ICCJ. Decizia nr. 1242/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1242/2012
Dosar nr. 33433/325/2010
Şedinţa publică din 19 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1522/R din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 42 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de petentul B.E.F. în favoarea Tribunalului Timiş, recurs declarat împotriva sentinţei penale nr. 1856 din 27 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 1856 din 27 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 33433/325/2010, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B.E.F., împotriva rezoluţiei din 05 noiembrie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 793/II/2/2010, reţinându-se următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. 33433/325/2010, petentul B.E.F. a formulat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei din 05 noiembrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 793/11/2/2010, arătând în motivarea plângerii că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş s-a grăbit să soluţioneze plângerea petentului P.R. şi soluţionând-o, practic, a pus în executare o hotărâre nedefinitivă. De asemenea, a mai arătat petentul că neobservarea sau omisiunea decăderii, tardivităţii sunt cele mai grave erori comise de prim procuror care pur şi simplu nu pot fi trecute cu vederea de către un procuror general.
S-a mai reţinut că prin rezoluţia nr. 793/II/2/2010 din 05 noiembrie 2010, dată de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, a fost infirmată ordonanţa nr. 10426/P/2005 din 02 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara şi s-a dispus redeschiderea şi reluarea cercetărilor faţă de B.E.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) C. pen. astfel încât ordonanţa nr. 10426/P/2005 nu mai este valabilă.
Având în vedere că soluţia de scoatere de sub urmărire penală pronunţată prin ordonanţa nr. 10426/P/2005 din 02 iulie 2009 a fost infirmată prin rezoluţia din 05 noiembrie 2010 dată în Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 793/11/2/2010, s-a reţinut că plângerea petentului este inadmisibilă.
Împotriva sentinţei penale nr. 1856 din 27 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara a declarat recurs, petentul B.E.F., recurs înregistrat la Curtea de Apel Timişoara la data de 4 august 2011.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum şi din oficiu conform art. 3856 C. proc. pen., instanţa de recurs a apreciat că se impune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, având în vedere că prin rezoluţia nr. 793/II/2/2010 din 05 noiembrie 2010, dată de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, a fost infirmată ordonanţa nr. 10426/P/2005 din 02 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara şi s-a dispus redeschiderea şi reluarea cercetărilor faţă de B.E.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) C. pen., iar potrivit dispoziţiilor art. 27 pct. 3 C. proc. pen., tribunalul soluţionează, ca instanţă de recurs,recursurile declarate împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcarea a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Alin. (2) al art. 181 C. pen. - faţă de care s-au efectuat cercetări de către organele de urmărire penală cu privire la inculpatul B.E.F. şi s-a pronunţat soluţia atacată de către petent - prevede că, pentru infracţiunea de vătămare corporală analizată, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.
Împotriva deciziei penale nr. 1522/R din 29 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat recurs petentul B.E.F., fără a-l motiva în scris.
La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recursul este inadmisibil.
Analizând decizia recurată prin prisma excepţiei invocate, Înalta Curte constată că potrivit disp. art. 42 alin. (4) C. proc. pen., „hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului".
În acest context juridic, decizia penală nr. 1522/R din 29 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de petentul B.E.F. împotriva sentinţei penale nr. 1856 din 27 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în favoarea Tribunalului Timiş este definitivă, aşa cum, de altfel, era menţionat şi în dispozitivul deciziei pronunţate.
Aşa fiind, Înalta Curte, potrivit disp. art. 38515 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.E.F..
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.E.F. împotriva deciziei penale nr. 1522/R din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1226/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1245/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
