ICCJ. Decizia nr. 1291/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1291/2012

Dosar nr. 5701/99/2007

Şedinţa publică din 24 aprilie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 207/2010 a Tribunalului Iaşi, secţia penală, au fost condamnaţi următorii inculpaţi:

1. P.C., născut C.C., poreclit „C.", fiul lui M. şi A., născut în oraşul Hârlău, judeţul Iaşi, domiciliat în satul Satu Nou, comuna Belceşti, judeţul Iaşi, fără forme legale în Comuna Cotnari, cetăţean român, cu studii gimnaziale, fără ocupaţie, recidivist, la următoarele pedepse:

- 6 (şase) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2), C. pen., art. 37 lit. a) şi 33 lit. a) C. pen.;

- 5 (cinci ) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) şi 33 lit. a) C. pen.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 776 din 05 decembrie 2005 a Judecătoriei Hârlău, definitivă prin Decizia penală nr. 199 din 14 martie 2006 a Tribunalului Iaşi, după cum urmează:

- 6 (şase) luni închisoare prin sentinţa penală nr. 776 din 05 decembrie 2005 a Judecătoriei Hârlău, definitivă prin Decizia penală nr. 199 din 14 martie 2006 a Tribunalului Iaşi, pentru săvârşirea la data de 07 august 2004 a infracţiunii prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 74, 76 C. pen. şi

- 6 (şase) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 219 din 19 aprilie 2002 a Judecătoriei Hârlău, menţinută prin Decizia penală nr. 981 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Iaşi şi definitivă prin Decizia penală nr. 136 din 18 aprilie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prin sentinţa penală nr. 776/2005 a Judecătoriei Hârlău.

S-a constatat că faptele deduse judecăţii, comise în perioada septembrie 2003 - februarie 2004, sunt concurente între ele, precum şi cu infracţiunea prevăzută art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 74 lit. c) şi 76 lit. d) C. pen., comisă la 07 august 2004, şi pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 776 din 05 decembrie 2005 a Judecătoriei Hârlău, definitivă prin Decizia penală nr. 199 din 14 martie 2006 a Tribunalului Iaşi, iar acest concurs de infracţiuni a fost realizat în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 219 din 19 aprilie 2002 a Judecătoriei Hârlău, menţinută prin Decizia penală m. 981 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Iaşi şi definitivă prin Decizia penală nr. 136 din 18 aprilie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.

În baza dispoziţiilor art. 36 alin. (2), art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele arătate, precum şi pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 776 din 05 decembrie 2005 a Judecătoriei Hârlău, definitivă prin Decizia penală nr. 199 din 14 martie 2006 a Tribunalului Iaşi. aplicând pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., care s-a cumulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 86⁴ şi 83 C. pen. cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 219/2002 a judecătoriei Hârlău, aplicându-se pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pedeapsă rezultantă de executat pentru inculpatul P.C. - 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului P.C. drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru inculpatul P.C. s-a dedus perioada deja executată, de la 09 mai 2006 până la 23 ianuarie 2007 şi durata reţinerii şi arestării preventive, de la de la 20 martie 2006 la 07 septembrie 2007.

2. P.M., fiica lui V. şi E., născută în localitatea Hârlău, judeţul Iaşi, domiciliată în satul Satu Nou, comuna Belceşti, judeţul Iaşi fără forme legale în Comuna Cotnari, cetăţean român, cu studii medii, căsătorită, fără antecedente penale, fără ocupaţie, iară loc de muncă, la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea ni. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) şi 33 lit. a) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. inculpata P.M. va executa pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei P.M. drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 din pedeapsa rezultantă pentru inculpata P.M., de 5 ani închisoare, s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 martie 2006 la data de 21 iulie 2007.

3. M.C.C., porecla „P.", fiul lui l. şi G., născut în comuna Belceşti, judeţul Iaşi, domiciliat în satul şi comuna Belceşti, cetăţean român, cu studii medii, administrator la SC L. SRL, recidivist, la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. b) şi 33 lit. a) C. pen.:

- 6 (şase) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza 1, alin. (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. b) şi 33 lit. a) C. pen.

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) şi 33 lit. a) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul M.C.C. va executa pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complimentară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului M.C.C. drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 din pedeapsa rezultantă pentru inculpatul M.C.C. de 6 ani închisoare s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive, de la 20 martie 2006 la data de 07 septembrie 2007.

4. M. (B.) M., fiica lui C. şi E., născută în localitatea Hârlău, domiciliată în satul şi comuna Belceşti, judeţul Iaşi, cetăţean român, cu studii medii, necăsătorită, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. inculpata M. (fostă B.) M. va executa pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complimentară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei M. (fostă B.) M. drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 din pedeapsa rezultantă pentru inculpata M. (fostă B.) M. s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive, de la 20 martie 2006 la data de 21 iulie 2007.

5. M.M., poreclit „M." fiul lui V. şi V., născut în localitatea Hârlău, judeţul Iaşi, domiciliat în Iaşi, str. şoseaua Păcurari - cetăţean român, cu studii medii, de profesie muncitor, cunoscut cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 6 (şase) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.;

- 5 (cinci ) ani şi 6(şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul M.M. va executa pedeapsa de 6(şase) ani închisoare şi pedeapsa complimentară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului M.M. drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 din pedeapsa rezultantă pentru inculpatul M.M. de 6 ani închisoare s-a scăzut durata reţinerii şi arestării preventive, de la 29 martie 2006 la data de 07 septembrie 2007.

6. M. (născută M.) A.M., fiica lui E.V. şi E., născută în localitate Belceşti, judeţul Iaşi, domiciliată în satul şi comuna Belceşti, judeţul Iaşi, cunoscută cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 5 (cinci ) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. inculpata M. (născută M.) A.M. va executa pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complimentară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei M. (născută M.) A.M. drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen.

7. N.C., poreclit „B.", fiul lui A. şi D., născut în Belceşti, jud. Iaşi, domiciliat în satul şi comuna Belceşti, judeţul Iaşi, recidivist, la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul N.C. va executa pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complimentară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului N.C. drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen.

8. C. (fost B.) V. fiul lui C. şi G., născut la data de 30 aprilie 1970 în comuna Belceşti, judeţul Iaşi, domiciliat în satul şi comuna Belceşti, judeţul laşi, necunoscut cu antecedente penale la următoarele pedepse:

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., a art. 74 alin. (2) şi 76 lit. b) C. pen.;

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. 33 lit. a) C. pen., a art. 74 alin. (2) şi 76 lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul C. (fost B.) V. va executa pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complimentară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului C. (fost B.) V. drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen.

9. C.M., fiica lui M. şi M., născută în localitatea Belceşti, judeţul Iaşi, domiciliată în satul şi comuna Belceşti, judeţul Iaşi, cetăţean român, cu studii medii, de profesie administrator, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., a art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. inculpata C.M. va executa pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complimentară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei C.M. drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 357 C. proc. pen. s-a constatat că prin încheierile de şedinţă din prezentul dosar, pronunţate la data de 21 iulie 2007 şi, respectiv, 06 septembrie 2007, s-a luat faţă de inculpaţii P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., măsură care, potrivit legii, durează până la soluţionarea definitivă a cauzei.

S-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 136 alin. (1) litera b C. proc. pen. luate faţă de inculpaţii P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M., revocare executorie la rămânerea definitivă a prezentei sentinţei.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpata P.M. suma de 1.500 de euro sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate G. (născută „C.") L.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii P.M. şi P.C., suma de 6.000 de euro, câte 3.000 de euro sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, de la fiecare inculpat, obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate R.E.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii M.C.C. şi M. (fostă B.) M. suma de 12. 000 de euro obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate V.OG, câte 6.000 de euro sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, de la fiecare inculpat.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii M.C.C. şi M. (fostă B.) M. suma de 3.700 de euro, câte 1.850 de euro de la fiecare inculpat sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate L.G.E.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpata M. (fostă B.) M. suma de 1.120 de euro sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate Z.V.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii M.M. şi M. (născută M.) A.M. suma de 2.000 de euro, obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate M. (fostă U.) P.O. câte 1.000 de euro de la fiecare inculpat sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii M.M., M. (născută M.) A.M. şi N.C. suma de 20.000 de euro obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate C. (fostă D.) A.F., câte 6.666 de euro de la fiecare inculpat sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii M.M., M. (născută M.) A.M. şi N.C. suma de 5.000 de euro, obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate H.A.M., câte 1.666 de euro de la fiecare inculpat sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii.

În temeiul dispoziţiilor ari 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii M.M., M. (născută M.) A.M. şi N.C. suma de 45.000 de euro, câte 15.000 de euro de la fiecare inculpat. obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate C. (fostă C.) A.N.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii C.M. şi C. (fost B.) V. suma de 16.500 de euro obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate I.V., câte 8.250 de euro de la fiecare inculpat.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ. s-a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de G. (născută C.) L., fiica lui G. şi M., născută la data de 18 februarie 1983 în oraşul Târgu Frumos, judeţul Iaşi, domiciliată în satul Giuleşti, comuna Boroaia. judeţul Suceava.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ. s-a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de R.E. - fiica lui G. şi M., născută la data de 22 august 1981 în oraşul Hârlău, judeţul Iaşi.

S-a luat act că partea vătămată V.OG- fiica lui G. şi G., născută la data de 18 septembrie 1985 în mun. Vaslui, judeţul Vaslui, domiciliată în satul Buhăieşti, comuna Vultureşti, judeţul Vaslui, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a luat act că partea vătămată L.G.E., fiica lui C. şi M., născută în Iaşi, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de Z.V. - fiica lui V. şi V., născută la data de 2 mai 1986 în comuna Bivolari, judeţul Iaşi, domiciliată în satul Răuseni, comuna Răuseni. judeţul Botoşani, fără forme legale în comuna Ştefăneşti, judeţul Botoşani. Au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.C.C. şi M. (fostă B.) M. la plata sumei de 3.000 de euro prin echivalent în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, către partea civilă Z.V., cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

S-a luat act că partea vătămată M. (fostă U.) P.O. - fiica lui P. şi F., născută la data de 18 ianuarie 1983, domiciliată în municipiul Câmpulung Moldovenesc, str. Soarelui, judeţul Suceava, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de C. (fostă D.) A.F. - fiica lui T. şi T., născută în laşi. Au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.M., M. (născută M.) A.M. şi N.C. la plata sumei de 10.000 de euro prin echivalent în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii către partea civilă C. (fostă D.) A.F., cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

S-a luat act că partea vătămată H.A.M. fiica lui C. şi G. născută în satul şi comuna Comarna, judeţul Iaşi, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de C. (fostă C.) A.N. - fiica lui G. şi A., născută în laşi. Au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.M., M. (născută M.) A.M. şi N.C. la plata sumei de 10.000 de euro prin echivalent în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii către partea civilă C. (fostă G.) A.N., cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

S-a luat act că partea vătămată I.V. - fiica lui V. şi G. născută în Iaşi, domiciliată în comuna Tomeşti, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul dispoziţiilor art. 357 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. s-au menţinut măsurile asigurătorii constând în sechestrul impus asupra sumelor de:

- 2265 de euro, ridicate la 20 martie 2006 de la inculpaţii C.M. şi C. (fost B.) V.;

- 128 de RON, 20 de euro şi 5 lire sterline, 45 de grame de bijuterii (individualizate în procesul - verbal încheiat la data de 24 martie 2006 - fila 584 - d.u.p. 413D/P/2006) ridicate la 20 martie 2006 de la P.M. şi P.C.;

- 3.000 de RON şi 20 de euro, ridicate la 20 martie 2006 de la M.C.O. la data de 20 martie 2006, măsuri dispuse prin ordonanţa procurorului nr. 18D/P/2005 din 30 martie 2006.

În temeiul dispoziţiilor art. 357 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 181D/P/2005 din 10 aprilie 2006, constând în sechestrul asigurător asupra următoarelor bunuri:

- cota indiviză deţinută de M.C.C. asupra imobilului Brutărie în suprafaţă de 348 de m.p. situat în teritoriul administrativ intravilan al satului Belceşti, deţinut conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 924 din 06 decembrie 2005 de către notarul public din localitatea Belceşti, E.B.;

- cota indiviză deţinută de către inculpata M. (fostă B.) M. asupra imobilului apartament, situat în satul Tomeşti, comuna Tomeşti, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 17 februarie 2005 la B.N.P. - C.C.

- imobilul situat în comuna Cotnari, judeţul Iaşi, apartament, judeţul Iaşi, aparţinând inculpatului P.C. conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 11 septembrie 2003 de către B.N.P. - G.P. din comuna Cotnari, judeţul Iaşi.

- imobilul situat în Iaşi, str. Păcurari, aparţinând inculpaţilor M.M. şi M. (născută M.) A.M., conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 20 iunie 2003 la B.N.P. - B.D., intabulat în cartea funciară a municipiului Iaşi.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpaţii P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M. şi M.A.M., B.V. şi C.M. sunt născuţi şi au locuit până în anul 2003, locuind, de altfel, şi în prezent (cu excepţia inculpatei M.A.M.) în localitatea Belceşti, judeţul Iaşi. Fiind de vârste apropiate, cei 9 inculpaţi au dezvoltat relaţii apropiate, facilitate şi de dorinţa lor comună de acumulare patrimonială facilă. Inculpaţii sunt în prezent căsătoriţi între ei, soţii B., soţii P., soţii M., soţii C., având înainte de 2003 statutul de prieteni sau concubini, cu excepţia soţilor Pânzaru, care erau deja căsătoriţi. Legăturile dintre aceste persoane au avut la baza rudenia, afinitatea şi vecinătatea (M.C. este vecin cu C.M., C.M., fratele inculpatei C.M. este căsătorit cu sora M.P., N.C. este rudă îndepărtată cu B.V.)

În perioada 2002 - 2003, inculpaţii arătaţi au plecat în afara graniţelor ţării, căutând modalităţi de a realiza venituri consistente. Din referatele de evaluare întocmite de consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi rezultă că, în comunitate, inculpaţii sunt cunoscuţi ca persoane cu venituri consistente, dubioase şi de temut, despre inculpatele C.M., M. (fostă B.) M., P.M. şi M.A.M. cunoscându-se că în acea perioadă ar fi practicat prostituţia sub tutela actualilor lor soţi - inculpaţii din prezenta cauză.

Fără a putea atribui vreunuia dintre inculpaţi iniţiativa constituirii grupului, din cauza atitudinii nesincere a acestora, în anul 2003, toţi cei 8 inculpaţi, ajutându-se reciproc şi colaborând. au constituit un nucleu cu preocupări infracţionale. Având perspectiva dobândirii unor venituri consistente din traficul de tinere în vederea practicării prostituţiei, cei 8 inculpaţi au luat hotărârea de duce în Italia tinere românce în vederea practicării prostituţiei, sumele de bani obţinute de acestea urmând să revină în totalitate inculpaţilor.

Fiecare dintre cele 4 cupluri urmărea să exploateze, exclusiv, cât mai multe tinere, fără a împărţi veniturile fiecăreia între ele, însă colaborarea lor, ajutorul reciproc condiţiona succesul transportării, cazării, supravegherii tinerelor în vederea realizării scopului comun - obţinerea de venituri din practicarea prostituţiei de către tinere nevoiaşe şi lipsite de instruire şi ajutor, fără vreo consecinţă negativă pentru inculpaţi. Sub acest aspect, din derularea evenimentelor în ceea ce priveşte transformarea fiecărei victime într-un obiect, aducerea ei la stare de aservire şi dependenţă faţă de inculpaţi, rezultă modalitatea comună de operare şi faptul că inculpaţii au acţionat în mod organizat, având fiecare atribuţii specifice fără de care succesul întregii activităţi infracţionale nu putea fi realizat.

Într-o primă etapă, inculpaţii, în cuplu sau bărbaţii împreună se deplasau în diverse localităţi din Moldova, identificau tinere despre care se ştia că ar dori să plece în străinătate la muncă, care nu aveau cunoştinţe despre modul de călătorie transfrontalieră, care aveau situaţii financiare precare, nu aveau educaţie, proveneau din familii numeroase şi cu mari dificultăţi financiare, uşor de manipulat şi convins numai prin perspectiva unui câştig consistent. Inculpaţii le propuneau tinerelor să plece în străinătate cu ajutorul lor ; în funcţie de atitudinea fetelor, unora li se comunica faptul că în străinătate urmau să practice prostituţia, altora li se promiteau locuri de muncă în baruri, fabrici şi locuinţe particulare, unde ar fi trebuie să lucreze ca şi dame de companie. chelneriţe, muncitoare, îngrijitoare de copii sau de persoane în etate. De fiecare dată însă fetele erau înşelate, chiar în ipoteza în care li se spunea că vor practica prostituţia, întrucât li se crea perspectiva libertăţii şi a unor venituri considerabile pentru ele, perspectivă esenţial diferită de statutul lor real de persoane aservite, aduse în situaţii critice - prostituate de stradă care nu primeau nici o sumă din cele obţinute, fără documente de identitate, într-o ţară străină în care nu aveau abilităţi de comunicare, menţinute la limita subzistenţei prin furnizarea hranei şi a unui loc în care să doarmă.

Între localitatea de domiciliu situată în judeţele Iaşi, Vaslui, Botoşani, Suceava şi localitatea Padova, traseul tinerelor victime este comun: racolarea în localitatea de domiciliu prin ademenire, cazarea temporară într-un apartament în municipiul Iaşi până la procurarea documentelor de călătorie, transportul rutier pe ruta Iaşi - Padova realizată de inculpaţi, cazarea fetelor în localitatea Padova pe strada Vigo DArzere, în imobilul deţinut de D.A. - un proxenet din Republica Moldova, conducerea victimelor pe Via Alessandro Manzoni şi Gattamelata, negocierea cu clienţii, preluarea sumelor de bani, supravegherea lor, exercitarea de presiuni fizice şi psihice pentru menţinerea victimelor sub control. Pe acest traseu, fetele fiecărui cuplu de inculpaţi interacţionau şi cu ceilalţi din grup.

Activitatea inculpaţilor P.M. şi P.C.: Inculpaţii P.M. şi P.C. au obţinut suma de 7.500 de euro din exploatarea sexuală a părţilor vătămate G.L. şi R.E. Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu este corectă şi dovedită cu mijloacele de probă administrate.

Partea vătămată G.L. (fosta G.), în vârstă de 20 de ani, cu studii medii. născută în localitatea Boroaia, judeţul Suceava, a fost racolată în noiembrie 2003 prin înşelăciune de către P.C. şi P.M. Tânăra provine dintr-o familie cu o situaţie financiară extrem de precară, tatăl său decedând în urmă cu mai mulţi ani. La sfârşitul lunii noiembrie a anului 2003, într-o zi, aflându-se într-o staţie de autobuz din localitatea Târgu Frumos şi îndreptându-se spre localitatea Balş a fost abordată de către inculpatul P.C. ce i-a pus mai multe întrebări legate de situaţia ei familială şi profesională. El i-a propus să îi faciliteze deplasarea în străinătate unde. sub protecţia lui, urma să practice prostituţia, beneficiile obţinute urmând a fi împărţite în mod egal. Dată fiind situaţia sa materială precară, partea vătămată a acceptat, iar inculpatul P.C. a achitat toate taxele necesare eliberării paşaportului. Până la plecarea în Italia, în intervalul de timp de o lună şi jumătate, inculpatul P.C. i-a câştigat încrederea tinerei dându-i mici sume de bani, de 500.000 - 600.000 ROL, fără a-i cere nimic în schimb şi a vizitat-o, împreună cu inculpata P.M. la locuinţa sa din comuna Balş. P.C. s-a oferit să efectueze demersurile necesare pentru obţinerea documentelor de călătorie, suportând şi costurile inerente.

După efectuarea demersurilor legale privind obţinerea documentelor, partea vătămată a fost condusă în municipiul Iaşi de către inculpaţii P.C. şi M., care au luat-o cu un autoturism de la domiciliu. În Iaşi a locuit într-un apartament din Păcurari împreună cu inculpaţii P.C., P.M., M.C.C., B.M. şi partea vătămată Z.V. despre care a aflat că era minoră. Aceasta din urmă fusese racolată în acelaşi scop.

După ce a petrecut o noapte în apartamentul din Iaşi, G.L. a fost urcată într-un tren împreună cu toate persoanele menţionate mai sus şi transportată până la Arad, biletele de tren fiind cumpărate de P.C. care îi ţinea şi paşaportul. După o noapte petrecută la Arad, la o pensiune, împreună cu aceleaşi persoane, la data de 10 februarie 2004, G.L. împreună cu inculpata P.M. au urcat într-un microbuz cu destinaţia Padova, în acelaşi microbuz urcând şi Z.V., însoţită de B.M. Din discuţiile purtate între inculpaţi, partea vătămată a înţeles că M.C.C. şi P.C. urmau să se deplaseze spre Timişoara „unde mai aveau alte fete pe care să le ducă în Italia". În localitatea Padova, G.L. a fost cazată în imobilul lui D.A.

A doua zi după ce a ajuns în Italia, partea vătămată a fost scoasă în stradă de inculpata P.M., care se prostitua şi ea în intervalul orar 21.00 - 7.00. Inculpata P.M. era cea care aborda clienţii, dădea părţii vătămate prezervative, încasa banii obţinuţi în urma practicării de raporturi şi relaţii sexuale de către G.L.

