. la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor si utilizarea creditelor cu alte destinaţii decât cele pentru care au fost acordate, instanţa de judecata a avut in vedere ca efectuarea activităţilor infracţionale de către aceştia se realiza la iniţiativa inc. M.G., având in vedere si rolul de lider al inculpatului in asocierea constituit in vederea săvârşirii de infracţiuni, fără ca acest fapt sa-i exonereze pe cei doi învinuiţi de răspundere.

Vinovăţia inv. R.Z., J.B. si inc. M.G. a fost dovedita cu următoarele mijloace de proba:

- Informarea Oficiului Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor ( vol20, filele 1-21, vol. 20-30);

- Rapoartele de constatare întocmite de specialiştii Parchetului Naţional Anticorupţie (voi.5).;

- Declaraţii învinuiţi si inculpaţi.

În cauza s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 fata de numiţii B.D., A.G., B.I., G.N., P.C., B.D.G. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

În ceea ce priveşte săvârşirea inf. prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) de către inv. B.S. si D.M., directori din cadrul Sucursalei PECO Arad s-au reţinut următoarele:

- deşi conform atribuţiilor de serviciu inv. D.M. ar fi trebuit sa stabilească limitele competentelor pentru conducerea Agenţiei Comerciale Arad cu toate acestea a prelungit in mod nejustificat semnarea fişei postului de către inv. B.D. si nu a supravegheat in mod corespunzător modul de derulare al activităţilor in cadrul Agenţiei Comerciale Arad ca parte componenta a Sucursalei PECO Arad, ceea ce a favorizat exercitarea abuziva a atribuţiilor de serviciu de către inc. B.D.G. ( vol.l, fila 278);

- de asemenea, conform atribuţiilor de serviciu, inv. B.S. ar fi trebuit sa coordoneze din punct de vedere financiar contabil Agenţia Comerciala Arad ca unitate in subordinea Sucursalei PECO Arad. Modul defectuos in care a supravegheat din punct de vedere financiar contabil activitatea Agenţiei Comerciale Arad a permis ca pe parcursul a aproximativ un an si jumătate sa fie utilizate de către inc. B.D.G. filele CEC in condiţiile suspendării utilizării acestora (vol. l, fila 279).

În ceea ce priveşte săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 248¹ C. pen. s-a reţinut faptul ca, in perioada 2002 - 2003 in condiţiile lipsei de disponibil din partea societăţilor inc. M.G. pentru a acoperi contravaloarea filelor CEC ajunse ca scadenta, inv. B.S. si D.M. au alimentat contul Agenţiei Comerciale Arad de la BRD Arad. Astfel, s-au efectuat cel puţin 10 transferuri din contul Sucursalei PECO Arad in contul Agenţiei Comerciale Arad cu justificarea pe ordinele de plata a efectuării unor plaţi către bugetul de stat sau plaţi diverse fără indicarea destinaţiei. În fapt, sumele erau virate pentru acoperirea contravalorii filelor CEC după cum a rezultat si din declaraţiile inv. F.I., inc. B.D.G. si ale martorului N.P. (vol. l. filele 207 -216, 300-302). S-a reţinut faptul ca, in situaţia in care nu existau sumele necesare in contul Agenţiei Comerciale Arad inv. B.S. lua legătura si unul dintre directorii BRD Arad, pentru a îi înştiinţa despre posibila intrare in incident de plata si a-i solicita sa alimenteze contul Agenţiei Comerciale Arad. Atât inv. B.S. cat si D.M. cunoşteau ca sumele virate in contul Agenţiei Comerciale Arad sunt utilizate pentru acoperirea contravalorii filelor CEC si acceptau aceste alimentari ale contului pentru a evita intrarea in incident de plata a SNP P. SA. De altfel, ultimele alimentari ale contului Agenţiei Comerciale Arad cu suma totala de 8,5 miliarde lei s-au realizat in datele de 17 si 18 februarie 2003 după arestarea inc. M.G. (voi.9, filele 7-9). Instanţa a apreciat cu privire la atitudinea subiectiva a inv. D.M. care, conform declaraţiilor inc. B.D.G. si ale inv. F.I., era persoana din conducerea Sucursalei PECO Arad care se virau sumele de bani in contul Agenţiei Comerciale Arad. Relevante sunt redările convorbirilor dintre inc. M.G. si inc. B.D.G. din care rezulta in mod expres ca se apela la B.S. pentru a vira sumele necesare acoperirii contravalorii filelor CEC. În acelaşi sens s-au reţinut si redările convorbirilor dintre inc. M.G. si inv. D.M., nu de puţine ori nemulţumit de faptul ca nu erau restituite in contul Sucursalei PECO Arad sumele cu care era "împrumutata" Agenţia Comerciala Arad Voi. 1 filele 256 -275). Raportul de expertiza financiar contabila a stabilit ca valoarea sumelor cu care a fost alimentat contul Agenţiei Comerciale Arad de către Sucursala PECO Arad este de 52,2miliarde lei, sumele puse la dispoziţia Agenţiei Comerciale Arad fiind utilizate pentru acoperirea contravalorii filelor CEC (voii, filele 389-391). Deşi inv. B.S. a declarat ca sumele erau virate, având in vedere obligaţia Sucursalei PECO Arad de a alimenta contul Agenţiei Comerciale Arad s-a reţinut faptul ca nici una dintre aceste virări nu era determinata de obligaţiile reale ale Agenţiei Comerciale Arad către bugetul statului sau furnizori. În acest sens, s-au reţinut si declaraţiile înv. F.I.

Vinovăţia învinuiţilor a fost dovedita cu următoarele mijloace de proba:

- declaraţiile inc. B.S., D.M. - voi. 1, filele 264-265;

- declaraţiile inc. B.D.G.,inc. F.I. si ale martorilor S.M. si N.P. - vol. l, filele 300-312;

- procese-verbale de confruntare intre învinuiţi - voi. 1, filele 285-299.

Faptele astfel cum au fost prezentate de organele de urmărire penală au fost reţinute în mare măsură şi de instanţă cu precizările ce vor urma. În apărarea lor inculpaţii au susţinut în esenţă următoarele:

Inculpatul M.G. a arătat în faţa instanţei că la data de 17 februarie 2003 când a fost arestat, toate creditele contractate, inclusiv dobânzile, au fost achitate la zi, iar debitele care figurau faţă de anumite bănci puteau fi acoperite dintr-un credit pe care urma să-l primească precum şi din valorificarea garanţiilor imobiliare.

În legătură cu societăţile comerciale constituite în Grupul J. a arătat că fiecare avea obiect distinct de activitate, el le coordona şi toate desfăşurau activităţii comerciale numai la indicaţiile sale.

Folosirea acestui circuit de facturare a mărfii către alte societăţi din grup era motivată de faptul că exista posibilitatea unor lichidităţi imediate necesare pentru desfăşurarea activităţii curente.

A mai arătat că a înţeles să factureze din societate în societate cantitatea respectivă la preţuri puţin mai mari în cadrul grupului decât cele cu care a achiziţionat produsul pentru a asigura la fiecare societate un câştig mic.

Inculpatul a mai declarat, că au fost situaţii, când în aceeaşi zi a revândut un produs de la 2 la 7 ori, iar în realitate marfa rămânea tot în posesia lui, şi în opinia sa nu mai era necesară întocmirea unor forme de expediţie, cântărire.

Cu privire la infracţiunea de dare de mită inculpatul a arătat că a discutat cu inculpatul S.I., director la B.C. pentru a-i da suma de 3000 euro însă nu a fost în legătură cu obţinerea unor credite, însă după discuţie nici fiul inculpatului S.I. şi nici inculpatul nu s-au prezentat pentru a ridica suma.

Inculpatul a negat şi săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna B.C.R. Gorj, arătând că el în mod obişnuit avea bani în cont, însă pe 19 martie 2001, societatea pe care o administra a intrat în incident bancar, iar banca nu trebuia să-i dea credit numitului M.M.

În legătură cu folosirea filelor CEC emise de Agenţia comercială, inculpatul a arătat că i-a explicat inculpatului B., în momentul în care îi solicita file CEC, că le va folosi pentru a angaja credite ulterioare.

Susţinerile inculpatului coroborate cu probele administrate în cauză conturând activitatea infracţională a inculpatului M.G. după cum urmează: Creând un circuit în care SNP P. era transformat în sursă de finanţare pentru SC E.M. J. SRL, agentul economic de stat a devenit creditorul permanent şi sigur al agentului economic privat.

Creditarea de către SNP P. s-a realizat pentru o perioadă cuprinsă între 30-60 zile în care aveau scadenţă filele CEC şi biletele la ordin, perioadă în care inculpatul ar fi trebuit să introducă în circuit filele CEC pentru obţinerea de credite bancare şi să restituie contravaloarea filelor CEC şi a biletelor la ordin în contul Agenţiei Comerciale Arad.

Pentru a putea justifica acordarea creditelor garantate cu file CEC SNP P. SA, inculpatul M.G. prezenta la unităţile bancară facturi fiscale privind achiziţii de produse chimice, cereale, agroalimentare şi priveau tranzacţionarea unor produse care faptic nu existau.

Alt aspect al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune l-a constituit prezentarea la unităţile bancare ca reală relaţia sa cu Agenţia Comercială Arad, stabilindu-se în cauză că în realitate societăţile Grupului J. nu au vândut produse petroliere Agenţiei Comerciale, contractul fiind încheiat numai pentru a da aparenţa legalităţii pentru emiterea filelor CEC.

Totodată, prin utilizarea unor balanţe şi bilanţuri denaturate ale SC E.M. J. SRL, unităţile bancare i-au acordat credite mai mari decât se cuveneau.

S-a mai reţinut ca element al laturii obiective prezentarea la unităţile bancare a unor facturi fiscale fictive pentru care se justifica utilizarea creditelor prin plăţile ce le are de făcut către grupul său de firme sau societăţi anexă la Grupul J.

Toate aceste mijloace dolozive de inducere în eroare a reprezentanţilor băncilor şi a obţinerii fără drept a unor credite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât inculpatul a săvârşit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni care prezintă fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Apărarea inculpatului în susţinerea achitării acestuia pentru infracţiunea de înşelăciune susţine în esenţă că în actul de inculpare, parchetul s-a limitat la a reţine că infracţiunea de înşelăciune a privit numai unităţile bancare care au înregistrat prejudicii prin nerambursarea creditelor, că activităţile desfăşurate de inculpatul M.G. nu au constat în inducerea în eroare a băncilor părţi civile, în cauză fiind vorba despre îndeplinirea unei activităţi comerciale licite.

În susţinerea acestei opinii s-a citat un articol al consilierului B.N.R. A. V. publicat într-un ziar, potrivit căruia „furnizorul care nu are bani să cumpere marfa care face obiectul contractului gajează cecul la bancă şi aceasta acordă creditul garantat cu fila CEC nu cu factura proformă", sau mai departe „în acest caz băncile au fost precaute şi au cerut P. să confirme validitatea CEC-urilor".

Numai că respectivul consilier precum şi alţi factori care aveau căderea de a observa că înfiinţarea într-un judeţ a unei a doua societăţi de stat cu aceleaşi atribuţii, fie şi numai în parte similare pentru Agenţia Comercială, a creat cadrul, prin atribuţiile de întrepătrundere între acestea de a eluda legea în dispreţul unor intervenţii pe parcurs ale aceleiaşi SNP P. de a nu mai folosi filele CEC drept instrumente de plată.

Fapta inculpatului prin care a determinat angajaţii din Grupul de firme J. să întocmească facturi fiscale prin care se atestă vânzarea unor produse în cantităţi mult mai mari decât cele existente faptic în stoc sau fără a exista marfă în stoc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 alin. (1) raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen., întrucât inculpatul a săvârşit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni care prezintă fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., avându-se în vedere că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată fără precizarea aliniatelor din text şi prin raportarea la art. 17 din Legea nr. 78/2000 urmează a dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiune de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi înlăturarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 întrucât în sarcina inculpatului nu s-a mai reţinut o infracţiune din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat de a emite un CEC asupra unei instituţii de credit (W.B. Arad) şi de a retrage ulterior provizia necesară în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, provocând astfel o pagubă posesorului legal al cec-ului la data scadenţei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

Întrucât în rechizitoriu trimiterea în judecată s-a făcut pe art. 215 alin. (2), (4) C. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice în art. 215 alin. (1), (2) şi (4) C. pen. infracţiunea fiind definită în alin. (1) din text.

În legătură cu celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului M.G. , instanţa a dispune achitarea după cum urmează: Pentru infracţiunea de utilizare a creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) este de observat că prin Legea nr. 69 din 29 martie 2007 s-a modificat Legea nr. 78/2000, fapta fiind dezincriminată, încât achitarea s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.;

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 instanţa a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Pentru a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în cazul acestei infracţiuni este necesar ca schimbarea sau transferul de bunuri să fie făcute în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Ori, acţiunile inculpatului M.G. aveau altă semnificaţie, fiind făcute la „vedere", scopul inculpatului fiind de a induce în eroare băncile în vederea obţinerii creditelor.

Pe de altă parte, în spiritul european infracţiunea de spălare de bani priveşte ascunderea originii ilicitei a sumelor de bani care provine din trafic de fiinţe umane şi trafic de droguri, situaţie ce nu este regăsită în cauză.

Totodată s-a dispus achitarea şi pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.

Deşi apărarea inculpatului a vizat în principal art. 64 alin. (2) C. proc. pen. , potrivit cărora mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal, făcându-se vorbire de inexistenţa autorizaţiei în momentul interceptării şi înregistrării convorbirii dintre inculpatul M.G. şi inculpatul S.I., instanţa a avut în vedere şi alte considerente.

Din toată convorbirea redată în cauză nu a rezultat că inculpatul M.G. ar avea intenţia să-i dea inculpatului S.I. suma de 3000 euro pentru a-i facilita obţinerea creditului de la SC B.C. SA unde acesta era director.

Pe de altă parte este de notorietate în cauză că inculpatul M.G. obţinea nenumărate credite de la băncile din judeţele Arad şi Timiş, încât împrejurarea că acesta a obţinut două credite de la B.C. nu poate fi interpretată ca având o legătură directă cu discuţia purtată între aceştia pentru un eventual „ajutor" (împrumut sau dare de mită).

Mai mult, organele de urmărire penală aveau căderea şi obligaţia de a urmări finalitatea discuţiei între inculpaţi atât timp cât cunoşteau locul şi ora predării şi primirii banilor.

Pentru aceste două infracţiuni achitarea s-a pronunţat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Întrucât inculpatul M.G. a săvârşit mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanţa a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar potrivit art. 34 lit. b) C. pen. urmând a executa pedeapsa cea mai grea.

Conform art. 65 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei cu închisoarea.

Cum inculpatul M.G. a formulat un denunţ în sensul dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2000 finalizat prin rechizitoriul P.N.A. nr. 288/P/2003, în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor legale enunţate mai sus urmând ca la stabilirea pedepselor să se aibă în vedere limitele pedepselor reduse la jumătate.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa arestarea preventivă de la 17 februarie 2003 la 23 iulie 2004.

Inculpatul B.D.G.

În apărarea sa inculpatul B. a arătat că iniţiativa încheierii contractului din decembrie 2001 a aparţinut inculpatului M., însă el a acceptat pentru a evita o situaţie de criză în care nu ar fi avut produse. În timpul anchetei a aflat că acest contract nu a fost înregistrat în evidenţele societăţii. Contractul încheiat nu a început să se deruleze în termenii stabiliţi pentru cantităţile convenite pentru că se prevedea că la cererea agenţiei urma să primească produsele.

Inculpatul B. a mai învederat că inculpata F., contabila şefă, i-a adus la cunoştinţă că există o decizie a SNP P. care interzice eliberarea filelor CEC ca mijloc de garanţie între agenţie şi alte societăţi, însă, tot aceasta a fost de acord să-l,"ajute" pe inculpatul M.G. cu 2 file CEC, în perioada de început a colaborării dintre ei.

Primele file CEC au fost semnate de inculpatul B. şi inculpata F., însă sumele şi termenele de scadenţă erau completate de funcţionarele agenţiei.

Astfel în faţa instanţei inculpatul B. a declarat „Pe parcurs mi-am dat seama că nerestituirea filelor CEC, a sumelor consemnate, ar putea conduce la intrarea agenţiei în incident de plată. Când mai târziu mi-am dat seama de faptul că acest contract nu se derula conform înţelegerii, am convenit totuşi la prelungirea lui prin acte adiţionale pentru a evita intrarea agenţiei în incident de plată, respectiv a P.".

Inculpatul a mai arătat că nu ştia iniţial că inculpatul M.G. foloseşte biletele la ordin şi filele CEC pentru obţinerea unor credite de la bănci. Inculpatul a învederat că ,,Eu am luat legătură cu inculpatul M. şi am discutat pentru oprirea acestui circuit. În 13 martie 2002 a fost prima situaţie de intrare în incident de plată şi atunci mi-am dat seama că acel contract nu era valabil".

Inculpatul B. a apreciat ca fiind 750 file CEC eliberate pentru inculpatul M.G., a căror valoare împreună cu biletele la ordin este estimată la 1850 miliarde lei.

Redăm alte consideraţii ale inculpatului B. „Eu am crezut că se va stopa repede solicitarea de file CEC şi de aceea nu m-am consultat cu centrala".

Declaraţiile inculpatului şi probele administrate în cauză conduc la concluzia că inculpatul a avut cunoştinţă de faptul că utilizarea filelor CEC era interzisă în relaţie cu alte societăţi dar a continuat să le elibereze considerând că se va „stopa în curând".

În drept activitatea infracţională a inculpatului B.D.G. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 248¹ C. pen. raportat la art. 248 C. pen. întrucât inculpatul a săvârşit mai multe acţiuni la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii se va face în cauză aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat care l-a sprijinit pe inculpatul M.G. pentru a induce în eroare mai multe unităţi bancare şi a obţine astfel credite nejustificate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pentru aceste două infracţiuni inculpatului i-au fost aplicate şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În cauză s-a dispus achitarea inculpatului B. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reţinându-se că fapta a fost dezincriminată prin Legea nr. 69/2007, achitarea dispunându-se în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportată la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni avându-se în vedere că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată fără precizarea alineatelor din text şi prin raportarea la art. 17 din Legea nr. 78/2000 urmează a dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiune prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi prin înlăturarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 întrucât în sarcina inculpatului nu s-a mai reţinut vreo infracţiune din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 33 lit. a) inculpatul B. a săvârşit mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele urmând ca potrivit art. 34 lit. b) să execute pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, după executarea pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Inculpatul S.I.

