ICCJ. Decizia nr. 1303/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1303/2012
Dosar nr.1043/103/2009
Şedinţa publică din 25 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 6/ P din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Neamţ s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor A.D., fiul lui G. şi A., domiciliat în Roman, judeţul Neamţ, cu reşedinţa în Roman, judeţul Neamţ şi G.I.F., fiul lui I. şi G., domiciliat în comuna Horia, judeţul Neamţ, aflat în prezent în Penitenciarul Vaslui, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă SC T. SRL., cu sediul în Bacău, judeţul Bacău.
S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că sub numărul 1043/103 din 26 februarie 2009, a fost înregistrat la instanţă rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor A.D. şi G.I.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpaţii au emis în perioada iulie 2006 - august 2007, pentru SC P.V. SNC Roman, un număr de 19 cecuri fără acoperire cu numerar disponibil în cont, prejudiciind în acest mod partea vătămată SC T. SRL. Bacău cu suma de 386.458 lei.
În cursul judecăţii, au fost audiaţi inculpaţii, care însă s-au prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., au fost audiaţi martorii V.M., C.N., A.C.C., A.L.I., C.C., R.O., au fost solicitate relaţii de la B.C.R., B.C.C., C.E.B., B.T., precum şi de la Direcţia Sanitar Veterinară Bacău.
Din analiza probatoriului administrat pe tot parcursul procesului penal, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 29 noiembrie 1992, P.V. a înregistrat la registrul comerţului societatea comercială SC P.V. SNC având ca obiect de activitate principal comerţul cu amănuntul.
Sediul social şi punctul de lucru au fost în municipiul Roman.
Asociat la firmă, cu un procent de 5%, a fost inculpatul A.D.
La data de 20 august 2003, obiectul de activitate al societăţii a fost completat cu: desfacere produse din carne, măcelărie.
Prin act adiţional, în societate s-a făcut o nouă modificare cu privire la sediu, la data de 6 octombrie 2004.
Prin încheierea de autentificare nr. 268 din data de 1 august 2006 a unui birou notarial din municipiul Roman, acţionarul principal P.V., l-a împuternicit, prin mandat, pe inculpatul A.D. să o reprezinte în toate relaţiile comerciale realizate pe această societate comercială.
La data de 24 august 2007, inculpatul A.D. a ieşit din firmă, predând-o, în calitate de administrator şi asociat unic inculpatului G.I.F.
Ieşirea, în mod legal din societate a inculpatului A.D., la data de 24 august 2007, s-a făcut după ce, mai bine de un an de zile, inculpatul G.I.F. a participat alături de acesta, la activităţi de administrare a firmei.
Această situaţie rezultă din declaraţia pe care a dat-o în faţa notarului public la data de 9 august 2007, autentificată prin încheierea nr. 4810, prin care a arătat că începând cu data de 1 august 2006 a efectuat acte de administrare a SC P.V. SNC Roman.
Inculpatul A.D. l-a cunoscut pe inculpatul G.I.F. anterior anului 2006, când de la firma pe care cel de-al doilea o avea în municipiul Roman, SC F.&.T.C. SRL, s-a aprovizionat cu produse din carne.
La vremea respectivă, pe firma SC P.V. SNC Roman, erau două magazine de desfacere produse din carne, situate în municipiul Roman.
SC F.&T.C. SRL cu obiect de activitate - producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii, a fost înregistrată la Registrul Comerţului la data de 22 iunie 2001. De la înfiinţare a avut ca asociaţi pe inculpatul G.I.F. şi pe G.T.
La data de 15 februarie 2006 a intrat, ca asociat în firmă, şi D.P. Acesta, cu procura nr. 842 emisă de un birou notarial din municipiul Roman, l-a împuternicit pe G.I.F., să-l reprezinte în toate actele de comerţ.
La data de 7 iulie 2006, G.T. s-a retras din firmă şi a cesionat părţile sale sociale lui D.P.
Procura de reprezentare dată de D.P. inculpatului G.I.F. a fost revocată de el la data de 15 august 2006, iar la data de 28 august 2006 a ieşit din societate cesionând părţile lui sociale inculpatului G.I.F.
Din situaţia reţinută, rezultă că, începând cu luna iulie 2006, când inculpatul G.I.F. a efectuat acte de administrare a SC P.V. SNC Roman, el devenea şi administrator unic la SC F.&T.C. SRL.
