ICCJ. Decizia nr. 1211/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1211/2012
Dosar nr. 382/32/2010
Şedinţa publică din 18 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, a fost condamnat inculpatul M.G. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev.de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen..
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi lit. c) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev.de art. 71 alin. (2) C. pen..
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul B.C. la 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev.de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen..
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen..
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inspectorul de poliţie M.G. (în perioada ianuarie 2009 avea gradul profesional de subinspector de poliţie) face parte din structurile poliţiei judiciare iar la data de 16 ianuarie 2009 ocupa funcţia de ofiţer II (criminalitate judiciară) în cadrul Poliţiei municipiului Bacău, poziţia din organigrama I.J.P. Bacău, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Biroului Poliţiei Rurale.
În baza planului de acţiune întocmit la nivelul Poliţiei Municipiului Bacău - Biroul Poliţiei Rurale, la data de 16 ianuarie 2009, a fost organizată şi executată o acţiune pe linia prevenirii şi combaterii faptelor comise cu violenţă, furturi din societăţi comerciale, asigurarea cu pază a agenţilor economici conform Legii nr. 333/2003, precum şi pentru combaterea actelor ilegale de comerţ în barurile şi restaurantele de pe raza de competenţă, acţionându-se în acest scop pe raza mai multor comune din judeţul Bacău. Ofiţerul de poliţie M.G. a fost desemnat să coordoneze echipele ce au acţionat pe raza comunelor Horgeşti, Ungureni şi Parincea.
În acest sens, conform planului de acţiune desecretizat sub nr. 60158/1 din 29 aprilie 2010, a fost stabilită echipa nr. 3, formată din:
sinsp. M.G. - ofiţer criminalitate judiciară - Biroul Poliţiei Rurale din cadrul Poliţiei municipiului Bacău;
ag. T.I. şi ag. S.V. - din cadrul Postului de Poliţie comunal Horgeşti;
ag. şef adj. B.V. şi ag. şef adj. Z.R. - din cadrul Postului de Poliţie comunal Ungureni;
ag. pr. S.G., ag. S.A.G. şi ag. N.V. - din cadrul Postului de Poliţie comunal Parincea.
Totodată, prin planul de acţiune s-a stabilit că vor fi efectuate controale la mai multe baruri şi restaurante, fiind individualizat şi barul “A.B.” din satul Viforeni, comuna Ungureni.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că în satul Viforeni, comuna Ungureni erau desfăşurate activităţi comerciale într-un imobil de către B.C., unde funcţiona o unitate de alimentaţie publică (bar). În cursul lunii ianuarie 2009, la această unitate lucra ca şi vânzător-gestionar numitul L.M., rudă cu B.C.. În cursul urmăririi penale L.M. a declarat faptul că îşi aminteşte că în luna ianuarie 2009 a fost efectuat un control la această unitate de organele de poliţie, recunoscând printre persoanele care au fost în control şi pe ofiţerul de poliţie M.G.. L.M. a declarat faptul că în urma controlului efectuat au fost identificate câteva pachete de ţigarete marca P. şi M. pentru care nu avea documente legale de provenienţă, fiind ţigări fără timbru, mărfuri ce îi fuseseră predate spre comercializare de către B.C.. În urma controlului efectuat, pachetele de ţigări au fost ridicate în vederea luării măsurilor legale, însă nu a fost întocmit niciun proces-verbal ori un alt document în acest sens.
Lucrătorii de poliţie care au participat la efectuarea controlului - ag. pr. S.G. şi ag. S.A.G. - au declarat faptul că a fost efectuat un control la această unitate comercială, constatându-se că gestionarul L.M. nu a prezentat niciun document legal pentru mărfurile ce erau comercializate. Cu ocazia controlului, din dispoziţia ofiţerului de poliţie M.G., ag. S.A.G. a completat o citaţie prin care administratorul societăţii, B.C., era chemat la sediul Poliţiei municipiului Bacău luni, 19.01.2009, la biroul ofiţerului de poliţie. Cei doi agenţi de poliţie au declarat că la acel punct de lucru erau comercializate ţigări, însă nu au reţinut marca acestora. În cursul judecăţii, martorul S.A.G. declară că nu s-au găsit ţigări la acel bar.
