ICCJ. Decizia nr. 1183/2012. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1183/2012
Dosar nr. 8162/2/2010
Şedinţa publică din 17 aprilie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 204 din 27 aprilie 2011 pronunţată în dosarul nr. 8162/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata G.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 C. pen.
Au fost respinse acţiunile civile formulate de părţile civile R.E. şi R.A.F. şi cererea de obligare a inculpatei la cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin actul de sesizare a curţii de apel s-a reţinut că, în ziua de 27 mai 2008, în jurul orei 18,05 inculpata conducea autoturismul „Peugeot 407", pe DJ 101 B din direcţia DN1 spre comuna G. În localitatea C. (Ilfov) circulând în coloană, după ce a depăşit două autoturisme staţionate pe partea dreaptă a sensului de mers în dreptul imobilului cu nr. 391, a iniţiat manevra de viraj spre stânga, traversând axul şoseRON pentru a intra pe podeţul din faţa imobilului cu nr. 255.
Venind din spate, dinspre DN 1 spre comuna G., motocicleta Honda VTR 1000, condusă de R.A.F., a intrat în coliziune cu autoturismul condus de inculpată, înainte ca acesta să parcurgă ultima jumătate de metru pentru a ieşi din carosabil.
Zona de impact s-a constatat a fi la nivelul portierei şi a stâlpului din partea stângă faţă a autoturismului.
În urma accidentului rutier, conducătorul motocicletei a decedat.
În actul de sesizare se reţine că la producerea accidentului de circulaţie au concurat culpele ambilor conducători. Astfel, în sarcina inculpatei s-a reţinut că nu a respectat dispoziţiile art. 35 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi art. 45 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 cu dezvoltările din art. 118 lit. a)-d) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1391/2006, art. 13 alin. (1) şi art. 14 din Convenţia europeană pentru reprimarea infracţiunilor rutiere.
Inculpata nu a adoptat, ca participant la traficul rutier, un comportament de natură a nu afecta siguranţa traficului şi a executat manevra de virare la stânga, peste axul drumului, fără să se asigure corespunzător.
Referitor la conducătorul motocicletei, R.A.F. s-a reţinut că a încălcat dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi art. 49 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, art. 121 alin. (1) din HG nr. 1391/2005 şi art. 13 alin. (1) din Convenţia europeană pentru reprimarea infracţiunilor rutiere, prin faptul că nu a respectat dispoziţiile legale referitoare la viteza maximă de deplasare, la categoria de vehicul pe care îl conducea, la mijloacele de semnalizare.
În cursul cercetării judecătoreşti, Curtea a procedat la audierea inculpatei, a părţii civile şi a martorilor G.T., C.E., T.P., B.V., V.F., P.G., T.N., C.A., M.R.M., V.P. şi C.A.
Inculpata a depus un raport de expertiză tehnico-ştiinţifică întocmit de expertul C.M., iar partea civilă a depus acte justificative referitoare la pretenţiile civile.
A fost ataşată şi adresa nr. 127.713 din 4 aprilie 2011 a IPJ Ilfov şi copie a fişei de abateri şi infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere privind pe R.A.F.
Pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 27 mai 2008 în jurul orei 18,05 inculpata G.I.C., conducând autoturismul marca Peugeot 407, se deplasa pe D 1 101 B din direcţia DN 1 spre comuna G., în condiţii de carosabil uscat, trafic redus şi vizibilitate bună. Ajunsă în localitatea C., în dreptul imobilului cu nr. 204, după ce a depăşit două autoturisme staţionate pe sensul său de mers, având o viteză de aproximativ 10 km/oră a iniţiat manevra virajului la stânga intenţionând să treacă peste axul drumului spre podul din faţa imobilului în care locuia unchiul său.
În acele momente, venind din spate, motocicleta Honda VTR 1000, condusă de R.A.F., datorită vitezei de circa 140 km/oră a intrat în coliziune cu autoturismul, zona de impact fiind în partea stângă faţă a maşinii. În urma impactului, conducătorul motocicletei a decedat.