În continuare, partea vătămată G.L. a urmat acelaşi itinerar ca şi cel descris de către partea vătămată Z.V., în oraşul Padova prostituându-se circa şapte nopţi în beneficiul inculpaţilor P.C. şi P.M. care au cules în totalitate beneficiile materiale rezultate de pe urma acestei prestaţii, respectiv, circa 1.500 de euro.

După cele şapte nopţi fiind nemulţumită de condiţiile în care trăia, de „munca" pe care o făcea şi de faptul că nu fusese remunerată în nici un fel, partea vătămată a fugit din hotelul în care era cazată profitând şi de împrejurarea potrivit căreia paşaportul său fusese lăsat la recepţia hotelului.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 1.500 de euro pe care a obţinut-o din practicarea prostituţiei, apreciind că este îndreptăţită la această sumă, fiind „vorba de munca sa, de corpul său".

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor sale cu cele date de partea vătămată Z.V., cu aspectele consemnate în procesele - verbale de prezentare pentru recunoaştere întocmite de organele de cercetare penală, în procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate.

Partea vătămată G.L. a recunoscut după fotografii pe inculpaţii P.C. şi P.M., M.C.C. şi B.M., în prezenţa martorilor asistenţi (filele 107- 128 - d.u.p.).

În faţa instanţei de judecată, partea vătămată G.L. a menţinut declaraţiile date în cursul urmării penale, a relatat liber evenimentele petrecute în anii 2003 - 2004. Pentru a-şi proteja viaţa de familie pe care a dobândit-o între timp, partea vătămată G.L. a încercat să disimuleze intenţia sa de a practica prostituţia, intenţie pe care a afirmat-o în mod repetat în cursul urmăririi penale, exprimând regretul că, pe fondul lipsurilor materiale şi al influenţei inculpaţilor a acceptat o astfel de variantă imorală de procurare a veniturilor necesare traiului.

Partea vătămată a descris în faţa instanţei de judecată modalitatea exactă în care se racolau clienţii şi modul în care se desfăşura viaţa sa de zi cu zi. Astfel, partea vătămată a declarat că nu cunoştea limba italiană, că paşaportul său rămăsese la recepţia hotelului, că nu putea intra în hotel decât la ora 7 dimineaţa, astfel că uneori dormea pe bănci din parc după ora 5 dimineaţa, că primea mâncare de la P.M. şi B.M., că nu i se permitea să păstreze vreo sumă de bani, că i se reproşa de către inculpata P.M. că aduce prea puţini bani, fiind ameninţată cu „sosirea băieţilor", urmând „să vadă ce va păţi". Partea vătămată a mai declarat că începând cu cea de-a patra noapte a început să discute cu Z.V. în vederea găsirii unei modalităţi de a fugi şi că a profitat de bunăvoinţa unui client care a ajutat-o să-şi recupereze paşaportul şi să fugă în România, acesta plătindu-i şi biletul de transport până în România.

Declaraţiile părţii vătămate se coroborează pe deplin cu cele ale părţii vătămate Z.V. Şi aceasta din urmă - „fata cuplului B. - M." - a descris acelaşi traseu, acelaşi modalitate de racolare a clienţilor, aceeaşi modalitate de deposedare de către inculpaţi a sumelor de bani pe care le obţinea, acelaşi trai de zi cu zi şi aceeaşi dorinţă de evadare din umilinţă. Z.V. a povestit modalitatea în care P.M. se comporta cu G.L., luându-i paşaportul, luându-i toţi banii câştigaţi, afişând o atitudine neechivocă de dominare a părţii vătămate, care a fost lipsită de libertatea de mişcare şi de libertate sexuală.

Partea vătămată G.L., la fel ca toate celelalte părţi vătămate din prezenta cauză au declarat că preţul unui raport sexual era de 30 de euro, că în medie, avea 6-7 clienţi pe noapte, astfel încât suma de 1.500 de euro pe care partea vătămată declară că a câştigat-o pentru inculpaţi apare ca fiind corectă.

Din declaraţiile părţilor vătămate G.L. şi Z.V. rezultă că inculpaţii le-au adus la stadiul de aservire; aflate într-o ţară străină a cărei limbă nu o cunoşteau, tară documente de identitate şi călătorie, fără bani, părţile vătămate nu aveau altă soluţie decât de a accepta umilinţa şi sclavia până la găsirea unei soluţii de a se salva.

Din relaţiile furnizate de autorităţile italiene a rezultat că P.C. şi P.M. au fost cercetaţi de Poliţia din Padova, la plângerea numitei C.A., pentru trafic de persoane, P.M. fiind prinsă de autorităţi, ocazie cu care a declarat că se numeşte V.L. din Rusia.

Audiaţi în calitate de martori în dosarul penal privind pe inculpatul D.A. inculpaţii P.C. şi P.M. au declarat că au închiriat o cameră din imobilul acestuia, dar că nu au avut cunoştinţă despre activităţile acestuia.

Dosarul penal privind pe D.A. nu a putut fi conexat la prezenta cauză întrucât, în această cauză a intervenit o hotărâre definitivă până la discutarea cererii de conexare formulate de inculpaţii P.C. şi P.M., urmată de trimiterea cauzei spre rejudecare şi reluarea urmării penale.

Partea vătămată R.E. avea în anul 2003 vârsta de 22 de ani, era divorţată, avea un copil minor şi nu avea o ocupaţie stabilă.

La începutul lunii septembrie 2003, prin intermediul unei cunoştinţe ea l-a cunoscut pe inculpatul P.C. care i-a propus să-i faciliteze plecarea în Italia, unde urma să îi găsească un loc de muncă în calitate de chelner. Ea a acceptat iar în cursul unei discuţii ulterioare, inculpatul i-a spus că poate să-i găsească loc de muncă în calitate de damă de companie într-un bar de noapte, această activitate neimplicând activitatea de prostituţie, veniturile ei situându-se în jurul sumei de până la 500 euro pe noapte, ea nefiind de acord cu această propunere. La insistenţele repetate ale inculpatului P.C., partea vătămată R.E. a acceptat propunerea şi a fost condusă de către inculpat în Iaşi unde a fost cazată într-un apartament, aici cunoscându-i pe inculpatul M.C.C. şi pe numita L.G.E.

În ziua de 26 septembrie 2003 partea vătămată a plecat către Italia împreună cu inculpaţii P.C. şi M.C.C. precum şi cu numita L.G.E.

Pe data de 29 septembrie 2003, partea vătămată a ajuns în Padova unde a fost cazată într-un imobil situat pe strada Vigo DArzere unde se mai aflau inculpatele B.M. şi P.M. precum şi partea vătămată V.OG şi numitele C.A., M.L. şi H.R.I. Ea l-a întrebat pe P.C. unde se afla barul unde urma să lucreze acesta i-a comunicat că de fapt trebuia să se prostitueze. Neavând paşaportul asupra ei, care era deţinut de către traficanţi, neavând bani şi necunoscând limba italiană, partea vătămată R.E. a fost nevoită să accepte, prostituându-se circa două luni pe Via Manzzoni. Banii câştigaţi de ea, circa 6.000 de euro, au fost însuşiţi de către soţii P.C. şi P.M. Partea vătămată relatează că în perioada şederii ei în acel imobil erau stabilite reguli stricte de către inculpaţii P.C. şi M.C.C. în sensul că fetele nu puteau ieşi din imobil decât seara după orele 21 când erau conduse în locul unde trebuiau să se prostitueze de către inculpatele B.M. şi P.M. Ea mai arată că imobilul respectiv era închiriat de către un cetăţean din Republica Moldova pe numele D.A. care supraveghea de asemenea mai multe fete care se prostituau, dintre acestea ea recunoscând după fotografie pe numita M.L. Pe de altă parte, partea vătămată a recunoscut din fotografiile prezentate mai multe fete care se prostituau alături de ea, respectiv: V.OG, H.R.I., L.G.E. - se prostituau pentru B.M. şi M.C.C.; C.A. - se prostitua în folosul inculpaţilor P.C. şi P.M.

Partea vătămată a fost surprinsă la un moment dat de către poliţia din Padova în stradă şi reţinută, ea declinându-şi, conform indicaţiilor primite de la traficanţi, o altă identitate respectiv B.P. din Rusia - acesta este numele pe care l-a indicat în declaraţia sa şi partea vătămată V.OG

Partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 6.000 de euro, obţinută din practicarea prostituţiei, apreciind că este îndreptăţită să obţină suma de bani menţionată.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor sale cu cele date de celelalte părţi vătămate şi în special de partea vătămată L.G.E., cu aspectele consemnate în procesele - verbale de prezentare pentru recunoaştere întocmite de organele de cercetare penală, în procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate.

Partea vătămată R.E. a recunoscut după fotografii pe inculpaţii P.C. şi P.M., precum şi pe D.A., în prezenţa martorilor asistenţi. (filele 144- 158 - d.u.p.)

Din procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate rezultă cu afirmaţiile părţii vătămate R.E. sunt adevărate. Potrivit acestor documente, ea a părăsit România prin punctul de trecere a frontierei Turnu la data de 29 septembrie 2003 împreună cu L.G.E. şi cu inculpaţii P.C. şi M.C.C., întorcându-se în ţară singură, la data de 16 decembrie 2003, aşa cum însăşi a declarat.( filele 137-144). Partea vătămată R.E. a arătat că în cursul şederii în apartamentul din Padova erau impuse reguli stricte de către de către P.C. şi M.C.C. în sensul că fetele puteau ieşi din casă numai doar seara, paşapoartele se aflau mereu asupra traficanţilor, hainele pentru fetele care se prostituau erau cumpărate de P.M. şi B.M., care făceau şi mâncare. Partea vătămată i-a recunoscut după fotografie pe toţi cei menţionaţi, precum şipe D.A., pe care l-a indicat ca proprietar al imobilului de locuit, care obţinea bani cu titlul de chirie, dar şi din practicarea prostituţiei de către numita M.L. (filele 144-158). Cu privire la activitatea inculpaţilor, la fel ca şi G.L., partea vătămată R.E. a arătat că P.C. şi P.M. o protejau pe ea şi pe C.A.. Declaraţia sa corespunde adevărului, dat fiind că cei doi inculpaţi menţionaţi au fost reţinuţi în Italia. la plecarea acesteia.

Declaraţia părţii vătămate R.E. se coroborează pe deplin cu cea dată de L.G.E., traficată şi ea, care a confirmat datele privind cazarea în Iaşi, transportul părţii vătămate R.E., cazarea în Italia şi activitatea de prostituţie desfăşurată, precum şi regulile de conduită în imobil, relaţiile stabilite între cei care locuiau în acelaşi imobil, precum şi relaţiile acestora cu numitul D.A., pe care aceasta l-a indicat ca şi proxenet, arătând că inculpaţii P.C. şi M.C.C. aveau obligaţia „să-i dea lui D.A. o fată pentru a se prostitua pentru el, la fiecare două fete care se prostituau în beneficiul lor. L.G. a arătat că ea a devenit una dintre aceste fete „date lui D.A.". însăşi expresia folosită de partea vătămată L.G. este edificatoare pentru înţelegerea modului în care inculpaţii din prezenta cauza priveau „fetele aflate sub tutela inculpaţilor" pe „le dădeau" ca pe obiecte, drept monedă de plată a chiriei numitului D.A.

R.E. nu a putut fi audiată pe parcursul cercetării judecătoreşti.

În cursul urmăririi penale inculpaţii P.C. şi P.M. nu au dat declaraţii. Analizate în lumina dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen., declaraţiile date în inculpaţi în cursul cercetării judecătoreşti nu pot servi la aflarea adevărului întrucât nu se coroborează cu niciuna dintre probele administrate. întrucât aceştia cunoşteau că figurează înscrişi în procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate, ei au declarat că R.E. a fost amanta lui P.C. şi, pentru că acesta se deplasa des în Italia, l-a însoţit până în Italia cu intenţia de a se deplasa în Franţa. Cu această ocazie, i-a fost prezentată inculpatei P.M. Pe lângă faptul că prezentarea de către P.C. a amantei L. soţiei P.M. este puţin credibilă şi că ruta România - Franţa nu trece în mod obişnuit prin Italia, instanţa reţine că declaraţiile coroborate ale părţilor vătămate exclud apărarea inculpaţilor nesusţinută de niciun mijloc de probă. P.M. a declarat că a cunoscut pe R.E. sub numele de C. Partea vătămată C.A.N., care a ajuns în Italia aproximativ în aceeaşi perioadă cu R.E., la data de 10 august 2003 şi a stat mai mult de două luni, a declarat că P.C. şi P.M. o protejau pe „C.", pe care descris-o ca fiind din Deleni, şatenă, tuns scurt, având 1,70 m înălţime, şi despre care ştia că are acasă un copil". Inculpaţii au găsit o explicaţie şi pentru apropierea lor de numita C.A., declarând că aceasta este verişoară inculpatei P.M., fără a produce o dovadă în acest sens şi fără a furniza vreo explicaţie faptului dovedit că C.A. i-a reclamat pe soţii P. şi pe D.A. în faţa autorităţilor italiene pentru trafic de persoane în vederea practicării prostituţiei. Partea vătămată M.P.O. le-a indicat atât pe G.L., cât şi pe L.G.E., dar şi pe R.E., C.L., Z.V. şi alte fete printre cele care practicau prostituţia, controlate fiind de inculpaţi şi care locuiau în imobilul lui D.A., (declaraţie fila 161). Partea vătămată I.V., traficată în acelaşi scop, transportată în Italia de B.V. şi de C.M. în luna august 2003 şi care a s-a aflat pe teritoriul Italiei în acelaşi timp cu R.E. a declarat că pentru P.C. şi P.M. se prostituau R.E. şi C.A. (declaraţie fila 87-d. u.p.).

Faptele inculpaţilor P.C. şi P.M. care, în anul 2003 au racolat, transportat şi găzduit părţile vătămate G. (fosta C.) L. şi R.E. în scopul exploatării lor sexuale, în oraşul italian Padova, obţinând beneficii materiale în sumă de aproximativ 7.500 euro întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul P.C.

Inculpatul P.C. este recidivist postcondamnatoriu, el fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Arad la pedeapsa închisorii de 1 ani şi o lună cu aplicarea art. 86¹ C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat din care a fost scăzută perioada de arest preventiv stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni (sentinţa penală nr. 219 din 19 aprilie 2002 a Judecătoriei Hârlău) - fila 438.

Inculpaţii P.C. şi P.M. s-au apărat afirmându-şi cu putere nevinovăţia, dar au solicitat în cursul cercetării judecătoreşti şi al dezbaterilor schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul P.C. din infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin OUG nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) şi 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar pentru inculpata P.M. din infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin OUG nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Ei au solicitat achitarea sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnarea lor pentru săvârşirea infracţiunii de „proxenetism" la pedeapsa închisorii, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., apreciind că pedeapsa poate fi redusă sub minimul special prevăzut de textul de încriminare, în condiţiile în care instanţa va constata împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante. Au mai solicitat suspendarea executării pedepsei pe care instanţa o va aplica inculpaţilor sub supraveghere, conform art. 86¹ C. pen. şi luarea unor măsuri de supraveghere în baza art. 86² C. pen.

Au arătat inculpaţii că „probele administrate în cauză - cu referire în exclusivitate la declaraţiile martorelor victimă - atestă că raportat la situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, părţile vătămate G.L. şi R.E. nu au fost constrânse să întreţină relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi, nefiind ameninţate prin violenţă sau alte forme de constrângere, fraudă sau înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra.

În cazul de faţă, din declaraţiile celor două martore - victimă R.E. ce a fost ascultată doar în faza de urmărire penală şi G.L., audiată nemijlocit şi în faţa instanţei, rezultă că aceste persoane au fost informate de la început cu privire la activităţile ce urmau a fi prestate în străinătate unde, respectiv faptul că urmau să practice prostituţia.

Probatoriul administrat în cauză atestă că cele două părţi vătămate au acceptat necondiţionat propunerile avansate de inculpatul recrutor P.C. Astfel, presupusa „recrutare" s-a făcut cu acordul „martorelor - victimă" pe baza unui consimţământ valabil exprimat şi în înţelegere cu inculpatul P.C.

Din declaraţiile presupuselor victime date în faţa organelor judiciare nu a rezultat că acestea să fi fost silite, forţate ori obligate de soţii coinculpaţi P. pentru a face anumite lucruri pe care de bună voie nu le-ar fi făcut, sau să aibă o anumită conduită ori un altfel de comportament, împotriva voinţei lor.

În cauza de faţă, solicită a se avea în vedere faptul că elementul esenţial de diferenţiere între infracţiunea de „trafic de persoane" şi infracţiunea de „proxenetism constă în caracterul neviciat al consimţământului şi, în absenţa unor probe care să dovedească utilizarea de către inculpaţi a vreunui mijloc dintre cele enumerate în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi care au capacitatea de a vicia consimţământul victimelor, considerând că în contextul împrejurărilor concrete în care s-a desfăşurat activitatea infracţională a celor doi inculpaţi, se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de „trafic de persoane" în infracţiunea de „proxenetism".

După cum reţine şi I.C.C.J. în Decizia nr. 16/2007, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, distincţia dintre infracţiunea de „trafic de persoane" şi cea de „proxenetism" este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două încriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi. Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.

Sub denumirea de „proxenetism" este prevăzut în art. 329 C. pen. îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei de către o persoană sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei, precum şi recrutarea unei persoane pentru prostituţie, ori traficul de persoane în acest scop.

Astfel, în cazul de faţă, consideră că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de,.proxenetism se prezintă sub forma unei pluralităţi de acţiuni alternative - recrutare pentru prostituţie. îndemnul la prostituţie şi tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei - fiecare din modalităţile arătate fiind susceptibilă de a duce la consumarea infracţiunii, iar urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială şi se realizează prin însăşi săvârşirea activităţii încriminate, fără a fi condiţionată de producerea unui rezultat.

Faţă de aceste considerente inculpaţii P.C. şi P.M. solicită a se observa că în speţa de faţă, nu este realizată sub aspectul laturii obiective nici una din modalităţile alternative ale infracţiunii de „trafic de persoane" - şi anume recrutarea, transferarea, cazarea, primirea unei persoane prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin fraudă sau înşelăciune, abuz de autoritate sau alte modalităţi prevăzute în textul de lege - fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de „proxenetism", prevăzut de art. 329 alin. (1) C. pen. în varianta recrutării, îndemnului la prostituţie şi tragerii de foloase de pe urma acestor activităţi ilicite în condiţiile unui consimţământ valabil exprimat al victimelor şi în înţelegere cu cei doi inculpaţi - aspect susţinut în declaraţiile martorelor - victimă date atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond."

Instanţa şi-a însuşit pe deplin distincţia făcută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii dintre infracţiunea de trafic de persoane sau de minori şi proxenetism, însă a apreciat că interpretarea dată de inculpaţi acestei decizii nu este în concordanţa cu litera şi spiritul ei şi nici cu probele din dosarul de faţă.

Din probele dosarului a rezultat că G.L. a fost de acord să meargă în Italia în vederea practicării prostituţiei în considerarea obţinerii unor sume importante de bani şi fără a consimţi la pierderea sau ştirbirea în vreun mod a libertăţii sale. De asemenea, partea vătămată R.E. a dorit să meargă în străinătate la muncă, promiţându-i-se iniţial un loc de muncă în calitate de chelner. Ea a acceptat, iar în cursul unei discuţii ulterioare, inculpatul P.C. i-a spus că poate să-i găsească loc de muncă în calitate de damă de companie într-un bar de noapte, această activitate neimplicând activitatea de prostituţie, veniturile ei situându-se în jurul sumei de până la 500 de euro pe noapte, ea nefiind de acord cu această propunere. La insistenţele repetate ale inculpatului P.C., partea vătămată R.E. a acceptat propunerea. R.E. nu şi-a asumat benevol practicarea prostituţiei şi nu a consimţit la aservirea sa. Inculpaţii P.M. şi P.C., în cooperare cu celelalte persoane trimise în judecată în prezenta cauză au parcurs toate etapele pe care în mod normal le presupune un astfel de proces.

Recrutarea se face în general prin oferte false de locuri de munca in străinătate, in special profesii care nu implica o munca calificata (chelnăriţa, bucătăreasa, dansatoare, baby-sitter, menajera etc.) în țări ca Spania, Italia, Grecia, Cehia, Germania, Franţa etc. făcute direct victimelor sau prin intermediul cunoştinţelor, rudelor sau a altor persoane apropiate. Transportul, urmat uneori de vânzare - are loc in tarile de destinaţie (in cazul vânzărilor repetate, pot fi doar tari de tranzit), fără ştirea victimelor care devin proprietatea unor patroni, sechestrarea şi exploatarea - sechestrarea in locuri bine izolate, închise, lipsa totala a posibilităţilor de comunicare (li se reţin actele de identitate, telefoanele mobile etc.) Exploatarea - tratamentul administrat victimelor: de la izolare, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, ameninţare, pana la, in unele cazuri crima, in momentul in care încearcă sa evadeze sau ameninţa traficanţii cu deconspirarea, evadarea - se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi, al politiei (razii) etc. şi repatrierea - se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi, al politiei (razii) etc.

Analizându-se diferenţa dintre infracţiunea de proxenetism şi infracţiunea de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, din punctul de vedere al manierei de exprimare a consimţământului de către victimă, instanţa reţine că dacă la proxenetism, persoana care este îndemnată sau căreia i se înlesneşte practicarea prostituţiei, îşi dă acordul în mod nealterat, voinţa sa de a se prostitua aparţinându-i în totalitate. în mod liber, în ceea ce priveşte traficul de persoane.