Inculpatul B.C. a declarat că obişnuia să vândă la acest punct de lucru ţigări marca P. şi M., fără timbru şi fără documente legale de provenienţă, mărfuri pe care le preda gestionarului L.M..
După efectuarea controlului, L.M. l-a anunţat pe inculpatul B.C. despre aspectele constatate de către organele de poliţie.
La data de 16 ianuarie 2009, martorul N.I. făcea parte din structurile poliţiei judiciare, ocupând funcţia de şef Birou Ordine Publică în cadrul Poliţiei municipiului Bacău, poziţia din organigrama I.J.P. Bacău, având gradul profesional de comisar şef de poliţie. Subinspectorul M.G. se afla în subordinea comisarului şef N.I..
Între N.I. şi B.C. exista o relaţie de amiciţie, cei doi cunoscându-se de peste 15 ani de zile.
În aceste condiţii, la data de 16 ianuarie 2009, la orele 17:24:38, inculpatul B.C. l-a contactat telefonic pe martorul N.I., spunându-i acestuia că la barul său a fost efectuat un control de către ofiţerul de poliţie M.G., că au fost identificate 4 (patru) pachete de ţigări fără timbru, că i-a fost lăsată o invitaţie pentru a se prezenta la Poliţia municipiului Bacău luni, 19 ianuarie 2009. Cu această ocazie l-a rugat să discute cu acesta pentru ca “să mă lese mai moale”, afirmând că “m-oi achita eu într-un fel de el”.
La data de 18 ianuarie 2009, orele 17:52:50, inculpatul B.C. l-a contactat telefonic pe martorul N.I., acesta din urmă spunându-i ca a doua zi, la orele 08.30, să se prezinte la el la birou.
La data de 19 ianuarie 2009, orele 08:45:22, inculpatul B.C. s-a prezentat la sediul Poliţiei municipiului Bacău şi l-a contactat telefonic pe martorul N.I., acesta din urmă spunându-i să transmită ofiţerului de serviciu că este chemat la biroul său.
Potrivit Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum era în vigoare la data de 16 ianuarie 2009, constituie contravenţie „efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită în condiţiile legii” (art. 1 lit. e). În art. 2 lit. c) din acelaşi act normativ se prevede că această faptă se sancţionează cu amendă de la 1.000 RON la 1.500 RON, iar conform art. 2 alin. (5), contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului verbal jumătate din minimul amenzii. În aceste condiţii, sancţiunea contravenţională pentru fapta comisă de inculpatul B.C., putea fi o amendă în cuantum de 500 RON.
Potrivit O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum era în vigoare la data de 16 ianuarie 2009, inculpatul B.C. putea fi sancţionat şi cu „avertisment”, aceasta fiind una din sancţiunile contravenţionale principale definite de actul normativ (art. 5 pct. 1 lit. a). Potrivit art. 6 pct. 1 din acest act normativ, „avertismentul şi amenda contravenţională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică”. Potrivit art. 7 alin. (2), “avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”. În aceste condiţii, inculpatul B.C. putea fi sancţionat şi cu „avertisment”.
Potrivit O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum era în vigoare la data de 16 ianuarie 2009, „contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia” (art. 15 alin. (1)). Conform art. 21 alin. (1), „în cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul verbal de constatare, aplică şi sancţiunea”. Conform art. 21 alin. (2) „Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal”.
Din aceste prevederi legale, rezultă indubitabil faptul că ofiţerul de poliţie M.G. trebuia să întocmească un proces-verbal prin care să constate şi să sancţioneze fapta constatată în urma controlului efectuat pe data de 16 ianuarie 2009, la barul aparţinând B.D..
Referitor la pachetele de ţigări identificate la societatea comercială şi pentru care nu au fost prezentate documente legale de provenienţă, conform art. 6 din Legea nr. 12/1990, „Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă şi se valorifică în condiţiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale”. În acelaşi timp, în art. 24 din O.G. nr. 2/2001, se prevede că „Persoana împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul verbal bunurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul verbal”.