Potrivit procesului-verbal de constatare la faţa locului, în zona în care s-a produs accidentul rutier nu existau indicatoare rutiere care să impună restricţii sau interdicţii.
Analizând declaraţiile martorilor P.D. şi V.P., instanţa a reţinut că viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpată, în momentele premergătoare accidentului era mică. Astfel, martorul V.P. care circula în acelaşi sens de mers cu inculpata, în faţa acesteia, a arătat că rula cu viteză foarte mică de circa 20-30 km/oră, întrucât înaintea sa se aflat un autobuz care se deplasa cu viteză redusă, iar martorul P.D. care intenţiona să traverseze şoseaua, a văzut autoturismul care circula cu viteză mică care semnaliza pe stânga ca să intre în curtea unchiului şi în momentul acela un motociclist care probabil n-a observat semnalizarea a intrat în autoturism deplasându-l spre garajul vecinului.
Declaraţiile martorilor oculari sunt confirmate de expertizele efectuate în cauză „viteza medie în momentele premergătoare accidentului fost de ordinul a 25 km/h, putând fi de cca 40 km/h anterior angajării în depăşire şi de circa 10 km/h în momentul impactului cu motocicleta (expertiză efectuată în cursul urmăririi penale de expertul tehnic A.I.M. Expertul G.C. în raportul de expertiză criminalistică, a apreciat că viteza medie de deplasare a autoturismului inculpatei era de 15 km/h.
Având în vedere declaraţia martorului P.V., care a arătat că se deplasa cu viteză mică în coloană şi din sensul opus nu circulau autovehicule „traficul fiind lejer pe acest sens" şi a martorului P.D. care a precizat „arăt că în momentul în care au intenţionat să traversez şi m-am asigurat nu am văzut decât maşina implicată în accident, fără să văd motocicleta" instanţa a concluzionat că inculpata în momentele premergătoare şi în timpul executării manevrei de viraj stânga a condus autoturismul cu viteză foarte mică, demonstrând prudenţă în efectuarea manevrei.
Tot astfel, interpretând concluziile expertizelor judiciară şi criminalistică, coroborat cu declaraţiile martorilor oculari, judecătorul fondului a reţinut şi motivat că în momentul începerii manevrei de viraj stânga în câmpul vizual al inculpatei nu se afla motocicleta condusă de R.A.F., astfel că nu se poate susţine că aceasta nu s-a asigurat temeinic înainte de efectuarea manevrei.
Având în vedere declaraţiile martorilor C.E., G.T., V.F. şi P.D. care au relatat că, aflându-se în zona în care s-a produs accidentul rutier, atenţia le-a fost captată de viteza cu care circula motocicleta Honda şi concluziile expertizelor efectuate în cauză care au stabilit că viteza cu care circula motocicleta a fost de 140 km/h (expertiză tehnică) şi, respectiv, 83 km/h (expertiză criminalistică) ambele cu mult peste viteza legală de 50 km/h, cum şi încălcarea de către R.A.F. a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, instanţa a concluzionat că accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului motocicletei, viteza excesivă, cu care acesta a circulat, având legătură de cauzalitate directă şi determinantă în producerea accidentului rutier.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi părţile civile R.E. şi R.F.
Prin recursul parchetului sentinţa este criticată pentru greşita achitare a inculpatei G.I.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă prev.de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen., caz de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În motivarea recursului, se susţine în esenţă că:
- instanţa de fond şi-a însuşit în totalitate raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul inginer A.I.M. şi face referire la viteza cu care se deplasa autoturismul condus de inculpată şi cea de 140 km/oră cu care se deplasa motocicleta condusă de R.A.F., ori această viteză a fot contestată de părţile civile.