Activităţile de administrare la o altă firmă le-a făcut deoarece, la momentul respectiv, pe firma al cărei administrator unic a devenit la data de 28 august 2006, nu mai putea desfăşura activităţi comerciale, deoarece emisese în perioada mai 2006 - iulie 2006, pe seama a doi furnizori, un număr total de 29 file cec, fără a avea acoperire cu disponibil în cont şi care au fost refuzate la plată, fapt ce a dus la intrarea societăţii în incidenţă bancară.
Rezultă deci că, începând cu luna iulie 2006, inculpatul G.I.F. nu mai putea desfăşura activităţi pe firma lui, SC F.&T.C. SRL, intrând în relaţii de colaborare cu firma al cărui administrator era inculpatul A.D., SC P.V. SNC Roman.
La început inculpatul G.I.F. l-a ajutat pe inculpatul A.D. să intre în relaţii cu furnizorii de carne procesată şi produse din carne, pe care i-a avut SC F.&T.C. SRL. Printre aceşti furnizori a figurat şi SC T. 2000 SRL Bacău, având ca administrator pe V.M.
La acest furnizor s-au deplasat ambii inculpaţi, în ziua de 1 iulie 2006, unde inculpatul A.D. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 183, care a fost semnat din partea furnizorului de către V.M. şi din partea beneficiarului SC P.V. SNC Roman de către acesta.
Contractul, cu valabilitate de un an de la data încheierii, viza livrarea de carne bovină şi porcină în carcasă şi preparate din carne. În contract s-a prevăzut că acesta este încheiat pe o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii lui prin comanda beneficiarului. Din declaraţiile martorei V.M. coroborate cu declaraţiile inculpaţilor date în cursul urmăririi penale, rezultă că şi după expirarea perioadei de un an, între părţi au continuat să se deruleze relaţii comerciale în condiţiile stipulate în contract.
Plata mărfii trebuia să se facă în termenul de 40 - 60 zile cu file cec. De la încheierea contractului, a început să se facă livrări, de regulă, cu mijloace de transport ale furnizorului. Documentul de însoţire a mărfii a fost factura. Pentru beneficiar toate facturile au fost semnate de inculpatul G.I.F.
La termenele scadente de 40 - 60 zile, aferent cantităţilor de produse rezultate din facturi, inculpatul A.D. a emis file cec cu sumele ce trebuiau achitate. Filele cec emise, toate au purtat semnătura acestuia şi ştampila cu antetul firmei al cărei administrator era.
Filele cec, o parte erau completate de către inculpatul A.D. la emitere, altele după semnătură şi ştampilă erau completate de către inculpatul G.I.F. şi altele de către delegaţi ai furnizorului, la depunere, spre a fi încasate prin bancă.
B.C.C. - Agenţia Roman, în perioada 20 august 2007 - 27 septembrie 2007, unitate bancară la care era deschis contul SC P.V. SNC Roman, a formulat la Poliţia municipiului Roman mai multe sesizări privind incidente de plată cu filele cec emise de către această firmă în favoarea SC T. 2000 SRL Bacău, ca urmare a lipsei de disponibil în cont.
În cauză, la solicitarea organelor de cercetare penală, Garda Financiară - Secţia Neamţ a efectuat o verificare la SC P.V. SNC Roman privind livrările de mărfuri de către SC T. 2000 SRL Bacău.
La terminarea controlului s-a comunicat că, în evidenţa contabilă a beneficiarului nu s-au înregistrat venituri în sumă de 405.484,30 lei, reprezentând contravaloarea a 19 facturi emise de furnizor şi neînregistrate la beneficiar.
Obligaţiile fiscale către bugetul de stat neevidenţiate şi neachitate au fost stabilite în limita sumei de 119.259,7 lei.
Expertiza contabilă efectuată a stabilit că, în perioada 1 iunie 2006 - 30 iulie 2007, SC P.V. SNC Roman a achiziţionat de la mai mulţi furnizori, printre care figurează şi SC T. 2000 SRL Bacău, carcasă de bovină, viţel şi porc.
De la furnizorul SC T. 2000 SRL Bacău, s-a stabilit că, din totalul sumelor rezultate din facturile emise de 562.947,57 lei, nu au fost înregistrate facturi în sumă de 386.458 lei.