Astfel, ofiţerul de poliţie M.G. trebuia să dispună confiscarea pachetelor de ţigări identificate şi să încheie un proces-verbal în acest sens.
Din cele de mai sus, rezultă că ofiţerul de poliţie M.G. trebuia să întocmească un proces-verbal prin care să constate săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, să dispună confiscarea mărfurilor pentru care nu au fost prezentate documente legale de provenienţă şi să aplice o sancţiune contravenţională, care putea fi avertisment sau amendă în sumă de 500 RON.
Poliţia municipiului Bacău, prin adresa din 12 aprilie 2010, a comunicat faptul că “subinspectorul de poliţie M.G. nu a întocmit şi predat procese-verbale de contravenţie în perioada 01 ianuarie 2009 - 28 februarie 2009”. Se constată că inculpatul M.G. nu a luat măsuri legale cu privire la faptele constatate în urma controlului efectuat le data de 16 ianuarie 2009.
Martorul N.I. a declarat că, la data de 19 ianuarie 2009, inculpatul B.C. s-a prezentat la biroul său, unde era şi inculpatul M.G., după care cei doi au mers în biroul acestuia din urmă.
La data de 20 ianuarie 2009, orele 18:17:06, martorul N.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul B.C. care nu i-a răspuns, iar la orele 19:58:06 a fost sunat de către inculpatul B.C.. Cu această ocazie, martorul N.I. i-a reproşat inculpatului B.C. că i-a dat mită inculpatului M.G., având în vedere că el discutase cu ofiţerul de poliţie să îi dea un avertisment, arătându-se deranjat de atitudinea acestuia. Inculpatul B.C. a spus că a dat mită pentru că aşa a considerat necesar.
Cei doi au purtat următorul dialog telefonic:
“N.I.: Alo!
B.C.: Alo! Trăiţi dom’ colonel! M-aţi sunat? B.C. sunt!
N.I.: Salut băi C.! Ce faci băi?
B.C.: Citesc! Eram la baie şî…D.(…)nevastă-mea zice: Băi, mi se pare c-o sunat telefonul. Zic: Dumneavoastră m-aţi sunat, nu?
N.I.: Da’ te-am sunat mai demult măi, acu’ vreo două ore!
B.C.: Da! Da’ eu (…)bine! Dormeam, după aia (…) ăă (…) în fine! Nu mai are rost scuzele. Ăă (…)l-am găsit pe telefon. Da’(…)acu’ l-am văzut că m-aţi sunat! Da!
N.I.: Băi C.!
B.C.: Da!
N.I.: Da’ de ce i-ai dat lu’ ăla parale, băi?
B.C.: Păi (…) că (…) aşa (…) îs eu B.C.! Aşa am vrut! De ce? Da’ nu trebuia? Da’ nu ţi-am făcut semn că (…) Mata ai zîs: Da! Descurcă-te cu el! Treaba ta! De ce? Nu trebuia să-i dau?
N.I.: Oăi da’ cât i-ai dat oăi lu’ ăsta?
B.C.: Să-ţi spun sincer? Tu ştii că io-s sincer faţă de tine!
N.I.:Da! Da!
B.C.: Patru! De ce?
N.I.: Da’ nu trebuia să-i dai băi nimic! Băi, da tu(…)Băi! Da’ eu te-ajut pe tine ca să-i dai bani lu’ ăla, băi?
B.C.: Păi (…) şî (…) ce mata (…)?
N.I.: Nu trebuia!
B.C.: Nu trebuia dat?
N.I.: Păi nu trebuia băi să dai nimic, băi!
B.C.: Ei …! Lasă băi! Da’(…) mănâncă şî el o friptură, o sticlă de vin!
N.I.: Băi! Dă-l băi în (...) (foloseşte un cuvânt vulgar - n.n.) (…) mamii lui că (…) Păi da n-am înţeles! Da’ chiar aşa, băi? Dacă (…)
B.C.: (...) (neinteligibil)(…)
N.I.: Cum îl (…)? Cum să-şi permită chestia asta, bă? Băi C.! Dă-o-n (...) (foloseşte un cuvânt vulgar - n.n.)(…) mă-şi, bă!
