ICCJ. Decizia nr. 1180/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1180/2012
Dosar nr. 2773/1/2011
Şedinţa publică din 17 aprilie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă constată:
Prin Sentinţa penală nr. 460 din 29 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în Dosarul nr. 01403/99/202, a fost soluţionată acţiunea penală privind pe inculpaţii M.P.S., M.V., după cum urmează:
I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.P.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.V. pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1149/1999 a Judecătoriei Oradea şi executarea acesteia în întregime pe lângă pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A fost scăzută din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 15 ianuarie 2001 la 27 martie 2001.
III. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.P. pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a lua act că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 04 ianuarie 2001 - 13 februarie 2001.
IV. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului P.I.D. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a lua act că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 10 ianuarie 2001 - 27 martie 2001.
În baza art. 168 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului M.P.S. prin Ordonanţa din 08 ianuarie 2001 a Poliţiei Municipiului Iaşi, conform procesului-verbal încheiat la 10 ianuarie 2001.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar inculpaţii B.P., M.V. şi P.I.D. la plata prejudiciilor cauzate părţilor civile, după cum urmează: 992.571.376 ROL către partea civilă SC A.B. SA; 507.975.119 ROL către partea civilă SC V. SA şi de 83.500.000 lei către partea civilă SC E.P.C. SRL Bistriţa.
Au fost respinse în rest pretenţiile civile formulate de părţile civile SC A.B. SA şi SC V. SA.
Au fost obligaţi inculpaţii B.P., M.V. şi P.I.D. la plata a câte 5.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În cursul lunii august 2000, inculpatul P.I.D., care locuia în oraşul Baia Mare şi îşi câştiga mijloacele de existenţă din intermedierea unor operaţiuni comerciale între diferite societăţi comerciale, fără a deţine însă calitatea de asociat al vreunei societăţi comerciale, l-a contactat pe C.S.M.F., căruia, sub pretextul că şi el deţine calitatea de asociat la mai multe societăţi comerciale, i-a propus să devină asociat şi administrator la o societate comercială prin intermediul căreia să deruleze împreună activităţi comerciale.
Propunerea a fost acceptată şi a avut ca rezultat înfiinţarea SC G.T. SRL Baia Mare, având ca asociat unic şi administrator pe numitul C.S.M.F.
Pentru desfăşurarea activităţilor comerciale, inculpatul P.I.D. s-a ocupat de închirierea unui spaţiu pentru depozitare şi obţinerea autorizaţiilor necesare pentru comercializarea de produse, toate în numele SC G.T. SRL Baia Mare.
Inculpatul P.I.D. îl cunoştea pe coinculpatul B.P., acesta din urmă ocupându-se tot de intermedierea unor activităţi comerciale între diferite societăţi comerciale.
Ca atare, în cursul lunilor septembrie - octombrie 2000, inculpatul P.I.D. l-a contactat pe inculpatul B.P. şi a discutat cu acesta despre posibilitatea de a deveni manager general al societăţii SC G.T. SRL Baia Mare în schimbul unui procent din profitul ce urma a fi obţinut de respectiva societate.
Inculpatul B.P. a fost de acord cu propunerea coinculpatului P.I.D. astfel, încât prin procura notarială autentificată sub nr. 4174/2000, a fost împuternicit de asociatul unic şi administratorul C.S.M.F. să reprezinte SC G.T. SRL Baia Mare în relaţiile cu terţii şi cu unitatea bancară.
De asemenea, acelaşi inculpat a fost numit în funcţia de director general al SC G.T. SRL Baia Mare prin actul intitulat "delegare de atribuţii", semnat de asociatul unic şi administratorul C.S.M.F.
Delegarea de atribuţii nu conferea însă inculpatului B.P. dreptul de a efectua operaţiuni cu numerar, competenţele acestuia fiind limitate la activitatea de achiziţionare de mărfuri.
Inculpaţii P.I.D. şi B.P. au contactat mai mulţi furnizori de mărfuri cu care au încheiat contracte de livrare produse pentru a căror plată erau emise file CEC semnate, ştampilate şi postdatate. La scadenţă, contul bancar al SC G.T. SRL Baia Mare era alimentat cu suma de bani necesară plăţii produselor cumpărate, iar după ce prima filă CEC era decontată, inculpaţii reveneau la partenerii de afaceri şi achiziţionau cantităţi mult mai mari de mărfuri, pentru care nu exista acoperire bancară.
Potrivit rechizitoriului, în această modalitate s-a reuşit prejudicierea intereselor mai multor societăţi comerciale, părţi vătămate în cauză.
Astfel, în cursul lunii noiembrie 2000, inculpatul P.I.D. l-a contactat pe directorul comercial al SC V. SA. Iaşi şi, sub o identitate nereală, prezentându-se ca fiind P.I.M., a discutat despre posibilitatea încheierii unui contract de livrare mărfuri.
Ca urmare, la data de 8 noiembrie 2000, inculpatul B.P. s-a deplasat la sediul SC V. SA Iaşi cu o mapă de documente contabile SC G.T. SRL Baia Mare unde a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru mai multe sortimente de vin, în valoare totală de 278.589.948 ROL, pentru a căror plată a predat o filă CEC cu scadenţă la 29 noiembrie 2000, filă CEC postdatată ce a fost acceptată de reprezentanţii SC V. SA. Iaşi.
În perioada imediat următoare, la data de 10 noiembrie 2000, inculpatul B.P. s-a prezentat şi la sediul SC A.B. SA unde a discutat cu directorul comercial, inculpatul M.P.S., şi, după ce i-a fost prezentată o listă cu produse, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, potrivit căruia societatea vânzătoare acorda un discount de 16% din pentru produsele livrate, în valoare totală de 1.200.000.000 lei, cu condiţia pentru societatea cumpărătoare de a face dovada garanţiei speciale anticipate printr-o serie de documente bancare.
Raporturile stabilite în baza contractului de vânzare-cumpărare sus-menţionat s-au derulat în mai multe etape.
Astfel, la data încheierii contractului, societatea vânzătoare a livrat către SC G.T. SRL Baia Mare, prin inculpatul B.P., o cantitate de vin în valoare facturată de 204.337.134 lei, pentru care a fost lăsată o filă CEC postdatată, cu scadenţa la 4 decembrie 2000.
Filele CEC predate furnizorilor de mărfuri de inculpatul B.P. în cursul lunii noiembrie au fost introduse la plată şi decontate de bancă.