Diferenţa valorică de 176.489,47 lei reprezintă facturi achiziţii carcasă porc, bovină şi viţel, mărfuri recepţionate şi înregistrate în contabilitate, care au fost vândute prin punctul de vânzare cu amănuntul al firmei şi cu facturi fiscale unor persoane fizice şi juridice.
Pentru anul 2007, expertiza contabilă a reţinut că SC P.V. SNC Roman, nu a avut evidenţă contabilă.
Faţă de constatările şi concluziile expertizei contabile rezultă că, din suma de 405.484,30 lei cât rezultă din facturile emise de SC T. 2000 SRL Bacău, SC P.V. SNC Roman datora 386.458 lei, diferenţa de 18.926 lei fiind achitată.
S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că filele cec emise fără acoperire prin participaţia celor doi inculpaţi, au produs furnizorului un prejudiciu în sumă de 386.458 lei.
Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpaţii au emis un număr de 24 file cec fără acoperire, respectiv nr. 55112 emis la data de 13 august 2007, nr. 55111 emis la data de 14 august 2007, nr. 55110 emis la data de 15 august 2007, nr. 55108 emis la data de 17 august 2007, nr. 55109 emis la data de 16 august 2007, nr. 55128 emis la data de 30 august 2007, 338 nr. 55130 emis la data de 28 august 2007, nr. 55131 emis la data de 27 august 2007, nr. 55134 emis la data de 22 august 2007, nr. 55183 emis la data de 14 septembrie 2007, nr. 551150 emis la data de 14 septembrie 2007, nr. 55156 emis la data de 5 septembrie 2007, nr. 55160 emis la data de 7 septembrie 2007, nr. 55161 emis la data de 10 septembrie 2007, nr. 55162 emis la data de 11 septembrie 2007, nr. 55163 emis la data de 12 septembrie 2007, nr. 55182 emis la data de 13 septembrie 2007, nr. 55184 emis la data de 17 septembrie 2007, nr. 55185 emis la data de 18 septembrie 2007, nr. 55186 emis la data de 19 septembrie 2007, nr. 55187 emis la data de 20 septembrie 2007, nr. 55188 emis la data de 21 septembrie 2007, nr. 551189 emis la data de 24 septembrie 2007, nr. 55190 emis la data de 27 septembrie 2007.
Pentru stabilirea vinovăţiei în comiterea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa reţine că atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, martora V.M., care este administratorul părţii civile, a declarat că primea filele cec de la P.V. semnate şi ştampilate, iar marea majoritate erau completate în prezenţa ei de inculpatul G.I.F., cu suma, data scadentă şi beneficiarul. De asemenea, martora a declarat că data scadenţei trecută pe filele cec era posdatată, în funcţie de cum declara inculpatul G.I.F. că vor dispune de provizioane în cont, calculându-se între 40 şi 60 de zile de la livrare.
În contractul încheiat între cele două societăţi, s-a prevăzut ca plata produselor să se facă fie la momentul livrării şi emiterii facturii, fie în termen de 40 - 60 de zile de la livrare, cu obligaţia constituirii de garanţii conform art. 14 din contract, fiind completat de mână „cu file cec", fie prin alte modalităţi. La articolul 14 din contract s-a prevăzut garantarea executării obligaţiei de plată la termen cu bilet la ordin şi nicidecum cu file cec, ştiut fiind că cecul este instrument de plată şi nu de garanţie. Raportat la conţinutul contractului, rezultă că în situaţia plăţii cu file cec, acestea trebuiau emise la data la care urma să se facă plata, chiar dacă aceasta era la 40 sau 60 de zile de la data livrării şi nu să fie emise la câteva zile de la data livrării mărfii, cu o dată ulterioară.
În condiţiile în care la data emiterii cecurilor, administratorul părţii civile cunoştea că societatea emitentă nu avea disponibilul necesar acoperirii cecului în cont, fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, ci ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în acest sens fiind şi Decizia în interesul legii nr. IX din 24 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea deciziei s-a reţinut că în cazul în care beneficiarul are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu poate constitui infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., deoarece lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv inducerea în eroare.
Cu privire însă la infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor, dispoziţie care nu a fost atacată şi, în lipsa unei plângeri, instanţa nu poate cenzura soluţia procurorului. În aceste condiţii nu se poate dispune condamnarea inculpaţilor pentru această infracţiune.