Consimţământul la exploatare, inclusiv în forma prostituţiei, este afectat de violenţă sau de modalităţi de captare non-agresivă, în urmărirea aceluiaşi scop.

Or, în speţă, din materialul probator administrat a rezultat că racolarea victimelor s-a făcut prin inducerea în eroare a acestora, fiindu-le promisă fie practicarea liberă a prostituţiei în schimbul unor venituri foarte mari, fie angajarea cu contract de muncă în calitate de dansatoare sau dame de companie, activităţi ce presupuneau - conform prezentărilor făcute de inculpaţi, doar dans în faţa clienţilor, determinarea acestora să consume cât mai mult şi, dacă doreau să câştige bani mai mulţi, victimele puteau să întreţină raporturi sexuale cu clienţii, profitul obţinut urmând a fi împărţit în mod egal; în cazul victimei R.E., propunerea făcută de inculpaţi a vizat obţinerea unui loc de muncă decent, ce nu presupunea întreţinerea de raporturi sexuale cu clienţii.

Odată racolate, victimelor li s-au impus alte condiţii decât cele promise - ele nu au putut stabili numărul clienţilor, practicile sexuale şi nici nu au primit banii promişi, fiind controlate şi intimidate de către inculpaţi. Victimele nu au avut alegeri esenţiale precum cele privind hrana pe care doreau să o aibă, hainele pe care doreau să le îmbrace, durata de timp pe care doreau să o petreacă în stradă.

Manoperele arătate mai sus constituie tehnici de racolare prin înşelăciune în accepţiunea legii penale. Astfel, profitând de naivitatea şi vulnerabilitatea pe care o au fetele în jurul vârstei de 20 ani, dar şi de slaba inserţie familială a acestora, inculpaţii au deturnat părţile vătămate de la posibilitatea unei vieţi normale, amăgindu-le cu privire la avantajele iluzorii ale prostituţiei.

Faţă de aceste motive, instanţa a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţi.

Activitatea inculpaţilor M.C.C. şi B.M.: Inculpaţii M.C.C. şi B.M. au obţinut suma de 23.900 de euro din exploatarea sexuală a părţilor vătămate majore L.G.E., V.OG şi a minorei Z.V. Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu este corectă şi dovedită cu mijloacele de probă administrate.

Astfel, partea vătămată L.G.E. locuia la nivelul anului 2003 în Iaşi, avea 27 de ani, studii 10 clase, era necăsătorită şi nu avea o ocupaţie stabilă.

La începutul lunii septembrie 2003, prin intermediul unei cunoştinţe ea i-a cunoscut pe inculpaţii M.C.C. şi B.M. care i-au propus să-i faciliteze plecarea în Italia, unde urma să practice prostituţia. Partea vătămată a acceptat, cu condiţia ca la sfârşitul perioadei de 3 luni cât urma să stea în Italia, ea să primească suma de 1600 Euro. In ziua de 26 septembrie 2003 partea vătămată a plecat către Italia împreună cu inculpaţii P.C. şi M.C.C. precum şi cu partea vătămată R.E.

Pe data de 29 septembrie 2003, partea vătămată a ajuns în Padova unde a fost cazată într-un imobil situat pe strada Vigo DArzere (pe care ea şi-o aminteşte ca fiind Gata Melatta) unde se mai aflau inculpatele B.M. şi P.M. precum şi partea vătămată V.OG şi numitele C.A., M.L. şi H.R.I. Partea vătămată L.G.E. s-a prostituat circa 3 săptămâni pe strada Gatta Melatta, banii câştigaţi de ea, circa 4.200 de euro, fiind însuşiţi de către inculpaţii B.M. şi M.C.C. Partea vătămată arată că rolul inculpatelor B.M. şi P.M. era cel de a colecta sumele de bani „produse" de către fete, de a face aprovizionarea cu cele necesare traiului. Ea mai arată că imobilul respectiv era închiriat de către un cetăţean din Republica Moldova pe numele D.A. care supraveghea de asemenea mai multe fete care se prostituau, ea însăşi fiind protejată circa 3 săptămâni, de către acesta, pentru care a câştigat aproximativ 2800 euro din care 600 i-au revenit, respectiv cele care au acoperit cheltuielile de cazare, masa şi transport. Partea vătămată a recunoscut din fotografiile prezentate de către organele de urmărire penală mai multe fete care se prostituau alături de ea, respectiv V.OG și H.R.I., - se prostituau pentru B.M. şi M.C.C.; R.E. şi C.A. - se prostitua în folosul inculpaţilor P.C. şi P.M. M.L., C.A.N., I.V., P.A. acestea se prostituau pentru D.A. Ea susţine că a aflat de existenţa unei proceduri prestabilite în ceea ce priveşte funcţionarea reţelei de traficanţi, după cum urmează: pentru fiecare 2 fete aduse în casa de către P.C. şi M.C.C. una se prostitua pentru cetăţeanul moldovean. Paşapoartele fetelor, pe parcursul şederii lor în Italia, erau ţinute de către persoanele ce le supravegheau, al său aflându-se asupra inculpatului M.C.C.

Partea vătămată mai relatează ca învinuitul D.A. a fost arestat, la începutul lunii noiembrie 2003. de către poliţia italiană, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal şi nu a putu fi audiată pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor sale cu cele date de celelalte părţi vătămate şi în special de partea vătămată R.E., cu aspectele consemnate în procesele - verbale de prezentare pentru recunoaştere întocmite de organele de cercetare penală. în procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate.

Partea vătămată L.G.E. a recunoscut după fotografii pe inculpaţii B.M. şi M.C.C., precum şi pe D.A., în prezenţa martorilor asistenţi. (filele 67- 77 - d.u.p.).

Din procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate rezultă că afirmaţiile părţii vătămate L.G.E. sunt adevărate. Potrivit acestor documente, ea a părăsit România prin punctul de trecere a frontierei Turnu la data de 29 septembrie 2003 împreună cu R.E. şi cu inculpaţii P.C. şi M.C.C., întorcându-se în ţară singură. la data de 16 decembrie 2003, aşa cum însăşi a declarat.( filele 65-66). Partea vătămată L.G.E. a arătat că în cursul şederii în apartamentul din Padova erau impuse reguli stricte de către de către P.C. şi M.C.C. în sensul că fetele puteau ieşi din casă numai doar seara, paşapoartele se aflau mereu asupra traficanţilor, hainele pentru fetele care se prostituau erau cumpărate de P.M. şi B.M., care făceau şi mâncare. Partea vătămată i-a recunoscut după fotografie pe toţi cei menţionaţi, precum şi pe D.A., pe care l-a indicat ca proprietar al imobilului de locuit, care obţinea bani cu titlul de chirie, dar şi din practicarea prostituţiei de către numitele M.L., C.A.N., I.V. şi P.A..Cu privire la activitatea inculpaţilor, la fel ca şi R.E. partea vătămată L.G.E., a arătat că B.M. şi M.C.C. o protejau pe ea, pe H.R. şi pe V.O.

Declaraţia părţii vătămate L.G.E., se coroborează pe deplin cu cea dată de R.E. traficată şi ea, care a confirmat datele privind cazarea în Iaşi. transportul părţii vătămate L.G.E., cazarea în Italia şi activitatea de prostituţie desfăşurată, precum şi regulile de conduită în imobil, relaţiile stabilite între cei care locuiau în acelaşi imobil. precum şi relaţiile acestora cu numitul D.A., pe care aceasta l-a indicat ca şi proxenet. arătând că inculpaţii P.C. şi M.C.C. aveau obligaţia „să-i dea lui D.A. o fată pentru a se prostitua pentru el, la fiecare două fete care se prostituau în beneficiul lor. L.G. a arătat că ea a devenit una dintre aceste fete date lui D.A.". însăşi expresia folosită de partea vătămată L.G. este edificatoare pentru înţelegerea modului în care inculpaţii din prezenta cauza priveau fetele aflate sub tutela inculpaţilor" pe care., le dădeau., ca pe obiecte, drept monedă de plată a chiriei numitului D.A., împreună cu documentul lor de identitate care era păstrat din momentul ieşirii din ţară de către inculpaţi. L.G.E. a arătat că locul ales de M.C.C. pentru desfăşurarea de către ea a activităţii de prostituţie era Via Gatta Melatta, a descris modul în care erau racolaţi clienţii, preţurile percepute, felul în care era supravegheată. Ea a mai arătat că rolul inculpatelor P.M. şi B.M. era bine stabilit: ele făceau mâncare, strângeau banii de la fetele care se prostituau în beneficiul lor, asta întâmplându-se în fiecare dimineaţă. Ea a declarat că în noiembrie 2003, D.A. a fost arestat în Padova pentru trafic de persoane. Partea vătămată L.G.E. nu a putut fi audiată pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Partea vătămată V.OG avea în anul 2003 vârsta de 18 ani, nu avea o ocupaţie stabilă, avea studii 9 clase, nu era căsătorită şi nu avea copii. Aceasta a fost abordată în discoteca din satul Buhăiești, comuna Vultureşti, judeţul Vaslui, unde locuia, în luna iulie 2003, de către inculpatul M.C.C. care i-a propus să îi însoţească în Italia pentru a practica prostituţia sub supravegherea lui, ea urmând a câştiga sume substanţiale de bani.

Propunerea a fost refuzată însă, ulterior, partea vătămată a purtat o discuţie cu numita H.R.I., o prietenă de-ale sale care i-a relatat că fusese plecată în Italia, în Padova, unde, sub supravegherea numiţilor M.C.C. şi B.M. a practicat prostituţia, primind 1.000 de euro pe lună. Tentată de posibilitatea unor câştiguri de asemenea anvergură, în urma unei discuţii purtate cu inculpaţii B.M. şi M.C.C., care au căutat-o la domiciliu, în luna septembrie, partea vătămată a acceptat noua propunere care i-a fost făcută de către aceştia, care i-au spus cava câştiga 1000 de euro în fiecare lună. în jurul datei de 10 - 11 septembrie 2003, ea s-a deplasat, împreună cu cei 2 inculpaţi în municipiul Iaşi, unde a fost cazată într-un apartament situat în cartierul Nicolina, timp de o săptămână, unde a locuit şi împreună cu numita H.R.I.

În tot acest timp, cât a locuit în imobilul menţionat mai sus, părţii vătămate V.OG i-au fost cumpărate mai multe articole de îmbrăcăminte (pantofi, pantaloni, etc.) de către inculpaţii B.M. respectiv M.C.C. Totodată, la cererea inculpaţilor, partea vătămată le-a înmânat paşaportul ei turistic. în ziua de 17 septembrie 2003, părţii vătămate i-a fost cumpărat bilet de autocar pentru ruta Iaşi - Italia de către inculpaţii B.M. şi M.C.C. cu care, de altfel, a şi călătorit până în localitatea Padova, Italia, împreună cu cei trei a călătorit şi numita H.R.I. Inculpaţii mai sus menţionaţi i-au împrumutat suma de 500 de euro pe care partea vătămată V.OG a prezentat-o la controlul de frontieră. Toţi aceştia au ieşit din ţară pe data de 18 septembrie 2003 şi după două zile au ajuns în Italia, localitatea Padova. Partea vătămată V.OG împreună cu numita H.R.I. au fost cazate într-un imobil care aparţine învinuitului D.A., cetăţean al Republicii Moldova.

A doua zi, la îndemnul inculpaţilor M.C.C. şi B.M., partea vătămată a fost condusă pe o stradă numită Via Manzzoni unde s-a prostituat în beneficiul acestora. Partea vătămată relatează că împreună cu ea practica prostituţia şi numita H.R.I. Partea vătămată V.OG s-a prostituat în beneficiul şi sub supravegherea inculpaţilor B.M. şi M.C.C. timp de două luni de zile obţinând în acest sens aproximativ 20.000 de euro toate sumele încasate fiind luate de B.M. în fiecare dimineaţă când ajungea în imobilul în care locuia. Partea vătămată V.OG relatează că la aproximativ o săptămână după sosirea sa în Italia, în imobilul în care locuia au venit şi inculpaţii P.C. şi P.M. împreună cu alte două tinere pe nume C.A., respectiv R.E., ambele din judeţul Iaşi care, de altfel, au locuit în acelaşi imobil cu partea vătămată.

După aproximativ trei săptămâni de la sosirea în localitatea Padova, inculpatul M.C.C. a plecat în România însoţit fiind de inculpatul P.C., sumele obţinute de V.OG fiind colectate de inculpata B.M. Partea vătămată relatează că sumele obţinute în urma practicării prostituţiei pe strada Via Gatta Melatta de către numitele C.A., R.E. şi o alta tânără pe nume L.G.F. erau colectate de inculpata P.M. care. de altfel, le şi supraveghea.

În urma prezentării de fotografii judiciare cu victime ale traficului de persoane de pe raza judeţelor Iaşi şi Vaslui, de către organele de urmărire penală, a recunoscut şi alte tinere, pe lângă cele menţionate mai sus, care se prostituau, după cum urmează: M.L. în beneficiul învinuitului D.A. şi I.V. în beneficiul inculpaţilor B.V. şi C.M. Toate aceste tinere locuiau în acelaşi imobil aparţinând sau închiriat fiind de învinuitul D.A.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor părţii vătămate V.OG cu cele date de celelalte părţi vătămate şi în special de partea vătămată R.E., cu aspectele consemnate în procesele - verbale de prezentare pentru recunoaştere întocmite de organele de cercetare penală, în procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate.

Partea vătămată R.E. a recunoscut-o pe V.OG pe care o ştia sub numele de K. şi despre care ştia că este din Vaslui, că se prostitua în beneficiul inculpaţilor B.M. şi M.C.C.

V.OG i-a recunoscut după fotografie pe inculpaţii B.M. şi M.C.C., dar şi pe numitul D.A. (filele 20-34). În ceea ce priveşte activitatea numitei H.R., care nu a fost cercetată în prezenta cauză din probatoriul administrat rezultă că aceasta era una dintre persoanele care îi ajuta pe inculpaţi să racoleze victime în vederea exploatării. Ea îndeplinea rolul persoanei de încredere a victimelor care. prin exemplul personal, contribuia la inducerea acestora în eroare cu privire la câştigurile obţinute. prezentând avantajele prostituţiei şi contribuind la convingerea tinerelor să practice prostituţia. In acest sens este edificatoare declaraţia părţii vătămate V.OG, dar şi declaraţia părţii vătămate I.V. şi a numitului H.M.I. Acesta din urmă, prieten cu H.A.C., sora H.R., solicita ajutorul organelor de poliţie pentru a o împiedica pe H.R. să o ia în Italia pe sora ei mai mică. Din declaraţia dată rezultă că H.R. era cunoscută că fiind „traficant de carne vie", că aceasta a forţat-o pe sora ei mai mică să-şi obţină paşaportul, că era bănuită de aceasta că vrea s-o vândă şi o ţinea sechestrată în casă pentru a o duce în Italia în vederea practicării prostituţiei. Din declaraţia numitului H.M.I. ( fila77 - d.u.p.) a rezultat că H.R. a luat în locul surorii ei care a plecat de acasă pe o fată Ozana din Buhăiești şi alte două pentru a le duce în Italia în vederea practicării prostituţiei.

Partea vătămată I.V., traficată în acelaşi scop, transportată în Italia de B.V. şi de C.M. în luna august 2003 şi care a s-a aflat pe teritoriul Italiei în acelaşi timp cu V.OG a declarat că pentru B.M. şi M.C.C. se prostituau V.OG şi H.R. (declaraţie fila 87-d.u.p.) Partea vătămată D.A.F. a indicat-o şi ea pe V.OG ca fiind fata inculpaţilor B. şi M.

În faţa instanţei de judecată partea vătămată V.OG a nuanţat declaraţia. încercând să-i disculpe pe inculpaţi, fără o motivaţie plauzibilă, declarând că a încercat să uite cele întâmplate şi a şi reuşit într-o anumită măsură. Declaraţia dată de partea vătămată în cursul cercetării judecătoreşti nu se coroborează cu celelalte probe administrate şi nu va fi avută în vedere la soluţionarea cauzei.

Partea vătămată Z.V. avea în anul 2004 vârsta de 17 ani studii 7 clase, era necăsătorită, nu avea copii; face parte dintr-o familie extrem de numeroasă cu 10 copii care se confrunta cu mari dificultăţi financiare, profesia de bază a părinţilor fiind cea de agricultor, neposesor de pământ. Aceasta a fost abordată la începutul anului 2004 (ianuarie) într-o seară în discoteca din satul Rauseni, judeţul Botoşani, unde domicilia de către numita V.T. pe care o cunoştea dinainte, aceasta spunându-i că are nişte cunoştinţe care ar putea-o ajuta să plece în străinătate pentru a munci legal, respectiv, pentru a îngriji persoane în vârstă. Partea vătămată a fost de acord iar a doua zi numita V.T. i-a tăcut cunoştinţă la barul din satul Răuseni cu inculpaţii B.M. şi M.C.C. cu care a purtat o discuţie, Z.V. fiind de acord să meargă în Italia pentru a îngriji nişte bătrâni. La această discuţie a asistat şi tatăl părţii vătămate, Z.V. care şi-a dat acordul de principiu atrăgându-le în mod expres atenţia inculpaţilor să nu o implice pe fiica sa în activităţi de prostituţie. In urma asigurării inculpaţilor relativ la faptul că acest lucru nu se va întâmpla, iar fiica lui va munci legal, numitul Z.V., în zilele următoare a fost transportat de către inculpatul M.C.C. în municipiul Botoşani la Serviciul Paşapoarte unde şi-a dat acordul scris pentru că fiica lui să obţină paşaportul individual şi să plece din ţară. In acelaşi context, partea vătămată a fost transportată de către acelaşi inculpat la Botoşani de mai multe ori, obţinând paşaportul, taxele aferente fiind achitate de către inculpat. în continuare partea vătămată a fost condusă la Iaşi şi cazată într-un apartament unde se mai aflau şi numita G.L. şi inculpaţii P.M. şi P.C. Pe data de 10 februarie 2004 partea vătămată a plecat înspre Italia cu un autocar împreună cu numita G.L. şi inculpatele B.M. şi P.M., după două zile ajungând în oraşul Padova; preţul transportului fusese achitat de către inculpata B.M. In oraşul de destinaţie, partea vătămată împreună cu G.L. au fost cazate la un hotel, iar inculpata B.M. i-a dat o pereche de pantofi, pantaloni, bluziţe, lenjerie intimă şi o geacă de iarnă. A doua zi, inculpata B.M. i-a spus că activitatea pentru care fusese adusă în Italia era cea de prostituţie, atrăgându-i totodată atenţia că dacă nu se conformează nu va mai ajunge niciodată în ţară.

În seara respectivă inculpatele B.M. şi P.M. au condus pe părţile vătămate Z.V. şi G.L. într-un parc unde timp de patru nopţi Z.V. a fost nevoită să se prostitueze, în medie cu 7-8 bărbaţi pe noapte, obţinând în total circa 1.120 euro, suma de bani colectată în totalitate de către inculpata B.M. Această parte vătămată relatează că în perioada respectivă i-a observat pe inculpaţii M.C.C. şi P.C. luând de la partenerele lor banii proveniţi din activitatea de prostituţie. După patru zile petrecute în Italia partea vătămată Z.V., aflându-se în camera de hotel, la un moment dat, profitând de lipsa inculpatei B.M. a folosit telefonul mobil al acesteia contactând telefonic în ţară pe un vecin al tatălui sau care posedă telefon, martorul D.I. din localitatea Rauseni, judeţul Botoşani. Partea vătămată a vorbit în cele din urmă cu tatăl său povestindu-i în termeni evazivi cele ce i se întâmplaseră. în timp ce efectua această convorbire telefonică a fost surprinsă de inculpata B.M. care a vorbit cu Z.V., acesta cerându-i imperativ să-i aducă fata acasă, în caz contrar el declarând că va alerta autorităţile. Inculpata s-a conformat, speriată fiind de consecinţele unui eventual denunţ, drept pentru care a adus-o pe partea vătămată în ţară.

Z.V. relatează că, în hotelul în care fusese cazată i-a văzut pe inculpaţii M.C. şi P.C. discutând cu un cetăţean moldovean căruia îi spuneau „A." (pe care l-a recunoscut după fotografie ca fiind învinuitul D.A.). Din discuţiile purtate între aceştia ea a înţeles ca fiecare dintre ei supravegheau mai multe fete din România pe care le obligau să se prostitueze. Dintre fotografiile prezentate de către organele de urmărire penală ea le-a recunoscut pe numitele C.A.N. şi P.A. ca tăcând parte dintre fetele pe care le-a văzut în parcul din Padova unde fusese forţată să se prostitueze acestea prestând aceeaşi activitate. Partea vătămată Z.V. a declarat că la un moment dat a ascuns 50 de euro pe care îi primise de la un client, pentru a se putea repatria, însă suma de bani a fost descoperită asupra sa de B. şi i-a fost luată. Partea vătămată foloseşte în mod repetat în declaraţiile sale expresiile „fetele lui A.", „fetele lui C." etc., ceea ce denotă, o dată în plus stadiul de aservire la care acestea erau aduse. Atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti,m partea vătămată a declarat că nu a dorit să practice prostituţia şi nu acesta a fost scopul plecării în străinătate, dar că în Italia a acceptat să practice raporturi sexuale plătite cu necunoscuţi întrucât se afla într-o ţară străină. nu avea acte de identitate şi nici bani şi, minoră fiind, nu a întrevăzut o altă posibilitate până la evadare. Ea declarat că în apartamentul din Iaşi a cunoscut-o pe partea vătămată G.L. şi că atunci când a ajuns în Italia şi-a dat seama că aceasta din urmă ştia scopul călătoriei.