Inculpatul S.I. a relatat că discuţia dintre el şi inculpatul M.G. înregistrată la 16 septembrie 2002 nu a avut loc în termenii relataţi de organele de urmărire penală. Inculpatul a arătat că nu i-a cerut inculpatului M. bani pentru el sau fiul său şi nu a fost întrebat niciodată de la data înregistrării până la 20 februarie 2003 de către organele de urmărire penală cu privire la acest fapt. Inculpatul a mai precizat că nu a condiţionat obţinerea unor credite de către inculpatul M., iar creditele care depăşeau suma de 600 milioane lei erau acordate numai cu aprobarea centralei băncii.

Apărarea inculpatului a învederat în mod exclusiv prevederile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. privind lipsa autorizaţiei interceptării şi înregistrării convorbirii la data de 16 septembrie 2002, ceea ce conduce la imposibilitatea folosirii mijloacelor de probă obţinute în mod ilegal.

Pe baza probelor din dosar instanţa a constatat că după discuţia telefonică intervenită între inculpatul M.G. şi inculpatul S.I. s-a stabilit predarea şi primirea unei sume determinate de bani - 3000 euro precum şi ora şi locul de remitere a sumei.

Astfel a rezultat că suma a fost remisă fiului inculpatului S.I. la ora 5 (17) la biroul inculpatul M.G. precizând „La 5 să fie la mine". Este de neînţeles cum organele de urmărire penală care aveau cunoştinţă din înregistrarea făcută de existenţa unei situaţii nelegale nu au procedat la prinderea în flagrant a făptuitorilor, întrucât ar fi făcut proba existenţei acestei fapte.

În lipsa acesteia, alte consideraţii decurgând din prezumţii precum obţinerea unor credite de către inculpatul M.G. în condiţiile în care acesta avea frecvent acces la credite de la numeroase bănci, nu pot forma convingerea că fapta s-a săvârşit, că suma discutată a fost în termenii discuţiei predată şi primită.

Ori se poate şi prezuma că inculpaţii implicaţi în această discuţie au revenit asupra celor convenite în totalitate sau asupra unei părţi din cuantumul sumei, încât o multitudine de aspecte ce pot fi preconizate nu pot constitui temei al răspunderii penale nici în forma acceptării unor promisiuni.

În consecinţă achitarea inculpatului s-a pronunţat pentru inexistenţa faptei potrivit art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Inculpata F.I.

Inculpata F.I. s-a apărat susţinând că ea nu a văzut contractul încheiat între inculpatul M. şi agenţie şi nici nu l-ar fi semnat. Inculpata a precizat în faţa instanţei „Arăt că în baza contractului nu s-a livrat marfa decât de câteva zeci de milioane lei. Contractul nu a fost înregistrat şi sucursala nu a fost înştiinţată".

Inculpata a mai arătat că în anul 2001, ea şi contabilitatea administrau filele CEC, ulterior fiind ţinute de inculpatul B.

Inculpata a precizat că de la bănci erau sunaţi ea şi inculpatul B. de iminenţa intrării în incident de plată şi „discutam cu B. pentru a evita această situaţie". Sucursala SNP P. cunoştea de folosirea de către inculpat a filelor cec.

Inculpata a declarat că l-a întrebat pe inculpatul M. dacă se foloseşte de filele CEC emise de agenţie pentru a obţine credite de la diferite bănci însă acesta nu a dat un răspuns clar.

Cu ocazia controalelor de la centrală inculpatul B. îi spunea „voi vedea eu cum rezolv problema". La solicitarea unor bănci s-au dat în anii 2001-2002 scrisori privind valabilitatea şi autenticitatea filelor CEC.

Pe 17 februarie 2003 s-a deplasat la sucursala unde a discutat cu inculpaţii B. şi D. despre scadenţa unor bilete la ordin şi file CEC şi despre lipsa de disponibil a firmelor inculpatului M. Sumele de la firmele inculpatului M. intrau în contul agenţiei ca „restituire avans marfă". Sumele de la firmele inculpatului M. nu puteau intra în cont fără existenţa unui contract.

Inculpata a mai relatat că ea a aflat de interdicţia centralei privind folosirea filelor CEC în toamna anului 2002.

Din probele dosarului şi declaraţiile inculpatei s-a considerat că inculpata avea reprezentarea faptelor ilicite existente între agenţie şi firmele inculpatului M., cu privire la nelegalitatea contractului încheiat între aceştia şi interdicţia de folosire a filelor CEC de către agenţie.

În drept activitatea infracţională a inculpatului de a îndeplini cu ştiinţă atribuţiile sale în mod defectuos cauzând astfel pagube patrimoniului unor societăţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248¹ raportat la art. 248 C. pen., text de lege enunţat în şedinţă publică şi în baza căruia inculpata a fost condamnată.

Întrucât inculpata a săvârşit mai multe acţiuni la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleaşi rezoluţii s-a făcut în cauză aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

I nculpatul R.Z.I.

În apărarea sa acesta a susţinut că din anul 2002 a fost numit ca administrator la firma SC S.S. SRL. Inculpatul a declarat „în realitate nu exercitam calitatea de administrator, toate măsurile legate de desfăşurarea activităţilor fiind luate de inculpatul M.".

Inculpatul relatează împrejurarea când s-a prezentat la W.B. Arad şi a semnat contractul de credit, condiţiile de creditare privind suma, garanţiile fiind negociate de inculpatul M. cu banca.

Inculpatul precizează că a avut drept de semnătură şi pentru alte societăţi din grup, se deplasa la bănci unde semna contracte de credit documentaţia fiind emisă înainte.

Au fost situaţii când banii obţinuţi de la o bancă au fost transferaţi în contul aceleiaşi societăţi dar la altă bancă.

Contabilitatea pentru firma administrată de el nu era separată fiind comună cu firmele Grupului J. împrejurarea că inculpatul M. dispunea în realitate măsurile pentru admiterea firmei nu exonerează de răspundere pe inculpatul care avea reprezentarea faptelor ilicite dispuse de acesta, dar a continuat să conlucreze cu inculpatul M.

Activitatea infracţională a inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. text de lege enunţat în şedinţă publică şi în baza căruia inculpatul a fost condamnat.

Cum în încadrarea juridică reţinută în rechizitoriu textul C. pen. era raportat la prevederile art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice s-a înlăturat art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 întrucât în sarcina inculpatului nu s-a mai reţinut vreo infracţiune prevăzută de Legea nr. 78/2000.

În cauză pentru infracţiunea de complicitate la utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., fapta fiind dezincriminată.

Totodată s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru considerentele arătate cu privire la inexistenţa acestei fapte când s-au analizat faptele inculpatului M.G.

Inculpatul J.B.P.

Inculpatul J.B.P. a arătat în apărarea sa că nu a fost consultat în legătură cu încheierea contractului de livrare produse petroliere din partea societăţilor inculpatului M. cu Agenţia Comercială, dar cunoştea de existenţa acestui contract. Au fost situaţii când şi el s-a prezentat la bănci cu documentaţia necesară contractării creditelor. Anterior intervenirii acestei posibilităţi de a garanta creditele cu file CEC asemenea credite erau garantate cu bunuri imobiliare.

În legătură cu prezenţa sa ca administrator la SC G. SRL a arătat că figura doar cu numele pentru că în realitate societatea era administrată de inculpatul M. Inculpatul a mai declarat: „La inculpatul B. am fost personal şi am primit file CEC în plicuri închise".

Inculpatul a precizat că pe filele cec şi el a completat pe verso la rubrica privind girarea sumei şi nu avea cunoştinţă de interdicţia folosirii filelor cec dispusă de centrală.

Susţinerile inculpatului nu au fost primite în totalitate, fiind de înţeles că inculpatul M.G. dispunea în realitate de administrarea fiecărei firme din grup, dar a continuat să conlucreze cu inculpatul M., facilitându-i prin demersurile sale posibilitatea de a eluda dispoziţiile legale.

Activitatea infracţională a inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., text de lege enunţat în şedinţă publică şi în baza căruia a fost condamnat.

Cum încadrarea juridică reţinută în rechizitoriu, textul C. pen. este raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice s-a înlăturat textul din legea specială, întrucât în sarcina inculpatului nu s-au mai reţinute şi alte infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Inculpatul B.S.

Inculpatul B.S. a arătat că după înfiinţarea de către SNP P. a Agenţiei Comerciale au primit înştiinţarea de a deschide un cont la bancă.

După înfiinţare, atât sucursala cât şi agenţia au cumpărat câte o staţie de benzină de la inculpatul M.G. Prin actul de înfiinţare al agenţiei nu se prevedea că sucursala va răspunde de agenţie, fără a-i fi stabilită ca sarcină obligaţia de a controla, supraveghea sau a participa la actul de conducere, singura atribuţie fiind de a cumula balanţa de verificare a agenţiei cu balanţa sucursalei.

Nu avea acces la contul deschis al agenţiei.

Prin decizia de înfiinţare se prevedea posibilitatea ca sucursala să alimenteze contul agenţiei dacă rămânea tară lichidităţi.

Inculpatul a precizat „când inculpatul B. îmi spunea că are nevoie de bani pentru investiţii, nu îmi prezenta o situaţie specială, dar eu ştiam că are nevoie de asemenea sursă". A procedat la alimentarea contului de vreo 10 ori. Inculpatul a mai arătat că nu a avut cunoştinţă de folosirea unor instrumente de plată, bilete la ordin sau file cec de firmele inculpatului M. pentru garanţii la credite şi nu a cunoscut nici de existenţa unor contracte de livrare a produselor petroliere de la firmele inculpatului M. la agenţie.

Inculpatul a relatat „eu am intervenit la BCR pentru a sista emiterea de carnete cec în favoarea agenţiei pentru a întări disciplina decontărilor financiare, fără a bănui că agenţia ar putea folosi asemenea instrumente pentru operaţiuni nelegale."

Apărarea inculpatului este contradictorie şi inconsecventă, arătând, pe de o parte, că nu cunoştea de folosirea filelor cec de către agenţie în relaţia cu firmele inculpatului M., iar pe de altă parte a acţionat pentru sistarea emiterii filelor cec pe numele agenţiei.

Cu atât mai mult, dacă nu avea atribuţii de control asupra agenţiei, ce îl determina să acţioneze în această direcţie.

Pe baza probelor din dosar şi declaraţiile inculpaţilor, instanţa a constatat că în realitate activitatea agenţiei era subordonată sucursalei, aşa cum s-a menţionat în deciziile de înfiinţare a Agenţiei Comerciale Arad.

De altfel, inculpatul B.S. a purtat discuţii cu inculpatul M.G., privind neregulile intervenite între firmele acestuia şi agenţie.

Ori este de observat că întrepătrunderile dintre atribuţiile acestor două societăţi este evidentă în derularea activităţilor lor, singura remarcă legitimă formulată de apărarea inculpatului fiind inutilitatea înfiinţării de către SNP P. a agenţiei în condiţiile în care exista o sucursală la judeţ.

Activitatea infracţională a inculpatului B.S. de a sprijini şi a ajuta pe inculpaţii B. şi F. în exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu şi pentru a ascunde faptul că inculpatul B. a emis fără drept file cec, au alimentat contul Agenţiei Comerciale Arad cu sumele necesare acoperirii contravalorii filelor cec ajunse la scadenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 26 rap. la art. 248¹-248 C. pen., text de lege enunţat în şedinţă publică şi în baza căruia a fost condamnat.

S-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât inculpatul a săvârşit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen., privind interzicerea unor drepturi.

Fapta aceluiaşi inculpat, care a încălcat din culpă atribuţiile de serviciu privind supravegherea financiar-contabilă ce trebuia exercitată asupra agenţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat.

Conform art. 33-34 C. pen., privitoare la concursul de infracţiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea.

Inculpatul D.M.

Inculpatul a negat faptul că ar fi ştiut până în februarie 2003 de folosirea filelor cec de către agenţie ca instrumente de plată.

Inculpatul a mai relatat că a înţeles că agenţia este o sucursală mai mică a SNP cu patrimoniu distinct, cu organizare proprie. Din decizia SNP P. de înfiinţare a agenţiei ştia că aceasta urmează să aibă deschis un subcont pe care avea obligaţia să-l alimenteze periodic.

Inculpatul a mai declarat „Agenţia avea anual control de la SNP P., separat de al nostru, iar eu nu am dispus ca sucursala să controleze agenţia dacă se respectă interdicţia de folosire a filelor cec ca instrumente de plată.

În raport de probele dosarului, declaraţiile inculpatului şi atribuţiile ce decurgeau pentru acesta atât cu privire la sucursală cât şi la funcţionarea agenţiei, instanţa a constatat vinovăţia inculpatului.

Astfel, nu a fost primită apărarea inculpatului privind necunoaşterea deciziei SNP P. de interdicţie a folosirii filelor cec drept instrumente de plată, rezultând în cauză că acesta cunoştea că inculpatul M.G. le foloseşte pentru garantarea unor credite la bănci.

Pe de altă parte, din obligaţia pe care sucursala o avea faţă de agenţie de a alimenta contul acesteia din bancă, a rezultat întrepătrunderea dintre activitatea sucursalei şi a agenţiei şi măsurile pe care inculpatul, în calitatea sa de director, trebuia să le ia.

S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen., privind interzicerea unor drepturi. Fapta aceluiaşi inculpat, care a încălcat din culpă atribuţiile de serviciu privind supravegherea financiar-contabilă ce trebuia exercitată asupra agenţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat.

Conform art. 33-34 C. pen., privitoare la concursul de infracţiuni, inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea.

Inculpatul B.N.D.

Inculpatul B.N.D. a arătat că fiind acţionar la 6-7 societăţi comerciale, a folosit filele cec pentru obţinerea de credite. „Apreciez că valoarea creditelor obţinute de mine pe baza filelor cec din relaţia cu firmele inculpatului M. au fost de 200-300 miliarde lei".

Inculpatul a mai precizat că au fost situaţii când a cumpărat şi revândut aceeaşi marfa inculpatului M., în aceeaşi zi. Nu întotdeauna mărfurile urmau o livrare propriu-zisă, acestea continuând să rămână în custodia furnizorului şi a apreciat că în acest fel faptele nu au semnificaţii penale, întrucât s-au plătit taxe şi impozite către stat. Nu a avut cunoştinţă dacă erau documente de cântărire sau atestare a calităţii produselor.

Inculpatul a declarat „într-adevăr, I.B. se ocupa şi avea competenţe din partea mea pentru derularea afacerilor acestor societăţi".

Apărarea inculpatului nu poate fi primită, fiind evidentă latura penală a activităţii sale ce decurgea din vânzarea în aceeaşi zi, de mai multe ori, a aceluiaşi produs.

În esenţă, vinovăţia inculpatului este raportată la conlucrarea cu inculpatul M.G. pentru obţinerea unor credite şi stabilirea unor atribuţii pentru inculpata B.I., altele decât cele legale.

În drept, activitatea infracţională a inculpatului de a determina pe inculpata B.I. să întocmească facturi fiscale fictive întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., text de lege enunţat în şedinţă publică şi în baza căruia a fost condamnat.

Pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni avându- se în vedere că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată fără precizarea alineatelor din text şi prin raportarea la art. 17 din Legea nr. 78/2000 a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiune prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi prin înlăturarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 întrucât în sarcina inculpatului nu s-a mai reţinut vreo infracţiune din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul a săvârşit mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele urmând ca potrivit art. 34 lit. b) să execute pedeapsa cea mai grea.

Inculpaţii P.I.C., M.E., G.N.D. şi B.I.

Inculpaţii P.I.C., M.E., G.N.D. şi B.I. au desfăşurat activităţi infracţionale în relaţiile cu firmele inculpatului M.G., prin atestarea unor situaţii inexistente ca urmare a unor facturi fiscale fictive.

Astfel, inculpatul P.I.C., administrator la SC A. SRL şi SC O.P. SRL a întocmit 17 facturi fiscale fictive în valoare de 31 miliarde lei pe care le-a înmânat inculpatului M.G.

În faţa instanţei acesta a declarat că în anul 2002 produsele pe care le cumpăra de la inculpatul M.G. le revindea la un preţ mai mare şi nu se întocmeau documente de livrare, cântărire, atestare, întrucât marfa rămânea pe loc.

Inculpatul G.N.D., în calitate de administrator la SC I. SRL, a întocmit 129 facturi fiscale fictive în valoare de 378,3 miliarde lei, pe care le-a înmânat inculpatului M. în vederea producerii de consecinţe juridice.

Inculpata M.E., în calitate de administrator al SC B.W. SRL a întocmit 13 facturi fiscale fictive în valoare de 22 miliarde lei pe care le-a înmânat inculpatului M.G. în vederea producerii de consecinţe juridice.

Inculpatul a declarat în faţa instanţei că după începerea operaţiunilor comerciale cu firmele inculpatului M., revindea mărfurile societăţilor acestuia şi obţinea file cec ca mijloc de plată putând contracta credite. Inculpatul a arătat „Nu aveam nevoie de mărfurile pe care le luam de la inculpat, ci de bani".

Inculpata B.I. a întocmit pentru SC O. SRL şi SC B. SRL 101 facturi fiscale fictive în valoare de aproximativ 400 miliarde lei, pe care le-a înmânat inculpatului M.G. în vederea producerii de consecinţe juridice.

Inculpata a declarat în instanţă că „am cumpărat cereale de la firmele de la care nu ştiam că fac parte dintr-un asemenea grup, de la SC G., S.S., şi le-am revândut la E.M. J.". La revânzare a obţinut ca mijloc de plată din partea cumpărătoarei file CEC ale SNP P. girate în favoarea lor pe baza cărora au luat credite de 400 miliarde lei.

Activitatea infracţională a inculpaţilor P.I.C., G.N.D., M.E. şi B.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în baza cărora au fost condamnaţi.

