ICCJ. Decizia nr. 121/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 121/2012
Dosar nr.3969/110/2009/a2
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie, se află dosarul nr. 3939/110/200/a2, având ca obiect recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii din 15 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bacău, încheiere prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
La termenul de judecată, petentul a formulat cerere de recuzare a întregului complet de judecată, motivat de faptul că, pe perioada arestului preventiv, a formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar, şi că în compunerea completelor care au judecat acele recursuri au făcut parte şi judecătorii desemnaţi cu soluţionarea cauzei.
Prin încheierea din 4 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea petentului B.G. privind recuzarea completului de judecată.
Totodată, petentul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri petentul B.G. a declarat recursul de fată.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce succedă.
Este exact că, din interpretarea «per a contrario» a art. 52 alin. (6) C. proc. pen., rezultă că încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă căilor ordinare de atac (după caz, apel şi recurs sau numai recurs), care, în mod cert, nu ar putea fi exercitate de sine stătător (separat), ci, potrivit principiului consacrat în art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., numai odată cu fondul; cum însă în cauza de faţă, având ca obiect un recurs împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nici hotărârea ce se va pronunţa asupra fondului acelei încheieri nu (mai) este supusă recursului concluzia care se impune este aceea că recursul declarat de petent, neputând avea, în lipsa unei norme de procedură derogatorii de la principiul mai sus enunţat (cf. art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.), o existenţă de sine stătătoare, este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii din 4 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 3969/110/2009/a2.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1218/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 119/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