B.C.: Taci din gură dom’ colonel! Da’ eu i-am dat din sufletul meu de(…)
N.I.: Băi! Dă-o-n (...)(foloseşte un cuvânt vulgar - n.n.)(…)mă-şi, băi! La mine să nu mai vii aşa!
B.C.: Gata! Lasă (…)! Nu! Păi nu (…) mai fac! Dacă(…)
N.I.: Păi la mine să nu mai vii aşa, băi! Păi da’(…)Cum băi? Te duci la ăsta (…) tu să-i dai, băi? Dă-l în (...) (foloseşte un cuvânt vulgar - n.n.)(…)mamii lui! Da’ n-am înţeles!
B.C.: Dom’ colonel! Da’ dumneavoastră m-aţi ajutat, eu-mi a(…)
N.I.: Cum da’(…) (vorbeşte concomitent cu interlocutorul său, neinteligibil - n.n.)(…)
B.C.: Mi-ai făcut semn, eu aşa am înţeles!
N.I.: Băi! Eu te-am (…)Băi! Eu te-am ajutat(…)
B.C.:Da!
N.I.: Să-ţi dea un avertisment, da’ nicidecum că să-i dai tu bani lui! F(...) (înjură - n.n.)(…) mamii lui! Că(…)îl(…)
B.C.: Da’ de ce? Ţi-o spus el după aia?
N.I.: Îl trântesc de nu se vede!
B.C.: Că eu i-am zîs (…)Păi da-l inviţi şi pe dom’ colonel la (…)un şpriţ! O zis: Da, dom’ B.C.! Lasă, taci din gură! Ştiu eu ce-am de făcut!
N.I.: Băi (…) Băi lasă! Băi (…) (vorbeşte concomitent cu interlocutorul său, neinteligibil - n.n.)(…)
B.C.: Taci, băi! Lasă, băi! Trebuia să-i dau! Dă-l în(…)
N.I.: Băi C.! Băi! Dă-o-n (...)(foloseşte un cuvânt vulgar - n.n.)(…)mă-şi, băi! Da’ ce? Ăă(…)ăă(…)
În ambele faze ale procesului penal, inculpaţii nu recunosc darea, respectiv primirea sumei de 400 RON în scopul nesancţionării, potrivit legii, a faptei contravenţionale constatate.
B.C. şi M.G. confirmă efectuarea controlului la data de 16 ianuarie 2009, dar şi întâlnirea din data de 19 ianuarie 2009 în biroul martorului N.I. şi, ulterior, în biroul inculpatului M.G.. Acest lucru a intervenit după prezentarea înregistrărilor convorbirilor telefonice, iniţial motivând că nu-şi mai aduc aminte.
Semnificativ este faptul că, martorul N.I. şi inculpatul B.C. nu contestă realitatea convorbirilor telefonice interceptate în mod legal de organele de urmărire penală, fapt ce l-a determinat pe administratorul de fapt al barului A.B., să confirme comercializarea de ţigări „de la ruşi” în acel punct comercial. Acelaşi lucru este declarat şi de martorul L.M., vânzătorul de la bar din momentul controlului, aspect ce se coroborează perfect cu conţinutul discuţiilor telefonice redate în procesele-verbale aflate la dosar. Acelaşi martor arată că organele de control au sigilat pachetele de ţigări găsite, lucru adus la cunoştinţa inculpatului B.C. şi confirmat de acesta. Totodată, i-au lăsat o invitaţie pentru a se prezenta la sediul I.J.P. Bacău.
Atât din declaraţia iniţială a martorului L.M., cât şi din discuţiile telefonice dintre inculpatul B.C. şi martorul N.I., rezultă în mod clar că scopul invitaţiei era legat de pachetele de ţigări găsite la comercializare, fără documente legale de provenienţă.
În cursul judecăţii, martorul L.M. vine cu o nouă explicaţie, nesusţinută până la acel moment de inculpatul B.C., anume că ţigările „3 pachete de P. şi 5 de M.”, erau destinate oamenilor ce ar fi fost la lucru la B.C. şi ar fi fost găsite în haina acestuia.