Susţinerile inculpaţilor referitoare la faptul că filele cec au fost emise cu scopul de a o ajuta pe martora V.M. să obţină mai multe credite, pe care să le garanteze cu acestea sunt nefondate, având în vedere că din declaraţiile martorilor C.N., C.C. şi R.O., rezultă că aceste livrări de mărfuri au avut loc. Faptul că certificatele sanitar veterinare de însoţire a mărfurilor nu erau legale nu are relevanţă în cauză, întrucât pentru acest aspect unitatea care livra produsele putea fi sancţionată contravenţional. Inculpatul G.I.F., în susţinerea apărărilor sale, a declarat că martora V.M. le dădea bani fie în numerar, fie cu ordin de plată pentru a acoperi cecurile, însă nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Mai mult decât atât, cu privire la săvârşirea de către V.M. a infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals s-a dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale, soluţie care nu a fost atacată de inculpaţi.
Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa urmează să dispună achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Deşi din oficiu s-a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), având în vedere achitarea inculpaţilor, instanţa nu se va mai pronunţa cu privire la acest aspect.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, deşi partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 504.930,39 lei, reprezentând valoarea cecurilor rămase neacoperite, instanţa urmează să respingă cererea formulată, având în vedere că fapta care ar fi atras răspunderea penală a inculpaţilor nu este o infracţiune de prejudiciu ci de pericol. Partea vătămată are posibilitatea de a recupera, pe cale unei acţiuni civile, prejudiciul cauzat de inculpaţi.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel în termen legal procurorul.
În motivele scrise de apel se arată că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică:
- în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor A.D. şi G.I.F., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, întrucât din probele administrate rezultă pe deplin vinovăţia acestora;
- instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra schimbării încadrării juridice data faptei, prin actul de sesizare din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), invocată din oficiu de către aceasta.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ nr. 1022/P/2007, inculpaţii G.I.F. şi A.D. au fost trimişi în judecată în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se că, în perioada iulie 2006 - august 2007, inculpaţii au emis pentru SC P.V. SNC Roman un număr de 19 file cec, fără acoperire cu numerar disponibil în cont, prejudiciind în acest mod partea civilă SC T. 2000 SRL Bacău cu suma de 504.930,39 lei.
I. Instanţa de fond în mod greşit a dispus achitarea inculpaţilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât probele administrate în cauză dovedesc vinovăţia acestora.
Astfel, începând cu 01 august 2006, inculpatul A.D. a fost împuternicit de P.V. (acţionarul principal al SC P.V. SNC) să o reprezinte în toate relaţiile comerciale.
La data de 24 august 2007, inculpatul A.D. a ieşit din firmă, predând-o în calitate de administrator şi asociat unic inculpatului G.I.F.
Ieşirea în mod legal din societate a inculpatului A.D., la data de 24 august 2007, s-a făcut după ce mai bine de un an inculpatul G.I.F. a participat alături de acesta la activităţile de administrare a firmei.
În acest context, la data de 01 iulie 2006, ambii inculpaţi s-au deplasat la SC T. 2000 SRL Bacău, având-o ca administrator pe V.M., unde inculpatul A.D. a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 183, care a fost semnat din partea furnizorului de către V.M. şi din partea beneficiarului SC P.V. SNC Roman de către acesta.
Contractul cu valabilitate de un an de la data încheierii viza livrarea de carne bovină şi porcină în carcasă şi preparate din carne.
Plata mărfii trebuia să se facă în termenul de 40 - 60 zile, cu file cec. De la încheierea contractului au început să se facă livrări - de regulă cu mijloacele de transport ale furnizorului. Documentul de însoţire a mărfii a fost factura.
Pentru beneficiar toate facturile au fost semnate de inculpatul G.I.F.
La termenele scadente de 40 - 60 zile aferent cantităţilor de produse rezultate din facturi, inculpatul A.D. a emis file cec ce trebuia achitate. Filele cec emise, toate au purtat semnătura acestuia şi ştampila cu antetul firmei al cărei administrator era.
Filele cec, o parte erau completate de către el la emitere; altele după semnătură şi ştampilă erau completate de către inculpatul G.I.F. şi altele de către delegaţi ai furnizorului, la depunere, spre a fi încasate prin bancă.
B.C.C. - Agenţia Roman, în perioada 20 august 2007 - 27 septembrie 2007 - unitate bancară la care era deschis contul SC P.V. SNC Roman, a formulat la Poliţia municipiului Roman un număr de 18 sesizări privind 45 de incidente de plată cu filele cec emise de către această firmă în favoarea SC T. 2000 SRL Bacău.