Partea vătămată precizează că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 20.000 de euro, reprezentând daune materiale şi morale pentru prejudiciul cauzat prin obligarea sa la practicarea prostituţiei, apreciind partea vătămată că în urma acestei activităţi s-a îmbolnăvit de sifilis şi hepatită, fără a produce vreo dovadă în acest sens.

Declaraţia sa se coroborează cu cele ale martorului Z.V., tatăl părţii vătămate, care a confirmat în totalitate declaraţia acesteia. El i-a recunoscut pe inculpaţii B.M. şi M.C.C. pe care i-a indicat ca fiind persoanele care i-au promis că o vor duce pe fiica sa minoră în străinătate la muncă, care l-au condus în municipiul Botoşani, la sediul Serviciului Comunitar de eliberare a paşapoartelor unde şi-a dat acordul ca fiica sa minoră să obţină paşaport individual. Aceleaşi persoane i-au dat bani să se întoarcă acasă cu autobuzul. iar pe fiica sa au luat-o cu ei, a mai arătat martorul. El a arătat că după ce a discutat cu Z.V. la telefon, fiica sa s-a întors acasă într-o stare generală bună şi i-a comunicat că deşi i s-a cerut, ea nu a practicat prostituţia.

Martorul D.I. a confirmat că Z.V. l-a apelat telefonic cerând să vorbească cu tatăl său, declarând că nu i-a fost adus la cunoştinţă conţinutul convorbirii.

Din declaraţia părţii vătămate G.L. a rezultat traseul urmat de partea vătămată V.Z., despre care se ştia că este minoră şi că provine dintr-un sat din Botoşani. declarând la fel ca şi aceasta că racolarea clienţilor în vederea practicării prostituţiei se făcea într-un parc din Padova de către P.M. care ştia limba italiană şi se prostitua şi ea, precum şi B.M., care supervizau activitatea victimelor, negociau cu clienţii, le luau banii. Raporturile sexuale se practicau în stradă sau în maşinile bărbaţilor.

Faptele inculpaţilor M.C.C. şi B.M. care, în anul 2003 au racolat, transportat şi găzduit părţile vătămate V.OG şi L.G., în scopul exploatării lor sexuale, în oraşul italian Padova, obţinând beneficii materiale în sumă de aproximativ 22.800 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru inculpatul M.C.C.

Fapta inculpaţilor M.C.C. şi B.M. care, în anul 2003 au racolat transportat şi găzduit partea vătămată minora Z.V., în scopul exploatării sexuale, în oraşul italian Padova, obţinând beneficii materiale în sumă de aproximativ 1.100 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de Trafic de minori, prevăzută art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru inculpatul M.C.C.

Inculpatul M.C.C. este recidivist postexecutoriu, el fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 99 din 25 iunie 1996 a Tribunalului Iaşi la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol.

Inculpaţii M.C. şi M.M. au solicitat în cursul cercetării judecătoreşti şi al dezbaterilor schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Inculpaţii M.C. şi M.M. au invocat aceleaşi argumente ca şi inculpaţii P.C. şi M., arătând în plus că modalitatea prin care inculpaţii au realizat actele materiale, dovedeşte că scopul lor a fost protecţia părţilor vătămate şi nu exploatarea lor. Aşa cum apar faptele săvârşite de către cei doi inculpaţi, două fapte materiale - prima în care este implicată partea vătămată V.OG şi a doua în care apare partea vătămată Z.V. - se poate face mult mai lesne încadrarea acestora în infracţiunea de proxenetism. Chiar partea vătămată V.OG, în faţa instanţei, a recunoscut că se prostitua şi că a apelat la cei doi inculpaţi pentru a avea o protecţie din partea lor şi în nici un caz nu a fost obligată sau determinată într-un mod susceptibil a fi încadrat în dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Din probele dosarului a rezultat că L.G.E. şi V.OG au fost de acord să meargă în Italia în vederea practicării prostituţiei în considerarea obţinerii unor sume importante de bani şi fără a consimţi la pierderea sau ştirbirea în vreun mod a libertăţii lor. De asemenea, partea vătămată Z.V., minoră de 17 ani, a dorit să meargă în străinătate la muncă, promiţându-i-se iniţial un loc de muncă în calitate de menajeră pentru o familie de persoane în etate. Ea a acceptat, la fel şi tatăl său, având perspectiva unor câştiguri oneste şi foarte necesare familiei extrem de numeroase şi sărace. L.G.E. şi V.OG nu şi-au asumat benevol practicarea prostituţiei în orice condiţii şi fără a obţine vreo sumă de bani şi nu au consimţit la aservirea lor. Inculpaţii M.C. şi M.M., în cooperare cu celelalte persoane trimise în judecată în prezenta cauză au parcurs toate etapele pe care în mod normal le presupune un astfel de proces.

Recrutarea se face în general prin oferte false de locuri de munca in străinătate, in special profesii care nu implica o munca calificata (chelnăriţa, bucătăreasa, dansatoare, baby-sitter, menajera etc.) în țări ca Spania, Italia, Grecia, Cehia, Germania, Franţa etc. făcute direct victimelor sau prin intermediul cunoştinţelor, rudelor sau a altor persoane apropiate. Transportul, urmat uneori de vânzare - are loc in tarile de destinaţie (in cazul vânzărilor repetate, pot fi doar tari de tranzit), fără ştirea victimelor care devin proprietatea unor patroni, sechestrarea şi exploatarea - sechestrarea in locuri bine izolate, închise, lipsa totala a posibilităţilor de comunicare (li se reţin actele de identitate, telefoanele mobile etc.), ori recurgerea la izolarea spaţială a victimelor de familii concomitent cu specularea situaţiei lor dificile, exploatarea - tratamentul administrat victimelor: de la izolare,impunerea unui control, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, ameninţare, pana la, in unele cazuri crima, in momentul in care încearcă sa evadeze sau ameninţa traficanţii cu deconspirarea, evadarea - se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi, al politiei (razii) etc. şi repatrierea - se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi, al politiei (razii) etc.

Analizându-se diferenţa dintre infracţiunea de proxenetism şi infracţiunea de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, din punctul de vedere al manierei de exprimare a consimţământului de către victimă, instanţa reţine că dacă la proxenetism, persoana care este îndemnată sau căreia i se înlesneşte practicarea prostituţiei, îşi dă acordul în mod nealterat, voinţa sa de a se prostitua aparţinându-i în totalitate, în mod liber, în ceea ce priveşte traficul de persoane, consimţământul la exploatare, inclusiv în forma prostituţiei, este afectat de violenţă sau de modalităţi de captare non-agresivă, în urmărirea aceluiaşi scop.

Or, în speţă, din materialul probator administrat a rezultat că racolarea victimelor s-a făcut prin inducerea în eroare a acestora, fiindu-le promisă fie practicarea liberă a prostituţiei în schimbul unor venituri foarte mari, fie angajarea cu contract de muncă în calitate de îngrijitoare de bătrâni, activităţi ce presupuneau - întreţinerea de raporturi sexuale cu clienţii, profitul obţinut urmând a fi împărţit în mod egal; în cazul victimei minore Z., propunerea făcută de inculpaţi a vizat obţinerea unui loc de muncă decent, ce nu presupunea întreţinerea de raporturi sexuale cu clienţii.

Manoperele arătate mai sus constituie tehnici de racolare în accepţiunea legii penale. Astfel. profitând de naivitatea şi vulnerabilitatea pe care o au fetele în jurul vârstei de 20 ani. dar şi de slaba inserţie familială a acestora, inculpaţii au deturnat părţile vătămate de la posibilitatea unei vieţi normale, amăgindu-le cu privire la avantajele iluzorii ale prostituţiei.

Faţă de aceste motive, instanţa a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţi.

Activitatea inculpaţilor M.M., M.A.M. şi N.C.

Inculpaţii M.M. şi M.A.M. soţia sa, cu ajutorul inculpatului N.C. şi în cooperare cu alte persoane, în anul 2003, au racolat transportat şi găzduit părţile vătămate majore M.P.O., D.A.F., H.A.M. şi C. (fosta C.) A.N., în scopul exploatării lor sexuale, în oraşul italian Padova, obţinând beneficii materiale în sumă de aproximativ 77.000 euro. De racolare prin fraudă, înşelăciune şi captaţie se ocupau de N.C. şi M.M. Ei le formau fetelor convingerea că vor avea locuri de muncă bine plătite sau că vor practica prostituţia într-o locaţie stabilă, neconstrânse, în vederea obţinerii unei sume importante de bani la finalul unei perioade de trei luni. In ceea ce priveşte această perioadă de trei luni fixată de inculpaţi, ea dovedeşte faptul că inculpaţii urmăreau de la început exploatarea părţilor vătămate, asigurându-se că ele nu vor fugi pentru că aveau aşteptarea primirii acestei sume de bani, dar urmărind în acelaşi timp ca, respectând condiţiile vizei de şedere şi nerămânând nici mai puţin, dar nici mai mult de trei luni în străinătate, fetele să nu sesizeze organele de poliţie nici în străinătate, nici în România, fiind uşor amăgite că îşi vor primi banii ce li se cuvin acasă, unde inculpaţii considerau că nu li se poate întâmpla nimic întrucât nu existau probe, pe când în Italia un denunţ însemna încetarea activităţii.

Partea vătămată D.A.F. avea în anul 2003 vârsta de 23 ani. absolvise doar 4 clase primare, era necăsătorită, nu avea o ocupaţie stabilă şi locuia împreună cu părinţii în satul Păun, comuna Bârnova Judeţul Iaşi. Ea a fost racolată, din comuna B. sat Păun, în luna iunie, anul 2003, de inculpatul N.C., alias „B." şi de inculpatul M.M., care au obţinut consimţământul acesteia, spunându-i că în Italia va practica prostituţia în beneficiul şi sub supravegherea acestora, în acest sens urmând să-i fie asigurată cazarea, transportul şi eliberarea documentelor de trecere a frontierei şi de identitate, precum şi suma de 2000 de euro pentru o perioadă de 3 luni. Părţii vătămatei s-a comunicat de către inculpaţi că ei îi vor închiria o cameră unde îi vor aduce clienţi, în vederea întreţinerii de relaţii sexuale contra - cost.

În perioada imediat următoare acestui episod, inculpaţii N.C. şi M.M. au depus demersuri pentru eliberarea cărţii de identitate şi a paşaportului pe numele părţii vătămate D.A.F., taxele aferente fiind achitate de inculpaţi. în acelaşi scop de i inculpatul N.C. a fost cel care a completat cererile de eliberare a paşaportului, precum şi a cărţii de identitate în numele acesteia. Acest aspect rezultă din conţinutul expertizei grafice care a fost întocmită în cauza - filele 240-245.

Până la eliberarea paşaportului, numita D.A.F., a fost „cazată" aproximativ 4 săptămâni în două imobile, situate, unul în cartierul Nicolina iar celălalt în cartierul Păcurari, de unde nu putea ieşi decât însoţită de traficanţi.

Un aspect important îi constituie acela că în imobilul din cartierul Nicolina, în care a locuit o perioadă, a cunoscut-o pe numita C.M., persoana care închinase sau cumpărase acest apartament. De asemenea numita D.A.F. a cunoscut în aceeaşi perioadă (în aceleaşi imobile menţionate mai sus), pe numita H.A.M., aceasta fiind victima a traficului de persoane în prezentul dosar penal.

În ziua de 04 iulie 2003, împreună cu H.A.M., supravegheată de inculpatul M.M., numita D.A.F. a plecat în Italia, localitatea Padova, pe itinerariul de deplasare fiind întâmpinaţi de inculpata M.A.M., care se afla deja în Italia.

D.A.F. a fost cazată într-un imobil aparţinând cetăţeanului moldovean D.A., situat pe strada Vigo DArzere, în localitatea Padova, iar timp de aproximativ 1 lună şi jumătate s-a prostituat în beneficiul şi sub supravegherea lui M.M. şi M.A.M., obţinând beneficii de aproximativ 20.000 de euro, din toţi aceşti bani, D.A.F. primind suma de 300 de euro de la aceştia, precum şi cazare şi hrană.

Relevant este aspectul referitor la faptul că în toată această perioadă cât a fost exploatată sexual în Italia, documentele numitei D.A.F. au stat în posesia soţilor M., precum şi faptul că atât la plecarea din ţară cât şi la înapoierea în ţară aceasta a fost însoţită de inculpatul M.M., aşa cum reiese şi din procesul - verbal de consemnare a intrărilor şi ieşirilor din ţară păstrate în evidenţele Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.

În timpul cât a locuit în imobilul din Padova, aceasta a cunoscut şi locuit împreună cu mai multe tinere din România, judeţele Iaşi şi Vaslui, care se prostituau pentru inculpaţii şi învinuiţii menţionaţi în prezentul rechizitoriu, după cum urmează: I.V. - se prostitua în beneficiul numitei C.M. şi B.V.; I.A.N., V.OG, H.R.I. - se prostituau pentru B.M. şi M.C.C.; T.M.V., M.L., N.M.A., P.A. - se prostituau în beneficiul lui D.A.; H.A.M. şi C.A.N. - se prostituau în beneficiul soţilor M.

Toate aceste persoane au fost recunoscute, pe parcursul efectuării actelor de cercetare penală, de către partea vătămată D.A.F., cu ocazia prezentării fotografiilor judiciare, de către organul de urmărire penală.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor părţii vătămate D.A.F. cu cele date de celelalte părţi vătămate şi în special de partea vătămată H.A.M., cu aspectele consemnate în procesele - verbale de prezentare pentru recunoaştere întocmite de organele de cercetare penală, în procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate, probele tehnico - ştiinţifice administrate.

Audiată în cursul urmării penale şi în faţa instanţei de judecată D. (actual C.) A.F. a prezentat o depoziţie amplă care prin amănuntele furnizate, prin modalitatea de expunere şi coerenţă prezintă garanţia credibilităţii şi obiectivității. Ea a prezentat pe larg relaţiile de colaborare şi sprijin reciproc existente între toţi inculpaţii din prezenta cauză în vederea obţinerii de venituri constante din exploatarea tinerelor induse în eroare prin captaţie şi sugestie şi reduse la stadiul de bunuri materiale producătoare de venituri. Partea vătămată a fost audiată de instanţa de judecată în trei rânduri, înaintea şi după reunirea cauzelor la care s-a făcut referire mai sus.

Partea vătămată D. (actual C.) A.F. a declarat că a fost racolată de M.M. şi N.C. în vederea practicării prostituţiei în Italia, într-o cameră de hotel unde urma să i se aducă clienţi de către cei doi. Urmare a acestei înţelegeri partea vătămată urma să obţină suma de 2000 de euro la finalul unei perioade de trei luni. Ea ar fi dreptul să aleagă clienţii putându-i refuza pe cei care nu i-ar fi plăcut. A susţinut partea vătămată de nu a cheltuit nici o sumă de bani pentru obţinerea documentului de identitate şi a celui de călătorie, serviciile fiindu-i asigurate de către inculpaţi. Ea a declarat în mod expres că a fost însoţită de N.C. la Poliţie şi la Serviciul comunitar de eliberare a paşapoartelor. Declaraţia sa se coroborează pe deplin cu aspectele consemnate în raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 03 martie 2006 emis de Serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. Iaşi (fila 263 - d.u.p.) din care rezultă că cererea de eliberare a actului de identitate pe numele părţii vătămate D.A.F. a fost completată de N.C., precum şi cu cele consemnate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 martie 2006 emis de Serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. Iaşi (fila 258 - d.u.p.) din care rezultă că cererea de eliberare a paşaportului pe numele părţii vătămate D.A.F. a fost completată de N.C. Aceste probe infirmă în totalitate declaraţia inculpatului N.C. dată în cursul urmării penale potrivit căreia nu le cunoaşte de D. şi H. şi nu le-a completat niciodată cereri de eliberare a documentelor de identitate sau de călătorie. De asemenea se infirmă şi poziţia nuanţată adoptată de acesta pe parcursul cercetării judecătoreşti, când a declarat că obţinea în mod licit bani ajutând diverse persoane la completarea cererilor pentru eliberarea documentelor de identitate şi de călătorie; inculpatul a omis să observe că a fost indicat de mai multe victime pe care le-a racolat şi le-a însoţit la autorităţile competente în vederea obţinerii documentelor în discuţie.

Racolarea s-a făcut de către inculpaţii M.M. şi N.C. prin prezentarea mincinoasă a avantajelor iluzorii ale prostituţiei, ca o activitate uşoară, la adăpost de violenţă stradală şi sancţiuni legale, într-un mediu curat, decent şi sub protecţia unor persoane bine intenţionate. Aceiaşi inculpaţi i-au asigurat cazarea în două apartamente din Iaşi pe durata obţinerii documentelor, puncte de tranzit temporar.

Transportul a fost realizat pe ruta Iaşi - Padova de către inculpaţii M.M. şi M.A.M.

Cazarea părţii vătămate s-a realizat de către aceiaşi inculpaţi în apartamentul numitului D.A. şi apoi la un hotel.

Supravegherea şi controlul fetelor în stradă se realiza de către numitul D.A. care le urmărea. Abia la ajungerea în Italia, partea vătămată a aflat că urma să practice prostituţia în stradă.

D. (actual C.) A.F. a fost reţinută de Poliţia Italiană, ocazie cu care s-a prezentat sub numele indicat de inculpaţi - N.

Repatrierea a fost dispusă de M.M., de teama autorităţilor având în vedere că soţia sa fusese reţinută împreună cu N.C., iar partea vătămată fusese identificată în stradă de organele de poliţie.

În ceea ce priveşte caracterizarea inculpaţilor, partea vătămată a declarat că M.M. era uşor mai permisiv decât soţia sa, M.A.M., aceasta fiind cea care avea rolul de a strânge banii câştigaţi, de a le supraveghea pe fete şi de a organiza activitatea lor.

La întoarcerea în ţară, contrar înţelegerii iniţiale partea vătămată a primit de la M.A.M. suma de 200 de euro din cei 2.000 de euro câştigaţi de ea din practicarea prostituţiei spunându-i-se că atât merită şi invocându-i-se existenţa unor datorii, metodă practicată frecvent de traficanţii de persoane pentru a condiţiona în general eliberarea victimelor de sub influenţa şi controlul lor.

Faţă de suspiciunile apărătorilor inculpaţilor de influenţare a victimelor de către organele de poliţie, D. (actual C.) A.F. a declarat că ea a dorit să uite ceea ce s-a întâmplat în Italia, însă a fost căutată de C.A.N., de la care a înţeles a formulat plângere împotriva inculpaţilor. Partea vătămată a declarat că recunoscut în mod liber persoanele la care s-a referit în toate declaraţiile - inculpaţi şi părţi vătămate şi a declarat tot ce ştia, din discuţiile la care a asistat întrucât „fetele nu aveau voie să pună întrebări".

Din declaraţia părţii vătămate D.A.F. a rezultat că pe teritoriul Italiei nu a avut paşaportul asupra ei,a practicat activitatea de prostituţie în stradă, putând ieşi din casă numai în timpul nopţii, fiind urmărită de D.A., că toţi banii obţinuţi - 20.000 de euro, cu excepţia unei sume de 300 de euro, au fost însuşiţi de inculpaţi. A declarat partea vătămată că nu putea intra în legătură cu celelalte fete din casă şi a recunoscut în sala de judecată pe inculpaţii C.M. şi C.V., pe N.C. şi pe M.M. Ea a arătat că persoanele pe care le-a recunoscut în fotografii la Poliţie practicau prostituţia ca şi ea, locuind în aceeaşi casă. C.M. a fost reţinută de Poliţie pe stradă. ea adusese pe I.V.,. pe care a pus-o să se prostitueze".

Partea vătămată a declarat că nu a fost rău tratată în Italia, în sensul că nu a fost agresat fizic sau verbal, singura grijă a traficanţilor fiind aceea de a primi banii. Din declaraţiile părţii vătămate a rezultat că a ascultat în întregime ordinele traficanţilor - le-a predat în întregime banii obţinuţi, nu a pus întrebări, nu a încercat să fugă, nu şi-a reclamat libertatea. Faţă de acestea, nu ar fi existat motive pentru ca aceasta să fie agresată în vreun mod, lucru care s-a întâmplat însă cu alte victime. Reaudiată fiind la data de 05 ianuarie 2009, D.A.F. a declarat că pe stradă a fost supravegheată de M.M., N.C. şi D.A. Partea vătămată a susţinut că nu se putea întoarce în ţară când dorea pentru a nu avea documente de călătorie şi de identitate şi că a cerut în mod repetat inculpatei să-i permită să plece, de fiecare dată aceasta spunându-i „că mai este doar un pic"..., La o săptămână sau două după ce a ajuns ea în Italia a existat o ceartă între B.M. şi alte fete cazate în aceeaşi locaţie; cearta a plecat de faptul că unele fete (A. şi încă o fată blondă din Belceşti) nu au venit două zile la hotel şi nu au adus banii, s-au distrat şi când s-au întors au fost certate şi bătute. Auzind acest lucru, este normal că a intrat spaima în mine şi nu mi-am permis să lipsesc de la hotel sau să nu dau banii „(fila 203).

Declaraţiile părţii vătămate D.A.F. se coroborează integral cu cele date de părţile vătămate C.A.N. şi H.A.M.

Din procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate (fila 192- d.u.p.) a rezultat că afirmaţiile părţii vătămate sunt adevărate. D.A.F. a ieşit din România prin vama Nădlac la data de 04 iulie 2003 împreună cu H.A.M. şi M.M. şi s-a întors în România la 25 august 2003 împreuna cu M.M.

