ICCJ. Decizia nr. 118/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 118/2012
Dosar nr.829/59/2011
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 17 iunie 2011 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. 829/59/2011, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 808/R din 19 mai 2011 (decizie prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de sus-numitul revizuient împotriva Deciziei penale nr. 5 din 5 ianuarie 2011 a Tribunalului Timiş, pronunţată în procedura revizuirii).
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a invocat prevederile art. 386 lit. b) C. proc. pen., arătând că, la termenul la care s-a judecat recursul, a fost bolnav, potrivit adeverinţei medicale, fiind în imposibilitate de a se prezenta în instanţă.
A mai susţinut că la acea dată avea încheiat contract de asistenţă juridică cu un avocat, care a depus cerere de amânare, dar aceasta a fost respinsă, astfel fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Prin Decizia penală nr. 1221/R din 10 august 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de condamnatul S.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că .contestatorul trebuia să facă dovada atât a imposibilităţii de a se prezenta la instanţa de recurs cât şi a imposibilităţii de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
S-a arătat că,aşa cum rezultă din adeverinţa medicală depusă la dosar, contestatorul nu a fost internat în spital sau imobilizat la pat, astfel încât acesta nu s-a aflat în imposibilitatea de a încunoştinţa instanţa despre starea sănătăţii, care ar fi generat imposibilitatea de prezentare; mai mult decât atât, din data de 3 noiembrie 2011, avea apărător ales care putea comunica instanţei acest motiv invocat. Totodată, s-a reţinut că la termenul la care s-a soluţionat recursul, aşa cum rezultă din practicaua deciziei contestate, apărătorul ales nu s-a prezentat în instanţă şi nu a asigurat substituirea, formulând o cerere de amânare pe motiv că are de susţinut o cauză la o altă instanţă, situaţie în care cererea a fost respinsă, deoarece în cauză mai fusese acordat un termen pentru angajare apărător şi pregătirea apărării, contestatorului nefiindu-i încălcat dreptul la apărare, deoarece a beneficiat de asistenţă juridică obligatorie.
Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul a declarat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil deoarece, din interpretarea corectă a art. 392 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului iar Decizia dată în apel este supusă recursului, rezultă, indubitabil, că Decizia pronunţată în recurs (în această cale extraordinară de atac, contestaţie în anulare) nu mai este supusă nici unei căi de atac.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator S.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul S.D. împotriva deciziei penale nr. 1221/R din 10 august 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1243/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1858/2012. Penal → |
|---|
