ICCJ. Decizia nr. 1230/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1230/2012
Dosar nr. 6239/113/2010**
Şedinţa publică din 19 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 din 13 octombrie 2011, fond după casare, Tribunalul Brăila, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea inculpatului P.I.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. în infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
A dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţii P.I.M. şi C.A.M. din autorat la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. în complicitate la aceiaşi infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen.
A constatat că inculpatul P.I.M. este recidivist în stare de recidivă postcondamnatorie însă nu s-au reţinut prevederile art. 37 lit. a) C. pen. în sarcina acestuia.
În baza art. 269 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpaţii R.C.C., P.I.M. şi C.A.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evadare, faptă comisă la data de 31 iulie 2010.
În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul R.C.C. la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă comisă la data 31 iulie 2010.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul P.I.M. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă comisă la data de 31 iulie 2010.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.A.M. o pedeapsă de 4 (patru) ani şi 8 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă comisă la data de 31 iulie 2010.
A constatat că inculpatul R.C.C. executa la data comiterii faptelor (31 iulie 2010) o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 267 din 26 iunie 2006 de Tribunalul Brăila, având la acea dată un rest de pedeapsă de 1456 zile.
A constatat că inculpatul P.I.M. executa la data comiterii faptelor o pedeapsă de 4 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 462 din 24 septembrie 2008 de Judecătoria Tecuci, având la acea dată un rest de pedeapsă de 864 zile.
A constatat că inculpatul C.A.M. executa la data comiterii faptelor o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1479 din 26 august 2009 a Judecătoriei Galaţi, având la acea dată un rest de pedeapsă de 434 zile.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen. s-a adăugat la pedeapsa executată de inculpatul:
- R.C.C., de 1456 zile, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare, de 2 ani închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1456 zile şi 2 ani închisoare.
- P.I.M., de 864 zile, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare de 2 ani închisoare dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 864 zile şi 2 ani închisoare.
- C.A.M., de 434 zile, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare de 2 ani închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 434 zile.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen. s-a dispus contopirea următoarelor pedepse:
- Pentru inculpatul R.C.C., de 1456 zile şi 2 ani închisoare cu pedeapsa de 6 ani închisoare dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită la 7 (şapte) ani închisoare.
- Pentru inculpatul C.A.M., de 2 ani şi 434 zile închisoare cu pedeapsa de 4 (patru) ani şi 8 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani 8 luni închisoare sporită la 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus:
Pentru inculpatul P.l.M., contopirea pedepsei de 864 zile şi 2 ani închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită la 6 (şase) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi anume:
a)dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau in funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până Ia împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor şi s-a dispus executarea pedepselor cu privare de libertate.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., din pedeapsa aplicată inculpaţilor R.C.C. şi P.I.M. a fost dedusă perioada executată începând cu data de 31 iulie 2010 la zi.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului C.A.M. a fost dedusă perioada de pedeapsă executată, reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 31 iulie 2010 la 31 august 2010 şi de la 06 octombrie 2010 la zi.
S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor pe care le executau inculpaţii la data de 31 iulie 2010 şi emiterea unor noi mandate după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din aceeaşi lege.
În baza art. 346, 14 şi 15 C. proc. pen. în ref. la art. 998 şi urm. C. civ. a obligat în solidar inculpaţii la plata sumei de 750 RON către partea civilă C.B., reprezentat de tatăl său C.M., cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 189-191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume:
- R.C.G. - suma de 2.100 RON din care suma 1.500 RON până inclusiv la prima judecată în fond a cauzei şi 300 RON onorariul avocatului din oficiu C.F. la judecata în fond.
- C.A.M. - suma de 2.100 RON din care suma de 1.500 RON până inclusiv la prima judecată în fond a cauzei şi 300 RON onorariul avocatului din oficiu M.N. Ia judecata în fond.