Partea vătămată H.A.M. avea în anul 2003 vârsta de 18 ani, era necăsătorită şi avea în întreţinere un copil minor, a fost racolată din sat Comarna, comuna Comarna, judeţul Iaşi în luna iunie 2003 de inculpaţii M.M. şi N.C. şi, sub promisiunile acestora de găsire a unui loc de muncă în Italia, şi-a dat acordul pentru a se deplasa în Italia. Cei doi traficanţi i-au spus că îi vor facilita obţinerea paşaportului, vor suporta cheltuielile de transport şi cazare, iar în străinătate vor face demersuri în vederea obţinerii unui loc de muncă legal.

În perioada imediat următoare, partea vătămată H.A.M. a venit în Iaşi, însoţită de către inculpaţii N.C. şi M.M., fiind cazată în aceleaşi imobile în care a fost cazată şi numita D.A.F. Imediat după ce au ajuns în Iaşi, potrivit relatării părţii vătămate, ea a rămas împreună cu inculpatul M.M., în momentul despărţirii de inculpatul N.C., acesta dându-i celui de-al doilea o sumă de bani. In imobilul din cartierul Nicolina, partea vătămată H.A.M. i-a cunoscut pe inculpaţii B.V. şi C.M. care locuiau în respectivul apartament.

După circa 1 săptămână, partea vătămată, împreună cu D.A.F. a fost transferată să locuiască într-un apartament situat în cartierul Păcurari (la etajul 10) unde a stat cea. 7 zile împreună cu M.M. şi D.A.F. În toată această perioadă ea nu a părăsit locuinţa, întrucât exista o singură cheie ce se afla în permanenţă în posesia inculpatului M.M. În această perioadă, inculpatul i-a spus, de mai multe ori părţii vătămate, că în Italia urmează să lucreze în calitate de chelneriţă sau ospătăriţă într-un bar. M.M., în continuare s-a ocupat de facilitarea obţinerii de către partea vătămată a paşaportului acesteia, suportând cheltuielile legate de plata taxelor şi însoţind-o la Serviciul Paşapoarte Iaşi.

Pe data de 04 iulie 2003, împreună cu D.A.F. şi inculpatul M.M., numita H.A.M. a plecat în Italia, localitatea Padova, pe drum fiind întâmpinaţi de inculpata M.A.M., care se afla deja în Italia.

De menţionat este că pe tot parcursul călătoriei, cu excepţia momentelor de prezentare a documentelor la punctele de frontieră, paşapoartele celor două părţi vătămate au rămas în posesia inculpatului.

H.A.M. a fost cazată într-un imobil aparţinând cetăţeanului moldovean D.A., situat pe strada Vigo DArzere, în localitatea Padova, unde a locuit aproximativ o lună, în aceeaşi cameră cu D.A.F. Imediat ce a ajuns în localitatea respectivă şi a fost cazată, părţii vătămate i s-a adus la cunoştinţă, de către inculpata M.A.M. că urmează să se prostitueze, în folosul său şi al soţului său, ea acceptând, în cele din urmă, întrucât nu aveau nici un ban, nu cunoştea limba, iar paşaportul său fusese reţinut de către traficanţi. Timp de aproximativ 2 săptămâni, partea vătămată s-a prostituat pe strada Manzzoni, într-o parcare din apropierea unei benzinării, în beneficiul şi sub supravegherea lui M.M. şi M.A.M., obţinând beneficii de aproximativ 5.000 de euro, din toţi aceşti bani, ea neprimind nici un ban, ci doar cazare şi hrană. In următoarele 2 săptămâni, partea vătămată s-a prostituat în beneficiul învinuitului D.A. căruia soţii M. îi erau datori cu o sumă de bani. în această perioadă, partea vătămată a câştigat circa 2000 euro, ea neprimind, nici de această dată, vreun ban. Ea mai precizează că atât ei cât şi celorlalte fete aflate în imobilul respectiv, nu li se permitea să părăsească apartamentul decât după orele 22,00, când plecau spre locul unde urmau să se prostitueze, însoţite şi supravegheate de către M.A.M. După această perioadă, H.A.M. a fugit din locul în care se afla, găsind protecţie la un cetăţean albanez, pe nume T. (care nu a putut fi identificat), iar acesta a ajutat-o să vină în ţară. după ce îl convinsese pe învinuitul D.A. să îi restituie paşaportul.

Părţii vătămate H.A.M. i s-au prezentat de către organele de urmărire penală mai multe fotografii judiciare cu persoane victime ale traficului de persoane în zona respectivă, ea recunoscând dintre fetele ce erau cazate în aceeaşi locaţie ca şi ea şi care erau exploatate de către traficanţi, pe următoarele : I.A.N., H.R.I. şi T.M.V.- se prostituau pentru B.M. şi M.C.C.; M.L., N.M.A., P.A., care se prostituau în beneficiul lui D.A.; D.A.F. şi C. (fosta C.) A.N. - se prostituau în beneficiul soţilor M. Ea mai precizează că a înţeles că imobilul în care a locuit era închiriat (sau era chiar proprietatea) de către D.A., iar acesta primea bani de la restul membrilor grupului de traficanţi, iar paşaportul său a fost, tot timpul, în posesia cetăţeanului moldovean.

H.A.M. mai relatează că, într-una din zilele în care se afla în imobilul din strada Vigo DArzere ea a văzut când soţii M.A.M. şi M. au ameninţat-o şi lovit-o pe partea vătămată C.A.N., pe care au închis-o într-o cameră, întrucât aceasta refuza să se prostitueze pentru ei.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor părţii vătămate H.A.M. cu cele date de celelalte părţi vătămate şi în special de partea vătămată D.A.F., cu aspectele consemnate în procesele - verbale de prezentare pentru recunoaştere întocmite de organele de cercetare penală, în procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate, probele tehnico - ştiinţifice administrate.

Audiată în cursul urmării penale H.A.M. a prezentat o depoziţie amplă care prin amănuntele furnizate, prin modalitatea de expunere şi coerenţă prezintă garanţia credibilităţii şi obiectivității. Ea a prezentat pe larg relaţiile de colaborare şi sprijin reciproc existente între toţi inculpaţii din prezenta cauză în vederea obţinerii de venituri constante din exploatarea tinerelor induse în eroare prin înşelăciune şi reduse la stadiul de bunuri materiale producătoare de venituri. Partea vătămată nu a putut fi audiată de instanţa de judecată.

Partea vătămată H.A.M. a declarat că a fost racolată de M.M. şi N.C. în vederea practicării prostituţiei în Italia, promiţându-i-se un loc de muncă în calitate de barman sau ospătar. A susţinut partea vătămată că nu a cheltuit nici o sumă de bani pentru obţinerea documentului de călătorie, serviciile fiindu-i asigurate de către inculpaţi. Ea a declarat în mod expres că a fost însoţită de M.M. la Poliţie şi la Serviciul comunitar de eliberare a paşapoartelor.

Racolarea s-a făcut de către inculpaţii M.M. şi N.C. prin prezentarea mincinoasă a avantajelor muncii în străinătate sub protecţia unor persoane bine intenţionate. Aceiaşi inculpaţi i-au asigurat cazarea în două apartamente din Iaşi pe durata obţinerii documentelor, puncte de tranzit temporar.

Transportul a fost realizat pe ruta Iaşi - Padova de către inculpaţii M.M. şi M.A.M.

Cazarea părţii vătămate s-a realizat de către aceiaşi inculpaţi în apartamentul numitului D.A. şi apoi la un hotel.

Supravegherea fetelor în stradă se realiza de către numitul D.A. care le urmărea. Abia la ajungerea în Italia, partea vătămată a aflat că urma să practice prostituţia în stradă. A practicat prostituţia două luni pentru M.M. şi M.A.M., pentru care a obţinut 500 de euro, după care a fost dată în contul unei datorii a acestor inculpaţi, cetăţeanului moldovean D.A., fiind practic obiectul unui act de comerţ. Partea vătămată s-a mai prostituat şi pentru acesta o perioadă. câştigând 2.000 de euro reuşind să se elibereze cu ajutorul unui cetăţean albanez.

Repatrierea a fost realizată cu ajutorul unui cetăţean albanez cu care victima s-a împrietenit, care, fie a cumpărat-o de la D., fie l-a convins prin alte modalităţi să o lase pe aceasta pe aceasta să plece, dându-i şi paşaportul.

În ceea ce priveşte caracterizarea inculpaţilor, partea vătămată a declarat că M.M. a lovit-o şi a ameninţat-o pe C.A. atunci când aceasta a refuzat să se prostitueze.

Partea vătămată nu a primit de la inculpaţi nici o sumă de bani, dar nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Din declaraţia părţii vătămate H.A.M. a rezultat că pe teritoriul Italiei nu a avut paşaportul asupra ei,a practicat activitatea de prostituţie în stradă, putând ieşi din casă numai în timpul nopţii, fiind urmărită de D.A., că toţi banii obţinuţi - 7.000 de euro, au fost însuşiţi de inculpaţi şi de D.A.

Declaraţiile părţii vătămate H.A.M. se coroborează integral cu cele date de părţile vătămate C.A.N. şi D.A.F.

Din procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate (fila 235- d.u.p.) a rezultat că afirmaţiile părţii vătămate sunt adevărate. H.A.M. a ieşit din România prin vama Nădlac la data de 04 iulie 2003 împreună cu D.A.F. şi M.M. şi s-a întors în România la 09 septembrie 2003 prin vama Borş.

Partea vătămată C. (fostă C.) A.N. avea în anul 2003 vârsta de 19 ani, a fost racolată, în municipiul Iaşi, în luna februarie 2003 de către inculpatul N.C. care a venit la domiciliul ei, acesta propunându-i un loc de muncă decent, ca dansatoare într-un club de noapte în Italia. Inculpatul i-a facilitat obţinerea paşaportului, suportând cheltuielile de transport şi cazare, completând în numele ei formularul tip cerere la Serviciul Paşapoarte Iaşi. Acest aspect rezultă din conţinutul raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 martie 2006 emis de Serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. Iaşi (fila 258-d.u.p.) din care rezultă că cererea de eliberare a paşaportului pe numele părţii vătămate a fost completată de N.C. În acest timp, partea vătămată a cunoscut-o pe numita G.V.M. (sora inculpatului M.M.) care a preluat de la inculpatul N.C. documentele de identificare ale părţii vătămate, aceasta spunându-i că în Italia va fi aşteptată de către fratele şi cumnata ei. Conform declaraţiei părţii vătămate, numita G.V.M. a cumpărat biletul de autocar, dându-i totodată şi suma de 150 euro, pentru a o prezenta la frontieră.

Partea vătămată C.A.N. a plecat din Iaşi, cu un autocar, la data de 18 aprilie 2003, ajungând în localitatea Veneţia din Italia, la data de 20 aprilie 2003, unde a fost aşteptată de către M.A.M. Aceasta a condus-o, cu un taxi, în localitatea Padova, fiind cazată în imobilul situat pe strada Vigo DArzere. In acest moment, partea vătămată i-a solicitat inculpatei M.A.M. să îi arate locul unde urmează să lucreze, în calitate de dansatoare, iar aceasta i-a comunicat că va trebui, de fapt, să se prostitueze. Partea vătămată a refuzat categoric, drept pentru care inculpaţii M.M. şi M.A.M. au sechestrat-o şi violentat-o timp de 2 zile, într-o încăpere.

În cele din urmă, partea vătămată a fost nevoită să se prostitueze, sub supravegherea inculpatei M.A.M., pe strada Via Manzzoni, lângă o benzinărie, într-un parc, unde se prostitua şi M.A.M. În timp, inculpaţii au silit-o pe victimă să întreţină nu numai relaţii sexuale normale, dar şi orale.

Datorită faptului că partea vătămată nu ştia limba italiană, în momentul în care era abordată de către un client, negocierea, cu privire la preţul prestaţiilor sexuale se făcea de către inculpata M.A.M., iar în fiecare dimineaţă, banii „produşi" de către ea erau luaţi de către inculpatul M.M. Ea s-a prostituat astfel circa 3 luni, moment în care, pentru a nu depăşi perioada de şedere legală a revenit în ţară, însoţită fiind de către M.A.M. După o săptămână, inculpata M.A.M. i-a cumpărat un bilet de tren, până la Arad, spunându-i că va fi aşteptată de către un transportator (M.M.), care o va duce până în Italia. Partea vătămată s-a răzgândit, s-a reîntors la domiciliu, însă în scurt timp a fost contactată din nou de către aceeaşi învinuită şi, sub imperiul ameninţărilor sale a acceptat să se reîntoarcă în Italia, în localitatea Padova.

În total partea vătămată C.A.N. a obţinut, pentru traficanţi, suma totală de aproximativ 50.000 euro din care nu a primit nimic, fiindu-i suportate doar cheltuielile legate de cazare, transport, hrană şi vestimentaţie.

În timpul cât a locuit în imobilul din Padova, aceasta a cunoscut şi locuit împreună cu mai multe tinere din România, judeţele Iaşi şi Vaslui, care se prostituau pentru inculpaţii şi învinuiţii menţionaţi în prezentul rechizitoriu, după cum urmează: I.V. - se prostitua în beneficiul numiţilor C.M. şi B.V.; M.I.R., I.A.N., V.OG, H.R.I. - se prostituau pentru B.M. şi M.C.C.; T.M.V., M.L., N.M.A., P.A. şi C.A. - se prostituau în beneficiul lui D.A.; H.A.M. şi D.A.F. - se prostituau în beneficiul soţilor M.; R.E. - se prostitua în folosul inculpaţilor P.C. şi P.M. Partea vătămată a declarat că pe Via Gatta Melatta se prostituau B.M. şi C.M.

Partea vătămată arată că banii obţinuţi de către ea sau de către celelalte tinere şi care ajungeau în posesia traficanţilor erau transportaţi în România prin intermediul inculpatului M.C.C. sau a învinuitului D.A. sau prin transportatori ce făceau curse pe ruta Italia - România, fie prin sistemele de transfer bancar W.U. sau M.G., fiind trimişi de către inculpatul M.M., surorii sale, numita G.V.M.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor părţii vătămate C.A.M. cu cele date de celelalte părţi vătămate şi în special de D.A.F. şi H.A.M., cu aspectele consemnate în procesele - verbale de prezentare pentru recunoaştere întocmite de organele de cercetare penală, în procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate, probele tehnico - ştiinţifice administrate şi documentele ce atestă transferurile de bani provenind din prostituţie.

Audiată în cursul urmării penale C.A.M. a prezentat o depoziţie amplă coroborată cu procesele - verbale de prezentare pentru recunoaştere după fotografie, care prin amănuntele furnizate, prin modalitatea de expunere şi coerenţă prezintă garanţia credibilităţii şi obiectivității. Ea a prezentat pe larg relaţiile de colaborare şi sprijin reciproc existente între toţi inculpaţii din prezenta cauză în vederea obţinerii de venituri constante din exploatarea tinerelor induse în eroare prin înşelăciune şi reduse la stadiul de bunuri materiale producătoare de venituri. Partea vătămată nu a putut fi audiată de instanţa de judecată.

Având probabil un nivel intelectual superior, partea vătămată C.A.M. a furnizat detalii privind modurile în care se transferau sumele de bani obţinute din prostituţie în România, precum şi detalii importante precum modelul şi numărul de înmatriculare ale autoturismului condus de D.A. La acestea se adaugă şi faptul că aflându-se pe teritoriul Italiei o perioadă mai lungă de timp, în două etape, una incluzând şi perioada august - septembrie 2003, ea a luat la cunoştinţă de activitatea tuturor inculpaţilor din prezenta cauză. confirmând că toate cuplurile de inculpaţi respectiv soţii P., soţii M., soţii C. şi soţii M., în colaborare cu D.A. traficau tinere românce în vederea practicării prostituţiei, obţinând sume importante de bani, că P.M., M.A.M., B.M. şi C.M. erau şi ele prostituate devenite traficante, că inculpaţii M.M., N.C., C.V., P.C. şi M.C. se ocupau cu racolarea, transportul şi supravegherea tinerelor, la aceasta participând şi D.A., că fetele traficate şi persoanele de mai sus locuiau în imobilul lui D.A. care primea drept chirie sume de bani şi „fete care să lucreze pentru el". Partea vătămată a relata întregul traseu urmat de la promisiunea mincinoasă a inculpatului N. privind obţinerea unui loc de muncă în Italia până la repatrierea sa. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 martie 2006 emis de Serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. Iaşi (fila 258- d.u.p.) rezultă că cererea de eliberare a paşaportului pe numele părţii vătămate C.A.M. a fost completată de N.C.

Din procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate( fila 225- d.u.p.) a rezultat că afirmaţiile părţii vătămate sunt adevărate. C.A.M. a ieşit din România prin vama Nădlac la data de 13 iulie 2003 împreună cu şi M.A.M. şi s-a întors în România la 18 august 2003, însoţită de aceeaşi inculpată, că de multe ori inculpaţii M.A.M. şi M.M. călătoreau în străinătate cu un mijloc de transport în care se afla şi un anume M.M. Declaraţiile sale se coroborează cu cele ale părţilor vătămate D.A.F. şi H.A.M. care au văzut că partea vătămată C.A.M. a fost ţinută încuiată într-o cameră şi supusă violenţei fizice şi psihice de către inculpaţii M. întrucât refuza să practice prostituţia.

Din formularele de transfer W.U. depuse la dosarul cauzei rezultă că într-adevăr în perioada de referinţă aprilie - august 2003 Inculpaţii M.M. şi M.A.M. au trimis din Italia în România sume de bani în valută unul pe numele celuilalt ori pe numele surorii lui M.M., M.A.M., aşa cum a declarat partea vătămată C.A.M. (fila 304 şi următoarele d. u.p.).

Partea vătămată M.P.O., în vârstă de 20 de ani. Aceasta a fost racolată, în luna septembrie a anului 2003, de către învinuita M.A.M. care i-a propus, ca şi în cazul celorlalte părţi vătămate, să îi faciliteze obţinerea unui loc de muncă, în calitate de chelner, la un restaurant în Italia, care i-ar fi aparţinut soţului său, M.M. În urma acceptului său, ea a fost cazată într-un apartament din Iaşi, strada Păcurari, unde a întâlnit-o pe numita D.E. Ea a asistat la o petrecere unde se mai aflau, în afară de M.M. şi M.A.M., numiţii B.V., M.C.C., B.M., C.M., P.C., G.V.M. După cca. 3 săptămâni, ea s-a deplasat împreună cu soţii M. şi D.E. în Italia, Padova, cheltuielile de transport fiind asigurate de către inculpaţi. Aici, ea a fost cazată la un hotel, împreună cu D.E., unde l-a cunoscut pe numitul D.A. Atât ei, cât şi celeilalte fete le-au fost cumpărate de către M.A.M., mai multe articole vestimentare, iar seara, fără a li se spune nimic, au fost duse de către cetăţeanul moldovean şi de către inculpatul M.M. pe o stradă, lângă o benzinărie, spunându-li-se că trebuie să se prostitueze pentru ei. Partea vătămată şi numita D.E. au refuzat, în cele din urmă fiind nevoite să accepte, în urma presiunilor de ordin psihic la care fuseseră supuse, sub ameninţări la adresa lor şi a familiilor lor din România.

Partea vătămată s-a prostituat, sub supravegherea inculpatei M.A.M., 4 zile, obţinând cea. 2000 Euro, pe care i-a luat aceasta din urmă. După acest interval, atât ea cât şi D.E. au denunţat autorităţile italiene, faptul că fuseseră traficate de către soţii M. şi de către D.A., care au organizat un flagrant, în urma căruia au fost reţinuţi D.A. şi M.M. După acest episod, partea vătămată a fost sprijinită de către autorităţile italiene, fiind cazată într-un centru de protecţie a victimelor traficului de persoane, după care ea a găsit de lucru, în calitate de menajeră, la o persoană, pentru care a lucrat cea. 8 luni, revenind în România.

Partea vătămată mai arată, în declaraţia sa, că pe stradă, în apropierea locului unde fusese nevoită să se prostitueze, se mai aflau şi alte tinere, din România, dintre care a recunoscut, după fotografiile arătate de către organele de urmărire penală, pe următoarele: T.M., G.L., B.E., V.T., Z.V., M.L., N.M.A., R.E., C.A., H.A.M., P.A., C.A.N., A.V., L.G.E. Ea arată că aceste fete se aflau sub supravegherea cetăţeanului moldovean D.A. pe care partea vătămată l-a recunoscut, de asemenea, după fotografiile arătate în cursul anchetei.

Din procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate (fila 165- d.u.p.) a rezultat că afirmaţiile părţii vătămate sunt adevărate. U. (actual M.) P.O. a ieşit din România prin vama Borş la data de 25 octombrie 2003 împreună cu D.A., M.M. şi M.A.M. şi s-a întors în România la 26 iunie 2004.

Pentru a-şi recăpăta libertatea, partea vătămată a sesizat autorităţilor italiene faptele, după 4 zile în care s-a prostituat forţată de inculpaţi, M.M. şi D.A. fiind arestaţi pentru traficarea sa şi a numitei E.D.

Ulterior, partea vătămată M.P.O. şi-a găsit un loc de muncă decent în Italia, unde s-a reîntors de mai multe, iar D.A.F. a revenit în România, a renunţat la ideea că va obţine vreodată bani de la soţii M., şi-a găsit un loc de muncă decent şi şi-a întemeiat o familie.