Prin ordonanţa din 16 octombrie 2009 a fost dispusă o nouă expertiză tehnică pentru lămurirea împrejurărilor asupra cărora existau contradicţii în raportul de expertiză întocmit de exp.inginer Anton Ilie, expertiză care nu a stabilit corect condiţiile şi dinamica producerii accidentului şi culpele celor doi conducători;
- instanţa nu a motivat de ce a decis să-şi însuşească un raport de expertiză considerat a fi nefundamentat de către Parchet prin raportare la declaraţiile inculpatei şi ale martorului P.D. Astfel, există contradicţie cu privire la locul impactului, astfel cum au fost consemnate de expert precum şi între declaraţiile inculpatei privind manevrele efectuate şi cele consemnate de expert, toate acestea culminând cu un calcul eronat al vitezelor cu care se deplasau motocicleta şi autoturismul, întrucât avea la bază o altă dinamică a accidentului diferită de cea conturată prin declaraţiile inculpatei şi a martorului ocular P.D.;
- greşit instanţa de fond a ajuns la concluzia că manevra de viraj spre stânga a autoturismului a fost corespunzător semnalizată, luând în considerare prima declaraţie a martorului P.D. din 27 mai 2008, cât timp în cea de a doua declaraţie dată la 20 august 2008 (deci după 3 luni de la producerea accidentului) martorul nu a mai putut preciza dacă autoturismul avea semnalizatorul stâng în funcţiune;
-fără a contesta pertinenţa declaraţiilor date de martorii V.P., T.P. şi C.E. care au sesizat momentele premergătoare accidentului, viteza de deplasare a autoturismului nu poate fi stabilită doar pe baza declaraţiilor acestor martori; în mod similar nu poate fi stabilită doar pe baza declaraţiei martorului P.V. că inculpata a efectuat virajul la stânga în mod corect, într-un moment potrivit şi în siguranţă;
- nu se poate concluziona că victima a fost în câmpul vizual al inculpatei în timp ce aceasta efectua manevra de virare la stânga doar pe declaraţiilor martorului P.D., urmând a se avea în vedere şi faptul că poziţia martorului în trafic nu era aceeaşi cu a inculpatei, fiind astfel diferit unghiul din care putea fi văzută motocicleta. De altfel, în calculul efectuat de expertul C.G. luându-se în considerare spaţiul parcurs de motocicletă, deplasarea laterală a acesteia, şi avându-se în vedere locul impactului corect stabilit (spre deosebire de raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Anton Ilie) rezultă că manevra de depăşire efectuată de motociclist a fost anterioară virajului iniţiat de inculpată;
- date fiind vitezele diferite de deplasare a motocicletei stabilite în cele două rapoarte de expertiză, instanţa putea să dispună o nouă expertiză, lucru pe care nu l-a făcut deşi la termenul din 11 aprilie 2011, inculpata a cerut efectuarea unei noi expertize prin folosirea programului specializat în semnalarea şi reconstrucţia accidentelor rutiere „Virtual Crash 2.2."
Această nouă expertiză ar fi fost utilă prin prisma motivării hotărârii, contradictorii sub aspectul reluării în ansamblul probator a unei expertize apreciată nefundamentată de parchet;
- greşit instanţa de fond a ajuns la concluzia că victima nu trebuia să conducă pe drumurile publice motocicleta Honta VTR, cu putere de 74 Kw, încălcând dispoziţiile art. 38 alin. (2) din HG nr. 1391/2006. Victima a obţinut permis de conducere pentru categoriile A şi B la 11 octombrie2007, dată la care împlinise 18 ani, în plus avea o experienţă de 2 ani pe o motocicletă cu specificaţii tehnice inferioare (permisul de conducere pentru categoria A dobândindu-l la 30 august 2006), iar accidentul s-a produs după 7 luni de la data dobândirii permisului de conducere pentru orice categorie de motociclete.
Prin motivele de recurs scrise, părţile civile R.A.F. şi R.E. au criticat sentinţa pentru cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Au formulat aceleaşi critici ca şi în recursul procurorului şi au considerat că judecătorul fondului a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare.
În temeiul art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., au solicitat Înaltei Curţi ca după examinarea cauzei sub toate aspectele să dispună, în principal, casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi condamnarea inculpatei; în subsidiar, dacă se consideră a fi necesară completarea probatoriului administrat prin efectuarea unei noi expertize, casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.