Pentru toţi cei patru inculpaţi s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât aceştia au săvârşit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Faptele astfel reţinute au rezultat din Informarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, rapoartele de constatare ale DNA, contracte, alte înscrisuri, 3 rapoarte de expertiză contabilă, supliment la raportul de expertiză, confruntarea între inculpaţi, procesul verbal asigurător instituit pe averea inculpatului M.G., declaraţiile martorilor J.G.I., T.L.G., A.R.I., L.C., P.S., M.I., A.M., A.G., Ţ.F., B.F., D.C., L.L., A.Ş., O.l.M., C.D., N.P., S.M., H.A., P.N.A., C.O., H.S., F.S., C.E., Ş.E., D.I., Ş.M., V.A.A., P.D., C.E.V., B.L., D.S., M.I., P.M., M.I., M.M. şi C.D., coroborate cu recunoaşterea în parte a inculpaţilor.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se pentru fiecare inculpat ponderea activităţii infracţionale a acestora, natura atribuţiilor inculpaţilor şi ignorarea competenţelor ce le aveau pentru oprirea activităţii infracţionale, comportarea sinceră în mare măsură pe parcursul procesului, contribuţia constantă a fiecăruia în lanţul infracţional creat, dar şi dimensiunile activităţii infracţionale şi impactul acestora în opinia publică, cu privire la derularea unor afaceri şi obţinerea unor credite pe căi nelegale, situaţie în care inculpaţilor M.G. , B.D.G., F.I., D.M. şi B.S., li se vor aplica pedepse privative de libertate, de natură a asigura scopul pedepsei, de sancţionare şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.

În favoarea inculpaţilor instanţa a reţinut împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante, decurgând din lipsa antecedentelor penale, prezenţa acestora la proces şi cooperarea cu organele judiciare, atitudinea acestora pe parcursul procesului, încât s-a făcut aplicarea art. 74 şi 76 C. pen. şi s-a dispus coborârea pedepsele pentru toţi inculpaţii sub minimul prevăzut de lege.

Pentru inculpaţii M.G., B.D.G., F.I., D.M. şi B.S., s-a făcut în cauză aplicarea art. 71 C. pen. şi s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Pe baza probelor din dosar, instanţa a constatat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii R.Z.I., J.B.P., B.N.D., P.I.C., G.N.D., M.E. şi B.I., urmând a se face în cauză aplicarea art. 81 C. pen. şi a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, făcându-se, totodată, aplicarea art. 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. , atrăgându-se atenţia acestora cu privire la cauzele care conduc la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Conform art. 348 C. proc. pen., instanţa a dispus anularea înscrisurilor falsificate.

Cum în cauză s-au întocmit numeroase înscrisuri falsificate, iar în baza acestora s-au produs consecinţe atât anterior trimiterii în judecată cât şi ulterior sesizării instanţei, o enumerare a acestora ar conduce la multiplicarea numărului de procese între părţile faţă de care au produs consecinţe sau o confirmare a acestora în urma efectelor produse.

În consecinţă, potrivit art. 445 C. proc. pen., la rămânerea definitivă a hotărârii instanţa de executare având chemarea de a pune în aplicare această măsură.

Latura Civilă

S-a luat act că părţile vătămate OTP B. România SA (fostă SC RO B. Bucureşti), C. România şi HVB B. România, nu s-au constituit părţi civile.

În cauză s-au constituit părţi civile SNP P., F.B., Banca de Credit şi Dezvoltare R. SA, BCR Gorj, B.R. SA şi SC B.W. SRL.

Pe parcursul procesului s-au efectuat trei expertize contabile, din care una în faza de urmărire penală, iar celelalte două în faza de cercetare judecătorească.

În raportul de expertiză şi în suplimentul la raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul A.V., răspunzând obiectivelor stabilite de instanţa de judecată, expertul a stabilit valoarea pagubelor suferite de părţile civile la data întocmirii raportului de expertiză, concluzii însuşite de instanţa de judecată.

Astfel, în ceea ce priveşte partea civilă SNP P., în faza de urmărire penală, s-a constituit parte civilă cu suma de 91.239.182.179 lei ROL, însă, pe parcursul procesului şi-a modificat cererea, solicitând la 04 februarie 2004, pretenţii în valoare de 505.533.708.923 lei, prin adăugarea la suma constituită iniţial şi a sumei de 414.294.526.744 lei, ea reprezentând contravaloarea filelor cec şi biletelor la ordin aflate în circuitul bancar şi nerestituite.

La data efectuării expertizei, expertul a stabilit întinderea pretenţiilor la suma de 38.112.831.666 lei ROL.

Obligaţia acoperirii prejudiciului revine inculpatului M.G., precum şi inculpaţilor B.D.G., F.I., B.S. şi D.M., care au fost obligaţi în solidar la plata acestei sume, precum şi în solidar cu părţile responsabile civilmente ce alcătuiesc grupul de firme J. Partea civilă F. B. Bucureşti s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 11.571.680.697 lei.

Prin expertiza contabilă s-a constatat valoarea pagubei la suma de 9.805.208.696 lei, precum şi a unui prejudiciu de 51.593,67 euro.

Din aceste sume, 5.431.847.897 lei reprezintă sume restante la creditele contractate de SC E.M. J. SRL Arad, iar 4.373.360.799 lei reprezintă sume restante la creditele contractate de SC O. SRL Bucureşti.

Suma de 51.593,67 euro reprezintă credit în valută nerambursat de SC I. SRL Timişoara.

Pentru acoperirea prejudiciului au fost obligaţi în solidar M.G., B.D.G., F.I., B.S. şi D.M., precum şi în solidar cu părţile responsabile civilmente, firmele Grupului J., pentru suma de 5.431.847.897 lei, în solidar cu inculpaţii J.B.P. şi B.D. şi cu responsabilul civilmente SC O. SRL, pentru suma de 4.373.360.799 lei ROL, şi în solidar cu SC I. SRL şi inculpatul G.N.D., pentru suma de 51.593, 67 euro.

Partea civilă Banca de Credit şi Dezvoltare R. SA s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 17.255.171.845 lei ROL, care a fost modificată ulterior, solicitând la data de 30 septembrie 2003 suma de 18.172.049.979 lei, iar la data de 14 ianuarie 2004 suma de 20.166.022.446 lei.

La data expertizei valoarea pagubei a fost de 4.739.615.056 lei, dobânzi restante la creditele contractate de SC E.M. J. SRL Arad.

Răspunderea civilă pentru acoperirea pagubelor revine inculpaţilor M.G., B.D.G., F.I., B.S. şi D.M., care au fost obligaţi în solidar, precum şi în solidar cu partea responsabilă civilmente constituită din Grupul de firme J.

B.R. SA Timişoara s-a constitut parte civilă la 28 octombrie 2003, cu suma de 11.262.238.232 lei ROL.

Expertiza contabilă a constatat un prejudiciu în sumă de 14.427.963.512,65 lei, sume restante ale SC E.M. J. SRL Arad.

Pentru acoperirea prejudiciului a fost obligat inculpatul M.G. în solidar cu părţile responsabile civilmente firmele grupului J. Obligarea inculpatului alături de firmele sale fiind determinată de faptul că aceste credite nu s-au acordat cu garanţii constând din file cec şi bilete la ordin emise de SNP P., Agenţia Comercială Arad. Acestea reprezintă credite de trezorerie garantate cu bilete la ordin emise de SC E.M. J. SRL Arad şi avalizate de inculpatul M.G.

Partea civilă SC B.W. SRL Constanţa s-a constituit parte civilă pentru suma de 2.402.355.782 lei.

Pentru acoperirea prejudiciului a fost obligat inculpatul M.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente Grupul de firme J. Partea civilă BCR Gorj s-a constituit parte civilă cu suma de 370.586.425 lei, sumă care potrivit raportului de expertiză a fost plătită, luându-se act de acoperirea prejudiciului.

Întrucât pe averea inculpatului M.G. s-a instituit sechestrul penal asigurător prin ordonanţa din 27 februarie 2003, a fost menţinută această măsură până la repararea prejudiciilor cauzate.

Împotriva acestei ordonanţe, SC C. SRL, cu sediul în Timişoara (pag. 326 voi. IV instanţă) a formulat contestaţie, arătând că anterior înscrierii sechestrului asigurător întocmit de DNA asupra unor bunuri, a fost pornit un proces de executare silită, somaţia de executare silită fiind înscrisă în cartea funciară înainte de sechestrul aplicat de DNA.

Contestatorul a mai arătat că actul de adjudecare a avut loc la data de 25 martie 2004.

Contestaţia formulată de SC C. SRL nu a fost primită, fiind în contradicţie cu prevederile art. 22 C. proc. pen., încât măsura sechestrului penal a fost menţinută.

Conform art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., inculpaţii M.G., B.D.G., F.I., B.S., D.M., B.N.D., P.l.C., G.N.D., M.E., J.B.P., R.Z.l. şi B.I., creditorul SC C. SRL, partea vătămată SC OTP B. România SA, partea civilă SC B.W. SRL, precum şi părţile responsabile civilmente SC E.M. J. SRL, SC J. I. SRL, SC A.I. SRL, SC A.O. SRL, SC J. SRL, SC S.S. SRL şi SC G. SRL.

Prin apelul declarat de Parchet, s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:

1. Greşita achitare a inc. M.G. pentru infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a inc. S.I. pentru infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

2. Greşita achitare a inc. M.G. pentru infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 şi a inc. R.Z.I. şi J.B.P., pentru complicitate la această infracţiune, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 1 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

3. Neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în cazul inc. F.I. şi comiterea interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inc. B.D.G., B.S. şi D.M.

4. Greşita individualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor;

5. Nemenţionarea în dispozitivul hotărârii a înscrisurilor a căror anulare a fost dispusă;

6. Greşita obligare a inc. M.G., B.D.G., F.I., B.S. şi D.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente către partea civilă, SNP „P." doar la 38.112.831.666 ROL despăgubiri civile în loc de 428.685.389.830JIOL, cât s-a stabilit prin expertiza contabilă.

Motivele de apel au fost completate oral de Parchet, solicitându-se să se constate nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului B.D.G. pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 - 76 C. pen.

Totodată, a solicitat să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale sub aspectul infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 255 C. pen.

Prin apelul declarat de inculpaţii P.I.C. şi G.N.D. s-a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nemotivare, iar în subsidiar achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Inculpaţii R.Z.I. şi J.B.P. au criticat greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., greşita reţinere că s-ar fi asociat pentru săvârşirea infracţiunii cu inculpatul B.D.G. şi cu inculpatul M.G.

Prin apelul său, inculpatul M.G. a solicitat înlăturarea mijloacelor de probă care au fost obţinute nelegal, făcându-se aplicarea art. 64 alin. (2) C. proc. pen. şi a criticat greşita condamnare pentru infracţiunea de înşelăciune şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni, nefiind îndeplinite elementele constitutive.

În legătură cu infracţiunea de participaţie la fals în înscrisuri, deşi a intervenit prescripţia specială, a solicitat achitarea.

A mai criticat greşita anulare a filelor CEC rămase în circuit în condiţiile în acre este o autoritate de lucru judecat în instanţa civilă.

În mod greşit a fost obligat inculpatul în solidar la plata prejudiciului produs SNP P. atâta vreme cât nu există legătură cauzală între faptă şi prejudiciul produs SNP P. şi greşit a fost obligat la despăgubiri civile către F.B., R. B. şi B.R.

Prin apelul declarat de inculpaţii B.N.D. şi B.I. s- a criticat greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. ( 1) şi (2) C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., iar inculpata B.I. a adus critică sub aspectul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen.

În soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa fondului a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă F.B. Bucureşti şi printre altele a dispus obligarea la plată a părţii responsabile civilmente SC O. SRL a pariind inculpatului B.N.D. fără a fi citat lichidatorul SC B.E. SRL ceea ce impune rejudecarea cauzei.

Inculpatul B.S. a criticat sentinţa sub aspectul greşitei reţinerii a situaţiei de fapt, nearătând în mod concret care era competenţa sa pe aspectul controlului şi supravegherii Agenţiei, astfel că s-a reţinut în mod greşit o complicitate a sa la săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

De altfel, raportat la atribuţiile sale de serviciu, faptele de care este acuzat nu au intrat în sfera atribuţiilor sau obligaţiilor pe care le avea referitor la supravegherea Agenţiei.

Inculpatul D.M. a adus aceleaşi critici sentinţei ca şi inculpatul B.S.

Prin apelul său, inculpata F.I. a solicitat achitarea conform prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248¹ rap. la art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptele nefiind săvârşite cu intenţie.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.

Inculpatul B.D.G. a criticat sentinţa sub aspectul greşitei condamnări, nefiind întrunite elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, nefăcându-se dovezi cu privire la faptul că inculpatul ar fi cunoscut că inculpatul M.G. folosea file CEC pentru acoperirea unor credite şi că între cei doi ar fi existat o înţelegere infracţională, precum şi că inculpatul ar fi încălcat atribuţiile de serviciu.

Prin apelul său, inculpata M.E. a solicitat achitarea conform prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., facturile nefiind falsificate de deoarece asupra acestora nu s-a acţionat conform textului de lege prevăzut de art. 288 C. pen., în subsidiar, considerând că a intervenit prescripţia specială. Partea responsabilă civilmente SC E.M. J. SRL LTD a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât aceasta s-a soluţionat în fond cu lipsa de procedură cu mai multe societăţi, care au intrat în faliment şi în procedura insolvenţei cu mult înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti.

A mai criticat greşita reţinere a solidarităţii părţilor responsabile civilmente şi că în mod eronat societatea a fost obligată la despăgubiri deoarece atât inculpatul M.G. cât şi ceilalţi prepuşi, R.Z.I., J. B.P., nu au îndeplinit nicio atribuţie şi nu a reţinut nicio faptă care să fi produs un prejudiciu în sarcina societăţii P. SRL.

Partea vătămată SC OTP B. România SA a criticat greşita anulare a filelor CEC emise de Agenţia Comercială Arad a SNP întrucât s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat valabilitatea acestora pe cale civilă.

Soluţionarea cauzei s-a derulat pe mai multe termene de judecată, prelungirea în timp a acesteia datorându-se în special lipsei de procedură cu mai multe părţi, urmare fie a schimbării sediului social, fie a lichidării acestora.

De asemenea, timp de 1 an cauza a fost suspendată urmare a unei decizii a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate invocate de apărarea inculpatului B.D.G.

Prin decizia penală nr. 224 din 21 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti secţia I a penală s-a dispus s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de partea civilă SC OTP B. România SA (fostă R. SA) împotriva sentinţei penale nr. 352/F din 18 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa - Secţia Penală, în dosarul nr. 1/98/2004.

S-a desfiinţat parţial sentinţa şi în fond:

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 a fost condamnat inculpatul M.G. la 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (1) rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu referire la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, infracţiune prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu referire la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, urmare a intervenirii prescripţiei speciale.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. cu referire la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 248 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul B.D.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale conform art. 35 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul S.I. la 3 ani închisoare şi interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 248 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnată inculpata F.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.Z.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. condamnă pe inculpatul J.B.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul B.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.D.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmare intervenirii prescripţiei speciale.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmare intervenirii prescripţiei speciale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului G.N.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmare intervenirii prescripţiei speciale. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei M.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmare intervenirii prescripţiei speciale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmare intervenirii prescripţiei speciale în baza art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor falsificate constând în 17 facturi fiscale fictive în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.I.C., 129 de facturi fiscale fictive în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.N.D., 13 facturi fiscale fictive în privinţa inculpatei M.E. şi 101 facturi fiscale fictive în privinţa inculpatei B.I. şi respectiv facturile trecute în nota de constatare întocmite de Garda Financiară - Comisariatul Central.

A obligat pe inculpaţii M.G., B.D.G., F.I. , B.S. şi D.M. în solidar, precum şi în solidar cu părţile responsabile civilmente SC E.M. J. SRL Arad, SC J. I. SRL Arad, în prezent SC R.M.C. SRL, prin administrator judiciar SC E. SRL, SC A.I. SRL, în prezent SC I.I. SRL prin lichidator judiciar SC E. SRL, SC A.O. SRL Arad prin administrator judiciar SC E. SRL, SC J. SRL Arad, SC S.S. SRL prin administrator judiciar SC E. SRL, SC G. SRL Arad prin lichidator judiciar IT M.A. SRL la plata sumei de 428.685.389.830 ROL.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.G. , B.D.G., B.I., B.S.G., B.N.D., D.M., F.I., G.N.D., J.B.P., M.E., P.I.C. şi R.Z.I. şi apelurile declarate de părţile responsabile civilmente SC A.I. SRL în prezent SC I.I. SRL prin lichidator judiciar SC E. SPRL; SC A.O. SRL prin administrator judiciar SC E. SPRL; SC E.M. J. SRL Ltd prin reprezentant M.G.; SC G. SRL prin lichidator judiciar l.T. M.A.I.; SC G. SRL prin administrator judiciar l.T. M.A.I.; SC J. SRL Arad; SC J. I. SRL (în prezent SC R.M.C. SRL) prin administrator judiciar SC E. SPRL; SC S.S. SRL prin administrator judiciar SC E. SPRL şi partea civilă SC B.W. SRL, precum şi creditorul SC C. SRL.

A obligat pe inculpaţii M.G., B.I., B.S. G., D.M., J.B.P., R.Z.I., B.N.D. şi F.I. la câte 1000 lei cheltuieli judiciare statului din care câte 300 lei onorariu parţial avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

A obligat pe inculpata M.E. la 1000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 500 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei şi pe inculpatul B.D.G. al 700 lei cheltuieli judiciare statului.

A obligat pe părţile responsabile civilmente şi părţile civile apelante, precum şi pe creditorul apelant la câte 1000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre sub toate aspectele de fapt şi de drept conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a avut în vedere următoarele:

Instanţa fondului a tăcut o amplă analiză a probatoriilor cauzei, însă a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică pentru mai multe motive care vor fi examinate în cele ce urmează pentru fiecare inculpat şi apelant în parte.

Inculpatul M.G.

Instanţa a reţinut o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor de înşelăciune comise de inculpat, toate criticile aduse de acesta fiind neîntemeiate.