În continuare, la data de 28 noiembrie 2000, inculpatul P.I.D. s-a deplasat din nou la SC V. SA Iaşi şi a solicitat livrarea unui transport mai mare de produse, în valoare totală de 805.000.000 lei. Marfa a fost livrată la data de 30 noiembrie 2000 şi facturată corespunzător, inculpatul B.P. prezentând la data de 8 decembrie 2000 două file CEC postdatate pentru plata produselor achiziţionate, cu scadenţă la 15 decembrie 200 şi, respectiv, 18 decembrie 2000.
La data de 19 decembrie 2000, filele CEC au fost introduse la plată şi refuzate la plată pentru lipsa disponibilului bănesc.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că, la data de 7 decembrie 2000, directorul comercial al SC A.B. SA., inculpatul M.P.S. l-a contactat pe inculpatul B.P., solicitându-i să se deplaseze la Iaşi pentru a discuta în legătură cu o afacere mai mare.
Inculpatul P.I.D. i-a solicitat coinculpatului M.V. să se deplaseze împreună cu inculpatul B.P. în oraşul Iaşi, inculpatul M.V. urmând să se prezinte în calitate de director comercial al SC G.T. SRL Baia Mare, în schimbul primirii unui procent de 10% din valoarea mărfurilor achiziţionate.
Ca urmare, în aceeaşi zi, 7 decembrie 2000, inculpaţii M.V. şi B.P. s-au deplasat la Iaşi, unde s-au întâlnit cu coinculpatul M.P.S., acesta din urmă invitându-i la locuinţa sa pentru a discuta. Inculpatul M. le-a comunicat celor doi coinculpaţi că era dispus să continue derularea activităţilor comerciale în schimbul obţinerii unui ajutor material din partea inculpaţilor, necesar participării sale la privatizarea SC A.B. SA., al cărei director comercial era. în aceste condiţii, inculpatul M.V. i-a cerut coinculpatului M.P.S. să le livreze produse în valoare de 4.000.000.000 lei, mult peste limita maximă ce fusese stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăţi, la data de 10 noiembrie 2000.
În ziua imediat următoare, 8 decembrie 2000, cei trei inculpaţi s-au întâlnit la sediul SC A.B. SA, inculpatul M.P.S. propunându-le coinculpaţilor M.V. şi B.P. reducerea preţului de livrare a produselor cu 8% faţă de cel stabilit prin contract, propunere formulată în strânsă legătură cu "ajutorul material" sugerat.
În aceeaşi zi, a fost întocmită o dispoziţie de livrare pentru mărfuri în valoare de 700.916.057 lei, inculpatul M.P.S. acceptând ca plata să se facă ulterior, la data de 12 ianuarie 2000, cu filă CEC.
La data de 9 decembrie 2000 şi 12 decembrie 2000 au fost întocmite alte dispoziţii de livrare pentru mărfuri în valoare de 482.178.543 şi, respectiv, 398.079.169 lei, pentru care au fost emise file CEC cu scadenţă la 16 decembrie 2000 şi 21 decembrie 2000.
Produsele au fost livrate cu mijloace de transport închiriate şi depozitate la depozitul SC G.T. SRL Baia Mare, în spaţiul închiriat prin diligenţele coinculpatului P.I.D.
La scadenţă, filele CEC au fost introduse la bancă şi refuzate la plată pentru lipsa disponibilului bănesc.
Procedând de o manieră asemănătoare, inculpaţii P.I.D. şi B.P. au prejudiciat şi interesele SC E.P.C. SRL Bistriţa, achiziţionând mărfuri în valoare totală de 76.434.300 lei.
Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că reprezentanţii părţilor civile cu care inculpaţii derulaseră afacerile comerciale au avut cunoştinţă despre lipsa disponibilului bănesc din contul societăţii administrate de inculpaţi şi, ca atare, s-a constatat că activitatea desfăşurată de inculpaţi, astfel cum a fost ea prezentată în expozeul situaţiei de fapt, nu se circumscrie infracţiunii de înşelăciune în convenţii prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., ci infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului.
Ca urmare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea de încadrare juridică dată faptei prin rechizitoriu, în sensul reţinerii în sarcina inculpatului B.P. a infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Şi în sarcina inculpaţilor M.V. şi P.I.D. a complicităţii la aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Cu referire la inculpatul M.P.S., pentru care sesizarea instanţei a avut loc sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., constând în îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu cu consecinţa tulburării bunului mers al SC A.B. SA., prima instanţă a constatat că activitatea desfăşurată de acesta în relaţia cu societatea administrată de inculpaţi nu se circumscrie ilicitului penal, având în vedere drepturile şi obligaţiile care îi reveneau în calitate de director comercial, potrivit contractului individual de muncă.
Potrivit rechizitoriului, inculpatul era vinovat de încălcarea dispoziţiilor art. 3 capitolul 4 din contract care prevedeau obligaţia cumpărătorului de mărfuri de a face dovada garanţiei speciale şi anticipate a sumelor necesare efectuării plăţii de la banca creditoare.
S-a reţinut însă că respectiva obligaţie de verificare a bonităţii cumpărătorului nu era prevăzută numai în sarcina inculpatului M.P.S., ci şi a directorului economic al SC A.B. SA. Ori, la momentul încheierii contractului de vânzare cu SC G.T. SRL Baia Mare exista o scrisoare de bonitate emisă de B.P. - Maramureş, a cărei autenticitate şi veridicitate fusese verificată de numitul M.C., persoană care la acea dată îndeplinea funcţia de director economic la SC A.B. SA.
Tot astfel, s-a reţinut că în speţă nu putea fi reţinută nici încălcarea dispoziţiei art. 5 capitolul 4 din contract care prevedea că livrarea mărfii se efectuează numai după achitarea în totalitate a contravalorii facturilor precedente, rezultând că pentru mărfurile livrate către SC G.T. SRL Baia Mare în valoare de 420.000.000 lei la data de 18 noiembrie 2000, se efectuase plata la începutul lunii decembrie 2000.
De asemenea, s-a reţinut că situaţia ulterior creată în relaţia contractuală dintre cele două societăţi comerciale nu îi era imputabilă inculpatului M.P.S., acesta fiind obligat, prin natura funcţiei sale, să evite blocarea sau întreruperea activităţii compartimentului vânzări, obligaţie îndeplinită în cauză.
S-a mai reţinut că inculpatului nu i se putea reproşa nici faptul de a fi încălcat dispoziţiile art. 1 capitolul 4 din contract, cu referire la depăşirea valorii contractului şi discountul acordat societăţii administrate de inculpaţi.
S-a arătat de către instanţă că valoarea produselor livrate estimată la art. 1 din contract era una maximă şi avea în vedere o singură livrare efectuată în mai multe tranşe.