Pentru lipsă de disponibil în cont, cele 45 file cec în sumă totală de 662.000 lei au fost refuzate la plată.
În cauză, la solicitarea organelor de cercetare penală Garda Financiară - secţia Neamţ a efectuat o verificare la SC P.V. SNC Roman privind livrările de mărfuri către SC T. 2000 SRL.
La terminarea controlului s-a comunicat că în evidenţa contabilă a beneficiarului nu s-au înregistrat venituri în sumă de 405.484,30 lei reprezentând contravaloarea a 19 facturi emise de furnizor şi neînregistrate la beneficiar.
Obligaţiile fiscale către bugetul de stat neevidenţiate şi neachitate au fost stabilite în limita sumei de 119.259,7 lei.
Expertiza contabilă efectuată a stabilit că în perioada 01 iunie 2006 - 30 iulie 2007, SC P.V. SNC Roman a achiziţionat de la mai mulţi furnizori, printre care şi SC T. 2000 SRL Bacău, carcasă de bovină şi porcină.
De la furnizorul SC T. 2000 SRL Bacău s-a stabilit că, din totalul sumelor rezultate din facturile emise de 562.947,57 lei de SC T. 2000 SC. lui SC P.V. SRL nu a înregistrat facturi în sumă de 386.458 lei.
Diferenţa valorică de 176.489,47 lei reprezintă facturi achiziţii carcasă porc, bovină şi viţel, mărfuri recepţionate şi înregistrate în contabilitate, care au fost vândute prin punctul de vânzare cu amănuntul al firmei şi cu facturi fiscale unor persoane fizice şi juridice.
Pentru anul 2007 expertiza contabilă a reţinut că SC P.V. SNC Roman nu a avut evidenţă contabilă.
Faţă de constatările şi concluziile expertizei contabile se va reţine că din suma de 405.484,30 lei cât rezultă din facturile emise de SC T. 2000 SRL Bacău, SC P.V. SNC Roman datora 386.458 lei, diferenţa de 18.926 lei fiind achitate.
Cele 19 file cec emise fără acoperire, prin participarea celor doi inculpaţi, au produs furnizorului un prejudiciu aşa cum este de altfel constituirea de parte civilă.
La folosirea acestor instrumente de plată, cunoscând faptul că nu au disponibil în cont, precum şi faptul că se aflau în interdicţie bancară, inculpaţii au indus în eroare societatea comercială SC T. 2000 SRL Bacău, de la care au achiziţionat marfa, cauzând acesteia prejudicii, fapta inculpaţilor având consecinţe deosebit de grave.
Fapta inculpaţilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice dată faptei în actul de sesizare al instanţei.
II. Instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra schimbării de încadrare juridică dată faptei, prin actul de sesizare.
La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2010, instanţa din oficiu a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), însă nu s-a mai pronunţat, motivând că, având în vedere achitarea inculpaţilor, nu se va mai pronunţa cu privire la aceste aspecte.
În concluzie, a solicitat în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale nr. 6/ P din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Neamţ şi condamnarea inculpaţilor A.D. şi G.I.F., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare şi admiterea acţiunii civile formulată de partea civilă SC T. 2000 SRL Bacău.
Prezent în instanţă în stare de deţinere, inculpatul G.I.F. nu a dorit să dea declaraţii şi nu a solicitat administrarea de probatorii.
Inculpatul A.D. a fost citat cu mandat de aducere la toate adresele cunoscute, fiind de negăsit. S-a procedat şi la citarea sa prin afişare la Consiliul Local Roman, judeţul Neamţ.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, în concordanţă cu elementele de fapt ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, însă interpretarea lor legală este deficitară, iar uneori, chiar contradictorie.
Astfel, în mod nelegal Tribunalul Neamţ nu pronunţă nici o soluţie faţă de schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţie din oficiu, iar asta indiferent de reţinerea sau nu a vinovăţiei inculpaţilor.
Legat de acelaşi aspect, Tribunalul Neamţ a făcut o afirmaţie contrară legii atunci când s-a considerat limitat la încadrarea juridică de înşelăciune, fiind în imposibilitate de a încadra faptele într-o altă infracţiune, pentru care procurorul a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.