În acest sens, instanţa de fond a expus o corectă situaţie de fapt şi a înlăturat motivat apărările inculpatului.

În prezentarea primei infracţiuni de înşelăciune, instanţa a identificat toate aspectele laturii obiective a acestei infracţiuni şi toate mijloacele dolosive de inducere în eroare a reprezentanţilor băncilor în scopul obţinerii tară drept a unor credite.

Astfel, în perioada ianuarie 2002 - februarie 2003, inc. M.G. a iniţiat circuite financiar-comerciale cu finalitatea obţinerii unor facturi fiscale pe care le-a prezentat unităţilor bancare pentru a-şi justifica obţinerea creditelor şi utilizarea sumelor din credit.

Operaţiunile între societăţile comerciale s-au concretizat doar prin întocmirea de facturi fiscale tară ca produsele să existe faptic.

În acest sens, au fost identificate 295 de circuite de vânzare-cumpărare, iar toate facturile întocmite între societăţi priveau aceeaşi cantitate de marfă, fiind întocmite în aceeaşi zi, iar facturile respective nu erau însoţite de documente care să ateste existenţa faptică reală a produselor.

Totodată, nu s-a dovedit realitatea relaţiei inculpatului cu Agenţia Comercială Arad, societăţile Grupului J. nevânzând produse petroliere acestei instituţii, contractul fiind încheiat numai pentru a da aparenţe legalităţii pentru emiterea filelor CEC.

S-a mai reţinut corect că acordarea unor credite mai mari decât se cuveneau s-a efectuat şi prin utilizarea unor balanţe şi bilanţuri denaturate ale SC E.M. J. SRL.

Încadrarea juridică a unor asemenea acţiuni şi intenţii este cea stabilită atât prin actul de investire a instanţei, cât şi prin hotărârea instanţei.

În cauză, nu este vorba doar de încălcarea legii sau a normelor de creditare ale unei infracţiuni dezincriminate din Legea nr. 78/2000 în forma participaţiei improprii, aşa cum susţine inculpatul prin apărarea sa, ci de folosirea unor mijloace dolosive de inducerea în eroare a reprezentanţilor unor bănci în scopul obţinerii fără drept a unor credite, aceste din urmă aspecte făcând diferenţa.

S-a mai arătat în apelul inculpatului că Parchetul s-a limitat la constatarea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune numai cu privire la băncile ale căror credite nu au fost restituite, ceea ce demonstrează că această întreagă afacere bancară nu are nicio conotaţie penală, atâta timp cât acolo unde creditele au fost rambursate, nu s-au făcut acuzaţii.

Curtea a apreciat, pe de o parte, că înfiinţarea într-un judeţ a unei a doua societăţi de stat cu aceleaşi atribuţii, fie şi numai în parte similare pentru Agenţia comercială, a creat cadrul prin atribuţiile de întrepătrundere între acestea de a eluda legea în dispreţul intervenţiei pe parcurs ale aceleiaşi SNP P. de a nu mai folosi filele CEC drept instrumente de plată.

Nerambursarea creditelor de către inculpat demonstrează că filele CEC şi biletele la ordin emise de către SNP s-au transformat în mijloc fraudulos de obţinere a unor beneficii pentru sine şi implicit de prejudiciere a băncilor în cauză.

Pe de altă parte, dincolo de pretinsul raţionament greşit al Parchetului de sesizare a instanţei numai cu situaţiile relative la creditele nerambursate, instanţa s-a pronunţat conform prevederilor art. 317 C. proc. pen. în limitele sesizării sale, iar faptul că actul de sesizare nu are în vedere şi situaţiile în care creditele au fost rambursate, excede atât sesizării cât şi competenţei instanţei.

Cu privire la cea de-a doua infracţiune de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului, corect s-a dispus încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., deoarece în alin. (1) C. pen. se defineşte infracţiunea în sine.

S-a criticat de către inculpat greşita reţinere a acestei infracţiuni, atâta timp cât la data emiterii filei CEC pentru cumpărarea unei cantităţi de motorină avea în contul societăţii suma menţionată în fila CEC, chiar banca menţionând că la acea dată exista provizia necesară.

Într-adevăr, la data emiterii filei CEC exista provizia necesară, însă ceea ce s-a reţinut drept acţiune ilicită a inculpatului cu consecinţa trimiterii acestuia în judecată, a fost că ulterior datei emiterii filei CEC inculpatul a retras această provizie în scopul de a obţine pentru sine un folosi material injust, provocând o pagubă posesorului legal al CEC-ului la data scadenţei.

Împrejurarea că în final inculpatul a restituit suma de bani prin 10 chitanţe în numerar nu afectează consumarea infracţiunii de înşelăciune.

Cu privire la infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, este întemeiată critica adusă de Parchet cu privire la greşita achitare.

Deşi cu privire la această infracţiune a intervenit prescripţia, urmează ca aceasta să fie examinată la cererea inculpatului care a solicitat menţinerea soluţiei de achitare şi totodată prin raportare la fapta corelativă de luare d emită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului S.I.

În motivarea soluţiei de achitare, instanţa a reţinut că din probaţiunile administrate, respectiv convorbirea telefonică, nu rezultă că inc. M.G. ar fi avut intenţia să-i dea inc. S.I. suma de 3000 Euro pentru a-i facilita obţinerea creditului de la B.C. SA, unde era director, iar faptul că au fost obţinute două credite nu are legătură directă cu discuţia purtată de cei doi inculpaţi pentru un eventual „ajutor".

Curtea a apreciat că soluţia instanţei de fond este neconformă cu situaţia de fapt rezultată din redarea convorbirii.

Astfel, din discuţia celor doi inculpaţi, rezultă că inc. M.G. a solicitat acordarea unui credit de 11.000.000.000 lei, iar inc. S.I. s-a oferit să-i dea un credit mai mare de 18-20 mld. lei, iar la sfârşitul discuţiei acesta din urmă îi solicita suma de 3000 euro luând şi măsuri de precauţie pentru a nu fi descoperit, suma cu care inculpatul M. a fost de acord.

Dacă ar fi fost un simplu ajutor, discuţia despre această sumă nu ar fi trebuit legată de discutarea în prealabil a detaliilor privind acordarea împrumuturilor bancare.

De altfel, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul S.I. şi-a recunoscut vocea şi a afirmat că a cerut bani cu împrumut pentru fiul său, fiind o încercare de disimulare a titlului în ceea ce priveşte produsul infracţiunii.

În ceea ce priveşte nelegalitatea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice formulată drept critică de către apărarea inc. M.G., Curtea a constatat că înregistrarea s-a efectuat în baza autorizaţiei din 07 august 2002 emisă de către Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La f. 29 a voi. 45 d.u.p. mai există un proces-verbal din data de 17 februarie 2002 referitor la efectuarea înregistrărilor potrivit art. 91 C. proc. pen.

Emiterea mandatului a avut la bază dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI-ului şi a art. 13 raportat la art. 3 lit. f) alin. (1) din Legea nr. 51/1991.

Emitentul a clasificat această procedură în condiţiile Legii nr. 182/2002, cerându-se autorităţii de securitate de clasificarea, iar la f 370 vo. V, cu privire la relaţiile solicitate de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa fondului a adus la cunoştinţa pârtilor că toate aceste relaţii au fost comunicate şi se află la dispoziţia sa, fără accesul publicului, urmând a fi consultate de către părţile interesate după încuviinţarea instanţei.

Susţinerile apărării nu au suport, întrucât autorizaţia a fost emisă la data de 07 august 2002, iar modificările aduse prin Legea nr. 281/2003 au intrat în vigoare ulterior, respectiv la data de 01 ianuarie 2004.

Pe cale de consecinţă, nu se poate menţine achitarea, însă Curtea a constatat intervenirea prescripţiei speciale pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., soluţia fiind aceea de încetarea procesului penal.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2002, este întemeiată critica adusă de Parchet în sensul greşitei achitări.

Din punct de vedere procedural, instanţa, deşi a examinat infracţiunea prin prisma neîndeplinirii elementelor constitutive ale acesteia, soluţia a fost de achitare pe temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pe fond, Curte a constatat că achitarea inculpatului este greşită pentru următoarele aspecte:

Deşi din probatoriile administrate a rezultat că inc. M.G., cu complicitatea inc. R.Z.I. şi J.B.P., prin mijloace dolosive, înşelând mai multe unităţi bancare a obţinut mai multe credite, iar pentru a ascunde caracterul ilicit al acestora şi utilizarea lor în alte scopuri, sumele obţinute le-a utilizat pentru plata contravalorii unor operaţiuni comerciale nereale, după care aceste sume erau utilizate pentru achitarea altor credite contractate anterior, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că acţiunile inculpaţilor nu au avut drept scop ascunderea sau disimularea originii ilicite a acestor sume, sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin sumele să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Mai mult, în motivarea hotărârii instanţa a reţinut că acţiunile inculpaţilor au avut ca scop inducerea în eroare a băncilor şi obţinerea de credite, situaţie faţă de care reţinând săvârşirea infracţiunii primare (înşelăciune), nu avea suport probator pentru a dispune achitarea inculpaţilor.

A apreciat Curtea, greşita interpretare dată de instanţa de fond, potrivit căreia infracţiunea de spălare a banilor priveşte ascunderea originii ilicite a sumelor care provin numai din infracţiunile de trafic de fiinţe umane şi trafic de droguri, întrucât prin infracţiunea principale, potrivit art. 23 din Legea nr. 656/2002 coroborat cu dispoziţiile din Convenţia de la Strasbourg, se înţelege orice infracţiune în urma căreia rezultă un produs susceptibil de a deveni obiectul spălării, considerăm că acestea pot fi oricare infracţiune, inclusiv înşelăciune în domeniul bancar.

În legătură cu infracţiunea de participaţie la fals în înscrisuri, s-a reţinut corect de către instanţa fondului că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (1) raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La data soluţionării cauzei în apel, urmează a se constata că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, însă apărarea a solicitat să se constate că se impunea achitarea inculpatului, întrucât în mod greşit s-a dispus trimiterea în judecată şi pentru infracţiunea de uz de fals, uzul de fals fiind absorbit de infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

De asemenea, aşa cum este descrisă această ultimă infracţiune de către Parchet, a solicitat să se constate că nu există un înscris deja redactat asupra căruia se acţionează prin cele două modalităţi prevăzute de legiuitor, ca situaţie preexistentă.

Curtea a apreciat că situaţia de fapt descrisă de Parchet şi reţinută de instanţă corespunde încadrărilor juridice reţinute.

Fapta inculpatului prin care a determinat angajaţii din Grupul de firme J. să întocmească facturi fiscale prin care se atestă vânzarea unor produse mult mai mari decât cele existente faptic în stoc sau fără a exista marfă în stoc reprezintă participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, existând ca situaţie preexistentă un înscris - factura - asupra căruia s-a operat în modalităţile prevăzute de legiuitor.

Întocmirea facturilor se realiza la iniţiativa inc. M.G. care indica de fiecare dată angajaţilor din contabilitatea societăţilor Grupului J. (martorele T.F., A.G., B.F., D.C.) valoarea cantităţilor şi a sumelor ce urmau să fie menţionate de aceştia pe facturile fiscale prin care se vindea marfă.

Aceste facturi fictive erau folosite pentru justificarea utilizării creditelor prin plăţile ce le are de făcut către grupul de firme sau societăţi anexă la Grupul J., fiind prezentate la bancă, astfel fiind îndeplinite şi elementele infracţiunii de uz de fals, constând în folosirea unui înscris fals, fictiv, în vederea obţinerii unor foloase.

Alterarea facturii în modalităţile prevăzute de legiuitor aşa cum s-a realizat în cauză, nu presupune automat şi folosirea acelui înscris, infracţiunea de uz de fals consumându-se ulterior prin punerea în circulaţie a înscrisului în scopul producerii unor efecte juridice de către inculpat.

Deci, diferenţa este făcută de împrejurarea că infracţiunile au fost săvârşite nu de acelaşi făptuitor, ci de făptuitori diferiţi.

În concret, infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. a fost săvârşită în concret de angajaţii din contabilitate, la determinarea inc. M., după care folosirea înscrisului (factura) cunoscând că e falsă s-a făcut de inculpat.

Uzul de fals ar fi fost absorbit în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită de martore dacă aceştia ar fi comis această infracţiune cu vinovăţie.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., fiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Astfel, prin întreg mecanismul creat şi descris pe larg atât în rechizitoriu cât şi în hotărârea apelată, inculpatul s-a asociat şi a iniţiat constituirea unei asociaţii în scopul săvârşirii mai multor infracţiuni, mecanism care s-a întrerupt urmare a reţinerii inculpatului M.G. la 17 martie 2003.

A apreciat Curtea că este întemeiată şi critica Parchetului referitoare la acordarea beneficiului circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece în contextul existenţei unui concurs între circumstanţele atenuante şi agravante, nu este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special conform art. 80 C. pen. şi oricum inculpatului i s-au reţinut legal dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2000.

Astfel, instanţa trebuia să observe că sunt preponderente circumstanţele agravante în raport cu cele atenuante şi trebuie să se aibă în vedere la individualizarea pedepsei multitudinea infracţiunilor şi actelor materiale, săvârşirea lor de mai multe persoane, gradul concret de pericol social al faptelor şi prejudiciul foarte mare nerecuperat.

Curtea a apreciat că se impune aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., dar şi dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

Inculpatul B.D.G.

Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de acest inculpat.

Din ansamblul probator administrat rezultă că inculpatul a cunoscut că utilizarea filelor CEC era interzisă în relaţiile cu alte societăţi, dar a continuat să le elibereze apreciind că totul se va „stopa în curând", în acest sens fiind elocvente chiar declaraţiile inculpatului aşa cum au fost expuse şi de instanţa de fond, declaraţii care se coroborează cu celelalte probe.

Rezultă că toate criticile aduse în apel cu privire la inexistenţa unei înţelegeri infracţionale dintre inculpat şi inculpatul M.G. contravin chiar declaraţiilor inculpatului şi de astfel, prin apelul declarat inculpatul B.D.G. nu a făcut referire concretă la probele care ar susţine criticile aduse. În ceea ce priveşte critica referitoare la împrejurarea că filele de CEC au fost folosite drept garanţie, astfel că nu s-a săvârşit infracţiunea de înşelăciune sau abuz, corect a apreciat instanţa fondului că activitatea inculpatului a constat în sprijinirea inculpatului M.G. pentru a induce în eroare mai multe unităţi bancare şi a obţine astfel credite nejustificate, faptă ce îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta a fost comisă de inculpat chiar şi în condiţiile în care acesta cunoştea că există o decizie a SNP P. care interzicea eliberarea filelor CEC ca mijloc de garanţie între agenţie şi alte societăţi.

Totodată, faptele inculpatului care în perioada 2001 - 2003 şi-a exercitat abuziv atribuţiile de serviciu emiţând fără drept file CEC şi bilete la ordin prin care s-a produs un prejudiciu SNP P. îndeplinesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 248¹ rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În raport de funcţia sa, având puterea deciziei, inculpatul, cunoscând nelegalitatea operaţiunilor efectuate, a acceptat să aprobe şi să dispună efectuarea unor asemenea operaţiuni, astfel că şi susţinerile că nu se ştie ce atribuţii de serviciu ar fi încălcat sunt nefondate.

S-a apreciat că sunt întemeiate, însă, criticile Parchetului relative la greşita individualizare a pedepselor aplicate şi la modalitatea de aplicare a pedepsei complementare.

Aceleaşi considerente avute în vedere la înlăturarea prev. de art. 74-76 C. pen. aplicare inculpatului M.G., vor fi avute în vedere şi în privinţa inculpatului B.D.G.

De altfel, reţinerea de circumstanţe atenuante este la aprecierea judecătorului, fiind o facultate a acestuia, iar nu o obligaţie, iar în contextul preponderenţei circumstanţelor agravante, chiar şi reţinerea de circumstanţe atenuante, nu face obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special.

Pe cale de consecinţă, în raport de gravitatea şi importanţa activităţii infracţionale a inculpatului şi consecinţele produse, Curtea nu a acordat eficienţa circumstanţelor atenuante care ar putea fi avute în vedere, însă se va orienta la aplicarea unor pedepse situate la limita minimă a pedepsei.

Întrucât inculpatul B.D.G. în săvârşirea infracţiunilor s-a folosit de funcţia deţinută, s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

Inculpatul S.I.

Prin apelul declarat de Parchet s-a criticat greşita achitare a inculpatului S.I. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Apărarea inculpatului s-a bazat exclusiv pe prev. de art. 64 alin. (2) C. proc. pen. privind lipsa autorizaţiei de interceptare şi înregistrare a convorbirii din data de 16 septembrie 2002, însă Curtea a apreciat că interceptarea şi înregistrarea s-au efectuat în condiţiile legale conform precizărilor prezentate anterior.

Aşa cum s-a mai reţinut, convorbirea dintre inculpaţii M.G. şi inculpatul S.I. relevă fără echivoc necesitatea remiterii sumei de 300 euro, în strânsa legătură cu acordarea a două credite, cu atât mai mult cu cât inculpatul S.I. a făcut vorbire despre anumite măsuri de precauţie pentru a nu fi descoperit.

Împrejurarea lipsei unui flagrant despre care face vorbire instanţa de fond, nu are relevanţă probatorie, întrucât convorbirea reţinută este suficientă pentru a face dovada îndeplinirii elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

Totodată, susţinerile instanţei că este posibil să se fi revenit asupra celor convenite în cadrul discuţiei nu prezintă relevanţă sub aspectul momentului consumării infracţiunii în una din modalităţile reţinute de lege: pretindere, primire, acceptare sau nerespingerea promisiunii.

În cauză, pretinderea ca modalitate de realizare a elementului material al infracţiunii nu implică neapărat satisfacerea pretenţiei formulate de făptuitor.

Pe cale de consecinţă, Curtea a condamnat pe inculpat la o pedeapsă orientată spre minim, relativ la persoana inculpatului care la nivelul funcţiei şi educaţiei sale va conştientiza mai eficient gravitatea consecinţelor faptei sale.

A aplicat pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Inculpata F.I.

Instanţa de fond a reţinut corect o situaţie de fapt şi de drept şi în privinţa acestei inculpate, însă a aplicat greşit prev. de art. 74-76 C. pen. în raport de importanţa, gravitatea şi consecinţele activităţii infracţionale.