Sub aspectul termenelor de livrare, acestea erau termene obişnuite de livrare, prima livrare fiind singura cu termen mai lung. Durata respectivelor termene fusese însă agreată de întreaga conducere a societăţii, aceasta având cunoştinţă atât despre cuprinsul contractului, cât şi despre modul de derulare a acestuia.
Discountul maxim acordat societăţii administrate de inculpaţi fusese stabilit conform listelor de preţuri în vigoare şi putea varia în funcţie de valoarea contractului şi termenele de decontare.
Pe baza celor arătate, prima instanţă a constatat că inculpatul M.P.S. nu era vinovat de încălcarea dispoziţiilor contractuale stabilite prin actul încheiat cu societatea administrată de inculpaţi, fiind în culpă cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de ceilalţi inculpaţi, similar celorlalţi reprezentanţi ai părţilor civile din cauză.
Pe de altă parte, s-a reţinut că nu a fost probată existenţa unei înţelegeri delictuoase între inculpatul M.P.S. şi inculpaţii M.V. şi B.P., întâlnirea acestora în oraşul Iaşi fiind inevitabilă în condiţiile derulării unor relaţii comerciale.
În consecinţă, s-a concluzionat că activitatea desfăşurată de inculpatul M.P.S. în raporturile comerciale cu SC G.T. SRL Baia Mare nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 248 C. pen. şi, ca atare, s-a dispus achitarea inculpatului pe temeiul de la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Corelativ, s-a dispus şi achitarea inculpaţilor M.V. şi B.P. pentru complicitate la aceeaşi infracţiune.
Hotărârea pronunţată în cauză a fost atacată cu apel de inculpaţii P.I.D., M.V. şi B.P., partea civilă SC A.B. SA. şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Prin motivele de apel ale parchetului s-a criticat greşita achitare a inculpatului M.P.S. şi a coinculpaţilor M.V. şi B.P. în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., precum şi greşita schimbare a încadrării juridice prin reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în sarcina inculpaţilor P.I.D., M.V. şi B.P.
S-a arătat că inculpaţii P.I.D. şi B.P. erau vinovaţi de inducerea în eroare a reprezentanţilor părţilor civile cu care au încheiat contracte de livrare mărfuri, eliberând în schimbul produselor achiziţionate cecuri în alb postdatate şi pentru care nu exista acoperire bancară, cauzându-se astfel un prejudiciu total de 2.538.000.000 lei vechi.
Tot astfel, inculpatul M.V., în înţelegere cu inculpaţii sus-menţionaţi, era vinovat de menţinerea în eroare a reprezentanţilor SC A.B. SA. pe parcursul derulării raporturilor comerciale stabilite în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC G.T. SRL Baia Mare, contribuind la producerea prejudiciului în valoare de 1.648.000.000 lei.
Cu referire la inculpatul M.P.S., s-a susţinut că acesta nu îşi îndeplinise cu ştiinţă atribuţiile de serviciu referitoare la organizarea activităţilor comerciale, prin încălcarea mai multor clauze contractuale cuprinse în convenţia de vânzare-cumpărare încheiată cu societatea administrată de inculpaţi.
În opinia acuzării, încălcarea clauzelor contractuale a constat în neasigurarea garanţiilor speciale privind bonitatea societăţii reprezentate de inculpaţi şi disponibilităţile de plată în livrarea de mărfuri anterior achitării integrale a celorlalte precedente, precum şi livrarea de mărfuri peste valoarea contractuală şi stabilirea unor preţuri mai mici decât cele contractuale, cu prelungirea deopotrivă a termenelor de plată.
La rândul lor, inculpaţii P.I.D., B.P. şi M.V. au criticat hotărârea primei instanţe pentru greşita condamnare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, invocând insuficienţa probelor în acuzare, în consecinţă au solicitat achitarea pe temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi, în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie.
Partea civilă SC A.B. SA. nu a formulat critici concrete.
Prin Decizia penală nr. 127 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi au fost admise apelurile declarate în cauză, cu consecinţa trimiterii dosarului spre rejudecare la prima instanţă.
Ulterior, prin Decizia nr. 1083 din 25 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost admise recursurile declarate de inculpaţii M.P.S., P.I.D. şi M.V., casată decizia atacată şi trimisă cauza pentru continuarea judecăţii apelurilor la Curtea de Apel Iaşi.
În rejudecare, a fost pronunţată Decizia penală nr. 6 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi.
Prin sus-menţionata decizie, Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpaţii M.V. şi B.P. şi a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe numai în ceea ce priveşte greşita încadrare juridică dată faptei prin rechizitoriu şi greşita achitare a inculpaţilor.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) rap. la art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
I. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.P.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) rap. la art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
II. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) rap. la art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 04 ianuarie 2001 la 13 februarie 2001.
III. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) rap. la art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
IV. În baza art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului P.I.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 10 ianuarie 2001 la 2 martie 2001.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului B.P. indisponibilizate în cursul urmăririi penale prin ordonanţa emisă în Dosarul nr. 119833 din 16 ianuarie 2001, precum şi măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor proprietatea inculpatului M.V., indisponibilizate în cursul urmăririi penale prin ordonanţa emisă în Dosarul nr. 119833 din 12 ianuarie 2001.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.I.D. şi partea civilă SC A.B. SA.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii B.P. şi P.I.D. erau vinovaţi de inducerea în eroare a reprezentanţilor părţilor civile cu prilejul încheierii şi executării contractelor comerciale, activitatea desfăşurată realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune în formă continuată şi consecinţe deosebit de grave, şi nu emitere de cec-uri fără disponibil la tras, inculpatul M.V. fiind complice la aceeaşi infracţiune corespunzător ajutorului material acordat autorilor faptei.
De asemenea, s-a reţinut că activitatea desfăşurată de inculpatul M.P.S., cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, concretiza săvârşirea unor acţiuni şi inacţiuni circumscrise conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu referire la art. 258 C. pen.
Totodată, s-a considerat că acţiunea inculpaţilor B.P. şi M.V. constând în faptul de a-l fi determinat pe coinculpatul M.P.S. să îşi încalce cu ştiinţă atribuţiile de serviciu realizează elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 25 rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Ca urmare, a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, dispunându-se încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor pentru respectiva infracţiune ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale.
Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat recurs inculpaţii.
Prin Decizia penală nr. 1115 din 23 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile, casată decizia din apel şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă a Curţii de Apel Iaşi.
Soluţia instanţei de casare s-a întemeiat pe constatarea că în cauză se încălcase principiul egalităţii de arme prin neacordarea cuvântului procurorului în dezbaterea apelurilor inculpaţilor.