M.M. a declarat că a fost arestat în Italia în noiembrie 2003 pentru traficarea numitelor U. (actual M.) P.O. şi D.A., aserţiune dovedită prin înscrisurile depuse în faţa Curţii de Apel laşi la data de 30 martie 2006, când a fost arestat. Din aceleaşi documente a rezultat că D.A. a fost cercetat şi arestat pentru traficarea inculpatelor P.M. şi B.M., iar M.A.M., alias P.N.HG a fost, de asemenea arestată pentru traficarea M.T.

N.C. a declarat că a fost arestat în Italia pentru trafic de persoane din România în vederea practicării prostituţiei în septembrie 2003, la plângerea unor fete necunoscute, o dată cu el fiind arestat „Chinezul," un tânăr din Belceşti.

În drept, faptele inculpaţilor M.M. şi M.A.M. care. în anul 2003. au racolat transportat şi găzduit părţile vătămate M.P.O., D.A.F., H.A.M. şi C. (fosta C.) A.N., în scopul exploatării lor sexuale, în oraşul italian Padova, obţinând beneficii materiale în sumă de aproximativ 77.000 euro, colaborând în mod nemijlocit şi cu inculpatul N.C. şi cu alte persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de Trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului N.C. care, în anul 2003, în complicitate cu inculpatul M.M. şi inculpatul M.A.M., a racolat părţile vătămate D.A.F., H.A.M. şi C. (fosta C.) A.N., în scopul exploatării lor sexuale, în oraşul italian Padova, obţinând beneficii materiale în sumă de aproximativ 75.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de Trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. b) şi 33 lit. a) C. pen.;(3 acte materiale).

Inculpata M.A.M. a solicitat admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice. din infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de „proxenetism", prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. Pentru acurateţe, s-a pus în discuţie aceeaşi schimbare de încadrare şi pentru inculpaţii M.M. şi N.C. ; consideră inculpata că din probele administrate în dosar, cu referire îndeosebi la declaraţia martorei victimă C. - fostă D.A., care spune nemijlocit în faţa instanţei că a mers în Italia împreună cu inculpata M.A.M., de bună voie pentru a practica prostituţia. Tot în această declaraţie partea mai spunea că toate celelalte 5 părţi vătămate mergeau singure cu autobuzul spre locul unde urmau să se prostitueze, inculpata M.A.M. rămânând în camera de hotel, astfel toate aceste părţi vătămate aveau posibilitatea de a coborî oriunde şi să meargă la primul post de poliţie, însă nu au făcut-o niciodată. S-a invocat Decizia nr. 16/2007 a I.C.C.J., unde se arată că „în cazul în care o persoană, tară a întrebuinţa constrângeri îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore săvârşeşte infracţiunea de proxenetism". Ori în cazul de faţă. din declaraţiile date de părţile vătămate în faţa instanţei, rezultă clar că acestea au fost informate de la început cu privire la activitatea ce urma a fi prestată.

Instanţa de fond şi-a însuşit pe deplin distincţia făcută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. în recurs în interesul legii, dintre infracţiunea de trafic de persoane sau de minori şi proxenetism. însă a apreciat că interpretarea dată de inculpaţi acestei decizii nu este în concordanţa cu litera şi spiritul ei şi nici cu probele din dosarul de faţă.

Din probele dosarului a rezultat că părţile vătămate D. şi H. au fost de acord să meargă în Italia în vederea practicării prostituţiei în considerarea obţinerii unor sume importante de bani şi iară a consimţi la pierderea sau ştirbirea în vreun mod a libertăţii lor. De asemenea, partea vătămată C. (fostă C.) A.N. a dorit să meargă în străinătate la muncă, promiţându-i-se iniţial un loc de muncă în calitate de ă în calitate de dansatoare într-un bar de noapte, această activitate neimplicând activitatea de prostituţie, veniturile ei situându-se la 2.000 de euro pentru trei luni, ea fiind de acord cu această propunere. C. (fostă C.) A.N. nu şi-a asumat benevol practicarea prostituţiei şi nu a consimţit la aservirea sa. Pentru că nu a dorit să se prostitueze a fost închisă în cameră timp de două zile, bătută şi ameninţată, aspecte constate personal de D. şi H., care au avut perspectiva consecinţelor opoziţiei la voinţa şi cererile inculpaţilor.

Cu privire la D.A.F. s-a adus mai sus motivarea încadrării juridice a faptei a cărei victimă a fost în dispoziţiile legii privind combaterea traficului de persoane.

În ceea ce priveşte pe partea vătămată M. (fostă U.) P.O., nevoită să prostitueze timp de 4 zile în condiţiile impuse de inculpaţi, pentru a putea supravieţui într-o ţară străină în care nu aveau posibilităţi de comunicare şi mijloace necesare subzistenţei, la primul moment prielnic a sesizat autorităţile italiene, a participat la organizarea unui flagrant în stradă în urma căruia M.M. şi D.A. au fost arestaţi.

Inculpaţii M.M. şi M.A.M., în cooperare cu celelalte persoane trimise în judecată în prezenta cauză au parcurs toate etapele pe care în mod normal le presupune un astfel de proces.

Recrutarea se face în general prin oferte false de locuri de munca in străinătate, in special profesii care nu implica o munca calificata (chelnăriţa, bucătăreasa, dansatoare, baby-sitter, menajera etc.), prezentarea avantajelor iluzorii ale prostituţiei prin mijloace non-agresivă in tari ca Spania, Italia, Grecia, Cehia, Germania, Franţa etc. făcute direct victimelor sau prin intermediul cunoştinţelor, rudelor sau a altor persoane apropiate. Transportul, urmat uneori de vânzare - are loc in tarile de destinaţie (in cazul vânzărilor repetate, pot fi doar tari de tranzit), fără ştirea victimelor care devin proprietatea unor patroni, sechestrarea şi exploatarea - sechestrarea in locuri bine izolate, închise, lipsa totala a posibilităţilor de comunicare (li se reţin actele de identitate, telefoanele mobile etc.) ori izolarea lor spaţială şi deposedarea de documente de identitate astfel încât se creează dependenţa victimei de traficant. Exploatarea - tratamentul administrat victimelor: de la izolare, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, ameninţare, pana la, in unele cazuri crima, in momentul in care încearcă sa evadeze sau ameninţa traficanţii cu deconspirarea, evadarea - se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi, al politiei (razii) etc. şi repatrierea - se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi, al politiei (razii) etc.

Analizându-se diferenţa dintre infracţiunea de proxenetism şi infracţiunea de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, din punctul de vedere al manierei de exprimare a consimţământului de către victimă, instanţa reţine că dacă la proxenetism, persoana care este îndemnată sau căreia i se înlesneşte practicarea prostituţiei, îşi dă acordul în mod nealterat, voinţa sa de a se prostitua aparţinându-i în totalitate, în mod liber, în ceea ce priveşte traficul de persoane, consimţământul la exploatare, inclusiv în forma prostituţiei, este afectat de violenţă sau de modalităţi de captare non-agresivă, în urmărirea aceluiaşi scop.

Or, în speţă, din materialul probator administrat a rezultat că racolarea victimelor s-a făcut prin inducerea în eroare a acestora, fiindu-le promisă fie practicarea liberă a prostituţiei în schimbul unor venituri foarte mari, fie angajarea cu contract de muncă în calitate de dansatoare sau dame de companie, activităţi ce presupuneau - conform prezentărilor făcute de inculpaţi, doar dans în faţa clienţilor, determinarea acestora să consume cât mai mult şi, dacă doreau să câştige bani mai mulţi, victimele puteau să întreţină raporturi sexuale cu clienţii,urmând a obţine la finalul unei perioade de 3 luni suma de 2000 de euro ; în cazul victimei C., propunerea făcută de inculpaţi a vizat obţinerea unui loc de muncă decent, ce nu presupunea întreţinerea de raporturi sexuale cu clienţii.

Odată racolate, victimelor li s-au impus alte condiţii decât cele promise - ele nu au putut stabili numărul clienţilor, practicile sexuale şi nici nu au primit banii promişi, fiind controlate şi intimidate, ameninţate şi lovite, aduse la stare de dependenţă de către inculpaţi. Victimele nu au avut alegeri esenţiale precum cele privind hrana pe care doreau să o aibă, hainele pe care doreau să le îmbrace, durata de timp pe care doreau să o petreacă în stradă.

Prin urmare, acţiunile de traficare comise de inculpaţi au avut ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, astfel cum este definit în art. 2 din Legea nr. 678/2001, deci limitarea dreptului la libertate de voinţă şi acţiune a părţilor vătămate, valori sociale protejate de legiuitor în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, spre deosebire de infracţiunea de proxenetism care urmăreşte apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existentă. Ele erau nevoite să suporte şi să respecte condiţiile şi regulile impuse în casă de către inculpaţi. să rămână în stradă în intervalul orar 21.00 - 5.00, să practice relaţii sexuale de orice fel în autoturisme, să nu pună întrebări. să nu discute şi să „producă" cât mai mulţi bani. fiind nevoite uneori să doarmă pe bănci în parc până la ora 7 dimineaţa când aveau acces în imobil. Manoperele arătate mai sus constituie tehnici de racolare prin înşelăciune în accepţiunea legii penale. Astfel, profitând de naivitatea şi vulnerabilitatea pe care o au fetele în jurul vârstei de 20 ani, dar şi de slaba inserţie familială a acestora, inculpaţii au deturnat părţile vătămate de la posibilitatea unei vieţi normale, amăgindu-le cu privire la avantajele iluzorii ale prostituţiei.

Faţă de aceste motive, instanţa de fond a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţi.

Activitatea inculpaţilor C.M. ŞI C. (B.) V.: Inculpaţii B.V. şi C.M. şi în cooperare cu alte persoane, în anul 2003 au racolat transportat şi găzduit partea vătămată I.V. în scopul exploatării sexuale. în oraşul italian Padova, obţinând beneficii materiale în sumă de aproximativ 24.000 euro.

Partea vătămată I.V. avea în anul 2003 vârsta de 23 de ani, era necăsătorită şi avea un copil minor.

În luna august 2003, aceasta a fost abordată, în municipiul Iaşi de către inculpaţii C.M. şi B.V., aceştia propunându-i să meargă în Italia, în oraşul Padova. unde urma să lucreze în calitate de ospătar, la un restaurant. Aceştia s-au oferit să o ajute cu eliberarea paşaportului, drept pentru care, pe durata de 06 august 2003, însoţită de către inculpatul B.V., a mers la Serviciul Paşapoarte, din cadrul I.P.J. Iaşi, depunând cererea de obţinere a actului, toate taxele aferente fiind plătite de către inculpatul B.V., începând cu data de 08 august 2003, partea vătămată a fost cazată de către inculpaţii B.V. şi C.M. într-un apartament, situat în cartierul Nicolina I, închiriat de către aceştia. Pe data de 13 august 2003, partea vătămată a plecat împreună cu cei doi inculpaţi înspre municipiul Arad, iar de la graniţă a mers împreună doar cu inculpata C.M., cu o maşină de ocazie, până în Italia, în oraşul Padova, oprindu-se lângă un complex comercial, de tip mall, Centro Gioto. Aici, cele două s-au întâlnit cu inculpaţii B.M. şi M.C.C., care le-au însoţit pe strada Vigo DArzere, unde au fost cazate, în imobilul închiriat de către învinuitul D.A. Aici, inculpata C.M. i-a spus că va trebui să practice prostituţia, în beneficiul său, întrucât trebuie să îşi achite datoriile legate de transport şi găzduire. Conform propriilor declaraţii, partea vătămată I.V., având în vedere faptul că nu avea asupra sa paşaportul, nu avea nici o sumă de bani şi nu cunoştea limba italiană, a fost nevoită să accepte. Ea a fost condusă apoi de către inculpata C.M. pe strada Via Manzzoni, practicând prostituţia cu aproximativ 8-9 bărbaţi pe noapte, contra unor tarife impuse de către inculpată, ce variau între 30 - 150 euro. Partea vătămată a întreţinut astfel relaţii sexuale contra cost aproximativ 2 luni, banii rezultaţi, aproximativ 24.000 euro, fiind însuşiţi, în totalitate de către inculpată. La un moment dat, în timpul desfăşurării acestor activităţi, inculpata C.M. a fost arestată de către autorităţile italiene ea declinându-şi o identitate falsă, respectiv D.P., astfel încât, sumele de bani rezultate din practicarea prostituţiei de către partea vătămată I.V. au fost colectate, o perioadă de timp de către inculpatul M.C.C., apoi de către inculpatul D.A., îndată de 22 octombrie 2003, partea vătămată I.V. a revenit în România, la scurtă vreme fiind contactată de către inculpatul B.V., care i-a remis suma de 1.500 euro. Partea vătămată mai relatează că, la scurtă vreme după ce inculpata C.M. a fost pusă în libertate de către autorităţile italiene, ea a mai „primit" o nouă fată (probabil de la B.V.), pe nume R.I.O., din judeţul Vaslui, care a practicat prostituţia, în folosul inculpatei C.M., o perioadă scurtă de vreme, pe data de 22 octombrie 2003, revenind, toate trei, în ţară.

În timpul cât a locuit în imobilul din Padova, partea vătămată a cunoscut şi a locuit împreună cu mai multe tinere din România, judeţele Iaşi şi Vaslui, care se prostituau pentru inculpaţii şi învinuiţii menţionaţi în prezentul rechizitoriu, după cum urmează: R.E. şi C.A. - se prostituau în folosul inculpaţilor P.M. şi P.C., R.I.O. - aceasta se prostitua pentru inculpaţii C.M. şi B.V., I.A.N., V.OG, H.R.I. - se prostituau pentru B.M. şi M.C.C.; M.L., N.M.A., P.A. - se prostituau în beneficiul lui D.A.; C.A.N. - se prostitua la început în beneficiul inculpaţilor M.M. şi M.A.M., iar ulterior pentru învinuitul D.A. Partea vătămată relatează că poreclele sub care erau cunoscuţi inculpatul P.C. şi M.C.C. erau „K.", respectiv „P.". Ea mai menţionează că inculpatul M.M. avea o fire violentă, purtându-se urât cu fetele pe care le „proteja", fapt care, l-a determinat, la un moment dat, pe învinuitul D.A. să le ia sub protecţia sa.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal şi nu a putut fi audiată pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor părţii vătămate l.V. cu cele date de celelalte părţi vătămate şi în special de V.OG ( fila 11- confirmă că Ichim se prostitua pe aceeaşi stradă ca şi ea), D.A.F. (I.V. se prostitua pentru C.M. şi M.C.C. fila 187- d.u.p. ) C.A. (pentru grupul C.M. - B.V. se prostitua I.V.) H.A.M. (aceeaşi declaraţie - fila 233- d.u.p.), cu aspectele consemnate în procesele - verbale de prezentare pentru recunoaştere întocmite de organele de cercetare penală, în procesele - verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate.

Edificatoare este declaraţia părţii vătămate cu privire la relaţiile existente în imobilul din Padova, amănuntele furnizate dovedind că partea vătămată a perceput aceleaşi aspecte ca şi părţile vătămate menţionate mai sus, declaraţiile lor coroborându-se pe deplin: „Apartamentul în care locuiam era închiriat de un cetăţean moldovean pe nume A. Acesta îl punea la dispoziţia numiţilor P.C. şi M.C. pentru ca aceştia să aibă unde caza fetele care practicau prostituţia în folosul lor. Tot în acest apartament locuia şi M.M. cu concubina sa, A. Aceştia o aveau pe A.C. şi pe M.L., ambele din Iaşi. M.M. era foarte violent şi se purta urât cu fetele. Deoarece crea multe probleme, cetăţeanul moldovean A. i-a luat fetele lui M., urmând să lucreze pentru el. Ştiu că după acest moment M. şi A. au plecat în ţară de unde s-au întors cu alte două fete în acelaşi apartament mai era şi Ionică Andreea Nicoleta care practica prostituţia pentru M.C. Ulterior, a venit şi M.L., N.M.A., ele două fiind fetele lui Alex. Ştiu că M.C. avea cele mai multe fete la stradă dintre care îmi amintesc pe Roxana din cartierul Dacia (cartier in mun. Iaşi), A., O., P.A., P.C. avea mai multe fete printre care C.A. şi P.M."

Fapta inculpaţilor B.V. şi C.M. care, în anul 2003 au racolat transportat şi găzduit partea vătămată I.V., în scopul exploatării sexuale, în oraşul italian Padova, obţinând beneficii materiale în sumă de aproximativ 24.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.

Analizându-se diferenţa dintre infracţiunea de proxenetism şi infracţiunea de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, din punctul de vedere al manierei de exprimare a consimţământului de către victimă, instanţa reţine că dacă la proxenetism, persoana care este îndemnată sau căreia i se înlesneşte practicarea prostituţiei, îşi dă acordul în mod nealterat, voinţa sa de a se prostitua aparţinându-i în totalitate, în mod liber, în ceea ce priveşte traficul de persoane. consimţământul la exploatare, inclusiv în forma prostituţiei, este afectat de violenţă sau de modalităţi de captare non-agresivă, în urmărirea aceluiaşi scop.

Or, în speţă, din materialul probator administrat a rezultat că racolarea victimei l.V. s-a făcut prin inducerea în eroare a acesteia, fiindu-le promisă angajarea cu contract de muncă în calitate de chelner -,urmând a obţine sume importante de bani. Odată racolată şi adusă în stare de dependenţă de inculpaţi, victimei - aflate pe teritoriul unei ţări străine, neavând abilităţi de comunicare, i s-a impus practicarea prostituţiei, acceptarea fiind consecinţa lipsa alternativei de supravieţuire.

Cu privire la toate actele materiale de mai sus care se subsumează infracţiunii prevăzută de Legea nr. 678/2001 comise de toţi inculpaţii, instanţa de fond reţine următoarele:

Cu privire la infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, instanţa a reţinut forma continuată a acestor infracţiuni, întrucât recrutarea, cazarea/găzduirea şi transportul victimelor a avut loc, evident în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în aceleaşi condiţii şi prin aceleaşi modalităţi şi, totodată, au vizat acelaşi scop, în sensul acestei concluzii fiind şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 678/2001 din care rezultă că infracţiunea de trafic de persoane are un obiect juridic special, având de regulă un subiect pasiv multiplu. În acest context, numărul subiecţilor pasivi relevă o rezoluţie infracţionala unică, când se acţionează în aceleaşi condiţii.

Conform art. 16 din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare. consimţământul persoanei victimă a traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Din perspectiva acestei dispoziţii legale, rezultă voinţa legiuitorului de a sancţiona infracţiunile de trafic de persoane,independent de consimţământul victimei, fiind lipsită de orice relevanţă exprimarea acestuia în contextul activităţii infracţionale a inculpaţilor.

În cazul infracţiunii prevăzute în art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, care sancţionează traficul de persoane majore, este subînțeleasă lipsa consimţământului victimei la vreuna dintre acţiunile desfăşurate de traficant, atâta timp cât existenţa infracţiunii este condiţionată de utilizarea unor procedee de natură a înfrânge libertatea de a hotărî şi acţiona a persoanelor faţă de care se exercită acestea, mijloacele de constrângere fiind susceptibile de a vicia un eventual consimţământ care, obţinut în aceste circumstanţe, este afectat de violenţă. doi sau eroare esenţială.

Dintr-o primă perspectivă, este cert şi faptul că părţile vătămate - chiar şi cele care au acceptat să se prostitueze -, au fost supuse unor anumite presiuni şi abuzuri, ele fiind izolate, duse într-un mediu străin, unde nu cunoşteau pe nimeni, erau supravegheate tot timpul, iar o parte au fost abuzate fizic (fiind bătute, întrucât nu câştigau suficienţi bani), au fost lipsite de documente şi de orice resurse financiare, au fost exploatate din punct de vedere sexual, toate aceste mecanisme de constrângere având drept consecinţă alterarea consimţământului iniţial exprimat de victime.

Dintr-o altă perspectivă, dar care ţine tot de domeniul aplicării şi interpretării legii, ca prerogativă rezervată exclusiv puterii judecătoreşti, se poate aprecia că, prin edictarea Legii nr. 678/2001, care are caracter de lege specială în raport cu norma generală cuprinsă în Codul penal. puterea legiuitoare şi-a exprimat voinţa ca fapte precum cele deduse judecăţii de faţă să fie examinate prin prisma noilor norme de incriminare, adaptate schimbărilor petrecute în corpul social. Aliniindu-se legislaţiilor modeme prin adoptarea Legii nr. 300/2006. de ratificare a Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (publicată în M. Of. nr. 622 din 19 iulie 2006), ţara noastră a introdus în dreptul intern un instrument juridic extrem de util în conturarea infracţiunilor examinate mai sus.

Astfel, potrivit definiţiilor date prin art. 4 din Convenţie:

„a) expresia trafic de fiinţe umane desemnează recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu ori prin utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă. înşelăciune, abuz de autoritate ori de o situaţie de vulnerabilitate. Exploatarea cuprinde cel puţin exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare sexuală.

b) consimţământul unei victime a traficului de fiinţe umane la exploatarea enunţată la lit. a) nu prezintă relevanţă atunci când a fost utilizat unul dintre mijloacele enunţate la lit. a);

c) recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea unui copil în scopul exploatării se consideră trafic de fiinţe umane, chiar dacă nu implica nici unul dintre mijloacele enunţate la lit. a);

d) termenul copil desemnează orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani".

Preluând această viziune asupra modalităţii de incriminare a faptelor de trafic, legiuitorul naţional a prevăzut expres, în cuprinsul art. 16 din Legea nr. 678/2001 că, şi atunci când victima consimte, răspunderea penală a făptuitorului nu este înlăturată.

