ICCJ. Decizia nr. 1213/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1213/2012
Dosar nr. 685/122/2011
Şedinţa publică din 18 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 246 din 1 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în Dosarul nr. 685/122/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul V.F.D. la pedeapsa de 1 şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani şi 4 luni termen de încercare.
S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile A.N.A.F. suma de 445.945 RON reprezentând prejudiciul creat bugetului de stat.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin în perioada 7 iulie 2005-30 iunie 2007, inculpatul V.F.D., în calitate de administrator al SC R.C. SRL Giurgiu, a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii operaţiuni comerciale care nu au la bază documente justificative, precum şi facturi fiscale pe care Ie-a întocmit în fals, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul statului a sumelor de 433.971 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar şi a sumei de 11.972 RON, reprezentând T.V.A. suplimentar.
SC R.C. SRL Giurgiu a fost înfiinţată la 6 iulie 2005, având asociat unic şi administrator pe numita S.A., iar la data de 12 octombrie 2005, prin procura autentificată, aceasta l-a împuternicit cu puteri depline, să o reprezinte în cadrul societăţii pe inculpatul V.F.D., concubinul său. Ulterior, la obiectul de activitate a societăţii s-au adăugat şi operaţiunile privind valorificarea materialelor reciclabile feroase.
La data de 27 iunie 2007, Garda Financiară, secţia judeţeană Ilfov a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu cu privire la faptul că, în urma verificărilor efectuate la un număr de patru societăţi comerciale care au sediul social în municipiul Bucureşti (SC V.G. SRL, SC M.I. SRL, SC C.I. SRL şi SC R.I. SRL), s-a constatat că SC R.C. SRL figurează că s-a aprovizionat de la acestea cu mărfuri în valoare de 959.438 RON în baza a 165 de facturi fiscale falsificate, care nu au la bază operaţiuni reale, creând astfel bugetului de stat un prejudiciu estimat de 128.885 RON.
Din concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 martie 2008 şi din 4 februarie 2008 a rezultat, în urma examinării unui număr de 98 de facturi fiscale şi a modelelor de comparaţie, că scrisul de mână de la rubricile a unui număr de 51 de facturi cu seria X1, a fost executat de inculpatul V.F.D. De asemenea, semnăturile de la rubrica „semnătură de primire” de pe cele 102 facturi cu seriile X2 şi X1 au fost executate probabil de către inculpat (acesta executând semnătura folosind numele S. - acela al concubinei sale).
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că atât scriptura, cât şi semnătura de pe documentele în cauză, au fost executate de el.
În vederea stabilirii existenţei şi întinderii prejudiciului, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de natură contabilă, iar din raportul de expertiză întocmită în cauză au rezultat următoarele aspecte:
- în perioada 7 iulie 2005-30 iunie 2007, SC R.C. SRL a înregistrat în evidenţa contabilă cheltuieli privind operaţiuni care nu au la bază documente justificative privind aprovizionări cu mărfuri de la societăţi cu care nu a avut relaţii comerciale şi care nu funcţionează la sediul declarat (SC V.G. SRL, SC M.I. SRL, SC C.I. SRL şi SC R.I. SRL, toate din municipiul Bucureşti), de la societăţi care nu au emis facturi către societatea sus menţionată (SC B.M.C.T. SRL) sau societăţi care, fie sunt incluse în lista contribuabililor inactivi sau au fost radiate din baza de date a Oficiului Registrului Comerţului (SC F.S. SRL, SC C.I. SRL, SC R.I. SRL şi SC I.C. SRL, toate din municipiul Bucureşti);
- urmare a înregistrării în contabilitate a altor 165 de facturi fiscale şi a încălcării dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, precum şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (4) lit. g) şi art. 11 alin. (12) din Legea nr. 571/2003, expertul a concluzionat că, întrucât nu au la bază documente justificative care să facă dovada efectuării operaţiunii, cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit datorat bugetului de stat.
Potrivit art. 9 din Statutul societăţii şi art. 10 din Legea nr. 81/1991 („răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii”), precum şi procurii prin care inculpatul V.F.D. era împuternicit să o reprezinte pe numita S.A. în cadrul societăţii, expertul a constatat că inculpatului îi revine responsabilitatea faptelor descrise mai sus.
Prejudiciul creat bugetului de stat a fost stabilit în urma efectuării expertizei contabile la cuantumul de 445.943 RON (433.971 RON, impozit pe profit suplimentar şi 11.972 RON, T.V.A.).