Neveridicitatea acestei ipoteze este cât se poate de evidentă, în primul rând pentru că intervine în mod singular, la terminarea cercetării judecătoreşti şi este contrazisă de discuţiile telefonice redate la dosar. Dacă ar fi fost reală, în mod rezonabil se poate deduce că ar fi constituit prima apărare a inculpatului B.C. în faţa organelor de cercetare, inclusiv la momentul în care l-a sunat pe martorul N.I.. Mai mult, în declaraţia sa iniţială, inculpatul B.C. arată în mod clar că ţigările erau destinate comercializării, nefiind pentru prima dată când la barul administrat de el au fost găsite asemenea mărfuri.
În acest context, apărarea inculpatului M.G. în sensul că invitaţia lăsată la bar pentru administrator avea drept scop verificarea actelor societăţii, este lipsită de orice fundament faptic şi probator.
Nici modul de desfăşurare a controlului la acea dată, nici rezultatele constatate nu au făcut obiectul întocmirii vreunui înscris oficial sau neoficial, împrejurare care i-a oferit prilejul prielnic primirii sumei de 400 RON, cu titlul de mită, de la inculpatul B.C.. Acţiunile materiale de dare, respectiv primire, sunt evidenţiate precis în discuţiile telefonice purtate între martorul N.I. şi inculpatul B.C. a doua zi, 20 ianuarie 2009, orele 19.58.
Din conţinutul lor reiese că la săvârşirea infracţiunilor nu a asistat martorul, acesta aflând de la inculpat cele întâmplate cu o zi înainte, nicio replică folosită de cei 2 interlocutori nefiind de natură a pune la îndoială faptele de corupţie. Dimpotrivă, obiectul disputei îl reprezintă nemulţumirea martorului că inculpatul M.G. şi-a permis să primească bani, deşi pentru neîndeplinirea atribuţiei de serviciu ar fi trebuit să fie suficientă intervenţia sa.
Instanţa nu găseşte niciun motiv pentru care să apreciaze că obiectul acestei discuţii telefonice nu se bazează pe fapte reale, atâta timp cât ea se coroborează perfect cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, privind modul cum au decurs activităţile de control, ajutorul solicitat martorului N.I. de către inculpatul B.C., intervenţia martorului faţă de inculpatul M.G. şi întâlnirea dintre cei doi inculpaţi.
În ceea ce priveşte declaraţiile date de martorii B.E.R. şi B.I.S., colegi de serviciu ai inculpatului M.G., aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa reţine că obiectul invitaţiei lăsată la bar îl constituie contravenţia privind comercializarea de ţigări fără documente legale de provenienţă, iar nu clarificarea actelor societăţii, aşa cum declară inculpatul că şi-a adus aminte după ce a fost trimis în judecată. În acelaşi mod surprinzător inculpatul B.C. şi-a amintit doar în cursul judecăţii că a fost în birou la inculpatul M.G..Însă nu mai ştie ce discuţii au purtat, doar că trebuie să se prezinte fratele său.
În concluzie, faptele care reies din discuţiile telefonice redate la dosar sunt confirmate şi de inculpatul M.G., cu excepţia scopului în care a lăsat invitaţia la bar şi a naturii discuţiei purtate cu inculpatul B.C. în biroul său. Însuşirea unei astfel de ipoteze ar însemna o fragmentare a veridicităţii convorbirilor telefonice în întregul lor, fragmentare ce nu se bazează pe nicio altă probă ce poate fi apreciată drept credibilă. Inculpatul B.C. încearcă să ofere o explicaţie în declaraţia dată în faţa instanţei, în sensul că partea legată de bani a spus-o pentru a se lăuda şi pentru că era băut. Numai că această ”laudă” nu a fost apreciată de interlocutorul său, fiind chiar certat de acesta din urmă.
Pentru aceste motive instanţa a reţinut că inculpatul B.C. i-a dat bani inculpatului M.G. la data de 19 ianuarie 2010, în scopul de a nu întocmi un proces-verbal de contravenţie, de a nu confisca ţigările pentru care nu deţinea documente legale de provenienţă şi de a mai aplica o sancţiune contravenţională principală pentru care avea competenţe legale de control în calitatea sa de subofiţer de poliţie la acea dată în cadrul I.J.P. Bacău.