Criticile aduse de inculpată prin apelul declarat nu au suport probator, din chiar declaraţiile acesteia rezultând că avea reprezentarea faptelor ilicite existente între agenţie şi firmele inculpatului M.G. cu privire la nelegalitatea contractului încheiat între aceştia şi interdicţia de folosire a filelor CEC de către agenţie.

Şi corect instanţa a făcut referire la declaraţiile sale relevante sub acest aspect.

În acest context, inculpata şi-a îndeplinit cu ştiinţă atribuţiile sale în mod defectuos cauzând astfel prejudicii patrimoniului unei societăţi, iar o asemenea activitate, mai ales că a constat în mai multe acţiuni la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, trebuie sancţionată.

Este astfel întemeiată critica Parchetului referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate şi la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În cauză, nu pot fi aplicate prev. art. 81 C. pen., aşa cum a solicitat inculpata în subsidiar, în raport de gravitatea faptei dedusă din pericolul social concret al acesteia, modalitatea de săvârşire şi consecinţele produse.

Inculpatul R.Z.I.

S-a reţinut corect că, deşi inculpatul M.G. dispunea în realitate măsurile pentru administrarea firmei, inculpatul R.Z.I. nu poate fi exonerat de răspundere, fiind administrator pentru firma sa şi având drept de semnătură şi pentru alte societăţi din grup şi aceste calităţi şi atribuţii se deplasa la bancă unde semna contracte de credit, documentaţia fiind emisă înainte.

Astfel, inculpatul avea reprezentarea faptelor ilicite dispuse de inculpatul M.G., din chiar declaraţiile sale rezultând că semna contracte de credit şi alte documente, în condiţiile în care totul era negociat de celălalt inculpat.

Activitatea infracţională întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. în raport de situaţia de fapt reţinută de Tribunal, aşa încât criticile aduse de inculpat cu privire la această infracţiune sunt nefondate.

O asemenea infracţiune este reţinută şi în raport de complicitatea inculpatului R.Z.I. la săvârşirea acţiunilor inculpatului M.G. care au avut drept scop inducerea în eroare a băncilor şi obţinerea de credite, iar pentru a ascunde caracterul ilicit al acestora şi utilizarea lor în alte scopuri, inculpaţii au utilizat sumele obţinute pentru plata contravalorii unor operaţiuni comerciale nereale:

În mod greşit, aşa cum s-a reţinut şi în cazul inculpatului M.G., instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în forma complicităţii având în vedere modul de utilizare a sumelor obţinute din credite.

Pentru aceste considerente, Curtea a condamnat pe inculpat pentru aceste infracţiuni înlăturând prev. art. 74-76 C. pen. în raport de motivele avute în vedere pentru ceilalţi inculpaţi.

Totodată, a aplicat prev. art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen. scopul pedepsei putând fi asigurat numai printr-o pedeapsă privativă de liberate în raport de gravitatea faptelor comise şi consecinţele acestora.

Inculpatul J.B.P.

Inculpatul a facilitat prin demersurile sale posibilitatea inculpatului M.G. de a eluda dispoziţiile legale în aceleaşi circumstanţe în care inculpatul R.Z.I. a făcut-o.

Împrejurarea că prezenţa sa la SC G. SRL era doar cu numele, nu îl absolvă de răspundere penală, inculpatul săvârşind infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., precum şi cea de complicitate la infracţiunea de spălare de bani.

Criticile Parchetului sunt pe deplin fondate şi în privinţa acestuia inculpat, Curtea a aplicat acelaşi regim sancţionator cu inculpatul R.Z.I.

Criticile acestui inculpat fiind comune cu cele ale inculpatului R.Z. I., pentru aceleaşi considerente, Curtea le-a apreciat ca nefondate.

Totodată, audierea inculpaţilor în faţa Curţii, nu a evidenţia aspecte noi de natură să ducă la schimbarea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Inculpatul P.M.

Prin criticile aduse de aceşti inculpaţi s-a încercat a se susţine că nu au avut cunoştinţă de activitatea infracţională a celorlalţi coinculpaţi, şi nu s-a învederat în concret care au fost acţiunile sau inacţiunile care demonstrează complicitatea acestora la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

Instanţa a reţinut însă o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpaţi făcând referire la probelor dosarului şi în mod special la declaraţiile acestor inculpaţi care se coroborează cu probele indicate şi de acuzare.

De altfel, în susţinerea criticilor aduse de aceşti inculpaţi nu s-a făcut referire la probe din care să rezulte contrariul celor stabilite atât prin actul de acuzare, cât şi prin hotărârea instanţei, ci doar s-a dat o altă interpretare a acestor probe.

Ca urmare, ca răspuns la criticile aduse de inculpaţi, Curtea şi-a însuşit întrutotul motivarea instanţei de fond cu privire la vinovăţia inculpaţilor.

Sunt întemeiate, însă, criticile aduse de Parchet referitoare la greşita individualizare a pedepsei şi la pedeapsa complementară, apreciind că în raport de gravitatea faptei, modul de săvârşire a acesteia şi consecinţele produse, în cauză nu se poate da eficienţa unor circumstanţe atenuante.

Totodată a aplicat în plus faţă de pedepsele complementare aplicate de Tribunal şi pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

Inculpatul B.N.D.

Criticile aduse hotărârii primei instanţe vizează greşita sa condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. conform motivelor învederate şi reţinute în practicaua prezentei.

În raport de cele reţinute în motivarea sentinţei cu privire la vinovăţia inculpatului, Curtea a constatat că activitatea inculpatului a căpătat aspecte infracţionale în măsura în care acest inculpat a conlucrat cu inculpatul M.G. pentru obţinerea unor credite şi stabilirea unor atribuţii pentru inculpata B.I., altele decât cele legale.

Astfel, au fost circumscrise corect infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, modalitatea în care a conlucrat cu inculpatul M.G. pentru obţinerea unor credite, cumpărând şi revânzând aceeaşi marfă inculpatului M. în aceeaşi zi, fără să aibă cunoştinţa dacă erau documente de cântărire sau atestare a calităţii, produselor şi că s-a raliat tot inculpatului M.G. în efortul acestuia de a obţine anumite facturi fictive necesare întocmirii documentaţiei pentru obţinerea de credite.

Pentru existenţa unei înţelegeri între inculpatul B.N.D. nu trebuia dovedit decât acest mod de organizare a activităţii, cât să asigure scopul pe care îl urmărea inculpatul M.G., acţiunile inculpatului servind şi ajutând pe inculpatul M. la obţinerea unor credite cu consecinţa prejudiciante pentru bănci.

Pe cale de consecinţă, criticile aduse de inculpat sunt neîntemeiate şi având în vedere cele ce preced cu referire la greşita individualizare a pedepsei, Curtea a aplicat o altă pedeapsă ca urmare a nereţinerii prev. art. 74-76 C. pen.

Totodată, va constata intervenită prescripţia specială sub aspectul infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Inculpaţii P.I.C., M.E., G.N.D. şi B.I.

S-a constatat că aceşti inculpaţi au declarat apel criticând hotărârea sub aspectul greşitei lor condamnări pentru desfăşurarea unei activităţi infracţionale în relaţiile cu firmele inculpatului M.G., prin atestarea unor situaţii inexistente urmare a unor facturi fiscale fictive.

Curtea constată că şi sub acest aspect, instanţa a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare faptelor comise de inculpaţi, situaţie de fapt care rezultă din chiar declaraţiile inculpaţilor în coroborare cu probele constând în înscrisuri, şi expertizele efectuate în cauză.

În acest sens, instanţa a făcut referire la aspectele esenţiale ale declaraţiei inculpaţilor, iar criticile aduse în faţa Curţii, fie că nu au falsificat, fie că nu se regăsesc în facturi, modalităţile de contrafacere prev. de art. 288 C. pen., sunt contrazise de probele la care s-a făcut referire.

Cu privire la modalitatea de falsificare, Curtea a făcut referire mai sus la îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiuni de fals reţinute.

Curtea a constatat, însă, că în privinţa acestei infracţiuni sunt incidente prev. art. 121, 122 şi 124 C. pen., motiv pentru care va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor.

Latura Civilă

S-a reţinut corect de către instanţa de fond că părţile vătămate OTP B. România SA, C. România şi HVB B. România nu s-au constituit părţi civile.

În cauză s-au constituit părţi civile SNP P., F. B., Banca de Credit şi Dezvoltare R. SA, BCR Gorj, B.R. SA şi SC B.W. SRL.

Instanţa a dispus acoperirea prejudiciului către aceste părţi civile în raport de expertiza efectuată în cauză.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate în raport de criticile aduse de părţile apelante, precum şi conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul parchetului şi al SC OTP B. România sunt fondate, celelalte urmând să fie respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, prin sentinţa atacată, instanţa fondului a dispus anularea înscrisurilor falsificate fără însă a le menţiona.

În lipsa unei asemenea menţiuni hotărârea penală nu îşi produce efectele, ea neputând să fie pusă în executare potrivit dispoziţiilor art. 445 C. proc. pen., aşa încât criticile parchetului şi ale SC OTP B. România sunt întemeiate, în privinţa SC OTP B. România sub aspectul nemenţionării înscrisurilor falsificate.

Apelul acestei părţi, precum şi apelul declarat de inculpatul M.G. cu privire la anularea CEC-urilor falsificate nu are obiect în condiţiile în care instanţa nu a identificat drept înscrisuri care urmează să fie anulate şi aceste instrumente de plată, cum de altfel nu a identificat niciun înscris.

Ca urmare, Curtea, în aplicarea prevederilor art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea numai a acelor acte în legătură cu care au fost reţinute infracţiuni de fals, respectiv facturile fiscale ca produs al acestei infracţiuni.

În cauză, Curtea a apreciat că nu se poate pune problema anulării CEC- urilor, ca instrumente de plată, întrucât acestea reprezintă obiectul material al infracţiunii, iar nu produsul acesteia, respectiv caracterul fictiv al contractului care a stat la baza emiterii acestor instrumente de plată.

Toate înscrisurile care urmează se fie anulate se regăsesc în nota de constatare întocmită de Garda Financiară - Comisariatul Central.

Sunt întemeiate criticile Parchetului relative la greşita obligare a inculpaţilor M.G., B.D.G., F.I., B.S. şi D.M. în solidar cu părţile responsabile civilmente către partea civilă SNP P. doar la 38.112.831.666 ROL despăgubiri civile, în loc de 428.685.389.830 ROL, cât s-a stabilit prin expertiza contabilă.

Astfel, la stabilirea cuantumului prejudiciului, instanţa nu a avut în vedere şi răspunsul la obiecţiuni formulat de expertul A.V., în care se arăta că prejudiciul total al părţii civile este de 428.685.389.830 lei, compus din 38.112.831.666 lei, reprezentând contravaloarea filelor CEC încasate şi nerestituite sau neacoperite cu produse petroliere de către SC E.M.J. SRL şi 388.913.383.456 lei - reprezentând sumele executate silit din conturile SNP P. de către posesorii CEC-urilor şi biletelor la ordin.

Ca urmare, suma la care vor fi obligaţi inculpaţii este cea de 428.685.389.830 ROL, având ca temei expertiza contabilă efectuată în cauză în ansamblul acesteia.

În ceea ce priveşte apelul declarat de SC C. SRL, Curtea constată că acesta nu este fondat.

Apelantul a formulat contestaţie împotriva Ordonanţei din 27 februarie 2003 prin care s-a instituit sechestrul asigurător pe averea inculpatului M.G.

Corect nu a fost primită contestaţia în raport cu prevederile art. 22 C. proc. pen., impunându-se menţinerea sechestrului asigurător.

Într-adevăr, anterior ordonanţei prin care s-a dispus sechestru a fost pornit un proces de executare silită, însă actul de adjudecare a avut loc ulterior datei ordonanţei, respectiv la 25 martie 2004.

Şi pe parcursul soluţionării cauzei în apel, s-au formulat mai multe cereri legate de ridicarea sechestrului care însă vor primit aceeaşi soluţie, neputând să fie primite faţă de prevederile art. 22 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de părţile responsabile civilmente, acestea nu pot fi calificate drept inadmisibile, aşa cum a invocat Parchetul, în condiţiile în care din actele procedurale şi procesuale efectuate rezultă că aceste apeluri au fost însuşite de firmele în cauză.

Pe fondul apelurilor acestor părţi, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 14 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. şi art. 24 C. proc. pen. pentru atragerea răspunderii civile delictuale, aşa încât soluţia Tribunalului este legală şi temeinică.

În ceea ce priveşte solicitarea SC E.M. J. SRL LTD de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât soluţia s-a pronunţat în condiţii de lipsă de procedură cu mai multe societăţi, Curtea apreciază că o asemenea critică vizează un motiv de nulitate relativă referitoare la încălcarea regulilor de desfăşurare a procesului penal conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen. , care trebuie să fie invocată în condiţiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

În cauză, nu s-au invocat şi nici dovedit o vătămare a apelantei şi nici nu s-a tăcut dovada necesităţii anulării actelor pentru justa soluţionare a cauzei.

Aceeaşi apelantă a mai criticat greşita reţinere a solidarităţii părţilor responsabile civilmente.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) C. proc. pen. partea responsabilă civilmente răspunde potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, având în latura civilă a procesului aceeaşi poziţie ca şi inculpatul, fiind subiect pasiv al acţiunii civile, existând între partea responsabilă civilmente şi inculpat o solidaritate procesuală constând în opozabilitatea tuturor actelor procesuale.

Răspunderea civilă a părţii responsabilă civilmente implică şi o solidaritate sub aspect obligaţional, dacă s-a dovedit culpa inculpatului drept cauză a prejudiciului, temeiul fiind acela derivând dintr-un raport de prepuşenie. Totodată, corect s-a stabilit o solidaritate între inculpaţi, faptele lor generatoare de prejudicii generând din acelaşi raport contractual sau delictual.

Corect s-a stabilit că solidaritate dintre comitent şi prepus trebuie să funcţioneze decât în limitele părţii de prejudiciu cauzate de presupus, însă prepuşii trebuie să răspundă solidar între ei pentru întregul prejudiciu, în acest sens fiind şi întreaga literatură şi practică judiciară.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchet şi SC OTP B. România SA, a desfiinţat parţial sentinţa şi în fond a procedat conform celor arătate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi inculpaţii M.G., B.D.G., B.S.G., S.I., B.N.D., D.M., F.I., G.N.D., J.B.P., M.E., P.I.C. şi R.Z.l. şi părţile responsabile civilmente SC A.I. SRL în prezent SC I.I. SRL prin lichidator judiciar SC E. SPRL; SC A.O. SRL prin administrator judiciar SC E. SPRL; SC E.M. J. SRL Ltd prin reprezentant M.G.; SC G. SRL prin lichidator judiciar I.T. M.A., SC G. SRL prin administrator judiciar I.T. M.A. Ipurl; SC J. SRL Arad; SC J.I. SRL (în prezent SC R.M.C. SRL) prin administrator judiciar SC E. SPRL; SC S.S. SRL prin administrator judiciar SC E. SPRL şi partea civilă SC B.W. SRL, precum şi creditorul SC C. SRL şi partea civilă SC O.M.V. P. SA (fostă SNP P. SA).

Parchetul de pe lângă înalta curte de Casaţie şi Justiţie DNA Secţia judiciară penală, a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul nel egalităţii şi netemeiniciei în ceea ce priveşte:

- greşita aplicare a pedepselor accesorii inculpaţilor M.G., B.D.G., B.S.G., S.I., B.N.D., D.M., F.I., J.B.P. şi R.Z.l.

- greşita aplicare în integralitate a pedepsei complimentare pre. de art. 64 lit. a) rap. la art. 65 C. pen. faţă de inculpaţii M.G., B.D.G. , B.S.G., S.I., D.M., F.I., - greşita individualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, cazuri de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul M.G. a invocat incidenţa următoarelor cazuri de casare în critica adusă deciziei recurate:

- hotărârea recurată nu este motivată, incident fiind cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 9 C. proc. pen., instanţa de apel nu a ţinut seama de exigenţele normelor de drept intern şi european la motivarea deciziei şi nu s-a pronunţat asupra ultimelor două motive de apel în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile

Instanţa nu a fost sesizată legal cu privire la judecarea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 2 din C. proc. pen.

- eroarea gravă de fapt săvârşită de instanţe, constând în condamnarea inculpatului-caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi s-a pronunţat în ceea ce priveşte pe acest inculpat pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată.

- omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra unei cereri esenţiale pentru părţi caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., instanţa obligând inculpatul la plata de despăgubiri determinate într-un mod incert, ceea ce atrage casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare

- greşita aplicare a legii de către ambele instanţe,aplicare determinată de neînlăturarea mijloacelor de probă nelegal obţinute.

- greşita individualizare a pedepselor aplicată inculpatului, caz de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul B.D.G. a invocat de asemenea incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. privitoare la motivarea hotărârii, instanţa de apel nu a ţinut seama de exigenţele normelor de drept intern şi european la motivarea deciziei şi aceasta nu cuprinde considerentele care au stat la bazar adoptării soluţiei pronunţată în cauză

Apărătorul inculpaţilor D.M. şi B.S.G. a invocate incidenţa următoarelor cazuri de casare:

- art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. privitoare la motivarea hotărârii, instanţa de apel nu a ţinut seama de exigenţele normelor de drept intern şi european la motivarea deciziei şi aceasta nu cuprinde considerentele care au stat la baza adoptării soluţiei pronunţată în cauză ceea ce atrage casarea deciziei şi trimiterea acesteia spre rejudecare.

Omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra unei cereri esenţiale pentru părţi caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., în sensul că la ultimul termen înainte de pronunţarea hotărârii nu s-a pronunţat asupra unei cereri de actualizarea raportului de expertiză efectuat în cauză art. 385⁹ pct. 12, în sensul că faptei prev. de art. 248 C. pen. i s-a dat o greşită încadrare juridică în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi de asemenea a invocate interpretarea în mod eronat a situaţiei de fapt ceea ce atrage casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare

Apărătorul inculpatului S.I. a invocat incidenţa următoarelor cazuri de casare

- greşita neînlăturare a mijloacelor de probă obţinute în mod nelegal, caz de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. întrucât condamnarea sa de către instanţa de apel, după ce prima instanţă l-a achitat, este nelegală deoarece are la bază exclusiv mijloace de probă nelegal obţinute şi nerelevante în cauză şi de asemenea a criticat lipsa de independenta a autorităţilor competente sa autorizeze ingerinţa

- eroarea gravă de fapt săvârşită de instanţe, constând în condamnarea mea pentru săvârşirea Infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, caz de casare prev. de art. 385 pct. 18 C. proc. pen.