Întrucât inculpatul a formulat obiecţiuni la concluziile raportului de expertiză tehnică de natură contabilă, în cauză s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, care a păstrat neschimbat cuantumul prejudiciului stabilit iniţial.
Din raportul de inspecţie fiscală întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu, rezultă că SC R. SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 404.765 RON reprezentând impozit suplimentar şi T.V.A.
La primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită inculpatul a învederat instanţei că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
A fost audiat inculpatul care a precizat că ştie pentru ce este trimis în judecată, cunoaşte probatoriul administrat şi îl însuşeşte.
A fost de acord să achite prejudiciul reţinut prin actul de sesizare a instanţei.
Partea civilă A.N.A.F. reprezentată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 735.786 RON reprezentând impozit pe profit = 392.783 RON şi dobânzi = 316.954 RON; TVA = 11.972 RON şi dobânzi =14.067 RON.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, Tribunalul a apreciat că acesta este cel menţionat în actul de sesizare, stabilit în baza expertizei financiare, respectiv suma de 445.943 RON.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă A.N.A.F., Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Giurgiu, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile şi stabilirea cuantumului despăgubirilor, considerând că prejudiciul cauzat de către inculpat este în sumă de 735.786 RON, reprezentând impozitul pe profit şi TVA-ul neachitat la care se adaugă dobânzile, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere. Drept urmare, se solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în cuantumul mai sus menţionat.
Examinând cauza în temeiul art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a apreciat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din cererea depusă în faţa instanţei de fond, A.N.A.F., Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Giurgiu s-a constituit parte civilă cu suma de 735.786 RON reprezentând impozit pe profit - 392,783 RON (debit) şi 316.394 RON (dobânzi), respectiv TVA - 11.972 RON (debit) şi 14.067 RON (dobânzi).
Instanţa de fond a obligat inculpatul la plata despăgubirilor în sumă de 445.943 RON, făcând referire la suma reţinută în rechizitoriu, fără să motiveze însă diminuarea cuantumului despăgubirilor prin raportare la suma solicitată de partea civilă şi dovezile administrate în cauză cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei.
Astfel, prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, s-a stabilit existenţa unui prejudiciu în sumă totală de 812.317 RON, constituit din suma de 445.943 RON, reprezentând impozitul pe profit şi TVA-ul neachitat, cât şi din majorările de întârziere în cuantum de 352.307 RON, aferente impozitului pe profit, respectiv în cuantum de 14.067 RON, aferente TVA-ului.
În consecinţă,prin decizia penală nr. 363/A din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, s-a admis apelul formulat de partea civilă A.N.A.F., Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Giurgiu împotriva sentinţei penale nr. 246 din 1 iunie 2011 a Tribunalului Giurgiu.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:
A fost obligat inculpatul V.F.D. la plata sumei de 735.786 RON cu titlu de despăgubiri către A.N.A.F., Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Giurgiu.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.F.D. solicitând, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, apreciind că în mod greşit a fost admis apelul părţii civile recursul este nefondat.
Înalta Curte, analizând soluţia pronunţată în cauză în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., dar şi în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Aşa cum corect s-a reţinut de instanţa de apel, instanţa de fond nu a justificat de ce anume nu a acordat părţii civile şi accesoriile debitului, aceste accesorii fiind calculate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cuantumul acestora fiind dovedit prin raportul de expertiză contabilă chiar la un nivel superior pretenţiilor civile formulate de către A.N.A.F.
Neachitarea la timp a impozitului pe profit şi a T.V.A.-ului, urmare a faptei ilicite comisă de către inculpat, a avut drept urmare şi calcularea acestor majorări de întârziere, aşa încât sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, inclusiv în ceea ce priveşte legătura de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului şi producerea prejudiciului.
Neobligarea inculpatului la plata accesoriilor debitului ar putea crea o situaţie de neacceptat, căci inculpatul, condamnat pentru comiterea unei infracţiuni ce a avut drept consecinţă neplata taxelor şi impozitelor datorate statului, ar avea în acest fel o poziţie mai favorabilă decât persoanele care nu au săvârşit fapte penale şi care sunt ţinute să plătească atât debitul iniţial constând în impozitul şi taxele neachitate, cât şi accesoriile acestui debit constând în majorările de întârziere prevăzute de C. fisc.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpat, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F.D. împotriva deciziei penale nr. 363/A din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1212/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1219/2012. Penal → |
|---|