În eventualitatea rejudecării cauzei şi condamnarea inculpatei, au solicitat admiterea acţiunii civile aşa cum a fost formulată şi obligarea inculpatei la despăgubiri materiale, daune morale şi a cheltuielilor judiciare (onorariu de avocat şi onorariul pentru expert).
Verificând hotărârea prin prisma motivelor de recurs, pe baza actelor şi materialului probator aflat la dosar, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
În instanţa de fond a audiat-o pe inculpată şi martorii audiaţi în cursul urmăririi penale şi prin coroborarea declaraţiilor martorilor cu expertizele efectuate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corectă, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică. Conduita în trafic a inculpatei şi a victimei R.A.F. au fost analizate ţinând seama de declaraţiile martorului P.D., martor care a perceput direct accidentul precum şi a martorului G.T., C.E., V.F., T.N., V.P., martori audiaţi nemijlocit (cu excepţia martorului P.D., bolnav, al cărui deces a intervenit în cursul judecării recursului).
Martorul P.D. audiat la 27 mai 2008, în declaraţia olografă a arătat că a observat autoturismul de culoarea muştarului că semnalizează stânga ca să intre în curtea vecinului său; în momentul în care maşina era încadrată să intre în curte, un motociclist care venea dinspre DN 1, probabil nu a observat semnalizarea stânga, a intrat în autoturism deplasându-l până în garajul de beton din faţa gardului vecinului.
Audiat la 20 august 2008, a relatat organului de cercetare penală că în ziua de 27 mai 2008 în jurul orelor 18,00, se afla în faţa casei intenţionând să traverseze şoseaua, însă nu a făcut acest lucru, deoarece a văzut o maşină care circula cu viteză mică pe mijlocul drumului şi intenţiona să intre pe podişca vecinului său de la nr. 255. A menţionat că autoturismul se deplasa pe mijlocul drumului, deoarece depăşea două autoturisme staţionate pe partea dreaptă a carosabilului chiar în faţa magazinului vis-a-vis de locuinţa lui.
Autoturismul a trecut de locul în care se afla martorul şi s-a încadrat aproape perpendicular faţă de axul drumului pentru a intra la imobilul de la nr. 255. Martorul a făcut trei precizări, prima că drumul, la circa 200-300 înspre DN 1 faţă de poziţia sa prezenta o curbă la stânga şi a doua că atunci când autoturismul mai avea 0,5 –1,0 m de acostamentul din faţa casei vecinului, a văzut o motocicletă care trecea ca fulgerul prin faţa sa şi cum intră în laterala stângă a maşinii şi a treia „de asemenea, precizez că în momentul în care am intenţionat să traversez şi m-am asigurat, nu am văzut decât maşina implicată în accident fără să văd motocicleta".
Martorul a mai arătat că nu poate preciza dacă autoturismul implicat în accident avea semnalizatorul stânga în funcţiune.
Instanţa fondului a apreciat ca fiind relevantă declaraţia dată de martor în momentul imediat următor accidentului când a relatat sec ce a văzut. Declaraţia dată după 3 luni când a fost chestionat pe larg despre cele întâmplate la 27 mai 2008, în care nu neagă semnalizarea în vederea manevrei de intrare în curtea imobilului de la nr. 255 şi spune că nu poate preciza dacă autoturismul avea semnalizatorul stânga în funcţiune, nu putea duce la înlăturarea celor declarate prima dată, fiind evident că omul percepe un fapt şi îl relatează într-un fel imediat după procedura lui şi astfel, de cele mai multe ori cu scăpări, nesiguranţă sau uitarea unor aspecte, după trecerea unei perioade de timp.
Cu privire la viteza de deplasare a autoturismului declaraţia martorului Panico este susţinută şi confirmată de cea a martorului V.P. Martorul a relatat că se deplasa într-o coloană cu viteză mică, deoarece în faţă rula un autobuz cu viteză mică, martorul a perceput accidentul auzind zgomotul şi s-a întors la locul accidentului.