- P.I.M. - suma de 1.800 RON din care suma de 1.500 RON până inclusiv la prima judecată în fond a cauzei şi 200 RON onorariul avocatului din oficiu S.R. la judecata în fond.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, că inculpaţii, în noaptea de 31 iulie 2010, au părăsit incinta Penitenciarului de Minori şi Tineri T. judeţul Brăila şi au tâlhărit pe minorul C.B. sustrăgându-i un telefon mobil şi un lănţişor cu cruciuliţă, bunuri în valoare de 975 RON.
În faza de urmărire penală inculpaţii nu au recunoscut faptele, dar în faza cercetării judecătoreşti la prima judecată în fond precum şi la a doua judecată în fond, inculpaţii au declarat că recunosc faptele.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea şi declaraţiile reprezentantului părţii vătămate; procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică; procesul verbal de conducere în teren a părţii vătămate şi de recunoaştere din grup a inculpaţilor; procesul verbal de ridicare de la inculpatul R.C.C. a unei geci şi de examinare a acestui obiect de vestimentaţie; declaraţiile inculpaţilor; declaraţiile martorilor.
În cauză, după prima judecată în fond s-a pronunţat sentinţa penală nr. 224 din 10 decembrie 2010 prin care inculpaţii au fost condamnaţi pentru faptele comise, sentinţă împotriva căreia au declarat apel.
În urma judecării apelurilor s-a pronunţat Decizia penală nr. 130/A din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi prin care s-au admis apelurile inculpaţilor, s-a desfiinţat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila, menţinându-se actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 03 decembrie 2010, precum şi măsura arestării preventive a inculpaţilor.
În rejudecare, inculpaţii au declarat că recunosc faptele aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu, că nu solicită administrarea altor probe şi vor să fie judecaţi în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. în sensul de a beneficia de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
Prin Decizia penală nr. 5/A din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi inculpaţii R.C.C., P.I.M. şi C.A.M., împotriva sentinţei penale nr. 140 din 13 octombrie 2011 a Tribunalului Brăila (Dosar nr. 6239/113/2010).
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus din pedepsele aplicate perioada arestării cu începere de la 31 iulie 2010 la zi pentru inculpaţii R.C.C. şi P.l.M., de la 31 iulie 2010 la 31 august 2010 şi de la 31 iulie 2010 la zi pentru inculpatul C.A.M.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul R.C.C., solicitând prin apărătorul din oficiu, admiterea pentru cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat redozarea pedepsei aplicate prin reţinerea disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., susţinând că a săvârşit fapta în condiţiile unei emoţii puternice, fratele său suferind un grav accident.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că nu a avut nici un moment intenţia de a evada sau de a se sustrage de la executarea pedepsei, susţinând că a dorit să ia legătura cu unul din membrii familiei pentru a cunoaşte ce se întâmpla cu fratele său care suferise un grav accident.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului de recurs prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar prin care s-a menţinut sentinţa instanţei de fond, este legală şi temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, recrudescenţa lor, împrejurările în care acestea au fost comise, precum şi modul de operare.
Totodată, s-au mai avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, care este recidivist, prima instanţă constatând că inculpatul R.C.C. executa la data comiterii faptelor (31 iulie 2010) o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 267 din 26 iunie 2006 de Tribunalul Brăila, având la acea dată un rest de pedeapsă de 1456 zile, aspect care denotă perseverenţa infracţională a acestuia.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, la rejudecarea cauzei în fond după casare, inculpatul R.C.C., alături de ceilalţi coinculpaţi, a declarat că recunoaşte faptele aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu, că nu solicită administrarea altor probe şi vrea să fie judecat în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. în sensul de a beneficia de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
Aşa fiind, motivele susţinute în apărare sub aspectul lipsei intenţiei în comiterea faptelor nu pot fi primite, câtă vreme inculpatul a beneficiat de aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.
În raport de toate aspectele prezentate, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.C.C. a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi nici nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C.C. împotriva deciziei penale nr. 5/A din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 31 iulie 2010 la 19 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1231/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1228/2012. Penal → |
|---|