La individualizarea juridică a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile generale arătate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, limitele de pedeapsă stabilite de textele incriminatoare,de persoana inculpaţilor care nu au antecedente penale şi de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, care nu poate fi apreciat ca unul ridicat. Dimpotrivă, instanţa reţine că, deşi inculpatul M.G. deţinea gradul profesional de subinspector corespunzător calităţii de ofiţer de poliţie, elementele concrete ale faptelor deduse judecăţii se situează în zona corupţiei mici, determinate de identificarea a unui număr de patru pachete de ţigări fără documente legale de provenienţă, la un bar situat în mediul rural, oarecum izolat, ceea ce ar fi putut atrage o răspundere contravenţională de o însemnătate redusă, inclusiv sub forma ” avertismentului”. Astfel, relaţiile sociale protejate de lege prin incriminarea celor două infracţiuni, privind desfăşurarea atribuţiilor de serviciu în condiţii de corectitudine şi legalitate, fără influenţe exterioare, de ordin material, au fost afectate, în circumstanţele concrete ale cauzei, într-o modalitate la fel de redusă, ceea ce constituie o circumstanţă atenuantă judiciară, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen..
Împotriva sentinţei penale nr. 152 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpaţii M.G. şi B.C..
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău critică hotărârea recurată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, în ceea ce priveşte cuantumul acestora, prin reţinerea în mod nejustificat a circumstanţei atenuante constând în gradul de pericol social redus al infracţiunilor comise cu consecinţa unei atingeri minime a relaţiilor sociale protejate de lege.
Inculpaţii M.G. şi B.C. critică sentinţa recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării pentru infracţiunile de luare şi dare de mită, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc săvârşirea faptelor de către aceştia.
În drept, recursurile au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen..
Cu ocazia judecării recursurilor, inculpaţii nu au dorit să facă declaraţii, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen..
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele conform cerinţelor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat de procuror este nefondat, iar recursurile inculpaţilor sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează:
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, a încadrat în mod corespunzător în drept faptele inculpaţilor în infracţiunile de luare de mită prev.de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv, dare de mită prev.de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul B.C..
În fapt, la data de 19 ianuarie 2009, inculpatul B.C. a oferit suma de 400 RON inculpatului M.G., iar acesta, în calitate de ofiţer de poliţie, a primit suma de bani cu scopul de a nu întocmi un proces-verbal de contravenţie şi aplica o sancţiune contravenţională principală, precum şi pentru a nu confisca ţigările pentru care nu deţinea documente legale de provenienţă, inculpatul M.G. având atribuţii de control în cadrul I.J.P. Bacău.
Ambii inculpaţi au invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susţinând că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.
Potrivit dispoziţiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială- să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.
În speţă, nu suntem în prezenţa unei erori grave de fapt, situaţia de fapt reţinută pe larg de prima instanţă şi care nu se impune a fi reluată, nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurenţii inculpaţi se fac vinovaţi de infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.
Semnificative sunt declaraţiile martorului N.I. ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între acest martor şi inculpatul B.C. la datele de 16 ianuarie 2009 orele 17:24:38 şi 20 ianuarie 2009 orele 18:17:06, convorbiri al căror conţinut nu a fost contestat de către martor şi inculpat şi care au fost interceptate şi înregistrate, redate şi certificate cu respectarea dispoziţiilor art. 911-913 C. proc. pen..
De asemenea, martorul L.M., vânzătorul de la bar, în momentul efectuării controlului, a arătat în cursul urmăririi penale că au fost găsite câteva pachete de ţigări P. şi M. fără timbru pentru care nu a putut prezenta documente legale şi care îi fuseseră aduse de către B.C. pentru a le vinde.
La cercetarea judecătorească, martorul a revenit asupra acestei declaraţii susţinând că la bar nu avea de vânzare ţigări şi s-au găsit ţigări doar în haina inculpatului B.C., respectiv 3 pachete de „P.” şi 5 de „M.” destinate oamenilor pe care îi avea la lucru.