Prin edictarea Legii nr. 678/2001, legiuitorul a urmărit să instituie în ordinea de drept naţională un grad foarte ridicat de protecţie, aproape absolut, în favoarea persoanelor minore considerate victime ale traficului de fiinţe umane, faţă de orice acţiune menită să îi aducă în poziţia de obiecte ale exploatării sexuale.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 reţinută în sarcina inculpaţilor :

Incriminată la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate (act normativ ce a intrat în vigoare la data de 28 februarie 2003), infracţiunea de „constituire a unui grup infracţional organizat" presupune, sub aspectul laturii obiective, comiterea uneia dintre următoarele acţiuni alternative: iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire. Fiecare dintre aceste 4 acţiuni alternative trebuie să se refere la un grup infracţional organizat. Facem trimitere la cele arătate în introducerea situaţiei în fapt a prezentului dosar şi la actele materiale comise de fiecare inculpat.

Noţiunea de „grup infracţional organizat" este definită în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 şi constă în „grupul structural, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii unei sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material".

Rezultă din această definiţie că grupul infracţional organizat, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 39/2003, presupune îndeplinirea mai multor condiţii, şi anume:

- numărul minim al membrilor grupului să fie de 3 persoane;

- să existe o anumită organizare a grupului, adică fiecare membru să aibă un rol determinat, nefiind exclusă şi o organizare ierarhică;

- acţiunile grupului să se desfăşoare în mod coordonat;

- grupul să existe pentru o anumită perioadă de timp;

- să se urmărească un dublu scop, respectiv comiterea de infracţiuni grave (dintre cele enumerate la pct. 1-20 de la lit. b) a art. 2 din Legea 39/2003) şi obţinerea unui avantaj material.

În cauză, analizând activitatea infracţională dovedit că a fost comisă de inculpaţii P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M., C.M., C. (fost B.) V., M. (născută M.) A.M., N.C. se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Cei patru tineri din Belceşti se cunoşteau, aşa cum s-a arătat anterior, fiind vecini şi în anumite cazuri rude şi afini. Din probele dosarului rezultă că iniţial P.M. şi B.M. s-au prostituat în Italia sub „protecţia cetăţeanului moldovean A.D. (care a şi fost arestat pentru acesta).", după care, împreună cu soţii lor au continuat propria activitate de trafic de persoane în vederea practicării prostituţiei, colaborând în continuare cu Alexandru D., M.A.M. şi C.M., iniţial prostituate şi ele, desfăşurând aceste activităţi pe acelaşi teritoriu. au hotărât, la rândul lor, considerând probabil că este mai profitabil, ca împreună cu concubinii lor, care ulterior le-au devenit şi soţi, să desfăşoare activitate de trafic de persoane în vederea practicării prostituţiei, sub supravegherea numitului D.A.

Constituirea grupului - iniţiativa şi condiţiile nu au putut fi stabilite din cauza lipsei de cooperare a inculpaţilor cu organele judiciare.

Din probatoriul administrat a rezultatat că grupul, constituit din P.M., P.C. M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M., C.M., C. (fost B.) V., M. (născută M.) A.M., N.C. a avut continuitate în timp, pe perioada anilor 2003- 2004. desfăşurându-şi activitatea în felul următor:

- pe teritoriul României inculpaţii P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M.. M.M., N.C. şi C. (B.) V. se ocupau de racolarea tinerelor provenind din familii nevoiaşe cu un grad de instrucţie scăzut şi cu o inserţie socială slabă. promiţându-le locuri de muncă oneste, ca şi chelneriţe, dansatoare. menajere. dame de companie, ori prezentându-le avantajele prostituţiei, creându-le perspectiva falsă a obţinerii unor sume importante de bani practicând prostituţia în libertate şi în condiţii decente. potrivit propriilor alegeri, urmând ca veniturile să fie împărţite în mod egal. Racolarea fetelor se făcea atât pentru practicarea prostituţiei în favoarea lor, dar şi pentru D.A.

- inculpaţii P.C., M.C.C., M.M., N.C. şi C. (B.) V. se ocupau de obţinerea documentelor de călătorie, însoţind victimele de serviciile de evidenţă a populaţiei şi de eliberare a paşapoartelor. Pe durata necesară obţinerii acestor documente, cazarea victimelor se făcea într-un apartament din Iaşi, de pe strada Nicolina. închiriat de Inculpaţii C.M. şi C. (B.) V. sau într-un apartament de pe şoseaua Păcurari, închiriat de M.C.C. şi B.M.

- transportul pe ruta Iaşi - Padova se asigura de către P.M., B.M., M.M., M.A.M., C.M.

- cazarea fetelor se realiza pe strada Vigo D’Arzere într-un imobil închiriat de D.A., care avea şi drept de rezidenţă în Italia.

- supravegherea fetelor în stradă se realiza de toţi inculpaţii, întotdeauna în cooperare cu D.A.

În ceea ce priveşte împărţirea sumelor câştigate, instanţa de fond reţine că, fără a afecta coeziunea grupului, banii primiţi de fiecare dintre cuplurile M., Cojocariu, P.. şi M. se împărţeau între ei, precum şi cu D.A., victimelor nefiindu-le dată nici o sumă de bani, cu mici excepţii constând în sume infime. Fiecare dintre cupluri avea obligaţia de a plăti sume de bani lui D.A., precum şi de a-i aduce fete din România în vederea practicării prostituţiei.

Au susţinut inculpaţii că au acţionat separat, că nu au ştiut unii cu ce se ocupă ceilalţi şi cu atât mai mult nu au avut reprezentarea formării sau sprijinirii unui grup infracţional.

Din declaraţiilor părţilor vătămate rezultă că deşi fiecare cuplu avea fetele lui. însă inculpaţii colaborau organizat şi se sprijineau reciproc în toate activităţile.

G.L.- racolată de P.C., cazată în apartamentul din Şoseaua Păcurari, unde locuiau soţii M., transportată în Italia împreună cu partea vătămată Z.V. de M.C.C., M. (fostă B.) M., P.C. şi P.M. - pe teritoriul României, şi de M. (fostă B.) M. şi P.M. după ieşirea din ţară, cazate la imobilul lui D.A. Supravegherea desfăşurării activităţii de prostituţie se realiza de aceleaşi inculpate care cumpărau haine victimelor şi pregăteau mâncarea..In tot timpul cât m-am prostituat acolo atât P.M. cât şi B.M. supervizau activitatea noastră*. Activitatea ei a încetat ca urmare a evadării de sub supravegherea inculpaţilor.

R.E.,_racolată de P.C. cazată într-un apartament, aici cunoscându-i pe inculpatul M.C.C. şi pe numita L.G.E. transportată către Italia împreună cu inculpaţii P.C. şi M.C.C. precum şi cu numita L.G.E., a fost cazată în apartamentul lui D.A., a fost supravegheată la stradă de soţii P. urma regulile din casă impuse strict de P.C. şi M.C., M.M. şi P.M. făceau mâncare şi se prostituau şi ele. Activitatea ei fost oprită de arestarea lui D.A., în noiembrie 2003, când a fost abandonată în Italia de inculpaţi, fără a primi vreun ban, soţii P. şi M. întorcându-se în România.

L.G.E., racolată de M.C.C. şi B.M., partea vătămată a plecat către Italia împreună cu inculpaţii P.C. şi M.C.C. precum şi cu partea vătămată R.E., a fost cazată în apartamentul lui D.A., a fost supravegheată la stradă de soţii P., urma regulile din casă impuse strict de P.C. şi M.C., M.M. şi P.M. făceau mâncare şi se prostituau şi ele, s-a prostituat pentru soţii M., după care a fost dată lui D.A., prostituându-se pentru acesta. Activitatea ei fost oprită de arestarea lui D.A., în noiembrie 2003, când a fost abandonată în Italia de inculpaţi.

Z.V., minoră, racolată de B.M. şi M.C.C., cazată într-un apartament unde se mai aflau şi numita G.L. şi inculpaţii P.M. şi P.C., transportată în Italia cu un autocar împreună cu numita G.L. şi inculpatele B.M. şi P.M., s-a prostituat împreună cu G.L. împreună cu care locuia, banii fiindu-i luaţi de B.M. şi daţi lui M.C.C. Activitatea sa a încetat la ameninţarea telefonică a tatălui părţii vătămate cu sesizarea autorităţilor din România.

V.OG, racolată de B.M. şi M.C.C., cazată într-un apartament situat în cartierul Nicolina, timp de o săptămână, unde a locuit şi împreună cu numita H.R.I., transportată pe ruta Iaşi - Italia de către inculpaţii B.M. şi M.C.C., cazată într-un imobil care aparţine învinuitului D.A., unde au locuit şi B.M. şi M.C.C., s-a prostituat în beneficiul şi sub supravegherea inculpaţilor B.M. şi M.C.C. timp de două luni de zile. Activitatea ei a fost întreruptă de arestarea lui D.A. şi a inculpatelor P.M. şi B.M., fetele „împrăştiindu-se fiecare pe unde a putut".

D. (ACTUAL C.) A.F., racolată de M.M. şi N.C., cererea de eliberare a actului de identitate pe numele părţii vătămate D.A.F. a fost completată de N.C., cererea de eliberare a paşaportului pe numele părţii vătămate D.A.F. a fost completată de N.C.; Transportul a fost realizat pe ruta Iaşi - Padova de către inculpaţii M.M. şi M.A.M., Cazarea părţii vătămate s-a realizat de către aceiaşi inculpaţi în apartamentul numitului D.A. şi apoi la un hotel, Supravegherea şi controlul în stradă s-a realizat de către numitul D.A. care le urmărea, repatrierea a fost dispusă de M.M., de teama autorităţilor având în vedere că M.A.M. fusese reţinută împreună cu N.C., iar partea vătămată fusese identificată în stradă de organele de poliţie.

H.A.M. - racolată de inculpaţii M.M. şi N.C., cazată în unde imobilul din cartierul Nicolina în i-a cunoscut pe inculpaţii B.V. şi C.M. care locuiau în respectivul apartament, transferată locuiască într-un apartament situat în cartierul Păcurari (la etajul 10) unde a stat cea. 7 zile împreună cu M.M. şi D.A.F., transportată în Italia de M.M., localitatea Padova, pe drum fiind întâmpinaţi de inculpata M.A.M., care se afla deja în Italia, cazată imobilul aparţinând cetăţeanului moldovean D.A., supravegheată la stradă de M.M. şi D., dată în contul unei datorii lui D. pentru care s-a prostituat până la evadare, care s-a realizat cu ajutorul unui albanez.

C. (fostă C.) A.N., racolată de către inculpatul N.C. care i-a facilitat obţinerea paşaportului, suportând cheltuielile de transport şi cazare, completând în numele ei formularul tip cerere la Serviciul Paşapoarte Iaşi, transportul asigurat de G.V.M. (sora inculpatului M.M.), ajunsă în localitatea Veneţia din Italia a fost aşteptată de către M.A.M. care a cazat-o a în imobilul lui D.A., supravegheată de M.A.M., banii „produşi* de către ea fiind luaţi de către inculpatul M.M. S-a întors în ţară la expirarea vizei. Banii obţinuţi de către ea sau de către celelalte tinere şi care ajungeau în posesia traficanţilor erau transportaţi în România prin intermediul inculpatului M.C.C. sau a învinuitului D.A. sau prin transportatori ce făceau curse pe ruta Italia - România, fie prin sistemele de transfer bancar W.U. sau M.G., fiind trimişi de către inculpatul M.M., surorii sale, numita G.V.M.

M.P.O. - racolată de M.A.M., cazată într-un apartament din Iaşi, strada Păcurari, unde a întâlnit-o pe numita D.E., transportată de soţii M. şi D.E. în Italia, Padova. cheltuielile de transport fiind asigurate de către inculpaţi. Aici, ea a fost cazată la un hotel, împreună cu D.E., unde l-a cunoscut pe numitul D.A. Supravegheată la stradă de cetăţeanul moldovean şi de către inculpatul M.M. A denunţat autorităţile italiene, faptul că fusese traficată de către soţii M. şi de către D.A., care au organizat un flagrant, în urma căruia au fost reţinuţi D.A. şi M.M.

I.V. - racolată de C.M. şi B.V., cazată de către inculpaţii B.V. şi C.M. într-un apartament, situat în cartierul Nicolina I, închiriat de către aceştia, transportată de inculpata C.M., cu o maşină de ocazie, până în Italia, în oraşul Padova, aşteptată de B.M. şi M.C.C. care le-au însoţit pe strada Vigo DArzere, unde au fost cazate, în imobilul închiriat de către învinuitul D.A., supravegheată la stradă de C.M., practicând prostituţia, iar după arestarea acesteia, a fost preluată de M.C.C., apoi de către inculpatul D.A.

Inculpaţii P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M., C.M., M. (născută M.) A.M., N.C. au locuit în toată perioada în care s-au aflat pe teritoriul Italiei în imobilul lui D.A. unde erau cazate în acelaşi timp aproximativ 22 de tinere victime. Numărul inculpaţilor şi modalitatea lor de acţiune au fost de natură să le asigure succesul şi paralizeze voinţa victimelor de a acţiona. Inculpatele şi victimele erau în permanenţă supravegheate în stradă de D.A., inculpaţii se sprijineau reciproc, dar nu puteau funcţiona fără activitatea acestuia, dovadă fiind faptul că la arestarea unuia dintre inculpaţii P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M., C.M., C. (fost B.) V., M. (născută M.) A.M., N.C., activitatea de trafic de persoane continua aproximativ în acelaşi mod, fetele fiind lăsate să plece sau preluate de altul dintre inculpaţi, pe când la momentul arestării lui D. activitatea a încetat.

A arătat instanţa de fond că inculpaţii P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M., C.M., C. (fost B.) V., M. (născută M.) A.M., N.C. au acţionat nu în condiţiile unei participaţiei ocazionale, ci în condiţiile participaţiei constituite aşa cum este prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nefiind necesar pentru reţinerea infracţiunii, ca fiecare dintre inculpaţi să îndeplinească un singur rol, să participe la fiecare infracţiune care intră în scopul grupului, atât timp cât, din probatoriul administrat rezultă voinţa lor comună de racola şi duce în Italia în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei şi în vederea obţinerii de venituri a câtor mai multe fete, amăgite cu perspectiva unor câştiguri pe care inculpaţii ştiau de la început că nu le vor permite să le obţină.

În opinia instanţei de fond, aceste activităţi ale inculpaţilor P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M.. C.M., C. (fost B.) V., M. (născută M.) A.M., N.C., plasate după 28 februarie 2003, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de iniţierea sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Sub aspectul încadrărilor juridice date faptelor inculpaţilor P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M., C.M., C. (fost B.) V., M. (născută M.) A.M., N.C., instanţa reţine că toată activitatea infracţională dedusă judecăţii conform art. 317 C. proc. pen. s-a desfăşurat în timp înaintea de modificarea legii nr. 678/2001 prin OUG nr. 79 din 14 iulie 2005, prin care s-au modificat conţinutul agravantelor infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 din lege şi limitele de pedeapsă pentru aceeaşi infracţiune, constatând că legea veche este mai favorabilă inculpaţilor din perspectiva cuantumului pedepselor principale, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice date tuturor faptelor inculpaţilor, urmând a reţine că în conflictul de legi în timp, legea mai veche este mai favorabilă inculpaţilor, se vor aplica dispoziţiile acestei legi şi ale art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

La termenul de judecată din data de 18 martie 2010 instanţa, din oficiu, a pus în discuţia contradictorie a părţilor, următoarele eventuale schimbări de încadrare juridică, respectiv:

- în ceea ce priveşte pe inculpatul M.M., schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării din încadrarea juridică astfel cum a fost reţinută a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), motivat de posibila incidenţă a dispoz. art. 38 C. pen. cu privire la faptele din antecedenţă.

- în ceea ce priveşte pe inculpatul C. (B.) V., înlăturarea din încadrarea juridică astfel cum a fost reţinută a dispoz. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Instanţa de fond a dispus schimbarea încadrărilor în sensul pus în discuţie pentru următoarele considerente:

În mod greşit s-a reţinut prin rechizitoriu că inculpatul M.M. este recidivist postexecutoriu, el fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 3872 din 25 noiembrie 1997 a Judecătoriei Iaşi la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

Din analiza fişei de antecedente penale a inculpatului M.M. şi a sentinţelor ataşate la dosar în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M.M. prin sentinţa indicată, cât şi toată antecedenţa sa penală se compune din infracţiuni comise în timpul minorităţii, fiind incidente dispoziţiile art. 38 C. pen. cu privire la primul termen al pluralităţii de infracţiuni care împiedică formarea recidivei.

Din analiza fişei de antecedente penale a inculpatului C. (B.) V. şi ataşate la dosar în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Inculpatul P.C. este recidivist postcondamnatoriu, el fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Arad la pedeapsa închisorii de 1 ani şi o lună cu aplicarea art. 86 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat din care a fost scăzută perioada de arest preventiv stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni (sentinţa penală nr. 219 din 19 aprilie 2002 a Judecătoriei Hârlău) - fila 438.

Inculpatul N.C. este recidivist postexecutoriu, el fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 416 din 04 martie 1998 a Judecătoriei Paşcani la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.

Fiind dovedită existenţa faptelor, comiterea acestora de către inculpaţi cu vinovăţie, prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea lor fiind răsturnată, instanţa a dispus antrenarea răspunderii penale a inculpaţilor P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M., C.M., C. (fost B.) V., M. (născută M.) A.M., N.C.

La individualizarea judiciară a pedepselor şi a modului lor de executare, instanţa de fonda avut în vedere criteriile generale de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal şi regimul de sancţionare al infracţiunii consumate, va ţine seama de dispoziţiile art. 42 C. pen. care reglementează tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate care reprezintă o cauză generală de agravare a pedepsei, de gradul de pericol social concret ridicat pe care îl prezintă fiecare infracţiune comisă, de perioada de timp în care s-au desfăşurat şi, implicit, de numărul materiale realizate, de consecinţele produse asupra stării fizice şi psihice a victimelor, de urmările care puteau fi produse. de tratamentul la care acestea au fost supuse de fiecare dintre inculpaţi, de circumstanţele personale ale inculpaţilor, inclusiv de antecedentele lor penale, şi de atitudinea lor procesuală pe parcursul prezentei proceduri.

Cu privire la fiecare dintre inculpaţi, instanţa de fond a reţinut datele care îi circumstanţiază, aşa cum sunt cuprinse în referatele de evaluare psihosocială emise de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi ( filele 442-498 dosarul instanţei). Notă comună a acestor referate o reprezintă gradul redus de conştientizare a gravităţii faptelor comise, lipsa empatiei faţă de victime şi desconsiderarea lor. atitudinea egocentrică şi de supraevaluare a valorii propriei persoane. raportat la alte fiinţe umane reduse la stadiul de obiecte, precum şi o anumită inserţie socială a acestora după impunerea obligaţiei judiciare de a nu părăsi teritoriul ţării. Faptele comise de toţi inculpaţii sunt dovada unei conştiinţe înapoiate şi extrem de periculoase. Modul organizat şi perseverenţa cu care inculpaţii au acţionat, intervalul îndelungat de timp acoperit de ei prin actele repetate ce le-au comis în realizarea infracţiunilor de gravitate deosebită pe care le-au săvârşit. concretizate în supunerea tinerelor pe care le racolau, în scopurile parazitare urmărite de ei. la violenţe şi alte forme de constrângere fizică sau morală, în condiţii de îngrădire a posibilităţii lor de a se deplasa şi chiar de lipsire totală de libertate, precum şi cu impunerea practicării de ocupaţii dezonorante şi cu riscuri majore pentru sănătatea şi integritatea lor psihică, demonstrează accentuatul grad de pericol social prezentat de ei, încât tratamentul penal ce se impune a fi aplicat trebuie să fie corespunzător. Mai mult, cupiditatea vădită de care au dat dovadă inculpaţii prin preluarea şi reţinerea doar pentru ei a totalităţii sumelor de bani încasate de tinerele pe care le-au supus unei exploatări sexuale de durată impune aprecierea că toţi s-au situat pe una din cele mai joase trepte ale demnităţii umane, astfel încât se impune detenţia efectivă, ca modalitate de individualizarea a executării pedepsei în cazul fiecăruia dintre ei, care să fie suficientă pentru a le asigura reeducarea prin rigoarea ei şi exclud acordarea de circumstanţe atenuante inculpaţilor P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M., M. (născută M.) A.M., N.C. Instanţa de fond a reţinut că toate probele administrate de aceşti inculpaţi pentru dovedirea circumstanţelor lor personale nu stabilesc decât aspecte ce ţin de limita minimă a normalului (lipsa antecedentelor penale şi lipsa conflictelor cu persoanele din localitate, întemeierea unei familii şi procrearea ) şi nu permit reţinerea legală a vreunei circumstanţe atenuante, astfel cum s-a solicitat de către apărare.

În ceea ce priveşte pe inculpaţii C.M., C. (fost B.) V., instanţa reţine că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, că în prezenta cauză au fost trimişi în judecată pentru comiterea unui singur act material de trafic de persoane comis faţă de victima I.V., că inculpatul B.V. a dat dovadă de o minimă decenţă dând şi victimei o foarte mică sumă de bani, din ceea ce câştigase, şi faţă şi de conduita celor doi inculpaţi până la pronunţarea prezentei sentinţe, instanţa a reţinut în favoarea lor circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., fiind obligată a aplica pedepse situate sub minimele speciale legale.