Deşi concluzia Tribunalului Neamţ îşi are izvorul în alt procedeu nelegal, de data aceasta folosit de procuror, acela de a dispune două soluţii diametral opuse pentru aceleaşi fapte, deci pentru acelaşi obiect al cercetării penale, pentru infracţiuni care se exclud reciproc, fără a apela la instituţia procesuală a schimbării de încadrare juridică, acest lucru nu însemna pentru instanţă un impediment legal, întrucât obiectul judecăţii îl constituia persoanele şi faptele de care sunt acuzate, potrivit art. 317 C. proc. pen., iar nu încadrarea juridică dată de procuror, care poate fi cea corectă sau nu.
În sfârşit, considerentele pentru care se respinge acţiunea penală contrazic soluţia pronunţată cu privire la latura penală. Se reţine că ar fi vorba de o infracţiune de pericol, doar în ceea ce priveşte latura civilă, pentru ca anterior latura penală să fie soluţionată pentru o infracţiune de prejudiciu. Prima instanţă nu s-a putut hotărî asupra unei infracţiuni şi a dispus în cauză soluţii ce contrazic prevederile art. 346 alin. (2) C. proc. pen., dar, în acelaşi timp, a lăsat deschisă, în considerente, calea acţiunii civile, aceeaşi pe care, totuşi, a respins-o în dispozitiv. Toate aceste motive de netemeinicie şi nelegalitate au condus la desfiinţarea sentinţei penale apelate şi reţinerea cauzei spre rejudecare de instanţa de apel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Curtea a procedat la o nouă analiză a probelor, din care nu a rezultat nici măcar ca început de dovadă că beneficiarul cecurilor ar fi cunoscut că trăgătorul nu are disponibil în cont pentru acoperirea instrumentelor de plată emise. De altfel, din motivarea primei instanţe se înţelege că aceasta sancţionează acea uzanţă comercială de postdatare a cecurilor, în loc de a evalua voinţele reale ale cocontractanţilor în legătură cu natura juridică pe care au înţeles să le-o atribuie.
Astfel, declaraţiile reprezentantului SC T. SRL. Bacău nu fac vorbire de funcţia de garanţie a cecurilor, instrumente al căror rol comercial primordial este cel de plată. Chiar şi inculpaţii, în apărările lor nefondate, nu contestă că la scadenţă cecurile trebuia să aibă acoperire, ci afirmă că provizionul necesar trebuia asigurat de V.M.
În ceea ce priveşte aceste apărări ale inculpaţilor, Curtea a constatat că înscrisurile aflate la dosar (contract, facturi, cecuri, convenţii de creditare, etc.) şi declaraţiile martorului şofer la partea civilă nu confirmă în nici un fel o înţelegere frauduloasă între cei trei. Mai mult, în primele declaraţii, inculpatul A. admite că era posibil ca inculpatul G. să fi recepţionat efectiv marfa, dar el nu are cunoştinţă. În aceste condiţii, varianta susţinută de cei doi inculpaţi nu poate fi reţinută drept credibilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel a apreciat că în cauză sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215, alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., partea civilă fiind indusă în eroare pe parcursul executării contractului de vânzare-cumpărare, prin emiterea instrumentelor de plată pentru achitarea contravalorii cantităţilor produselor de carmangerie furnizată către SC P.V. SNC Roman, instrumente de plată pentru care inculpaţii nu deţineau acoperirea necesară în bancă. Având în vedere că, în acest caz, mijlocul fraudulos se încadrează în varianta alternativă de săvârşire a infracţiunii prevăzută de alin. (4) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), în cauză s-a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul înlăturării alin. (2) al aceluiaşi text incriminator.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor, instanţa a reţinut că A.D. nu avea antecedente penale la data faptelor, iar inculpatul G.I.F. deţinea antecedente ce nu atrag starea de recidivă. În cursul procesului penal în apel cei doi au fost condamnaţi în alte cauze pentru fapte similare, ceea ce denotă o amploare infracţională mult mai mare pe aceeaşi linie de înşelare a partenerilor comerciali şi de sustragere de la plata obligaţiilor de ordin fiscal. Ţinând seama şi de prejudiciul ridicat cauzat părţii civile, ce atrage inclusiv incidenţa elementului circumstanţial agravant al consecinţelor deosebit de grave, precum şi atitudinea lor procesuală de nerecunoaştere a infracţiunilor săvârşite, instanţa se va orienta la pedeapsa de 10 ani închisoare, fără reţinerea de circumstanţe atenuante.
