ICCJ. Decizia nr. 1121/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1121/2012
Dosar nr. 4415/121/2011
Şedinţa publică din 11 aprilie 2012
Asuprea recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 503/2011, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul G.I., la o pedeapsă principală de 3 ani şi 4 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (modificată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen. S-a aplicat inculpatului G.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. iar conform art. 861 şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 7 ani. S-a dispus ca supravegherea executării pedepsei să fie efectuată de către Serviciul Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi. În baza art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul G.I. ca pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei să respecte următoarele obligaţii:- să se prezinte la datele fixate şi să respecte cele dispuse de Serviciul de Probaţiune, să anunţe în prealabil orice schimbare a domiciliului sau a reşedinţei, precum şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă ale inculpatului, să nu ia legătura cu martorul denunţător S.T.T. S-a atras atenţia inculpatului G.I. asupra consecinţelor prevăzute de art. 864 C. proc. pen. În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului G.I., dacă nu este arestat în altă cauză. Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus pedeapsa executată de inculpat de la 16 martie 2011 şi până la punerea efectivă în libertate a acestuia. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat în folosul statului suma de 700 lei RON, ridicată de la inculpatul G.I. Potrivit art. 189 şi 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul G.I. la plata sumei de 1200 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
În luna martie 2011 inculpatul G.I. lucra ca agent de poliţie la Postul Comunal de Poliţie Corod, jud. Galaţi.
Denunţătorul S.T.T. locuieşte în comuna Corod, este posesorul unui autoturism iar la data de 8 martie 2011, în jurul orelor prânzului se deplasa pe şoseaua din comună şi la un moment dat a fost oprit în trafic de către inculpatul G.I., care efectua de serviciu supraveghind traficul rutier, inculpatul fiind însoţit şi de către martora C.M. (elevă - poliţistă). La controlul efectuat asupra denunţătorului, inculpatul G.I. a constatat că acesta nu are asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului, denunţătorul fiind trimis acasă pentru a aduce la postul de poliţie certificatul de înmatriculare al autoturismului său. Denunţătorul G.I. s-a conformat celor ordonate de lucrătorul de poliţie a mers acasă şi după aproximativ 20 de minute s-a întors la Postul de Poliţie Corod cu certificatul de înmatriculare al autoturismului său, înmânându-l inculpatului G.I. Pentru abaterea contravenţională constatată, respectiv lipsa certificatului de înmatriculare asupra şoferului prevăzută de art. 101 din OUG nr. 195/2002, denunţătorul a fost amendat pe bază de proces-verbal de către inculpat cu suma de 402 lei, după care denunţătorul S.T.T. a primit o copie a procesului-verbal de contravenţie şi a fost determinat să facă menţiunea pe procesul-verbal în sensul că pe viitor se obligă să aibă asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului şi celelalte documente obligatorii. În continuare inculpatul a reproşat denunţătorului că nu are inspecţia tehnică a autoturismului efectuată la zi şi că în urmă cu câteva săptămâni nu a oprit la semnalul unui poliţist, riscând pentru aceste abateri amenzi contravenţionale, cerând totodată ca în ziua următoare denunţătorul să se prezinte din nou la Postul de Poliţie Corod. A doua zi denunţătorul s-a prezentat la Postul de Poliţie şi a purtat o discuţie cu agentul de poliţie A.N. şi a revenit în ziua următoare unde a discutat mai mult timp cu inculpatul G.I. Documentele auto erau oprite de către poliţist şi în timpul discuţiei denunţătorul S.T.T. l-a întrebat pe inculpat ce se întâmplă cu „actele sale", acesta i-a răspuns şi i-a dat de înţeles că o să fie bine dacă denunţătorul „se va face băiat bun". În continuare inculpatul a făcut un mic calcul matematic şi i-a spus denunţătorului că dacă îi va aplica şi amenda de 1000 lei RON, pentru lipsa inspecţiei tehnice auto la zi, va avea de plătit denunţătorul în total 1400 lei RON, dar se poate rezolva această problemă dacă denunţătorul îi va da inculpatului cu titlu de mită suma de 700 lei RON, reprezentând jumătate din contravenţia totală posibil aplicabilă. Inculpatul i-a spus explicit denunţătorului că în cazul în care îi dă suma de 700 lei, nu va aplica amenda de 1000 lei RON, îi va restitui toate documentele şi totodată va anula primul proces-verbal prin care i-a aplicat contribuţia de 402 lei RON.