Hotărârea este nelegală fiind pronunţată de o instanţă compusă cu un magistrat aflat într-un caz de incompatibilitate (art. 385 pct. 3) întrucât doamna magistrat R.G. s-au pronunţat în cursul urmăririi penale asupra arestării mele şi a celorlalţi inculpaţi în cauză, aceasta se afla în stare de incompatibilitate potrivit art. 48 lit. a) C. proc. pen, fapt care face ca hotărârea pronunţată în cauză să fie nelegală, motiv care impune casarea cu trimitere a cauzei la Curtea de Apel Bucureşti.

Hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii (art. 385 pct. 17 C. proc. pen) condamnarea sa de către instanţa de apel, după ce prima instanţă l-a achitat, este nelegală deoarece are la bază exclusiv probe nelegal obţinute şi nerelevante în cauză

Apărătorul inculpatei F.I. a invocate incidenţa cazului de casare prevăzut de eroarea gravă de fapt săvârşită de instanţe,constând în condamnarea greşită a inculpatului-caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. întrucât la dosar nu există probe care să fundamenteze în mod cert o soluţie de condamnare, indiciile avute în vedere de Ministerul Public la trimiterea în judecată nefiind suficiente, motiv pentru care a solicitat achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpaţii R.Z.l. şi J.B.P. au invocat incidenţa următoarelor cazuri de casare:

Motivarea soluţiei instanţei de apel contrazice dispozitivul hotărârii, caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, teza a II a, întrucât în acest caz se află cu o contrazicere dintre motivarea soluţiei si dispozitivul hotărârii.

Dispozitivul hotărârii fiind o parte esenţială a acesteia trebuie să fie concis, explicit si categoric. Dacă motivarea hotărârii contrazice dispozitivul sau acesta nu se înţelege, instanţa de recurs trebuie să caseze hotărârea.

În speţă este incident şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen, întrucât, instanţa de apel a aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Am fost condamnat pentru o infracţiune pentru care nu sunt întrunite elementele constitutive, întrucât infracţiunea principală ca element constitutiv al infracţiunii de spălare de bani a fost dezincriminată, motiv de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 teza a I-a C. proc. pen. (aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010).

Prin hotărârea instanţei de fond şi decizia instanţei de apel s-a făcut o greşită aplicare a legii, prin încălcarea dispoziţiilor imperative prev. de art. 334 C. proc. pen., caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

În primul rând soluţia de condamnare pronunţată de Tribunalul Ialomiţa pentru: săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prin schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) şi înlăturarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, întrucât nu se mai reţine o infracţiune din Legea nr. 78/2000,- este nelegală pentru că au fost încălcate dispoziţiile imperative prev. de art. 334 C. proc. pen. conform cărora: dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea; Or, contrar acestor dispoziţii, Tribunalul Ialomiţa a dispus prin sentinţă schimbarea încadrării juridice fără a o pune în prealabil în discuţia părţilor. Procedând astfel, instanţa de fond a creat în sarcina sa o situaţie mult mai grea fată de cea dedusă judecăţii, având în vedere că soluţia legală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) cu referire la art. 17 din Legea nr. 78/2000 este achitarea, întrucât infracţiunea reţinută ca scop al asocierii, respectiv cea prevăzuta de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a fost dezincriminată.

- faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică în cauză fiind incidente dispoziţiile prev. de art. 336 C. proc. pen., caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 în secţiunea "încadrare juridică" din actul de inculpare se arată următoarele: „Faptele săvârşite de inc. M.G., care în perioada ianuarie 2002-februarie 2003, în asociere cu J.B., R.Z. si B.D. a utilizat credite în valoare de peste 1.700 miliarde lei cu alte destinaţii decât cele pentru care au fost acordate, sumele de bani fiind transferate prin conturile societăţilor sale si ale altor societăţi pentru a ascunde provenienţa ilicită a acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, art. 323 alin. (12) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000". În dispozitivul rechizitoriului, la pag. 94, paragraful 3, sunt trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 ceea ce atrage casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Inculpatul B.N.D. a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. privitoare la motivarea hotărârii, instanţa de apel nu a ţinut seama de exigenţele normelor de drept intern şi european la motivarea deciziei şi aceasta nu cuprinde considerentele care au stat la baza adoptării soluţiei pronunţată în cauză ceea ce atrage casarea deciziei şi trimiterea acesteia spre rejudecare

- greşita individualizare a pedepselor aplicată inculpatului,caz de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul P.I.C. a invocat incidenţa dispoziţiilor referitoare la faptul că:

Nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie, caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 1 atât la data la care a dispus începerea urmăririi penale cât şi la data la care a sesizat instanţa de fond pentru judecarea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., fostul Parchet Naţional Anticorupţie nu avea competenţa materială să efectueze urmărirea penală cu privire la săvârşirea acestei infracţiuni.

Eroarea gravă de fapt săvârşită de instanţa de fond, constând în condamnarea mea şi de instanţa de apel care, deşi a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva mea ca urmare a faptului că a intervenit prescripţia răspunderii penale, a stabilit vinovăţia cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Greşita neînlăturare a mijloacelor de probă obţinute în mod nelegal, caz de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., întrucât, Garda Financiară Comisariatul Central nu avea competenţa legală pentru a întocmi Nota de constatare din 27 iunie 2003.

Apărătorul inculpatei M.E. a invocate incidenţa cazului de casare prev. de art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 C. proc. pen, şi a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea readministrării probelor întrucât inculpata nu se face vinovată de comiterea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., în cauză impunându-se achitarea conform art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Recurenta partea civilă SC OMV P. SA (fostă SNP P. SA) a invocat:

Nelegalitatea deciziei atacate pentru următoarele motive: Strecurarea unor erori materiale.

SC A.I. SRL în loc de SC A.I. SRL, aşa cum era corect (adică era corect „y" nu „i");

SC E. SRL în loc de SC E. SPRL, aşa cum era corect (adică era corect "SPRL nu "SRL");

În 2 locuri SC E. SRL în loc de SC E. SPRL, aşa cum era corect (adică era corect "SPRL" nu "SRL");

Din nou SC E. SRL în loc de SC E. SPRL, aşa cum era corect (adică era corect „SPRL" nu „SRL");

SC G. SRL Arad în loc de SC G. SRL Arad, aşa cum era corect (adică era corect „94" nu „91");

IT M.A. SRL în loc de IT M.A. IPURL, aşa cum era corect (adică era corect „IPURL" nu „SRL");

Foarte important motivează partea civilă este faptul că iniţial apărea în minută suma 428.685.389,830 ROL în loc de 428.685.389.830 ROL, aşa cum era corect (adică era corect ca înainte de ultimele 3 cifre să fie punct"." nu virgulă ","", altfel suma se diminuează de 1000 de ori!!!!!). Aşa cum rezultă din motivarea hotărârii şi din dispozitiv acest aspect a fost corectat de către instanţa de apel şi de asemenea a susţinut recurenta că foarte importantă este şi eroarea prin omisiune vădită în sensul că la finalul frazei trebuia să se precizeze către cine trebuie plătită suma de bani şi anume către SC OMV P. SA, suma acordată fiind cea precizată şi în raportul de expertiză administrat în cauză.

În consecinţă, a solicitat recurenta în urma îndreptării erorilor materiale dispozitivul de mai sus să aibă următorul conţinut corect (am îngroşat îndreptările):

„Obligă pe inculpaţii M.G., B.D.G., F.I. , B.S. şi D.M. în solidar, precum şi în solidar cu părţile responsabile civilmente SC E.M. J. SRL Arad, SC J. I. SRL Arad, în prezent SC R.M.C. SRL, prin administrator judiciar SC E. SPRL, SC A.I. SRL, în prezent SC I.I. SRL, prin lichidator judiciar SC E. SPRL, SCA.O. SRL Arad prin administrator judiciar SC E. SPRL, SC J. SRL Arad, SC S.S. SRL prin administrator judiciar SC E. SPRL, SC G. SRL Arad prin lichidator judiciar IT M.A. IPURL la plata sumei de 428.685.389.830 ROL către SC OMV P. SA."

Deşi a solicitat îndreptarea erorilor materiale în baza art. 195 C. proc. pen., apelanta parte civilă a arătat că instanţa de apel, prin încheierea din 30 noiembrie 2010 a respins cererea cu motivarea că „identificarea societăţi/or prin denumire s-a efectuat în baza cita tivului, iar în privinţa sumei acordate motivarea instanţei va fi lămuritoare, fiind o problemă de fond" şi în consecinţă a respins cererea de îndreptare.

Neindicarea datei de referinţă a prejudiciului întrucât în cursul judecăţii au fost administrate ca probe pentru determinarea prejudiciului expertize contabile prin care s-a stabilit că prejudiciul total suferit de către P. la data de referinţă de 28 februarie 2003 se ridică la 428.685.389.830 ROL.

Neindicarea părţii căreia trebuie să i se plătească suma. Deşi instanţa de apel a obligat inculpaţii şi părţile responsabile civilmente la plata prejudiciului nu a precizat în dispozitiv că suma respectivă trebuie plătită părţii civile SC OMV P. S.A. (fostă SC P. SA, fostă SNP P. S.A.) aşa cum instanţa de fond precizase.

Nepronunţarea asupra cheltuielilor de judecată din apel. Instanţa nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat solicitate de către SC OMV P. S.A. în şedinţă [fila 326 verso dosar apel] şi prin concluzii scrise (pct. 3), în cuantum de 11.900 lei documentele justificative (factura şi extras cont din 28 septembrie 2007) fiind anexate concluziilor scrise depuse.

Deşi s-a solicitat înlăturarea acestei omisiuni vădite în baza art. 196 C. proc. pen., instanţa de apel, prin încheierea din 30 noiembrie 2010 a respins cererea noastră fără a motiva în niciun fel.

De asemenea, recurenta parte civilă a criticat soluţia deciziei recurate sub aspectul greşitei înlăturări a anulării CEC-urilor, este clar că ele au fost emise cu depăşirea limitelor mandatului de reprezentare aşa încât anularea dispusă de instanţa de fond este corectă instanţa de apel dând o interpretare greşită a normelor de drept în momentul în care a dispus înlăturarea acestor dispoziţii, este clar că cec-urile nu pot constitui mijloace de garanţie ci doar instrumente de plată aşa că şi din acest punct de vedere se impune anularea lor.

Părţile responsabile civilmente au criticat soluţia primei instanţe sub aspectul nelegalităţii şi au solicitat casarea sentinţei şi a deciziei atacate întrucât cauza s-a soluţionat în fond cu lipsă de procedură cu mai multe societăţi care au intrat în faliment şi în insolvenţă cu mult înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti;de asemenea s-a mai criticat greşita reţinere a solidarităţii părţilor responsabile civilmente în momentul în care au fost obligate la despăgubiri.

Înalta Curte, analizând recursurile formulate, constată ca fondat parţial recursul formulat de parchet şi inculpaţii recurenţi însă numai cu privire la conţinutul pedepsei accesorii şi complimentare aplicate recurenţilor inculpaţi şi nefondate în ceea ce priveşte celelalte critici pentru considerentele ce vor fi expuse:

Astfel ca motive de nelegalitate, parchetul a invocat: Greşita aplicate a pedepselor accesorii inculpaţilor M.G., B.D.G., D.M., B.S., S.I., F.I. , R.Z.l., J.B.P., B.N.D.;

Greşita aplicare în integralitate a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) raportat la art. 65 C. pen., faţă de inculpaţii M.G., B.D. G., S.I., F.I., B.S. şi D.M.;

Analiza actelor dosarului cu privire la aceste motive de nelegalitate reflectă faptul că aceste sunt întemeiate în raport de următoarele aspecte:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând decizia pronunţată în cauză, constată că în considerentele acesteia nu se regăsesc argumentele pentru care s-a dispus interzicerea dreptului inculpatei de a alege, atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie. Aşadar, în contextul concret al cauzei, instanţa de apel nu a examinat în condiţiile normelor legale modificate, criteriile impuse atât de norma penală, cât şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi de decizia pronunţată în recurs în interesul legii arătată, interzicerea dreptului de a alege, dispusă faţă de inculpaţi, în sensul că nu a fost analizat dispunerea pedepselor menţionate în raport cu natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, cu împrejurările cauzei, cu persoana inculpaţilor, cu scopul legitim şi proporţionalitatea unor asemenea pedepse.

Astfel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza propriei evaluări asupra pedepselor complementare şi accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 71 C. pen., în raport şi cu motivul de recurs invocat de către parchet, în contextul concret al cauzei, consideră că acestea nu se justifică, faţă de infracţiunile reţinuta în sarcina inculpaţilor, care prin împrejurările faptice reţinute prezintă gravitate, însă prin rezonanţa consecinţelor produse nu sunt de natură a atrage o nedemnitate, cu reflectare asupra dreptului de a alege al acestora.

În raport cu cele menţionate, instanţa de recurs va face aplicarea directă a deciziei nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin aplicarea efectivă a criteriilor prevăzute în art. 71 alin. (3) C. pen., în contextul cauzei, precum şi a criteriilor jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, apreciază ca fondat motivul de recurs al parchetului formulat sub aspectul greşitei aplicări a pedepselor complementare şi accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 71 C. pen., pe care le va înlătura, întrucât nu sunt legale, contravenind şi prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), principiului proporţionalităţii, art. 53 alin. (2) din Constituţia României, art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, fiind incident cazul de casare prevăzut în art. 385⁹alin. (1) pct. 17¹ C. proc. pen.

Având în vedere că inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate, cu executare în regim de detenţie, se impunea ca, pe lângă fiecare infracţiune în raport de care s-a dispus condamnarea acestora, să fie aplicate pedepsele accesorii prevăzute de art. 71-64 C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage, de drept, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen. În acest sens, faţă de împrejurarea că, la săvârşirea infracţiunilor, inculpaţii s-au folosit de funcţiile de director şi, respectiv, administrator în cadrul unor societăţi comerciale, se impune şi aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. întrucât inculpaţii nu au fost condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni la regimul legilor electorale, se impunea doar aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a C. pen.

Cu privire la greşita aplicare în integralitate a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) raportat la art. 65 C. pen., faţă de inculpaţii M.G., B.D.G., S.U., F.I., B.S. şi D.M. În mod greşit, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 alin. ( 1) lit. a) C. pen., având în vedere că inculpaţii nu au fost condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni la regimul legilor electorale, astfel încât se impunea aplicarea, cu titlu de pedeapsă complementară, doar a tezei finale a art. 64 alin. ( 1) lit. a) C. pen. aşa încât faţă de aceste aspecte de nelegalitate recursurile formulate în cauză sunt fondate şi urmează a fi admise în raport de considerentele ce vor fi expuse.

Cât priveşte celelalte motive de recurs invocate în cauză, înalta Curte apreciază că nu-şi găsesc incidenţa cu consecinţa respingerii ca nefondate a recursurilor formulate pentru considerentele ce vor fi expuse:

Astfel cu privire la apelul părţii civile SC OMV P. S.A, înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:

Partea civilă a solicitat şi formulat ca şi prime motive de recurs o veritabilă cerere de îndreptare eroare materială, solicitând instanţei de recurs să dispună asupra unor aspecte care, faţă de natura căii de atac în care ne aflăm, nici nu putea fi formulată.

Practic, ne aflăm în prezenţa unei cereri formulată de partea civilă, prin care solicită rezolvarea unor chestiuni ce ţin în mod evident de executarea hotărârii şi care nu pot face obiectul unei cereri ce a fost intitulată recurs, aşa încât din acest punct de vedere înalta Curte apreciază că aceste chestiuni nu pot fi soluţionate pe calea de atac a recursului.

Cât priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, formulat de partea civilă, prin care critică soluţia deciziei recurate sub aspectul greşitei înlăturări a anulării CEC-urilor întrucât este clar că ele au fost emise cu depăşirea limitelor mandatului de reprezentare aşa încât anularea dispusă de instanţa de fond este corectă, instanţa de apel a dat o interpretare greşită a normelor de drept în momentul în care a dispus înlăturarea acestor dispoziţii, este clar că cec-urile nu pot constitui mijloace de garanţie ci doar instrumente de plată aşa că şi din acest punct de vedere se impune anularea lor; înalta Curte de asemenea apreciază că este nefondat cu următoarea motivare:

CEC-ul, aşa cum este el reglementat de Legea nr. 59/1934, este un înscris prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc (trasul) să plătească la prezentarea titlului o sumă de bani unei alte persoane (beneficiarul). În aceste condiţii, CEC-ul este un titlu la ordin complet şi formal, care presupune că, prealabil emiterii sale, trăgătorul are un provizion cel puţin de valoarea CEC-ului.

Persoanele declarante, aşa cum sunt ele definite de art. 2 lit. h) din Regulamentul nr. 1/2001 al BNR, au obligaţia să furnizeze Centralei incidentelor de plăţi informaţiile aferente şi răspund, aşa cum se arată în art. 4, de veridicitatea şi integritatea acestora. Informaţiile înscrise în CIP nu pot fi modificate sau anulate din proprie iniţiativă, ci numai atunci când se cere aceasta de către persoanele declarante (art. 36 din Regulament). În lumina acestor dispoziţii legale, concluzia instanţei de fond este temeinică şi legală, de vreme ce în cauză nu se discută raportul fundamental, acţiunea de faţă neavând aspectul unei acţiuni cauzale.