Pe parcursul rejudecării apelurilor s-a luat act de decesul inculpatului M.P.S. intervenit la data de 26 februarie 2010, fapt ce a determinat citarea în cauză a moştenitorilor acestuia.
În rejudecare după casare cu trimitere, prin Decizia penală nr. 43 din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpaţii M.V. şi B.P. şi desfiinţată în parte sentinţa atacată în latura penală şi civilă a procesului, după cum urmează:
I. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului M.P.S. prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 258 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.P.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 258 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca urmare a decesului inculpatului.
S-a luat act că inculpatul fusese arestat preventiv în perioada 06 ianuarie 2001 - 26 martie 2001.
II. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului M.V. prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 258 C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 258 C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în convenţii.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1149 din 12 mai 1999 a Judecătoriei Oradea, dispunându-se ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
A fost scăzută din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 15 ianuarie 2001 la 27 martie 2001.
III. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului B.P. prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 258 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 258 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
În baza art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost scăzută din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 04 ianuarie 2001 la 13 februarie 2001.
IV. În baza art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului P.I.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost scăzută din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 10 ianuarie 2001 la 27 martie 2001.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor B.P. şi M.V. prin ordonanţele emise în cursul urmăririi penale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.I.D. şi partea civilă SC A.B. SA Iaşi împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost respinsă cererea numiţilor M.M., M.A.B. şi M.C.N., în calitate de moştenitori ai defunctului inculpat M.P.S., privind continuarea procesului penal.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că schimbarea de încadrare juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea la Legea cecului este nelegală.
S-a reţinut astfel că probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti demonstrează intenţia inculpaţilor M.V., B.P. şi P.I.D. privind inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor comerciale, constituite părţi civile în cauză, inducere în eroare ce a avut ca scop obţinerea unor foloase materiale injuste, concluzie confirmată de modalitatea concretă în care s-au derulat acţiunile inculpaţilor.
În acest sens, s-a reţinut că intenţia de prejudiciere a societăţilor părţi civile rezultă din modalitatea concretă în care inculpaţii au acţionat, aceştia reuşind să câştige încrederea partenerilor de afaceri prin achiziţionarea iniţială a unor cantităţi mici de mărfuri pentru care se emitea o filă CEC semnată, ştampilată şi postdatată, dar onorată la scadenţă. Ulterior, erau achiziţionate cantităţi mult mai mari de produse pentru plata cărora se eliberau file CEC semnate, ştampilate şi postdatate pentru care nu exista însă acoperire bancară. În continuare, mărfurile erau revândute la preţuri mult sub valoarea lor de achiziţie, sumele obţinute fiind folosite de inculpaţi în interes personal.
A rezultat că SC I. SRL Baia Mare, societate care s-a dovedit că obţinuse autorizaţia de comercializare a băuturilor alcoolice imediat după achiziţionarea băuturilor alcoolice de către inculpaţi, a cumpărat de la SC G.T. SRL Baia Mare, societatea administrată de inculpaţi, mărfuri la preţuri mult subevaluate faţă de preţul iniţial de achiziţie.
Astfel, societatea sus-menţionată a cumpărat de la inculpaţi vin spumant B. la preţul de 14.800 şi 16.500 lei ROL/sticlă fără TVA deşi preţul minimal de livrare de la SC A.B. SA era de 29.832 lei sticla fără TVA; vin spumant M.I. la preţul de 24.800 lei ROL/sticlă fără TVA deşi preţul minimal de livrare de la SC A.B. SA Iaşi era de 33.613 lei sticla fără TVA; vin spumant M. la preţul de 37.100 lei ROL sticla fără TVA deşi preţul minimal era de 46.218 lei sticla fără TVA.
Tot astfel, SC C.C. SRL Baia Mare, prin administratorul O.S., cât şi SC I. SRL, prin administrator T.V., au cumpărat de la societatea administrată de inculpaţi băuturi alcoolice achiziţionate de la părţile civile produse de SC A.B. SA şi SC V. SA la preţuri diminuate cu 40% faţă de valoarea preţului iniţial de livrare.
De asemenea, s-a reţinut că în perioada lunilor septembrie - octombrie 2000, inculpaţii B.P. şi P.I.D. au decis să deruleze aşa-zisa activitate comercială prin intermediul SC G.T. SRL Baia Mare, inculpatul B.P. având rolul de a reprezenta societatea în relaţiile cu terţii şi cu banca în vederea efectuării de operaţiuni în contul societăţii şi de a purta negocierile cu potenţialii parteneri de afaceri pentru achiziţionarea de produse şi revânzarea lor ulterioară în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste.
Pentru inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor comerciale cu privire la bonitatea firmei al cărei reprezentant era, inculpatul B.P. prezenta xerocopii ale formularului de raportare contabilă şi a balanţei de verificare sintetică, documente care atestau în mod nereal că SC G.T. SRL Baia Mare avea un rulaj mare de mărfuri şi bani, fiind astfel solvabilă pentru achiziţia de mărfuri în cantităţi mari.
Din verificările efectuate la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş a rezultat că formularul de raportare contabilă folosit de inculpatul B.P. era fals, întrucât SC G.T. SRL, din evidenţele fiscale rezultând că respectiva societate nu depusese raportarea contabilă la data de 30 iunie 2000, iar amprenta ştampilei de intrare din 4 septembrie 2000 aplicată pe prima pagină a formularului de raportare contabilă nu aparţinea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Maramureş.
Deopotrivă, s-a reţinut că inculpaţii P.I.D. şi B.P. erau vinovaţi şi de prejudicierea intereselor părţii civile SC V. SA Iaşi, respectiva societate fiind indusă în eroare cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 8 noiembrie 2000, prin manopere dolosive, săvârşite în mod direct de inculpatul B.P.
A rezultat că, după ce inculpatul P.I.D. s-a prezentat sub o identitate nereală, inculpatul B.P. s-a prezentat la sediul SC V. SA Iaşi, având asupra sa aşa-zisele documente contabile ale societăţii şi care atestau în mod nereal bonitatea firmei pe care o reprezenta.
În această modalitate s-a reuşit achiziţionarea unor diverse sortimente de vin în valoare totală de 278.589.948 lei, mărfurile fiind achitate pe baza unei file CEC semnate, ştampilate şi postdatate.
Ulterior, respectiva parte civilă a fost însă prejudiciată, cu suma totală de 805.308.224 lei, reprezentând contravaloarea sortimentelor de vin livrate imediat după scadenţa primei file CEC onorată la plată.