Viteza redusă cu care se deplasa cu autoturismul condus de inculpată este reţinută şi în cele două expertize.
Conduita în trafic a motociclistului R.A.F. fost şi ea analizată pe baza declaraţiilor aceluiaşi martor P.D. şi în special a martorilor T.P., C.E., G.T., V.F. care au perceput momentele anterioare producerii accidentului.
Aceşti martori se aflau în faţa caselor lor la circa 800 metri de locul accidentului.
Martora C.E. a declarat „La un moment dat atenţia mi-a fost atrasă de zgomotul unei motociclete…am privit înspre carosabil şi atunci am văzut cum prin faţa noastră un motociclist rula către comuna G. cu viteză foarte mare şi într-o poziţie aplicată spre partea dreaptă a sa….poziţia se datora faptului că acesta ieşise din curbă".
Martorul G.T. care stătea de vorbă în faţa casei cu nr. 391 a declarat „la un moment dat, C.E. m-a întrebat dacă am văzut ce viteză mare avea motociclistul care a trecut pe lângă noi", „i-am spus că nu am fost atent…."
Martora V.F. a auzit-o pe C. când s-a adresat martorului G.T., întrebându-l dacă a văzut ce viteză mare avea motociclistul care a trecut pe lângă ei".
Martorii fac referire atunci când vorbesc despre viteză – „a trecut ca fulgerul", „avea viteză foarte mare era aplecat pe partea dreaptă la ieşirea din curbă".
Raportul de expertiză tehnică-judiciară întocmit de expertul A.I.M. şi care are în vedere măsurătorile efectuate de organele poliţiei rutiere, fotografiile de la locul accidentului aspectele – deformările vehiculelor şi formula de calcul a determinării vitezei a concluzionat că viteza cu care se deplasa motocicleta a fost de minim 140 km/h.
La întocmirea raportului de expertiză, expertul a ţinut seama la stabilirea pierderii de energie în impactul cu autoturismul pe baza comparării avariilor motocicletei în cauză cu avariile unor motociclete prezentate în catalogul întocmit de Dr. Melegh.
În accident, la motocicleta în cauză s-a produs ruperea furcii din faţă şi a amortizoarelor cu consecinţa delăsării roţii din faţă. Expertul a calculat pierderea de energie pe baza formulelor utilizate având în vedere şi datele furnizate de catalogul Melegh – cu motociclete prezentate în raport având distrugeri asemănătoare.
Expertul parte – propus de părţile civile nu a făcut nicio obiecţie la modul în care au fost stabilite vitezele de deplasare a celor două vehicule.
Instanţa nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit de ing.G.C., expert în cadrul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti care printr-o altă metodă a stabilit viteza de deplasare a motocicletei la valoarea de 83 km/h şi a apreciat viteza de deplasare a autoturismului la 15 km/h – apropiată de cea stabilită de expertul A.I.M.
Judecătorul fondului a motivat de ce consideră concluziile expertului C.G., lipsite de certitudine, bazate pe aprecieri, arătând, printre altele, că expertul a obţinute date prin comparaţia avariilor motocicletei Honda VTR cu avarii considerate similare ale altor motociclete.
Într-adevăr, dacă expertul A.I.M. a luat spre comparare motociclete prezentând aceleaşi deformări şi distrugeri (furca ruptă, roata desprinsă etc.), din catalogul Dr. Melegh motocicleta de comparaţie are furca integră şi roata se afla în furcă.
În cursul judecăţii la instanţa de fond a fost depus raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul tehnic judiciar C.M.
Determinarea dinamicii producerii accidentului rutier, momentul apariţiei stării de pericol, cine a creat-o, în ce a constat aceasta, distanţele şi timpii parcurşi de autovehicule şi posibilitatea tehnică de evitare a accidentului, prezumându-se vitezele maxime de deplasare ale autovehiculelor la care impactul putea fi evitat, s-a făcut pe baza procesului-verbal de cercetare la faţa locului, urmelor şi mijloacelor materiale de probă găsite pe carosabil la faţa locului de către organele de cercetare, a avariilor autoturismului şi motocicletei folosind programul complex specializat în reconstrucţia şi simularea accidentelor VIRTUAL CRASH 2.2.