Pe latură civilă, reţinând vinovăţia acestora în producerea pagubei în patrimoniul societăţii furnizoare, vor fi obligaţi inculpaţii la plata daunelor materiale calculate de expertul contabil.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 130 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, împotriva sentinţei penale nr. 6/ P din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. 1043/103/2009, a fost desfiinţată sentinţa penală apelată în totalitate şi s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), au fost condamnaţi inculpaţii A.D., fiul lui G. şi A., domiciliat în Roman, judeţul Neamţ şi G.I.F., fiul lui I. şi G., domiciliat în comuna Horia, judeţul Neamţ, aflat în prezent în Penitenciarul Vaslui, la pedeapsa închisorii de 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 14 şi art.346 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC T. SRL. cu sediul în Bacău, judeţul Bacău şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 386.458 lei, daune materiale.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus comunicarea hotărârii Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ, la data rămânerii definitive.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 300 lei, onorariu avocat oficiu fiecare, F.I. şi G.P.C.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a 2.500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii A.D. şi G.I.F., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În recursul inculpatului A.D. este criticată hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind invocate temeiurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 21, pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.
S-a arătat că, potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, a fost citat la mai multe adrese, dar nu şi prin Administraţia Naţională a Penitenciarelor pentru a se vedea dacă este arestat, astfel că la judecarea cauzei în apel nu a fost prezent, fiind reprezentat de un apărător desemnat din oficiu.
Considerând că judecarea apelului s-a făcut cu lipsă de procedură cu inculpatul A.D., aflat în stare de arest, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimitere cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Dacă se va trece peste acest motiv de casare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a arătat că, faţă de probele administrate în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind elementul subiectiv întrucât nu a avut nici un moment intenţia de a înşela partea civilă, iar motivarea instanţei de fond în acest sens este corectă.
În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei şi coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere circumstanţele personale şi mai ales poziţia sa sinceră.
În recursul declarat de inculpatul G.I.F. a fost criticată hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind invocate temeiurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel şi achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
S-a arătat că filele cecului nu au fost semnate de inculpatul G.I.F., administratorul părţii civile a avut cunoştinţă de faptul că inculpatul nu avea disponibil în cont, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile legii cecului, în acest sens fiind şi Decizia nr. IX/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivele de critică expuse şi de cazurile de casare sus-indicate în recursurile de faţă declarate de inculpaţii A.D. şi G.I.F., Înalta Curte are în vedere cu prioritate că din răspunsul scris al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la cererea instanţei de recurs nr. 33235/ DSDRP din 28 martie 2012 (fila 40 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) rezultă că „numitul A.D., fiul lui G. şi A., se află în Penitenciarul Rahova, a fost arestat la data de 01 septembrie 2011, condamnat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, conform sentinţei penale nr. 328/2010 pronunţată de Judecătoria Roman. În cauză a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 693/2011. Pedeapsa expiră în termen la data de 31 august 2014".
În consecinţă, Înalta Curte are în vedere constatarea ca pertinentă a primei critici invocată de recurentul inculpat A.D., datorat incidenţei cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 teza I C. proc. pen., rezultând fără echivoc că judecata în faţa instanţei de apel a avut loc cu lipsă de procedură la termenul de judecată din 21 octombrie 2011, când a fost pronunţată Decizia recurată, întrucât acest recurent inculpat era deja arestat din data de 01 septembrie 2011 într-o altă cauză penală în care fusese emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 693/2011 al Judecătoriei Roman.
Aşa fiind, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) teza IV C. proc. pen. să se dispună casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bacău, care urmează a proceda la o judecată în condiţii de legalitate, prin conformare la dispoziţiilor art. 177 şi următoarele C. proc. pen. cu referire la locul de citare a inculpaţilor nominalizaţi şi când urmează a fi avute în vedere şi evaluate în mod corespunzător şi celelalte motive de critică expuse de aceştia.
Urmează a se constata că recurentul inculpat A.D. este arestat în altă cauză.
Urmează ca onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru ambii recurenţi inculpaţi, în sumă de 300 lei, să fie suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii A.D. şi G.I.F. împotriva deciziei penale nr. 130 din 21 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bacău.
Constată că recurentul inculpat A.D. este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi în sumă de câte 300 lei se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 25 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 348/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 93/2012. Penal → |
|---|