În mod similar, s-a reuşit şi prejudicierea părţii civile SC A.B. SA., societate căreia i s-a prezentat mapa cu documentele contabile ale SC G.T. SRL Baia Mare şi care a acceptat derularea unor raporturi comerciale cu societatea reprezentată de inculpaţi.
În baza contractului de vânzare-cumpărare din 16 noiembrie 2000 încheiat între SC A.B. SA şi SC G.T. SRL, societatea administrată de inculpaţi a obţinut acordarea unei reduceri de 16% pentru sortimentele de băuturi alcoolice achiziţionate.
Valoarea totală a contractului a fost stabilită la 1.200.000.000 ROL, cu condiţia pentru societatea cumpărătoare de a face dovada garanţiei speciale anticipate prin acreditiv, scrisoare de garanţie sau adeverinţă de disponibil. Termenul de plată a fost stabilit la 24 zile calendaristice de la data livrării, mărfurile urmând a fi predate numai după ce se dovedea că societatea cumpărătoare achitase în totalitate contravaloarea facturilor precedente.
Ca şi în cazurile precedente, prima livrare de mărfuri, în valoare de 204.337.134 ROL a fost achitată în baza filei CEC semnată, ştampilată şi postdatată.
Ulterior, inculpaţii au achiziţionat cantităţi mai mari de mărfuri pentru care filele CEC emise în schimb, semnate, ştampilate şi postdatate au fost refuzate la plată din lipsa disponibilului bănesc.
Ca împrejurări ale comiterii faptei, s-a reţinut că inculpaţii M.V., B.P. şi P.I.D. au obţinut livrarea mai multor produse de la SC A.B. SA, în valoare considerabilă, cu aportul coinculpatului M.P.S., director comercial al societăţii furnizoare, interesat la rândul său de obţinerea unor beneficii materiale de la inculpaţi, necesare participării la privatizarea SC A.B. SA.
Inculpatul M.P.S. a acceptat să livreze sortimente de vin uşor vandabile şi cu mult peste valoarea contractului către societatea administrată de inculpaţi.
De asemenea, inculpatul M.P.S. a acordat un discount de 8% faţă de preţul de livrare stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare şi a prelungit termenul de plată la 35 zile de la data livrării faţă de 24 zile, conform contractului.
Pentru mărfurile livrate societăţii administrate de inculpaţi la data de 9 decembrie 2000 şi 12 decembrie 2000 în valoare de 700.916.057 ROL şi, respectiv, de 398.079.169 ROL, au fost eliberate file CEC semnate, ştampilate şi postdatate, file CEC care au fost însă refuzate la plată pentru lipsa totală a disponibilului bănesc.
În fine, s-a reţinut că inculpaţii P.I.D. şi B.P. erau vinovaţi şi de prejudicierea SC E.P.C. SRL Bistriţa, societate de la care au achiziţionat mărfuri la data de 15 decembrie 2000 şi 18 decembrie 2000, în valoare de 22.920.500 ROL şi, respectiv, de 76.434.300 ROL şi pentru care nu au făcut decât o plată parţială în sumă de 15.000.000 ROL, pentru diferenţă eliberându-se două file CEC refuzate la plată pentru lipsa disponibilului bănesc.
Pe baza probelor administrate în cauză a rezultat că prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi au fost cauzate prejudicii importante părţilor civile, SC V. SA Iaşi în valoare de 805.308.224 ROL, SC A.B. SA în valoare de 1.648.786.275 ROL şi SC E.P.C. SRL Bistriţa, 84.354.800 ROL.
În consecinţă, instanţa de apel a constatat că activitatea desfăşurată de inculpaţii B.P. şi P.I.D. se circumscrie infracţiunii de înşelăciune în convenţii prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aceştia participând în mod direct sau indirect, singuri sau în participaţie cu coinculpatul M.V. la cauzarea unor prejudicii importante părţilor civile SC V. SA Iaşi, SC A.B. SA şi SC E.P.C. SRL Bistriţa.
Corelativ, s-a reţinut că activitatea desfăşurată de inculpatul M.V. care, în cursul lunii decembrie 2000, în înţelegere cu coinculpaţii P.I.D. şi B.P., a participat la inducerea şi menţinerea în eroare a reprezentanţilor părţii civile SC A.B. SA, contribuind astfel la cauzarea unui prejudiciu în valoare de 1.648.786.275 ROL, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Tot astfel, instanţa de apel a constatat nelegalitatea hotărârii primei instanţe în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpaţilor din cauză sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, comisă în participaţie de inculpaţii M.P.S. - autor, B.P. şi M.V. - instigatori.
În sarcina inculpatului M.P.S. s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 4 cap. 4 din contractul de livrare privind obligaţia cumpărătorului de a fi făcut dovada garanţiei speciale şi anticipate a sumelor necesare efectuării plăţii de la banca creditoare prin acreditiv, scrisoare de garanţie sau adeverinţă de disponibil, precum şi a dispoziţiilor art. 5 cap. 4 din contract referitoare la livrarea de mărfuri în continuare numai după achitarea în totalitate a contravalorii facturilor precedente, cât şi a dispoziţiilor art. 1 cap. 4 din contract, în legătură cu majorarea cantităţii de produse livrate peste valoarea contractului fără acordul celorlalte persoane din conducerea societăţii şi reducerea preţului de achiziţie a produselor comercializate, cu 9% faţă de preţurile stabilite prin art. 1 cap. 3 din contract.
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul M.P.S. era vinovat şi de încălcarea dispoziţiilor art. 4 cap. 4 din contract privind termenul de plată scadent, stabilit la 24 zile calendaristice de la data livrării mărfurilor achiziţionate.
Pe cale de consecinţă, a fost reţinută şi vinovăţia inculpaţilor B.P. şi M.V. care, prin ajutorul material promis, l-au determinat pe coinculpatul M.P.S. să îşi încalce atribuţiile de serviciu în relaţia comercială desfăşurată cu SC G.T. SRL Baia Mare.
Ca urmare, numai în limitele arătate, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpaţii M.V. şi B.P. şi desfiinţată hotărârea primei instanţe.
Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpaţii B.P., P.I.D. şi M.V.
Prin recursul procurorului, invocându-se incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi 14 C. proc. pen., decizia instanţei de apel a fost criticată pentru greşita individualizare în cuantum a pedepselor aplicate inculpaţilor B.P., P.I.D. şi M.V., susţinându-se, pe de o parte, că în motivarea considerentelor nu au fost indicate şi justificate împrejurările care au condus la reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, iar pe de altă parte, pedepsele astfel cum au fost stabilite erau prea blânde raportat la gravitatea faptei comise şi periculozitatea socială a inculpaţilor.