Sub aspectul calităţii procesuale pasive trebuie reţinut că aceasta se identifică în titularul obligaţiei din raportul juridic. Instanţa este datoare să verifice raportul de drept procesual, care nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul material dedus în faţa instanţei, stabilind dacă cel chemat în proces este cel ce datorează executarea dreptului pretins de cealaltă parte. Din modul de reglementare a acestui titlu la ordin, aşa cum s-a reţinut mai sus, se impune aprecierea că el are un caracter formal, ia trasul nu are obligaţii de verificare a aspectelor ce ţin de fondul raportului juridic. Fiind plătibil la vedere, CEC-ul nu este supus unei acceptări din partea trasului, care nu îndeplineşte decât funcţia de plătitor pentru trăgător, fără a fi interesat în vreun fel de raportul fundamental care a justificat emiterea titlului. CEC-ul este un titlu la ordin complet şi formal, care presupune că, prealabil emiterii sale, trăgătorul are un provision cel puţin de valoarea CEC-ului. Persoanele declarante, aşa cum sunt ele definite de art. 2 lit. h) din Regulamentul nr. 1/2001 al BNR, au obligaţia să furnizeze Centralei incidentelor de plăţi informaţiile aferente şi răspund, aşa cum se arată în art. 4, de veridicitatea şi integritatea acestora. Informaţiile înscrise în CIP nu pot fi modificate sau anulate din proprie iniţiativă, ci numai atunci când se cerea ceasta de către persoanele declarante (art. 36 din Regulament) şi când sunt îndeplinita condiţiile pentru a se face aceasta. Sub aspectul calităţii procesuale pasive trebuie reţinut că aceasta se identifică în titularul obligaţiei din raportul juridic întrucât potrivit art. 67din Legea nr. 59/1934.

În caz de pierderea, sustragerea sau distrugerea cecului, posesorul va putea înştiinţa despre aceasta pe tras şi să ceară anularea titlului printr-o cerere adresată preşedintelui tribunalului comercial al locului în care cecul este plătibil. Analiza acestui text de lege relevă clar situaţiile în care se poate dispune anularea unui CEC şi de asemenea legea CEC-ului reglementează expres procedura de urmat într-o atare situaţie şi care are drept consecinţă anularea cec-ului.

Daca un terţ, in baza unei credinţe eronate, îndeplineşte un act cu o persoana care nu avea dreptul sau puterea sa-l îndeplinească, aparenţa astfel creată permite recunoaşterea validităţii şi opozabilităţii actului respectiv. Dacă încheierea contractului depăşeşte limitele mandatului acordat mandatarului, contractele încheiate cu terţii de buna credinţa sunt valabile, si deci opozabile mandantului, deoarece singur acesta este vinovat de a fi încredinţat puterile sale unei persoane care a abuzat de ele.

Inculpatul B. în calitatea pe care o avea, reprezenta societatea în raporturile cu terţii, si, în aceste condiţii, nu se poate considera că toate cele 750 CEC-uri şi bilete la ordin emise au fost emise cu depăşirea mandatului de reprezentare. Eventuala culpa in depăşirea mandatului nu poate fi opusă beneficiarului, raporturile dintre mandant si mandatar neputând fi opuse terţului care, pe baza diligentelor efectuate, a avut convingerea ca încheie actul juridic cu adevăratul reprezentant al societăţii, in limitele mandatului acordat acestuia.

Contractul are o cauza valabila si licita, scopul încheierii sale fiind obţinerea contraprestaţiei preconizate de către fiecare dintre părţile contractante. Nu exista nici o dispoziţie legala sau statutara care sa limiteze prerogativele acordate administratorului cu puteri depline si/sau directorului acesta fiind mandatat sa reprezinte societatea in raporturile cu terţii si sa încheie, in numele si pe seama societăţii, acte juridice.

Limitarea la care face referire recurenta parte civilă OMV P. reprezintă o dispoziţie derogatorie, cu caracter excepţional, care limitează in anumite situaţii si pentru anumite tipuri de operaţiuni, expres si limitativ prevăzute, actele juridice care pot fi încheiate de către administratori. Situaţia excepţionala reglementata de acest articol are in vedere actele juridice de dispoziţie încheiate cu privire la bunurile existente in patrimoniul societăţii, iar nu toate actele juridice, astfel cum in mod eronat sugerează recurenta. Aplicarea unei reglementari excepţionale, derogatorii, unei situaţii care excede limitelor de reglementare, contravine scopului edictarii normei in discuţie, si nu poate conduce la aplicarea unor sancţiuni cu privire la actul juridic astfel încheiat. Or, în situaţia analizată, inculpatul B. a cunoscut si a acceptat încheierea contractului a emis cele 750 file cec şi bilete la ordin caz in care nu se poate justifica promovarea litigiului si invocarea unui astfel de argument. Totodată, înalta Curte reţine şi faptul că toate formalităţile efectuate in scopul asigurării informării cu privire la persoanele mandatate sa reprezinte societatea in raporturile cu terţii atesta calitatea de reprezentant, cu puteri depline, a semnatarului filelor cec. Chiar daca, ipotetic, instanţa ar aprecia ca încheierea contratului depăşeşte limitele mandatului acordat semnatarului, contractele încheiate cu terţii de buna credinţa sunt valabile, si deci opozabile mandantului, deoarece singur acesta este vinovat de a fi încredinţat puterile sale unei persoane care a abuzat de ele. Pe când terţii, de vreme ce n-au cunoscut cauza încetării mandatului, n-au nici o culpa si nu pot fi prejudiciaţi in interesele lor pentru culpa altora. Din aceasta perspectiva, soarta actelor îndeplinite cu depăşirea puterilor primite se încadrează in teoria mandatului aparent, aplicaţie a teoriei aparentei in drept, care se bazează pe ideea ca, daca un terţ, in baza unei credinţe eronate, îndeplineşte un act cu o persoana care nu avea dreptul sau puterea sa-l îndeplinească, aparenta astfel creata permite recunoaşterea validităţii si opozabilităţii actului respectiv. Condiţiile pentru a se aplica o astfel de teorie sunt îndeplinite si in aceasta speţa aparenta de mandat exista pe deplin şi funcţia deţinuta de către semnatar, respective recurentul inculpate B. fiind edificatoare în acest sens.

Părţile responsabile civilmente au reiterat ca şi motive de recurs, criticile formulate şi în apel care în opinia înaltei Curţi au fost riguros şi temeinic analizate,este evident că în cauză nu poate fi vorba despre vreun caz de nulitate care să atragă casarea sentinţei şi trimiterea acesteia spre rejudecare, părţile responsabile civilmente critică pe de o parte nelegală citare a unor părţi civile, fără să arate în ce mod au fost prejudiciate, aşa încât în acord cu instanţa de apel, înalta Curte apreciază că nu se poate vorbi despre existenţa unui caz de nulitate care să atragă casarea acestei decizii. Cât priveşte critica referitoare la obligarea în solidar a inculpaţilor cu părţile responsabile civilmente de asemenea înalta Curte apreciază că această chestiune a fost explicată temeinic de instanţe, s-a detaliat atât tehnic cât si practic care sunt condiţiile şi cum operează principiul solidarităţi aşa încât se apreciază că în mod corect s-a stabilit o solidaritate între inculpaţi, faptele lor generatoare de prejudicii generând din acelaşi raport contractual sau delictual şi că solidaritatea dintre comitent şi prepus trebuie să funcţioneze doar în limitele părţii de prejudiciu cauzate de presupus, însă prepuşii trebuie să răspundă solidar între ei pentru întregul prejudiciu, în acest sens fiind şi întreaga literatură şi practică judiciară.

Toţi recurenţii inculpaţi au invocat faptul că pe de o parte soluţia instanţei de apel nu este motivată şi că motivarea soluţiei instanţei de apel contrazice dispozitivul hotărârii, caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, analiza deciziei recurate relevă faptul că există o contrazicere evidentă dintre motivarea soluţiei si dispozitivul hotărârii iar dispozitivul hotărârii fiind o parte esenţială a acesteia trebuie să fie concis, explicit si categoric; iar dispoziţiile procedurale în materie prevăd că dacă motivarea hotărârii contrazice dispozitivul sau acesta nu se înţelege, instanţa de recurs trebuie să caseze hotărârea.

Înalta Curte, apreciază că analiza deciziei recurate relevă faptul că în prezenta cauză incidenţa acestui caz de casare nu-şi găseşte aplicabilitatea. Hotărârea trebuie, in principiu, sa fie motivata. Calitatea hotărârii depinde in principal de calitatea moţi varii.

O motivare buna este o necesitate imperioasa care nu poate fi neglijata in favoarea celerităţii. Motivarea permite nu numai o mai buna înţelegere si acceptare a hotărârii de către justiţiabil ci este mai ales o garanţie împotriva arbitrarului. Pe de o parte, ea obliga judecătorul sa distingă mijloacele de apărare ale pârtilor si sa precizeze elementele care ii justifica decizia si o fac sa fie conforma legii si, pe de alta parte, ea permite o înţelegere a funcţionarii justiţiei. Motivarea trebuie sa fie coerenta, clara si lipsita de ambiguităţi si de contradicţii. Ea trebuie sa permită urmărirea unui raţionament care a condus judecătorul la aceasta. Motivarea trebuie sa exprime respectarea de către judecător a principiilor enunţate de C.E.D.O. in special respectarea drepturilor la apărare si dreptul la un proces echitabil). Motivarea trebuie sa răspundă pretenţiilor pârtilor, adică diferitelor capete de acuzare si mijloacelor de apărare. Aceasta garanţie este esenţiala deoarece permite justiţiabilului sa se asigure ca pretenţiile sale au fost examinate si deci ca judecătorul le-a avut in vedere. Fără sa aducă atingere posibilităţii, ba chiar obligaţiei din partea judecătorului de a acţiona in unele cazuri după bunul plac, acesta nu ar trebui sa răspundă decât mijloacelor pertinente ce ar putea influenta asupra soluţionării litigiului. Motivarea nu trebuie neapărat sa fie lunga. Trebuie găsit un echilibru just intre formularea scurta si buna înţelegere a hotărârii. Obligaţia instanţelor de a-si motiva hotărârile nu trebuie înţeleasa ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat in sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. întinderea acestei obligaţii poate varia in funcţie de natura hotărârii. In conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica in instanţa, precum si de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale si de practicile diferite privind prezentarea si redactarea sentinţelor si hotărârilor in diferite state. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidenţieze ca judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate. La examinarea chestiunilor in fapt judecătorul va întâlni contestaţii referitoare la probatoriu, mai exact asupra legalităţii acestuia si trebuie sa examineze de asemenea valoarea probanta a elementelor ce ar putea avea utilitate pentru soluţionarea litigiului. Examinarea chestiunilor in drept trebuie sa cuprindă aplicarea regulilor de drept naţional, european si I. si trebuie neapărat sa facă referire la prevederile constituţionale relevante si la dreptul naţional sau european si I. aplicabil.

Hotărârea ce a stat la baza adoptării soluţiei pronunţata in cauza are la baza toate aceste norme, este clara, convingătoare, neechivoca si cuprinde nu numai elementele determinante care au stat la baza pronunţării soluţiei de condamnare a inculpaţilor ci si elemente de detaliu apte sa formeze convingerea unui observator independent ca in cauza s-au analizat toate elementele de fapt si drept invocate de părţi.

Toate aspectele determinante se regăsesc cu prisosinţa in hotărârea atacata aceasta respecte rigorile unei hotărâri conforme cu regulile aplicabile in materie in ceea ce priveşte cerinţa obligatorie de respectare a calităţii unei hotărâri sub aspectul motivării sale aşa încât nici acest caz de casare nu este aplicabil in speţa de fata.

Cât priveşte incidenţa cazului de casare prev. de art. 385 pct. 18 C. proc. pen. invocat de asemenea de toţi recurenţii inculpaţi înalta Curte de asemenea apreciază că nu se regăseşte în speţa de faţă.

Astfel cu titlu de premisă se reţine că incidenţa pretinsului caz de casare indicat mai sus este generată de existenţa unei contradicţii esenţiale, greşit interpretate şi ca hotărârea atacată de condamnare a celor trei inculpaţi este rezultatul unei grave erori de fapt aspecte care insa nu se confirmă în speţa de fată.

Instanţa a reţinut o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor de comise de inculpaţi toate criticile aduse de aceştia fiind neîntemeiate, iar susţinerile că instanţele i-au condamnat pentru alte fapte decât cele pentru care au fost trimişi în judecată sunt aprecieri subiective, fără suport probator.

În mod corect şi ca urmare a probatoriului amplu şi corect administrat s-a constatat că faptele săvârşite de inculpatul M.G., care în perioada ianuarie 2002 - februarie 2003, prin mijloace dolosive, a indus în eroare reprezentanţii RO B. - Sucursala Timişoara, R. - Sucursala Timişoara, C., HVB B., F.B. şi a obţinut fără drept credite în valoare de 115 miliarde lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, art. 323 alin. (1), (2) C. pen. cu ref. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, că activitatea desfăşurată de inculpatul M.G. care a determinat alţi participanţi să întocmească fără vinovăţie facturi fiscale fictive în valoare de aproximativ 2000 miliarde lei, facturi fiscale care au fost utilizate la unităţile bancare pentru a justifica utilizarea creditelor bancare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen., faptele comise de inculpatul M.G. care în perioada ianuarie 2002 - februarie 2003, în asociere cu J. B., R.Z. şi B.D. a utilizat credite în valoare de peste 1700 miliarde lei cu alte destinaţii decât cele pentru care au fost acordate, sumele de bani fiind transferate prin conturile societăţilor sale şi ale altor societăţi pentru a ascunde provenienţa ilicită a acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 10 lit. c) din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, art. 323 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fapta inculpatului M.G. de a-i promite inculpatului S.I. suma de 3.000 euro în scopul acordării de credite de la B.C. - Sucursala Timişoara, al cărei director era cel din urmă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Actele dosarului relevă neechivoc că inc. M.G. a creat un circuit in care SNP P. era transformat in sursa de finanţare pentru SC E.M. J. SRL, agentul economic de stat fiind creditorul permanent si sigur al agentului economic privat. In principiu nu existau obiecţiuni ale inc. B.D.G. in emiterea filelor CEC, acestea fiind completate la fiecare solicitare a inc. M.G.

Practic, creditarea de către SNP P. SA, se realiza in principiu pentru o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile, perioada in care aveau scadente filele CEC si biletele la ordin, perioada in care inc. M.G. ar fi trebuit sa introducă in circuit filele CEC pentru obţinerea de credite bancare si sa restituie contravaloarea filelor CEC si a biletelor la ordin in contul Agenţiei Comerciale Arad. Pentru a putea justifica acordarea creditelor garantate cu file CEC SNP P. SA inc. M.G. prezenta la unităţile bancare facturi fiscale privind achiziţii de produse chimice, cereale, agroalimentare, in cea mai mare parte tot de la societăţi ale inculpatului sau de la societăţile inv. B.D., G.D., P.C., M.E., B.I. După cum s-a arătat anterior, in cea mai mare parte aceste facturi fiscale erau fictive si priveau tranzacţionarea unor produse care faptic nu existau sau tranzacţionarea aceloraşi produse de mai multe ori cu aceeaşi consecinţa a caracterului fictiv al facturilor. În acest sens, s-au reţinut constatările Gărzii Financiare Centrale, constatări care de altfel nu au fost contestate de inc. M.G. (vol.4, vol.l, filele 69-71).

Întocmirea facturilor fictive, genera pe de alta parte ordine de plata, care nu avea un suport real al operaţiunilor comerciale, acestea fiind folosite pentru garantarea unor credite bancare in special la W.B. Arad de către societăţile inc. M.G., respectiv SC S.M.S. SRL, SC G. SRL, SC J. I. SRL, SC A. SRL. Iar faptul ca s-au rambursat creditele contractate de societăţile inc. M.G. a fost rezultatul numai al unei coordonări eficiente a întregului mecanism de către inc. M.G. care asigura dispunerea fondurilor băneşti provenite din credite in conturile societăţilor prin care se emiteau filele CEC, biletele la ordin sau ordinele de plata întrucât prin asigurarea din credite a contravalorii acestor instrumente de plata se putea garanta restituirea creditelor încasându-se instrumentul de plata cu care se garanta creditul. Încadrarea juridică a unor asemenea acţiuni şi intenţii este cea stabilită atât prin actul de investire a instanţei, cât şi prin hotărârea instanţei.

Ca atare, corect s-a reţinut în cauză îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât inculpatul a săvârşit diverse acte materiale la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acte care prezintă fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Cu privire la infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 din discuţia celor doi inculpaţi, rezultă că inc. M.G. a solicitat acordarea unui credit de 11.000.000.000 lei, iar inc. S.I. s-a oferit să-i dea un credit mai mare de 18-20 mld. lei, iar la sfârşitul discuţiei acesta din urmă îi solicita suma de 3000 euro luând şi măsuri de precauţie pentru a nu fi descoperit, suma cu care inculpatul M. a fost de acord, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul S.I. şi-a recunoscut vocea şi a afirmat că a cerut bani cu împrumut pentru fiul său, fiind o încercare de disimulare a titlului în ceea ce priveşte produsul infracţiunii.

De asemenea, prin întreg mecanismul creat şi descris pe larg atât în rechizitoriu şi analizat riguros de către instanţa de fond rezultă neechivoc, inculpatul s-a asociat şi a iniţiat constituirea unei asociaţii în scopul săvârşirii mai multor infracţiuni, mecanism care s-a întrerupt urmare a reţinerii inculpatului M.G. la 17 martie 2003.

În ceea ce priveşte nelegalitatea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice formulată drept critică de către apărarea inc. M.G., Curtea constată că înregistrarea s-a efectuat în baza autorizaţiei din 07 august 2002 emisă de către Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La f. 29 a voi. 45 d.u.p. mai există un proces-verbal din data de 17 februarie 2002 referitor la efectuarea înregistrărilor potrivit art. 91¹ C. proc. pen. Emiterea mandatului a avut la bază dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI-ului şi a art. 13 raportat la art. 3 lit. f) alin. (1) din Legea nr. 51/1991, emitentul a clasificat această procedură în condiţiile Legii nr. 182/2002, cerându-se autorităţii de securitate declasificarea, iar la f. 370 vo. V, cu privire la relaţiile solicitate de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa fondului a adus la cunoştinţa părţilor că toate aceste relaţii au fost comunicate şi se află la dispoziţia sa în condiţiile legii. Susţinerile atât a inculpatului M. cât şi cel al inculpatului S.I. nu au suport, întrucât autorizaţia a fost emisă la data de 07 august 2002, iar modificările aduse prin Legea nr. 281/2003 au intrat în vigoare ulterior, respectiv la data de 01 ianuarie 2004.