Martorul explică această revenire prin aceea că „s-a fîstîcit” la poliţie, declarând că ţigările erau de vânzare.
În mod justificat prima instanţă a înlăturat din materialul probator declaraţia dată de martor în cursul judecăţii întrucât acesta nu a oferit motive plauzibile pentru o astfel de revenire, iar pe de altă parte declaraţia dată în acest stadiu procesual nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
Faptul că la A.B. s-au găsit ţigări pentru care nu au putut fi prezentate actele de provenienţă rezultă şi din declaraţiile martorului S.G., ce a participat la efectuarea controlului şi care confirmă faptul că inculpatul M.G. a dispus emiterea unei citaţii către patronul societăţii pentru a se prezenta la sediul I.P.J. Bacău, la biroul său în vederea luării măsurilor legale. Citaţia respectivă a fost completată de către martorul agent S.A.G..
Martorul S.A.G. confirmă acest aspect, precum şi împrejurarea că pentru marfa expusă nu au putut fi prezentate documente legale de provenienţă.
Declaraţiile martorilor şi înregistrările convorbirilor telefonice se coroborează şi cu adresa din 12 aprilie 2010 a I.J.P. Bacău din care rezultă că inculpatul M.G. nu a întocmit şi predat procese-verbale de contravenţie şi perioada 1 ianuarie 2009-28 februarie 2009.
De asemenea, inculpatul B.C. a recunoscut la urmărirea penală că obişnuia să cumpere ţigări de la ruşi, pe care i le dădea martorului L.M. să le vândă, respectiv ţigări „P.” şi „M.”.
În apărarea sa, inculpatul M.G. a propus audierea martorilor B.E.R. şi B.I.S., însă declaraţiile acestora nu sunt în măsură să ducă la o altă concluzie cu privire la situaţia de fapt; în condiţiile în care din celelalte probe administrate şi care au fost analizate rezultă că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a reţinut corect în favoarea inculpaţilor dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. referitoare la circumstanţele atenuante şi a redus pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.
Astfel, nu se poate ignora faptul că inculpatul M.G. a depistat cu ocazia controlului efectuat la A.B. o cantitate redusă de ţigări, pentru care nu au putut fi prezentate actele de provenienţă (4 pachete) ce ar fi putut atrage o sancţiune contravenţională a avertismentului alternativ cu amenda de la 1.000 la 1.500 RON, contravenientul având posibilitatea să achite în termen de 48 ore jumătate din minimul amenzii.
În acest context, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, relaţiile sociale protejate de leg prin incriminarea celor două infracţiuni au fost lezate, însă într-o modalitate redusă.
Pe lângă gradul de pericol social redus al faptelor comise, Înalta Curte mai are în vedere şi cuantumul sumei ce a format obiectul dării şi, respectiv, luării de mită (400 RON), dar şi datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor.
Astfel, inculpatul M.G. era la data respectivă ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Bacău, este tânăr, căsătorit, fără antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră.
Inculpatul B.C. este, de asemenea, la prima încălcare a legii penale, căsătorit, cu doi copii minori în întreţinere şi nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată însă a arătat că la barul respectiv comercializează ţigări fără timbru pe care le cumpăra de la ruşi, marca „P.” şi „M.” şi pentru care nu avea documente legale de provenienţă.
Faţă de toate acestea, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, fiind îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen. pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţi sub acest aspect, va casa în parte sentinţa penală recurată şi, rejudecând:
În baza art. 81 C. pen. va suspenda condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpaţilor pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen..
Conform art. 359 C. proc. pen. se va atrage atenţia inculpaţilor asupra disp.art. 83 C. pen..
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de procuror.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.G. şi B.C. împotriva sentinţei penale nr. 152 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Casează în parte sentinţa penală recurată şi, rejudecând:
În baza art. 81 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpaţilor M.G. şi B.C..
Conform art. 82 C. pen. stabileşte termen de încercare de 2 ani şi 6 luni pentru inculpatul M.G. şi de 2 ani şi 4 luni pentru inculpatul B.C..
Atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen..
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău împotriva aceleiaşi sentinţei.
Onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1210/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1212/2012. Penal → |
|---|