Prin recursul inculpatului B.P. s-a criticat greşita încadrare juridică dată faptei pentru care a fost condamnat, susţinându-se că activitatea desfăşurată în cadrul relaţiilor comerciale stabilite cu reprezentanţii părţilor civile se circumscrie exclusiv infracţiunii prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, având în vedere inexistenţa oricărei intenţii privind prejudicierea părţilor civile. Societăţile comerciale implicate în derularea raporturilor contractuale aveau cunoştinţă despre lipsa disponibilului bănesc la momentul emiterii filelor CEC fără acoperire bancară, respectivele instrumente de plată constituind doar mijlocul de garantare a executării obligaţiilor de plată la scadenţă.
Ca atare, s-a susţinut că acţiunile inculpatului vizând emiterea filelor CEC cu o scadenţă ulterioară eliberării acestora şi fără acoperire bancară se încadrează în dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, infracţiune pentru care se împlinise însă termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, motivele de recurs au fost suplimentate prin invocarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3, 12 şi 14 C. proc. pen.
Critica circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. a fost susţinută în raport de nelegala compunere a instanţei în apel, prin includerea în complet a unuia dintre judecătorii care participaseră la soluţionarea anterioară a cauzei şi care pronunţase decizia casată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a arătat că respectivul membru al completului de judecată era incompatibil să participe la rejudecarea cauzei în apel după casarea cu trimitere, acesta exprimându-şi anterior părerea cu privire la temeinicia acuzaţiilor.
Pe de altă parte, nelegala compunere a instanţei în apel a fost invocată şi pentru viciul decurgând din încălcarea principiului continuităţii completului de judecată învestit iniţial cu soluţionarea apelurilor declarate în cauză.
De asemenea, nelegalitatea deciziei din apel a fost susţinută şi în raport de greşita apreciere că activitatea desfăşurată de inculpat în relaţia cu SC A.B. SA constituie instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârşită de directorul comercial, M.P.S.
S-a arătat că inculpatul B.P. nu realizase nici un demers care să poată fi calificat ca act de instigare la încălcarea atribuţiilor de serviciu din partea directorului comercial al SC A.B. SA, iniţiativa modificării clauzelor contractuale în baza cărora au fost efectuate livrările de produse în luna decembrie 2000 aparţinând exclusiv reprezentantului părţii civile.
S-a mai arătat că inculpatul B.P. nu a făcut decât să participe la negocieri de pe poziţia societăţii comerciale pe care o reprezenta, fără a se fi folosit manopere dolosive sau alte asemenea mijloace.
În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei pentru inculpat.
La rândul său, inculpatul P.I.D., argumentând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a susţinut că încheierea contractelor comerciale nu a urmărit prejudicierea părţilor civile şi nici nu a avut vreo contribuţie la stabilirea respectivelor raporturi contractuale.
A fost invocată în acest sens insuficienţa probelor în acuzare şi grava eroare săvârşită de instanţa de apel în stabilirea stării de fapt şi a vinovăţiei inculpatului.
În consecinţă, s-a solicitat achitarea inculpatului P.I.D. conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Şi prin recursul inculpatului M.V. au fost formulate critici circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., susţinându-se că fapta pentru care a fost condamnat fusese greşit încadrată în dispoziţiile art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), aceasta realizând formal conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, iar activităţile pe care le-a desfăşurat în relaţia cu SC A.B. SA nu concretizează săvârşirea unor acte materiale de fraudare a intereselor părţii civile ori de instigare la pretinsul abuz în serviciu reţinut în sarcina directorului comercial M.P.S.
Examinând cauza în raport de criticile formulate şi cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile inculpaţilor B.P., P.I.D. şi M.V. sunt fondate, în limita considerentelor ce urmează:
Contrar susţinerilor formulate în apărare, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut corect starea de fapt, stabilind corespunzător probatoriului administrat că inculpaţii B.P., P.I.D. şi M.V. erau vinovaţi de inducerea şi menţinerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor comerciale cu care a încheiat raporturi contractuale cu privire la îndeplinirea obligaţiilor de plată ce le reveneau pentru produsele achiziţionate.
A rezultat că activitatea legată de încheierea convenţiilor de livrare de mărfuri desfăşurată de inculpaţi în perioada noiembrie - decembrie 2000 s-a realizat prin intermediul SC G.T. SRL Baia Mare, societate beneficiară a produselor achiziţionate şi care fusese înfiinţată de inculpaţii P.I.D. şi B.P. în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste.
Deşi inculpaţii au contestat caracterul fraudulos al convenţiilor încheiate şi intenţia de prejudiciere a părţilor civile implicate în derularea raporturilor comerciale, Înalta Curte constată că probele administrate în cursul procesului penal demonstrează vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptelor pentru care au fost condamnaţi.
În esenţă, inculpatul P.I.D. a susţinut că nu a participat la stabilirea relaţiilor contractuale cu niciuna dintre societăţile păgubite şi nici nu a emis vreun instrument de plată din cele folosite la achiziţionarea mărfurilor livrate.
Înalta Curte constată însă că inculpatul nu a adus nici un element convingător în susţinerea acestor afirmaţii, de natură a face credibilă apărarea formulată.
Dimpotrivă, probele administrate şi celelalte împrejurări de fapt demonstrează că acest inculpat a iniţiat şi cooptat şi pe ceilalţi doi inculpaţi în desfăşurarea activităţii infracţionale, participând direct sau indirect la acţiunile vizând inducerea în eroare a societăţilor comerciale furnizoare de mărfuri şi, chiar dacă nu a săvârşit nemijlocit acte concrete de inducere în eroare în cazul tuturor părţilor vătămate, contribuţia sa există şi se circumscrie infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
S-a stabilit că iniţiativa înfiinţării SC G.T. SRL Baia Mare a aparţinut inculpatului P.I.D., acesta fiind cel care s-a prezentat la sediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Maramureş cu documentele necesare eliberării autorizaţiilor de funcţionare şi a ridicat personal autorizaţiile de comercializare a băuturilor alcoolice.
La scurt timp după obţinerea autorizaţiilor, acelaşi inculpat a demarat activitatea infracţională implicând şi inculpaţii B.P. şi M.V. în schimbul obţinerii de către aceştia din urmă a unor procente din foloasele materiale preconizate.
De altfel, prin declaraţiile formulate în cauză, inculpaţii B.P. şi M.V. au confirmat că inculpatul P.I.D. a coordonat activitatea infracţională, identificând şi obţinând închirierea unui spaţiu de depozitare pentru mărfurile achiziţionate, precum şi autorizaţiile de comercializare a băuturilor alcoolice.