Nici dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen în sensul ca hotărârea este contrara dispoziţiilor legale, s-a făcut o greşita aplicare a legii, nu îşi găsesc aplicabilitatea.

Instanţa de apel nu numai că a făcut o corecta aplicare a legii dar aşa cum înalta Curte a arătat cu prilejul analizei motivării hotărârii invocat ca si caz de casare de către inculpaţi, aceasta a detaliat pentru fiecare situaţie in parte, pentru fiecare susţinere si apărare în fapt si drept normele aplicabile în materie, normele de drept încălcate de către inculpaţi si consecinţele acestora interpretând în litera si spiritul legii fiecare aspect de drept in parte.

Nu poată fi admisa susţinerea inculpaţilor prin apărători că în cauză s-a făcut o greşita aplicare a legii cu consecinţa condamnării lor nelegale atât timp cât probele administrate în mod judicios si temeinic in cauza releva pentru fiecare inculpat in parte contribuţia sa la comiterea infracţiunilor reţinute in sarcina sa aplicarea dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen. fiind consecinţa aplicării corecte a legii penale.

Fiecare critică adusă de către apărătorul inculpaţilor a fost judicios analizată şi explicată de instanţa de apel aşa încât nu poate fi admisa ipoteza unei aplicări greşite a legii cu consecinţa achitării acestora, faptele cu privire la care inculpaţii au fost trimişi în judecată fiind pe deplin dovedite.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2002, înalta Curte apreciază că din probatoriile administrate a rezultat neechivoc că inc. M.G., cu complicitatea inc. R.Z.I. şi J.B.P., prin mijloace dolosive, înşelând mai multe unităţi bancare a obţinut mai multe credite, iar pentru a ascunde caracterul ilicit al acestora şi utilizarea lor în alte scopuri, sumele obţinute le-a utilizat pentru plata contravalorii unor operaţiuni comerciale nereale, după care aceste sume erau utilizate pentru achitarea altor credite contractate anterior, aşa încât în deplin consens cu instanţa de apel condamnarea acestora este una corectă, motivarea că a fost achitat pentru infracţiunea de utilizare de credite în alte scopuri şi ca atare nu există infracţiunea premisă nu poate fi primită atâta timp cât în sarcina sa au fost reţinute mai multe infracţiuni cu privire la care de altfel a şi fost condamnat.

Inculpatul M.G., cu sprijinul inv. J.B. si R.Z., a reuşit sa creeze un mecanism ingenios in intenţia de ascunde faptul ca sumele de bani cu care se rambursau creditele bancare (prin încasarea instrumentelor cu care se garantau creditele) proveneau din alte credite contractate anterior. Astfel, a reuşit sa realizeze un sistem de transferuri succesive a sumelor provenite din credite prin conturile societăţilor din Grup J. in baza facturilor si refacturărilor intre societăţile din Grup si cele din afara a unor produse fictive si a ordinelor de plata emise conform acestor facturi.

Inculpatul J.B.P. a facilitat prin demersurile sale posibilitatea inculpatului M.G. de a eluda dispoziţiile legale în aceleaşi circumstanţe în care inculpatul R.Z.I. a făcut-o şi deşi s-a încercat a se susţine că nu au avut cunoştinţă de activitatea infracţională a celorlalţi coinculpaţi, şi nu s-a învederat în concret care au fost acţiunile sau inacţiunile care demonstrează complicitatea acestora la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, înalta Curte, apreciază de asemenea că vinovăţia acestora a fost pe deplin dovedită, în cauză s-a reţinut corect situaţia de fapt şi s-a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpaţi făcând referire la probelor dosarului şi în mod special la declaraţiile acestor inculpaţi care se coroborează cu probele indicate şi de acuzare.

În ceea ce priveşte vinovăţia inc. B.D.G., s-a reţinut faptul ca, in calitate de director al Agenţiei Comerciale Arad, in perioada 2001 - 2003 a emis către SC E.M. J. SRL 750 file CEC cu o valoare de peste 2.000 miliarde lei, in condiţiile in care cunoştea ca aceste sume nu constituiau o plata pentru livrarea produselor petroliere. Emiterea filelor CEC nu era justificata de necesitatea reala de aprovizionarea Agenţiei Comerciale Arad, ci numai de necesarul inc. M.G. pentru derularea circuitului financiar - bancar. Inculpatul B.D.G. a avut cunoştinţa ca filele CEC emise, sunt utilizate pentru garantarea unor credite bancare. Astfel, in mod constant, acesta semna adrese destinate unităţilor bancare, de la care societăţile inc. M.G. sau cele ale terţilor, urmau sa solicite creditele. În fapt, inc. B.D. a procedat doar la semnarea si stampilarea adreselor prin garantarea si decontarea filelor CEC, confirmând valabilitatea si autenticitatea acestora, acestea fiind redactate de către inc. M.G. sau colaboratorii săi iar contribuţia inc. B.D. a fost constanta in acest circuit. Agenţia Comerciala fiind sursa de creditare prin emiterea filelor CEC pentru societăţile inc. M.G. Faptul ca inculpatul a fost in măsura sa alimenteze timp de peste un an si jumătate circuitul iniţiat de inc. M.G. este rezultatul, in parte si a modului in care chiar conducerea SNP P. SA a gândit înfiinţarea aceste Agenţii Comerciale Arad căreia i-a oferit competente extreme de largi, chiar prin decizia de înfiinţare.

Practic vorbim despre un mecanism financiar bancar extrem de bine pus la punct de inculpaţi susţinerile acestora că tot ce s-a derulat se circumscrie legalităţii sunt infirmate de toate probele administrate în cauză care au fost corect interpretate, vinovăţia inculpaţilor B.D.G. si M.G. a fost dovedita cu următoarele mijloace de proba:

- raport de expertiza financiar contabila - vol. l, filele 335-408 si anexe vol.31-33;

- declaraţii inc. B.D.G., M.G., F.I. - vol.l, filele 47-54, 65-95;

- raport de constatare al Gărzii Financiare Centrale - voi.4;

- declaraţiile martorilor, reprezentanţi ai unităţilor bancare - voi.5, filele 1-29,68-78,111-112,218-253.290-302,175-194;

- declaraţii martori N.P., S.M., H.A., P.N. (vol. l, filele 300-314), mijloace de probă care îi plasează pe aceştia în câmpii infracţional şi îi indică drept autori ai infracţiunilor cu privire la care au fost condamnaţi.

Activitatea infracţională a inculpatului D.M. de a sprijini şi a ajuta pe inculpaţii B. şi F. în exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu şi pentru a ascunde faptul că inculpatul B. a emis fără drept file cec, au alimentat contul Agenţiei Comerciale Arad cu sumele necesare acoperirii contravalorii filelor cec ajunse la scadenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 26 rap. Ia art. 248¹-248 C. pen., text de lege enunţat în şedinţă publică şi în baza căruia a fost condamnat. Şi de asemenea fapta aceluiaşi inculpat, care a încălcat din culpă atribuţiile de serviciu privind supravegherea financiar-contabilă ce trebuia exercitată asupra agenţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat iar apărările formulate de acesta în sensul că hotărârea pronunţată nu include motivelor de fapt şi drept şi prin aceasta i se încalcă dreptul la apărare sunt nefondate.

Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului B.S. s-a apreciat în mod corect că fapta acestuia de a sprijini şi a ajuta pe inculpaţii B. şi F. în exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu şi pentru a ascunde faptul că inculpatul B. a emis fără drept file cec, au alimentat contul Agenţiei Comerciale Arad cu sumele necesare acoperirii contravalorii filelor cec ajunse la scadenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 26 rap. Ia art. 248¹-248 C. pen. şi că activitatea desfăşurată de acesta prin care a încălcat din culpă atribuţiile de serviciu privind supravegherea financiar-contabilă ce trebuia exercitată asupra agenţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia corect a fost condamnat.

Cât priveşte critica formulată de inculpaţi cu privire la omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra unei cereri esenţiale pentru părţi caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., în sensul că la ultimul termen înainte de pronunţarea hotărârii nu s-a pronunţat asupra unei cereri de actualizarea raportului de expertiză efectuat în cauză, instanţa obligând inculpaţii la plata de despăgubiri determinate într-un mod incert,ceea ce atrage casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, înalta Curte apreciază de asemenea criticile nefondate, s-a dat o aplicare corectă a regulilor care guvernează răspunderea civilă delictuală, prejudiciile au fost stabilite pe baza» unor expertize efectuate în mod riguros, faptul că inculpaţii au insistat în efectuarea unei alte expertize fără ca aceasta să fie necesară şi care în mod corect nu a fost admisă de instanţă nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare şi nici cu omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale pentru părţi sau că au fost obligaţi la plata unor prejudicii incerte.

Referitor la inculpatul S.I., actele dosarului relevă că, discuţia dintre inculpaţii M.G. şi inculpatul S.I. confirmă fără echivoc necesitatea remiterii sumei de 300 euro, în strânsa legătură cu acordarea a două credite, cu atât mai mult cu cât inculpatul S.I. a tăcut vorbire despre anumite măsuri de precauţie pentru a nu fi descoperit.

Împrejurarea lipsei unui flagrant despre care face se vorbire nu are relevanţă probatorie, întrucât convorbirea reţinută este suficientă pentru a face dovada îndeplinirii elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

Pe baza probelor din dosar legal obţinute, astfel cum de altfel s-a arătat, înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de apel a constatat că după discuţia telefonică intervenită între inculpatul M.G. şi inculpatul S.I. s-a stabilit predarea şi primirea unei sume determinate de bani - 3000 euro precum şi ora şi locul de remitere a sumei şi că suma a fost remisă fiului inculpatului S.I. la ora 5 (17) la biroul inculpatul M.G. precizând „La 5 să fie la mine.", aşa încât nu există dubiu cu privire la vinovăţia acestuia.

Nici critica referitoare la faptul că hotărârea este nelegală fiind pronunţată de o instanţă compusă cu un magistrat aflat într-un caz de incompatibilitate (art. 385⁹ pct. 3) întrucât doamna magistrat R.G. s-a pronunţat în cursul urmăririi penale asupra arestării mele şi a celorlalţi inculpaţi în cauză, aceasta se afla în stare de incompatibilitate potrivit art. 48 lit. a) C. proc. pen, fapt care face ca hotărârea pronunţată în cauză să fie nelegală, motiv care impune casarea cu trimitere a cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, nu este fondată, cazurile de incompatibilitate sunt expres prevăzute de lege iar motivul invocate de inculpat nu se încadrează în textul de lege invocat,practic este vorba despre o simplă deducţie analogică ce nu se pliază pe textul de lege invocate.

Cu privire la inculpata F.I., din probele dosarului şi declaraţiile inculpatei s-a considerat în mod corect că inculpata avea reprezentarea faptelor ilicite existente între agenţie şi firmele inculpatului M., cu privire la nelegalitatea contractului încheiat între aceştia şi interdicţia de folosire a filelor CEC de către agenţie aşa încât susţinerile acesteia că nu există probe în dosar care să fundamenteze condamnare sa este subiectivă şi făcută în scopul de a înlătura răspunderea penală activitatea infracţională a inculpatului de a îndeplini cu ştiinţă atribuţiile sale în mod defectuos cauzând astfel pagube patrimoniului unor societăţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248¹ raportat la art. 248 C. pen.

Activitatea desfăşurată de inculpatul B.N.D.: în esenţă, vinovăţia inculpatului este raportată la conlucrarea cu inculpatul M.G. pentru obţinerea unor credite şi stabilirea unor atribuţii pentru inculpata B.I., altele decât cele legale. Apărarea inculpatului nu poate fi primită, fiind evidentă latura penală a activităţii sale ce decurgea din vânzarea în aceeaşi zi, de mai multe ori, a aceluiaşi produs iar activitatea infracţională a inculpatului de a determina pe inculpata B.I. să întocmească facturi fiscale fictive întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. Inculpaţii P.I.C., M.E., G.N.D. şi B.I. au desfăşurat activităţi infracţionale în relaţiile cu firmele inculpatului M.G., prin atestarea unor situaţii inexistente ca urmare a unor facturi fiscale fictive.

Astfel, inculpatul P.I.C., administrator la SC A. SRL şi SC O.P. SRL a întocmit 17 facturi fiscale fictive în valoare de 31 miliarde lei pe care le-a înmânat inculpatului M.G.

Inculpatul a declarat în instanţă: „Mărfurile care făceau obiectul contractelor nu erau mişcate fizic ci numai prin facturare", precizând că după ce cumpăra marfa o revindea unora din firmele inculpatului M. Totodată, a mai arătat că sumele menţionate pe filele cec erau cuprinse între 2-5 miliarde lei. Inculpata M.E., în calitate de administrator al SC B.W. SRL a întocmit 13 facturi fiscale fictive în valoare de 22 miliarde lei pe care le-a înmânat inculpatului M.G. în vederea producerii de consecinţe juridice.

Toate activităţile desfăşurate de aceşti se circumscriu sferei infracţionalului şi unei corecte aprecieri a situaţiei de fapt aşa încât nu poate fi vorba sub nici un aspect de o gravă eroare de fapt.

Critica inculpatului P.I., în sensul că nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie, caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 1 întrucât atât la data la care a dispus începerea urmăririi penale cât şi la data la care a sesizat instanţa de fond pentru judecarea infracţiunii prevede art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., fostul Parchet Naţional Anticorupţie nu avea competenţa materială să efectueze urmărirea penală cu privire la săvârşirea acestei infracţiuni este nefondată,analiza dispoziţiilor invocate ca şi neregularitate relevă contrariul, dispoziţiile care reglementează competenţa şi care au fost corect aplicate sunt interpretate tendenţios, subiectiv aşa încât nu poate fi vorba despre o încălcare a dispoziţiilor legale în materie.

Cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicată inculpaţilor, caz de casare prevăzute de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. şi invocate de către toţi recurenţii. In sensul reducerii pedepselor sau majorării acestora, înalta Curte apreciază în raport de argumentele prezentate de recurenţi că acestea nu sunt incidente în speţa de faţă cu următoarea argumentare:

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni şi nu doar a inculpatului.

Ori un astfel de scop - prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieţii şi libertăţii persoanelor s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.

Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate şi violenţă sancţiunea aplicată ar fi una modică.

În acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, la stabilirea şi aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:

- dispoziţiile din partea generala a Codului penal

- limitele de pedeapsa fixate în partea specială

- gradul de pericol social al faptei săvârşite

- persoana infractorului

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Analizând considerentele hotărârii judecătoreşti sub aspectul criteriilor de individualizare, se observă ca instanţa de apel a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pedepsele sunt corect individualizate în raport de gradul de pericolul social concret şi toate celelalte circumstanţe de natură să caracterizeze faptele şi pe inculpat.

Modalitatea de executare aleasă şi cuantumul pedepsei aplicată pentru infracţiunile concurente este în acord cu principiul proporţionalităţii având in vedere infracţiunile comise şi urmările produse.

Datorita semnificaţiei deosebite si a impactului social pe care le are săvârşirea in societate a unor astfel de infracţiuni nu pot fi valorificate in favoarea inculpaţilor ca şi circumstanţe atenuante, circumstanţele personale ale acestora întrucât au lezat profund valorile sociale concrete ocrotite de lege prin comiterea infracţiunilor cu privire la care au fost condamnaţi.

La individualizarea pedepsei trebuie avut in vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte doua criterii alăturate si distincte, persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute in vedere după ce instanţa şi-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale ori gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite a fost apreciat în mod corespunzător de instanţa ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidenţiate in expozitivul sentinţei penale recurate şi totodată trebuie luata in considerare rezonanţa sociala a faptelor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii la nivelul întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de instanţa de apel.

Atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii inculpaţii au avut o poziţie constant nesincera, încercând sa denatureze adevărul juridic rezultat din materialul probator administrat în cauză şi care conturează în mod cert vinovăţia acestora în raport cu infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Din analiza considerentelor hotărârii judecătoreşti se desprinde concluzia potrivit căreia instanţa a apreciat raportat la cele expuse în mod corect că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

În cazul concret faţă de toate aspectele expuse înalta Curte apreciază că nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpaţilor sub nici un aspect, respectiv al reducerii pedepselor sau majorării acestora prin operaţiunea de individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunţată asigură sub acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată aşa încât constată că pedepsele au fost corect individualizate motiv pentru care va faţă de toate motivele de recurs formulate şi analizate în cauză va respinge ca nefondate recursurile formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii M.G., B.D.G., D.M., B.S., S.I., F.I., R.Z.I., J.B.P., B.N.D., împotriva deciziei penale nr. 224 din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la conţinutul pedepsei accesorii şi complementare aplicate recurenţilor inculpaţi.

În baza art. 71 C. pen. interzice recurenţilor inculpaţi M.G., B.D.G., D.M., B.S., S.I., F.I., R.Z.I., J.B.P., B.N.D. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen.

Dispune ca în cadrul pedepselor complementare aplicate inculpaţilor M.G., B.D.G., S.I., F.I., B.S. şi D.M. să se facă aplicarea doar a tezei finale a art. 64 lit. a) C. pen. Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate inculpaţii P.I.C., G.N.D., M.E. împotriva aceleiaşi decizii.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă OMV P. SA (fostă SC P. SA, SNP P. SA) şi de recurentele părţi responsabile civilmente SC A.O. SRL, prin lichidator judiciar E. SPRL, SC G. SRL, prin administrator judiciar SC I.T.M.A. SPRL, SC S.S. SRL, prin administrator judiciar SC E. SPRL, SC E.M. J. Ltd SRL, prin administrator M.G., SC J. I. SRL, în prezent SC R.M. C. SRL, prin administrator judiciar SC E. SPRL, împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă pe inculpatul G.N.D. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei B.I., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei

Onorariile parţiale pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi M.G., S.I., R.Z.I., J.B.P., B.N.D. , B.D.G., D.M., B.S., F.I., în sumă de câte 50 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi P.I.C. şi M.E. la plata sumei de câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei fiecare, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1227/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 1089/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 1153/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1153/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs