ICCJ. Decizia nr. 1203/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa penală nr. 1203/2012
Dosar nr. 2324/1/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 05 septembrie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 martie 2012, petiţionarul S.C., a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1699 pronunţată la data de 13 decembrie 2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - în Dosarul nr. 5598/1/2011, prin care s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.C.I. împotriva rezoluţiei din 17 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 21/P/2011.
A obligat petentul să plătească suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, în esenţă, petiţionarul S.C., a invocat aceleaşi critici formulate şi în cuprinsul plângerilor iniţiale, fiind nemulţumit de soluţiile pronunţate în cauzele în care a avut calitate procesuală.
Prin referatul întocmit de procurorul sesizat în conformitate cu dispoziţiile art. 399 şi urm. C. proc. pen. s-a transmis cererea de revizuire împreună cu concluziilor rezultate în cadrul verificărilor efectuate, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Astfel, s-a constatat că respectiva cale de atac vizează o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., situaţie în care conform deciziei din 19 martie 2007 a Î.C.C.J., secţiile unite nu este supusă revizuirii.
În cauză s-a dispus ataşarea Dosarului penal nr. 5598/1/2011 precum şi a dosarelor componente acestuia.
Examinând cererea de revizuire în raport de motivele invocate, dispoziţiile procedurale incidente în materie, precum şi actele şi lucrările efectuate în dosarele penale menţionate, rezultă că aceasta nu poate fi reţinută pentru verificarea pe fond pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Sub un prim aspect, este de observat că în cazul introducerii unor astfel de căi extraordinare de atac, la primirea lucrărilor trimise de procuror conform art. 399 din acelaşi cod, instanţa de judecată este obligată să fixeze termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire.
Această procedură se desfăşoară în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi constă în verificarea dacă cererea este făcută în condiţiile prevăzute de art. 394-art. 397 C. proc. pen. şi dacă din probele strânse în cursul cercetărilor efectuate de unitatea de parchet rezultă suficiente date pentru admiterea în principiu.
Pe baza celor constatate, se dispune, după caz, prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire, fie prin sentinţă respingerea acesteia.
Astfel, din examinarea dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate prin decizia din 19 martie 2007 a Î.C.C.J., secţiile unite dată în interesul legii, rezultă fără dubiu că revizuirea poate fi cerută numai pentru cazurile anume înscrise sub art. 394 alin. (1) lit. a)-e) şi alin. (2) C. proc. pen. şi vizează exclusiv hotărârile penale definitive prin care instanţele judecătoreşti au dispus asupra existenţei faptei şi vinovăţiei persoanei inculpate, contestându-se nelegalitatea ori netemeinicia soluţiei de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Aşadar, potrivit acestor reglementări de ansamblu privind cazurile de revizuire şi condiţiile pe care fiecare trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de retractare a unei hotărâri penale definitive, nu pot fi supuse revizuirii acele hotărârii judecătoreşti prin care, în ciclu procesual ordinar, nu s-a dispus nici una dintre soluţiile enunţate anterior.
Prin sentinţa penală nr. 1699 pronunţată la data de 13 decembrie 2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - în Dosarul nr. 5598/1/2011, a fost respinsă ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.C.I. împotriva rezoluţiei din 17 martie 2011 a Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 21/P/2011, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Din cuprinsul acelor procedurale atacate se constată că prin, prin rezoluţia din 17 martie 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul, procuror M.A. constatându-se că, faptele reclamate nu există.
Or, în atare situaţie, astfel cum s-a decis şi prin hotărârea dată în interesul legii de instanţa supremă, în raport de soluţiile ce pot fi pronunţate conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., în cazul examinării de către judecător a plângerilor formulate împotriva rezoluţiilor de netrimitere în judecată a persoanei reclamate, nu se poate considera că prin sentinţa susmenţionată s-ar fi rezolvat fondul cauzei, deoarece dispoziţia de respingere ca nefondată a plângerii nu implică stabilirea existenţei faptei şi vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 din acelaşi cod, (respectiv condamnarea, achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal).
Faţă de aceste considerente, în lipsa reglementării posibilităţii extinderii exercitării revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate la soluţionarea plângerilor întemeiate pe art. 2781 C. proc. pen., precum şi dispoziţiilor art. 403 alin. (31) din acelaşi cod, ştiut fiind că potrivit art. 129 din Constituţia României părţile pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. se va respinge prezenta cererea de revizuire introdusă de petiţionar, ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ş T E
În baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. respinge ca inadmisibilă cererea formulată de revizuentul S.C.I. privind revizuirea sentinţei penale nr. 1699 pronunţată la data de 13 decembrie 2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - în Dosarul nr. 5598/1/2011.
Obligă revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1104/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 1204/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