În acelaşi sens este şi declaraţia martorei L.E. care a confirmat prezenţa inculpatului P.I.D. la sediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Maramureş în vederea obţinerii respectivelor autorizaţii.
Inculpatul P.I.D. nu s-a implicat voit în negocierile propriu-zise cu cele trei societăţi comerciale în vederea încheierii contractelor de livrare mărfuri, toate acestea pentru a-şi asigura anonimatul şi a se sustrage răspunderii penale.
A rezultat însă că în cazul SC V.A. SA Iaşi, inculpatul P.I.D. a luat legătura telefonic cu martorul B.C. şi, atribuindu-şi o identitate falsă şi o calitate nereală, a purtat o primă discuţie în vederea achiziţionării de mărfuri în numele SC G.T. SRL Baia Mare.
Activitatea infracţională desfăşurată în dauna societăţilor comerciale a fost dirijată şi sprijinită în mod efectiv de inculpatul P.I.D.
Potrivit înţelegerii intervenite între inculpaţi, achiziţionarea de mărfuri de la societăţile comerciale păgubite trebuia să se facă iniţial într-o cantitate mai mică şi în baza unor CEC-uri pentru care exista disponibilul bănesc necesar, după care, având deja câştigată încrederea reprezentanţilor părţilor civile, să se solicite livrarea unor cantităţi mai mari de mărfuri pe baza unor CEC-uri fără acoperire bancară, în această modalitate, folosindu-se şi documente contabile ce atestau în mod nereal o altă situaţie financiară decât cea avută în realitate de SC G.T. SRL Baia Mare, acţiuni săvârşite în mod nemijlocit de inculpatul B.P., s-a reuşit prejudicierea părţilor civile SC A.B. SA, SC V. SA Iaşi şi SC E.P.C. SRL Bistriţa cu sume importante de bani, acestea primind în schimbul mărfurilor livrate file CEC fără acoperire bancară.
Un alt element care conturează intenţia de inducere în eroare, în a cărei concretizare inculpaţii au acţionat în relaţiile comerciale stabilite cu părţile civile, este împrejurarea că mărfurile achiziţionate au fost revândute de inculpaţi la preţuri cu mult inferioare celor de livrare.
Acest fapt este dovedit cu înscrisurile depuse la dosar de către SC I. SRL Baia Mare şi SC C.C. SRL Baia Mare, societăţi care au achiziţionat băuturi alcoolice de la SC G.T. SRL Baia Mare.
Şi contribuţia inculpatului M.V. este dovedită în cauză, acesta participând direct la negocierile purtate în vederea achiziţionării mărfurilor de la SC A.B. SA, după prima livrare, contribuţia concretă adusă de acest inculpat, ca şi cea avută de coinculpatul B.P., au fost pe larg detaliate în considerentele deciziei instanţei din apel în corelaţie cu probele administrate în proces.
Toate aceste elemente cu relevanţă asupra încadrării juridice şi a vinovăţiei inculpaţilor au fost corect observate şi reţinute de instanţa Curţii de Apel Iaşi, mai puţin cel decurgând din faptul că reprezentanţii părţilor civile acceptaseră primirea unor file CEC cu dată ulterioară de emitere.
S-a stabilit că filele CEC eliberate de inculpatul B.P. erau postdatate prin menţionarea unei date ulterioare a scadenţei obligaţiei de plată.
Or, în aceste condiţii, nu se poate vorbi despre emiterea unor file CEC cu toate menţiunile obligatorii cerute de art. 1 din Legea nr. 59/1934 pentru a fi incident alin. (4) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) reţinut în încadrarea juridică dată faptei pentru care inculpaţii au fost condamnaţi prin decizia instanţei de apel.
Ca urmare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., Înalta Curte va înlătura reţinerea alin. (4) din încadrarea juridică dată faptei prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), urmând ca răspunderea penală a inculpaţilor P.I.D. şi B.P. să fie angajată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), având în vedere numărul actelor materiale comise în realizarea hotărârii infracţionale unice şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.V., corespunzător contribuţiei avute la prejudicierea părţii civile SC A.B. SA.
Corelativ, va fi înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatului M.V. la repararea prejudiciilor cauzate părţilor civile SC V. SA Iaşi şi SC E.P.C. SRL Bistriţa dispusă prin hotărârea primei instanţe şi menţinută prin decizia instanţei de apel, societăţi comerciale la a căror prejudiciere inculpatul nu a avut nicio implicare directă sau indirectă.
Eliberarea filelor CEC cu o dată scadentă ulterioară nu a reprezentat decât mijlocul fraudulos care a asigurat inducerea în eroare a societăţilor părţi vătămate, eliberarea filelor CEC constituind o garanţie pentru executarea obligaţiilor de plată, având în vedere consecinţele produse asupra emitentului prin introducerea la plată a unei file CEC fără acoperire bancară.
Cu alte cuvinte, prin emiterea filelor CEC, părţile civile au fost încredinţate că îşi vor primi la termen sumele de bani cuvenite pentru mărfurile livrate către inculpaţi.
Ca urmare, numai în aceste limite, recursurile inculpaţilor B.P., P.I.D. şi M.V. vor fi admise, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casate în parte hotărârile pronunţate în cauză şi, în rejudecare, va fi înlăturat alin. (4) reţinut în încadrarea juridică prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi înlăturată obligaţia de plată a despăgubirilor materiale către părţile civile SC V. SA Iaşi şi SC E.P.C. SRL Bistriţa stabilită în sarcina inculpatului M.V.
Procedând la o nouă individualizare a pedepselor, cu observarea criteriilor generale şi obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Înalta Curte va ţine seama de împrejurările în care a fost desfăşurată activitatea infracţională şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Astfel, va fi avută în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, caracterul şi importanţa valorilor sociale încălcate prin acţiunile ilicite, caracterul şi gravitatea urmărilor, precum şi forma şi gradul de vinovăţie.
Pe de altă parte, va fi evaluată conduita inculpaţilor înainte şi după comiterea faptelor.
Pentru inculpaţii P.I.D. şi B.P. se reţine că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi au avut o conduită corespunzătoare în societate.
Deopotrivă, va fi reţinută atitudinea parţial nesinceră a inculpaţilor, dar şi faptul că s-au prezentat la termenele de judecată acordate pe parcursul procesului penal.
Totodată, nu poate fi omisă valoarea deosebită a prejudiciilor cauzate părţilor civile, repercusiunile produse asupra activităţii comerciale desfăşurate şi faptul neacoperirii acestora, dar nici intervalul mare de timp scurs de la data comiterii faptelor şi până în prezent.