Şi din conţinutul şi concluziile acestui raport chiar dacă el este extrajudiciar, - rezultă că viteza de deplasare a motocicletei a fost de circa 143,36 km/h, că starea de pericol a fost creată de conducătorul motocicletei care circula cu o viteză foarte mare în localitate, faţă de limita de 50 km/h şi că în momentul încetării manevrei de depăşire a autoturismelor staţionate înainte de nivelul imobilului de la nr. 255 între autoturism şi motocicletă era o distanţă de cel puţin 649,33 m, iar în momentul încetării manevrei de viraj la stânga, distanţa era de 236,80 m.
Coroborând aceste date cu declaraţia martorului P.D. care a arătat că de la locul unde urma să traverseze înspre DN 1 este o curbă la circa 150-200 m – Înalta Curte constată că în mod just, judecătorul fondului a reţinut şi motivat că atunci când inculpata a început manevra de virare s-a asigurat, iar în spatele său nu a perceput nici un vehicul.
Martorul P.D. a arătat că a văzut autoturismul în timp ce se pregătea să traverseze, dar nu a perceput motocicleta decât după ce autoturismul a trecut de el şi a început virajul, era normal să nu vadă motocicleta care se afla în câmpul său vizual, cum nu s-a aflat nici în câmpul vizual al conducătorului autoturismului.
Aşa fiind, critica din recurs privind greşita reţinere din ansamblul probator a unui raport de expertiză fără valoare ştiinţifică, care nu lămureşte cauza, rămâne doar o afirmaţie contrazisă de martori („viteză foarte mare", „a trecut ca fulgerul", concluziile expertului dr. ing. B.C. şi a expertizei extrajudiciare.
Critica vizând greşita concluzie a instanţei fondului că victima nu trebuia să conducă pe drumuri publice motocicleta Honda VTR cu putere maximă de 74 kw este şi ea nefondată.
Potrivit art. 38 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002, posesorul permisului de conducere pentru categoria A are dreptul să conducă o motocicletă cu o putere care depăşeşte 25 kw sau un raport putere/greutate care depăşeşte 0,16 kw/kg, numai dacă are o experienţă de minimum 2 ani pe o motocicletă cu specificaţii tehnice inferioare sau dacă persoana are 21 de ani şi promovează un test specific de cunoştinţe şi comportament.
R.A.F., a obţinut permis de conducere pentru subcategoria A1 (motocicletă care nu depăşeşte 125 cm cu o putere care nu depăşeşte 11 kw la 30 august2006 – iar la data de 27 mai 2008, data accidentului, nu avea dreptul să conducă motocicleta de 76 kw – pentru că nu avea o experienţă de minim 2 ani pe o motocicletă de capacitate inferioară.
Din adresa nr. 463786 din 1 aprilie2011 a Poliţiei Staţiunii Snagov înaintată la cererea instanţei fondului rezultă că R.A.F. a încălcat dispoziţiile OUG nr. 195/2002 şi în alte date. Astfel, la 10 iulie 2006, s-a întocmit dosarul penal nr. 6004/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea pentru săvârşirea infracţiunilor de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere" şi „de conducere a unui autovehicul neînmatriculat", iar la data de 20 decembrie 2007, dosarul penal nr. 530/P/2007 pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
Din fişa evidenţă auto rezultă că.
- la 15 august 2007 nu a respectat regulile privind depăşirea şi permisul de conducere i-a fost suspendat de la 31 august la 30 septembrie 2007.
- la 2 februarie 2008 a fost sancţionat cu 4 puncte pentru depăşirea cu 31-40 km/h a vitezei admise.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, în cauză nu există temeiuri de casare a acesteia, iar recursurile urmează a fi respinse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de părţile civile R.E. şi R.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 204 din 27 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală.
Obligă pe fiecare dintre recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate G.I.C. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 119/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1239/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