Faţă de insistenţele inculpatului G.I. denunţătorul a răspuns afirmativ dar a cerut câteva zile pentru a face rost de suma de bani pretinsă de inculpat. În continuare denunţătorul Z.T.T. a luat legătura cu unele persoane apropiate, Ie-a relatat că inculpatul îi pretinde o sumă mare de bani, acestea sfătuindu-l să se adreseze organelor de urmărire penală, inclusiv Departamentului National Anticorupţie. După formularea denunţului s-a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice dintre inculpatul G.I. şi denunţătorul S.T.T., fiind pregătită totodată procedura flagrantului de către procurorul de caz cât şi de către ofiţerii D.G.A. şi D.G.P.I. - Galaţi. Anterior organizării flagrantului au fost purtate discuţii telefonice între denunţător şi inculpat, iar din desfăşurătorul acelor convorbiri se constată în mod cert dorinţa poliţistului G.I. de a primi suma de 700 lei RON, aşa cum anterior o pretinsese, pentru ca în schimb să nu mai aplice nicio contravenţie denunţătorului şi să îi restituie toate documentele autoturismului. În timpul convorbirilor telefonice inculpatul şi-a manifestat dorinţa de a nu primi personal suma de 700 lei RON, ci această sumă să fie dusă de către denunţătorul S.T.T. la o staţie PECO din comuna Matca şi aceşti bani să fie preluaţi de un prieten al poliţistului după care să îi remită inculpatului. La data de 15 martie 2011, denunţătorul a dus plicul cu suma de 700 lei RON la staţia PECO, conform înţelegerii avute cu inculpatul G.I., şi a lăsat această sumă martorului R.P. spunând că plicul este pentru poliţistul G.I. După câteva zeci de minute echipa operativă care a organizat flagrantul a intervenit la staţia PECO Matca unde a fost găsită suma de 700 lei RON, fiecare bancnotă fiind inscripţionată cu expresia „ mită". Deşi inculpatul la data de 15 martie 2011 nu se afla în serviciu, acesta era foarte interesat de primirea sumei de 700 lei RON, deplasându-se de mai multe ori în zona Corod - Matca să observe exact ce se întâmplă şi dacă denunţătorul se ţine de promisiunea respectivă, dacă duce suma de bani la Staţia PECO.
Imediat organele de urmărire penală l-au interogat pe inculpat, acesta negând faptele comise şi aflând de începerea cercetărilor penale a distrus prin rupere procesele verbale de contravenţie. La data de 16 martie 2011 inculpatul G.I. a fost reţinut pe baza de ordonanţă, după care a fost arestat preventiv de către Tribunalul Galaţi. Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului G.I. a fost pe deplin dovedită cu: plângerea şi denunţul martorului S.T.T., desfăşurătoarele convorbirilor telefonice; procesele verbale de constatare, declaraţiile date de martorii C.S., F.V., A.N., C.M. şi B.V. în faza de urmărire penală, înscrisuri, planşe foto, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.
În drept, fapta inculpatului G.I. care în calitate de agent de poliţie la data de 10 martie 2011 a pretins o sumă de bani de la denunţătorul S.T.T. pentru a-şi îndeplini obligaţiile profesionale în mod defectuos, iar apoi la data de 15 martie2011 a primit suma de 700 lei RON, cu acelaşi scop, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 6 şi 7 din Legea 78/2000 (modificată).
Pe rolul Tribunalului Galaţi cauza a fost înregistrată la nr. 4415 din 27 aprilie 2011.
La primul termen de judecată din 10 iunie 2011 inculpatul G.I. asistat de apărători s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. precizând că recunoaşte toate acuzaţiile aduse prin rechizitoriu, regretă cele întâmplate şi doreşte ca prezenta cauză să fie soluţionată numai pe baza probelor existente în dosarul de urmărire penală. Faţă de poziţia procesuală a inculpatului reprezentantul parchetului a solicitat condamnarea inculpatului, menţinând acuzaţiile din rechizitoriu şi totodată a arătat că pedeapsa aplicată trebuie încadrată cu limite reduse cu 1/3 aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. Apărătorii inculpatului G.I. au solicitat în esenţă condamnarea inculpatului la o pedeapsă redusă cu suspendare condiţionată sau sub supraveghere reţinându-se în favoarea inculpatului şi circumstanţele atenuante din cele prevăzute de art. 74 C. pen. Având în vedere incidenţa dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., instanţa a dispus condamnarea inculpatului G.I. la pedeapsa închisorii cu reducerea limitelor cu o treime, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale aplicate.
La stabilirea modalităţii de executare s-a luat în considerare faptul că în cele din urmă inculpatul a recunoscut şi regretat fapta comisă, este foarte tânăr şi are doi copii minori, nu a mai avut alte abateri în timpul activităţii sale de poliţist, iar pe de altă parte suma pretinsă şi primită nu este foarte mare.