Această ultimă împrejurare se apreciază ca fiind de natură a atenua impactul acţiunilor în conştiinţa socială şi de a îndreptăţi inculpaţii, afectaţi de incertitudinea situaţiei lor juridice o perioadă considerabilă de timp, să obţină un regim sancţionator mai blând.
În opinia Înaltei Curţi, toate aceste elemente sunt deosebit de relevante în operaţiunea de individualizare a pedepsei şi în aprecierea periculozităţii sociale pe care o prezintă inculpaţii, justificând stabilirea unor pedepse de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru inculpaţii P.I.D. şi B.P. şi pedeapsa de 2 ani închisoare pentru inculpatul M.V., toate cu executare în regim de detenţie, modalitate ce se învederează a asigura reeducarea inculpaţilor şi prevenirea generală.
În ceea ce priveşte îndeplinirea formală a conţinutului constitutiv al instigării la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 258 C. pen. analizată în corelaţie cu acţiunile materiale întreprinse de inculpaţii B.P. şi M.V., Înalta Curte îşi însuşeşte în totalitate observaţiile şi consideraţiile formulate de instanţa de apel în cuprinsul deciziei pronunţate.
Apărarea a susţinut că inculpaţii nu au făcut decât să participe la negocieri de pe poziţia societăţii comerciale pe care o reprezentau în relaţia cu SC A.B. SA, fără să fi determinat încălcarea în vreun fel a atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau angajatului M.P.S.
Nu se contestă însă caracterul păgubitor al relaţiei contractuale stabilite de SC G.T. SRL Baia Mare cu SC A.B. SA şi nici încălcarea atribuţiilor de serviciu ale directorului comercial M.P.S. prin modificarea clauzelor contractuale iniţiale.
Aşa cum bine a subliniat instanţa de prim control judiciar, M.P.S. încălcase mai multe dispoziţii contractuale prin livrările de mărfuri efectuate la 9 decembrie 2000 şi, respectiv, 12 decembrie 2000 către societatea administrată de inculpaţi.
S-a reţinut astfel încălcarea dispoziţiilor art. 4 cap. 4 din contractul de livrare privind obligaţia cumpărătorului de a fi făcut dovada garanţiei speciale şi anticipate a sumelor necesare efectuării plăţii de la banca creditoare prin acreditiv, scrisoare de garanţie sau adeverinţă de disponibil, precum şi a dispoziţiilor art. 5 cap. 4 din contract referitoare la livrarea de mărfuri în continuare numai după achitarea în totalitate a contravalorii facturilor precedente, cât şi a dispoziţiilor art. 1 cap. 4 din contract, în legătură cu majorarea cantităţii de produse livrate peste valoarea contractului fără acordul celorlalte persoane din conducerea societăţii şi reducerea preţului de achiziţie a produselor comercializate, cu 9% faţă de preţurile stabilite prin art. 1 cap. 3 din contract.
De asemenea, s-a reţinut că M.P.S. era responsabil şi de încălcarea dispoziţiilor art. 4 cap. 4 din contract privind termenul de plată scadent, stabilit la 24 zile calendaristice de la data livrării mărfurilor achiziţionate.
Toate aceste neregularităţi care conturează îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarul însărcinat cu urmărirea modului de respectare a contractelor de livrare şi iniţierea demersurilor necesare încasării debitelor restante au fost subsecvente discuţiilor purtate între cei doi inculpaţi şi respectivul angajat al SC A.B. SA.
Rezultă astfel că încălcarea dispoziţiilor contractuale de către M.P.S. şi inclusiv a atribuţiilor sale de serviciu au fost generate de activitatea de instigare a inculpaţilor B.P. şi M.V., aceştia fiind direct interesaţi să obţină mărfuri de o valoare importantă de la partea civilă SC A.B. SA, fără să achite şi contravaloarea acesteia.
Chiar dacă iniţiativa depăşirii clauzelor contractuale a aparţinut lui M.P.S., prin acceptul dat de inculpaţi înainte de materializarea acţiunilor păgubitoare pentru partea civilă, aceştia au întărit convingerea funcţionarului de a acţiona, determinându-l astfel să săvârşească acte de serviciu incompatibile cu interesul societăţii pe care o reprezenta.
Ca urmare, nici această critică nu este întemeiată, constatându-se că în mod corect instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestor doi inculpaţi, împlinindu-se - raportat la data comiterii faptei, termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Tot astfel, Înalta Curte nu a primit nici critica referitoare la nelegala compunere a instanţei la soluţionarea cauzei în apel.
Actele dosarului confirmă că membrul completului de judecată care a pronunţat decizia casată în primul ciclu procesual nu a participat la rejudecarea apelurilor după casarea cu trimitere la aceeaşi instanţă.
Prin încheierea din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi a fost admisă cererea de abţinere formulată de judecătorul în caz, incompatibilitate atrasă de participarea la soluţionarea cauzei în primul ciclu procesual.
Prin urmare, în condiţiile în care a fost acceptată retragerea de la judecată a magistratului care participase la soluţionarea cauzei în primul ciclu procesual, nu se poate vorbi despre posibilitatea legală ca acelaşi complet care soluţionase cauza în primul ciclu procesual să judece procesul şi după casarea cu trimitere spre rejudecare, spre a se respecta continuitatea completului de judecată, cum fără temei s-a invocat de către apărare.
În raport de toate cele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de inculpaţii P.I.D., B.P. şi M.V., urmând a fi casate ambele hotărâri pronunţate în cauză, în limita considerentelor arătate.
Va constata că prin Încheierea nr. 2925 din 5 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a luat act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei pronunţate în apel.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii B.P., P.I.D. şi M.V. împotriva Deciziei penale nr. 43 din 8 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 460 din 29 iunie 2006 a Tribunalului Iaşi şi, în rejudecare:
I. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reţinută în sarcina inculpatului B.P. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul B.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
II. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reţinută în sarcina inculpatului P.I.D. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul P.I.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
III. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului M.V. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul M.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.
În baza art. 83 C. pen. dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1149 din 12 mai 1999 a Judecătoriei Oradea şi executarea în întregime a acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul M.V. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
Înlătură dispoziţia de obligare a inculpatului M.V. la plata despăgubirilor civile acordate părţilor civile SC V. SA şi SC E.P.C. SRL Bistriţa prin hotărârea primei instanţe.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Constată că prin Încheierea nr. 2925 din 5 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2773/1/201, s-a luat act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva aceleiaşi decizii.
Sumele de câte 75 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B.P., P.I.D. şi M.V., până la prezentarea avocaţilor aleşi, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1187/2012. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1163/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
