ICCJ. Decizia nr. 117/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 117/2012
Dosar nr.4082/30/2011
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 iunie 2011, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia penală, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 360/PI din 25 iunie 2007.
În motivarea demersului său, contestatorul, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 386 şi urm. C. proc. pen. a arătat faptul că prin sentinţa penală mai sus-menţionată (sentinţă rămasă definitivă prin neexercitarea căilor de atac) a fost condamnat de Tribunalul Timiş pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cauza a fost judecată în lipsă sa la termenul din data de 25 iunie 2007 şi, că atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul soluţionării cauzei pe fond, i-a fost încălcat dreptul la apărare, că de asemenea, acelaşi lucru întâmplându-se, şi cu prilejul soluţionării cererii sale de revizuire.
Prin sentinţa penală nr. 340 din 24 august 2011, Tribunalul Timiş, secţia penală a declinat competenţa de soluţionarea a cererii având ca obiect contestaţie în anulare, formulată de contestatorul D.C. în favoarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că sunt supuse contestaţiei în anulare hotărârile penale definitive pronunţate de instanţele de recurs şi, în mod excepţional, ultima hotărâre definitivă în cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Deşi hotărârea atacată de contestator, pronunţată de Tribunalul Timiş este o hotărâre definitivă, aceasta nu îndeplineşte cealaltă condiţie cerută de textul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. pentru a atrage competenţa de soluţionare a acestei instanţe, întrucât nu este pronunţată de Tribunalul Timiş în recurs şi, de asemenea, nu vizează cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen.
S-a apreciat că, raportat la obiectul judecăţii, inculpatul fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2)-(5) C. pen., competenţa de soluţionare a recursului împotriva sentinţei penale nr. 360/PI din 25 iunie 2007 a Tribunalului Timiş aparţinea potrivit art. 29 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă.
Art. 386 C. proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, iar art. 389 C. proc. pen. arată că cererile de contestaţie în anulare pentru cazurile prevăzute de art. 386 alin. (1) lit. a)-c) şi e) sunt de competenţa instanţei de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Analizând actele din dosar Înalta Curte constată că numitul D.C. a formulat cerere de contestaţie în anulare împotriva unei sentinţe penale rămasă definitivă prin neexercitarea căilor de atac prevăzute de lege şi nu împotriva unei decizii definitive pronunţată de o instanţă de recurs, cum prevede textul de lege mai sus-arătat.
Aşa fiind, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestator, va fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 360/PI din 25 iunie 2007 a Tribunalului Timiş, secţia penală pronunţată în dosarul nr. 6317/30/2006.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1090/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