Având în vedere gravitatea faptei comisă de inculpat şi faptul că acesta în faza de urmărire penală nu a recunoscut fapta comisă, s-a aplicat inculpatului G.I. şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi din cele prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) iar cuantumul pedepsei principale şi termenul de încercare vor avea durate mai mari.
Întrucât inculpatul a recunoscut toată situaţia de fapt şi cele descrise în rechizitoriu, apărările formulate ca „un subsidiar" în faza dezbaterilor judiciare nu au putut fi luate în considerare şi analizate.
S-a considerat, de asemenea, că nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, deoarece fapta în esenţă este gravă, iar în faza de urmărire penală inculpatul G.I. a fost necooperant, negând acuzaţiile aduse de către parchet.
S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi a pedepsei accesorii conform art. 861 şi 862 C. pen. iar supravegherea pedepsei s-a dispus a a fi efectuată de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, inculpatul G.I. care apreciază hotărârea instanţei de fond ca fiind netemeinică sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, solicitând aplicarea suspendării condiţionate a acesteia, având în vedere atât conduita procesuală pe timpul judecării cauzei cât şi lipsa antecedentelor penale.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea a reţinut următoarele :
În mod judicios, instanţa de fond având în vedere acordul de voinţă al inculpatului a făcut aplicarea art. 3201 C. proc. pen. cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.
De asemenea, în mod judicios instanţa de fond a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală stabilesc vinovăţia inculpatului şi a dat faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului şi modalitatea de executare, respectiv suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, Curtea a apreciat că aceasta este prea severă în raport de situaţia de fapt concretă, reţinută în sarcina inculpatului.
Fără a nega gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite de inculpat, care în calitate de lucrător de poliţie a solicitat şi primit mită de la denunţător pentru a nu îndeplini un act ce-i revenea conform atribuţiunilor funcţionale, pedeapsa aplicată precum şi modalitatea de executare s-a apreciat că apar ca fiind puţin cam aspre în raport de suma relativ mică de 700 lei solicitată ca mită şi persoana inculpatului care până la acest moment a avut o conduită ireproşabilă, atât în familie cât şi în societate având o atitudine procesuală corectă, recunoscând şi regretând comiterea faptei, faptă care atrage după sine şi o altă sancţiune respectiv, pierderea calităţii de lucrător de poliţie.
În raport de aceste elemente, Curtea a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins şi dacă se dispune suspendarea condiţionată a acesteia.
În consecinţă, s-a admis apelul declarat de inculpatul G.I. şi în rejudecare, s-a redus de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată acestuia, iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiţionată, conform art. 81-82 C. pen. pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Curtea a apreciat că, în raport de cuantumul sumei cerută ca mită şi persoana şi atitudinea procesuală ulterioară a inculpatului, durata termenului de încercare mai sus menţionat este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Faţă de aceste considerente, s-a admis apelul declarat de inculpatul G.I. şi în rejudecare, s-a redus pedeapsa principală aplicată acestuia, şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării ei, şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apreciat ca legale şi temeinice.
Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.I., criticând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reducerea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia de instanţa de apel şi menţinerea modalităţii de executare dispusă de aceeaşi instanţă, solicitând reţinerea şi a circumstanţelor atenuante.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat G.I., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare, nefiind identificate circumstanţe favorabile inculpatului.
Astfel, prinţ dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sunt stabilite criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii şi cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispoziţiile art. 52 C. pen.: funcţia represivă şi cea de prevenţie generală şi specială, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său social şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
Aşadar, înalta Curte, reţine că, la individualizarea pedepsei de 3 ani închisoare în condiţiile art. 81 C. pen., ce a fost aplicată inculpatului de către instanţa de apel, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, inculpatului G.I. care în calitate de agent de poliţie la data de 10 martie 2011 a pretins o sumă de bani de la denunţătorul S.T.T. pentru a-şi îndeplini obligaţiile profesionale în mod defectuos, iar apoi la data de 15 martie 2011 a primit suma de 700 lei RON, cu acelaşi scop, de persoana inculpatului, poziţia procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 3201 C. proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 3 ani închisoare şi cu aplicarea dispoziţiilor suspendării condiţionate prev. de art. 81 C. pen.
Astfel, înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră şi cooperantă, la soluţionarea cauzei a uzat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului G.I. prin Decizia recurată.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 293/A din 09 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 293/A din 09 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 114/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 130/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