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că aplicarea unor pedepse exagerat de mari faţă de toţi inculpaţii P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M., M.M., M. (fostă M.) A.M., N.C. nu stimulează efortul condamnaţilor de îndreptare şi nu răspunde scopului prevăzută de art. 52 C. pen.

Instanţa a avut în vedere şi aspectele pozitive conturate de referatele de evaluare psihosocială şi de înscrisurile depuse de inculpaţi, care, după data comiterii faptelor, şi-au constituit familii închegate şi au găsit, în majoritate, modalităţi oneste de a-şi câştiga resursele necesare traiului.

Faţă de aceste considerente, având în vedere şi gradul de participare al fiecăruia dintre inculpaţi la comiterea fiecărui act material, precum şi atitudinea şi conduita procesuală ale inculpaţilor P.M., P.C., M.C.C., M. (fostă B.) M.M. şi M.A.M., instanţa de fond a aplicat acestora pedepse orientate spre minimul special legal pentru fiecare infracţiune, tară a aplica sporuri de pedeapsă corespunzătoare pluralităţii de infracţiuni. In ceea ce o priveşte pe M.A.M. instanţa a avut în vedere şi faptul că aceasta s-a sustras de la urmărirea penală şi de la efectuarea cercetării judecătoreşti.

Faţă de toţi inculpaţii s-a aplicat pedeapsa complementară impusă de drept prin norme imperative.

Sub aspectul acţiunilor civile alăturate celei penale, instanţa de fond reţine că părţile vătămate G.L. şi R.E. au solicitat obligarea la plata sumelor obţinute de ele prin practicarea prostituţiei considerându-se îndreptăţite să li se plătească aceste sume pentru care au muncit", fiind vorba de dreptul de dispoziţie faţă de propriul corp. Instanţa reţine că părţile civile nu au invocat şi nu au dovedit existenţa unui prejudiciu,ci doar faptul că sunt îndreptăţite la aceste sume de bani, care li s-ar cuveni, fiind ale lor. Ele nu sunt îndreptăţite să obţină cu titlul de despăgubiri civile sume de bani pe care le-au obţinut ca urmare a încălcării normelor de convieţuire şi conduitei morale general acceptate In consecinţă, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ. s-au respins ca nefondate acţiunile civile formulate de G. (născută C.) L. şi R.E.

Cu privire la acţiunile civile formulate de C. (fostă C.) A.N., C. (fostă D.) A.F., Z.V., instanţa reţine că părţile vătămate s-au constituit părţi civile în procesul penal solicitând obligarea inculpaţilor care le-au exploatat la plata unor despăgubiri reprezentând prejudiciul suferit prin faptele acestora. In ceea ce priveşte daunele materiale, compuse din sumele de bani ocazionate de refacere sănătăţii părţii vătămate Z.V., care a pretins că s-a îmbolnăvit ca urmare a faptelor a cărei victimă a fost, instanţa reţine că partea civilă, asistată de apărător, acţionând în conformitate cu principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă alăturată celei penale în procesul penal nu a probat existenţa reală a prejudiciului, realitatea afecţiunilor invocate şi nici cuantumul prejudiciului pretins, iar părţile civile C. (fostă C.) A.N. şi C. (fostă D.) A.F. nu au justificat în nici un fel solicitarea acordării unor despăgubiri pentru un prejudiciu diferit de cel moral invocat.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, instanţa de fond reţine că părţile civile au suferit un prejudiciu ca urmarea faptelor inculpaţilor, fiind reduse la stadiul de obiecte producătoare de venituri, lipsite de libertate şi dreptul de a dispune de propria persoană, C. (fostă C.) A.N. a fost supusă violenţelor fizice şi psihice şi ţinută într-un mediu închis timp de mai multe zile, toate părţile civile fiind înşelate de avantajele iluzorii ale prostituţiei şi private de şansa unei vieţi normale în condiţii de moralitate, C. (fostă D.) A.F. a fost reţinută în arestul poliţiei italiene timp de două zile. Toate acestea se constituie pentru părţile civile într-o daună care le dă dreptul la o justă despăgubire, apreciată de instanţă prin sume de natură a compensa bucuriile fireşti de care părţile civile au fost lipsite prin faptele inculpaţilor în persoanele cărora sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale. In consecinţă, instanţa, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de Z.V. şi a obligat în solidar pe inculpaţii M.C.C. şi M. (fostă B.) M. la plata sumei de 3000 de euro prin echivalent în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, către partea civilă Z.V., cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

În temeiul dispoziţiilor art. 357 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. s-au menţinut şi măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 181D/P/2005 din 10 aprilie 2006.

Împotriva sentinţei, au declarat apel, după cum urmează:

1 procurorul numai cu privire la inculpata M.A.M., cu motivarea că aceasta a săvârşit faptele în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 478 din 12 decembrie 2001 a Judecătoriei Deta, sentinţă definitivă prin neapelare, prin care s-a aplicat inculpatei o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării;

2 inculpata M.A.M. cu motivarea că:

- în mod greşit a fost condamnată pentru infracţiunea de trafic de persoane, actele materiale realizează elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, aşa cum rezultă din probele administrate.

- că în perioada 2003 - 2006 a executat o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru proxenetism, parte vătămată fiind M.O.

- că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. în sensul că nu a existat un grup infracţional organizat.

- că situaţia de fapt reţinută de instanţă nu este susţinută de probele administrate, nu a realizat activităţi de transport ori găzduire a părţilor vătămate D., C., H., C., M.

- pedeapsa aplicată este prea mare, reeducarea fiind posibilă prin suspendarea executării pedepsei urmare a reducerii pedepsei prin schimbarea încadrării juridice.

- că partea civilă C. (D.) nu s-a constituit parte civilă în termenul prevăzut de lege, că nu era îndreptăţită la despăgubiri civile întrucât a practicat prostituţia de bună voie, s-a constituit parte civilă abia la termenul din 5 ianuarie 2009.

3 inculpatul C.V. cu motivarea că:

- în mod greşit s-a reţinut existenţa infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, având în vedere că nu s-a stabilit cum a fost iniţiat grupul infracţional, nu sunt relevate sarcinile membrilor, colaborarea dintre ei.

- modalitatea de executare a pedepsei nu este corectă faţă de circumstanţele personale atenuante.

4 inculpata C.M. cu motivarea că din probele administrate nu rezultă existenţa faptei prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, că pedeapsa şi modalitatea de executare au fost greşit individualizate având în vedere conduita ei socială.

5 inculpaţii P.C. şi P.M. cu motivarea că faptele realizează elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism şi nu trafic de persoane, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aceasta având în vedere că victimele nu au fost racolate prin înşelăciune, ori forţate să se prostitueze, că nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii de iniţiere sau constituire de grup infracţional organizat întrucât nu au existat legături între inculpaţi, că pedepsele au fost greşit individualizate, că trebuiau reţinute circumstanţe atenuante.

6 inculpaţii M.C.C. şi M.M. cu motivarea că nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane întrucât nu au existat acţiuni de ameninţare, constrângeri, violenţă, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate, ori profit de neputinţa victimelor de a se apăra, că acţiunea lor se circumscrie conţinutului infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39//2003 întrucât între inculpaţi au avut loc doar acţiuni conjuncturale, că pedepsele trebuie reduse urmare a schimbării de încadrare juridică.

7 inculpatul N.C. cu motivarea că din probele administrate nu rezultă că a constrâns părţile vătămate la practicarea prostituţiei, că probele administrate nu susţin existenţa faptei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, că pedepsele aplicate sunt prea mari, că partea vătămată Ceauşu s-a constituit tardiv parte civilă.

8 inculpatul M.M. cu motivarea că faptele au fost greşit încadrate juridic, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, nu s-a avut în vedere Decizia I.C.C.J. nr. XVI/2007 prin care s-a făcut distincţia între infracţiunile de trafic de persoane şi proxenetism, că nu sunt întrunite elementele constitutive a infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, că se impune recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei nr. 3713/2004 a Tribunalului din Padova - Italia, hotărâre în care calitatea de victimă a infracţiunii de proxenetism a fost partea vătămată U.P.O. şi pe cale de consecinţă deducerea pedepsei executată, că pedepsele aplicate sunt prea mari, că faţă de conduita inculpatului acestea pot fi reduse.

În vederea soluţionării apelurilor au fost depuse în copie şi traduse sentinţele prin care inculpatul M.M. şi inculpata M.A.M. au fost condamnaţi în Italia, ordinele de executare, înscrisuri ce caracterizează persoana inculpaţilor, înscrisuri din care rezultă modul de executare a pedepsei stabilită de instanţele italiene pentru inculpata M.A.M. A fost depusă sentinţa penală 1744/2011 a Judecătoriei Iaşi prin care a fost recunoscută sentinţa penală din 1 aprilie 2004 a Tribunalului Padova prin care a fost condamnată inculpata M.A.M. Au fost solicitate relaţii cu privire la cazierul judiciar al inculpatei M.A.M. şi a fost înaintată de Judecătoria Deta sentinţa penală nr. 478 din 12 decembrie 2001.

Prin Decizia penală nr. 188 din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de procuror împotriva sentinţei penale nr. 207 din 16 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 5701/99/2007, sentinţă pe care a desfiinţat-o, în parte, în ceea ce o priveşte pe inculpata M.A.M., în sensul că a reţinut art. 37 lit. a) C. pen. la încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnată inculpata M.A.M.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M.A.M., N.C., P.C., P.M., C.V., C.M., M.M., M.C.C. şi M. (B.) M. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A respins cererile formulate de inculpaţii M.A.M., M.M. şi N.C.

A obligat apelanţii inculpaţii să plătească statului câte 1.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

S-a apreciat că apelul declarat de procuror este fondat doar în ce priveşte critica referitoare la existenţa pluralităţii, de tipul recidivei, pentru inculpata M.A.M. Prin sentinţa penală nr. 478 din 12 decembrie 2001 a Judecătoriei Deta, inculpata M.A.M. a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat. Faţă de data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare 23 decembrie 2001 termenul de încercare s-a împlinit la data de 24 august 2004. In raport cu data când a început activitatea infracţională a inculpatei M.A.M. în prezenta cauză, aprilie 2003, fapta a fost săvârşită în termenul de încercare, dar în raport de data când se consideră că au fost descoperite faptele, septembrie 2005, (a se vedea procesul - verbal de sesizare din oficiu din 27 septembrie 2005 a B.C.C.O.A. Iaşi) revocarea suspendării executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 478 din 12 decembrie 2001 a Judecătoriei Deta nu mai poate fi dispusă având în vedere dispoziţiile art. 83 alin. (2) C. pen. în raport de condamnarea dispusă prin sentinţa penală nr. 478/2011 a Judecătoriei Deta, faţă de pedeapsa aplicată de 8 luni închisoare şi momentul consumării faptelor din prezenta cauză, se poate reţine incidenţa în cazul inculpatei M.A.M. doar a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., fără a mai putea revoca şi apoi adăuga pedeapsa de 8 luni închisoare.

Cu privire la apelurile declarate de inculpaţi şi la cererile de contopire ori recunoaştere a unor hotărâri străine pe cale incidentală, instanţa de apel a apreciat că nu sunt fondate, cu următoarea motivare:

Prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt conformă cu probele administrate, a făcut o corectă aplicarea a dispoziţiilor legale incidente asupra fondului, a individualizat pedepsele cu luarea în consideraţie a tuturor criteriilor generale enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a soluţionat corect latura civilă a cauzei. In considerentele hotărârii apelate sunt descrise în detaliu condiţiile în care părţile vătămate au fost racolate, racolare care s-a făcut prin înşelare, în modalitatea promiterii de locuri de muncă, ori în modalitatea de practicare liberă a prostituţiei şi obţinere de venituri mari. Din probele administrate rezultă fără echivoc că victimele după ce au fost racolate, o parte din ele chiar în vederea practicării prostituţiei, inculpaţii le-au impus alte condiţii decât cele promise, nu au primit banii promişi, au fost controlate, lovite, ameninţate, unele dintre ele fiind nevoite să apeleze la autorităţile italiene pentru repatriere. în condiţiile în care s-au exercitat de către inculpaţi acţiuni de obligare a părţilor vătămate la practicarea prostituţiei, după ce în prealabil acestea au fost racolate prin înşelăciune, urmată de transportarea lor în Italia, cazarea, manopere care au fost făcute în scopul exploatării acestora, faptele realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane în modalităţile reţinute de prima instanţă. De asemenea, în condiţiile în care inculpaţii au avut de la începutul activităţii infracţionale reprezentarea că părţile vătămate vor practica prostituţia dar nu în mod liber ci prin obligarea lor prin diferite metode, acţiunile întreprinse se circumscriu conţinutului activităţii de exploatare a unei persoane în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

S-a apreciat că încadrarea juridică a faptelor nu contravine deciziei în interesul legii nr. XVI/2007 având în vedere că prin activităţilor lor inculpaţii au încălcat dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune a părţilor vătămate după ce acestea au fost racolate prin înşelăciune. Cu privire la fapta de constituire de grup infracţional organizat, incriminată de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prima instanţă a făcut o analiză completă a situaţiei de fapt şi a reţinut motivat că fapta se circumscrie conţinutului acestei infracţiuni. Nu are relevanţă modul cum s-a iniţiat s-au constituit grupul infracţional, ci faptul că inculpaţii care se cunoşteau între ei, au acţionat într-un grup structurat mai mare de trei persoane o perioadă de timp, au acţionat coordonat în scopul săvârşirii infracţiunilor obţinând direct şi indirect beneficii financiare. Din probele administrate rezultă fără echivoc că între inculpaţi au existat acţiuni de cooperare, caracterul continuat al faptelor pe care le-au săvârşit exclude ideea existenţei unui grup format ocazional sau incidenţa art. 8 din Legea nr. 39/2003.

S-a constatat că prima instanţă a făcut o analiză detaliată asupra împrejurărilor de fapt care conduc la existenţa infracţiunii incriminată de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Considerentele sentinţei. în opinia instanţei de apel, răspund la criticile aduse de toţi inculpaţii cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi la inexistenţa infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la individualizarea pedepselor, s-a constatat că prima instanţă a avut în vedere toate criteriile enumerate la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pentru fiecare inculpat stabilind pedepse în raport de contribuţia la săvârşirea faptelor, de conduita lor generală şi procesuală, de antecedenţa lor penală. Pedepsele aplicate inculpaţilor, inclusiv cele stabilite inculpaţilor C.V. şi C.M. inculpaţi pentru care instanţa reţinând circumstanţe atenuante le-a coborât sub minimul special prevăzut de lege, au fost corect stabilite la limita minimului special prevăzut de lege, faţă de forma continuată a faptelor de trafic de persoane, de amploarea activităţii infracţionale, nu mai pot fi redus.

Referitor la critica inculpaţilor M.A.M., M.M. şi N.C.. în latura civilă a cauzei, s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. Este adevărat că partea vătămată C.A.F. a fost audiată în această calitate la trei termene, 1 ianuarie 2008, 30 octombrie 2008 şi 1 septembrie 2009. S-a constituit parte civilă la termenul din 5 ianuarie 2009, în cauza înregistrată sub nr. 3156/99/2008, cauză care a fost reunită la Dosarul nr. 5701/99/2007. după ce instanţa, în aplicarea art. 44 din Legea nr. 678/2001 a desemnat apărător din oficiu. Prin urmare, s-a considerat ca fiind citirea actului de sesizare a instanţei, pentru partea vătămată, data la care aceasta a avut asigurată asistenţa juridică, obligatorie pentru părţile vătămate în astfel de cauze pentru a-şi susţine cererile şi pretenţiile civile conform dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 678/2001. Formularea din norma de drept sus citată, care era în vigoare la data constituirii părţii vătămate C.A.F. ca parte civilă, „dreptul să primească asistenţă juridică obligatorie", nu contravine conţinutului art. 44 din Legea nr. 678/2001 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 230/2010.

În ce priveşte motivul de apel al inculpatei M.A.M., în sensul că pentru o parte din actele materiale a fost condamnată prin sentinţa penală din 1 aprilie 2004 a Tribunalului din Padova - Italia, hotărâre recunoscută prin sentinţa penală nr. 1724/2011 a Judecătoriei Iaşi, din înscrisurile depuse nu rezultă că a fost condamnată pentru acte materiale care să se regăsească şi în prezenta cauză. Din înscrisurile depuse rezultă că a înlesnit practicarea prostituţiei pentru numita T.M. persoană care nu se regăseşte în calitate de parte vătămată în prezenta cauză şi a înlesnit intrarea pe teritoriul Italiei a unei persoane cu numele M. Prin urmare, s-a apreciat că nu există identitate de acte materiale între cele reţinute de Tribunalul Padova şi cele din prezenta cauză. Hotărârea de condamnare din Italia, recunoscută pe cale principală de Judecătoria Iaşi prin sentinţa penală nr. 1724/2011, nu poate produce efecte sub aspectul rezolvării pluralităţii de tip concursual cu incidenţa dispoziţiilor art. 36 C. pen. având, în vedere faza procesuală în care a fost formulată cererea şi dispoziţiilor obligatorii ale deciziei pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii nr. LXX/70/2007 a S.U. ale Î.C.C.J. Aceste aspecte juridice, în măsura în care există, pot fi soluţionate pe cale principală de către instanţa competentă.

Cu referire la cererile inculpaţilor M.M. şi N.C., de recunoaştere pe cale incidentală a sentinţei penale din 1 aprilie 2004 a Tribunalului Padova, respectiv nr. 483/2003 din 9 martie 2004 a Tribunalului Milano, instanţa de apel reţine, pe de o parte, că cererile trebuiau formulate la instanţa de fond, iar pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite cerinţele cu privire la recunoaşterea hotărârilor străine. în sensul că înscrisurile depuse nu conţin toate datele de stare civilă necesare pentru identificarea persoanelor care au fost judecate şi condamnate de organele judiciare italiene. Astfel, în cazul inculpatului N.C. nu sunt precizate numele părinţilor şi domiciliul din România, situaţie identică şi în cazul inculpatului M.M.. In ambele cazuri.

Persoanele condamnate nu au fost identificate cu C.N.P., iar înscrisurile depuse nu sunt conforme cu dispoziţiile art. 168 din Legea nr. 302/2004. Potrivit dispoziţiilor normei de drept sus citate, în cazul recunoaşterii hotărârilor de condamnare pronunţate în alte state, este necesar o copie autentică a hotărârii de condamnare, o copie a dispoziţiilor legale care au stat ca temei de drept al condamnării, înscrisuri care trebuie supralegalizate. Or, faţă de neîndeplinirea acestor cerinţe ale legii, hotărârile pronunţate de organele judiciare italiene nu pot fi recunoscute pe cale incidentală în condiţiile art. 134 din Legea nr. 302/2004, dispoziţii legale care, de altfel, nici nu reglementează modul de recunoaştere a unei hotărâri străine prin această procedură. Chiar dacă erau îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea hotărârilor de condamnare pronunţate de instanţele italiene, rezolvarea pluralităţii infracţionale concursuale nu ar fi putut fi făcută având în vedere incidenţa deciziei în interesul legii dată în aplicarea art. 36 C. pen. Constatarea acestor aspecte poate fi făcută pe cale principală, la cererea părţilor interesate, de către instanţa competentă, după rămânerea definitivă a hotărârii din prezenta cauză. In consecinţă, cererile formulate de inculpata M.A.M. de contopire a pedepselor, respectiv de recunoaştere a hotărârilor şi contopire a pedepselor formulate de inculpaţii M.M. şi N.C., au fost respinse.

În final, s-a mai constatat că în mod greşit, în considerentele şi dispozitivul hotărârii, se reţin în cazul inculpatei P.M. incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., o asemenea pluralitate infracţională nu se regăseşte, fiind o eroare materială evidentă, ce urmează a fi corectată la cerere în condiţiile art. 195 C. proc. pen.

Împotriva deciziei, au declarat recurs inculpaţii M.A.M., M. (B.) M., C.M., P.C., P.M., C.V., M.M., M.C.C. şi N.C.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- în apel şi în recurs, nu au fost solicitate şi administrate probe noi de natură să modifice situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel;

- de asemenea, motivele de recurs sunt aceleaşi cu cele de apel, toate constituind, de altfel, şi apărări ale inculpaţilor în cursul judecăţii în primă instanţă;

- au fost depuse motive scrise de recurs numai de către inculpata M.A.M. (fii. 2-10), pentru ceilalţi recurenţi-inculpaţi motivele de recurs au fost expuse verbal, în cursul dezbaterilor, şi sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii;

- argumentele în fapt şi în drept invocate de apărători pentru susţinerea motivelor de recurs sunt aceleaşi cu cele expuse la instanţa de prim control judiciar;

- cazurile de casare invocate au fost cele prevăzute de art. 385⁹ pct. 17, pct. 18, pct. 12 şi pct. 14 C. proc. pen., hotărârile atacate fiind criticate, în sinteză, pentru greşita încadrare juridică a faptelor (apreciindu-se că cea corectă ar fi infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.), pentru lipsa unui element constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 („grup infracţional organizat") şi, în final, pentru greşita individualizare a pedepselor (solicitându-se reducerea acestora).

în aceste condiţii, Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele în fapt şi în drept expuse în sentinţa şi Decizia atacate, cu evidenţierea amplei motivări a hotărârii instanţei de fond, apreciind că nu se impune reluarea acestora, ci numai completarea lor, după cum urmează:

Referitor la critica privind încadrarea juridică a faptelor (cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.), Înalta Curte constată corecta aplicare de către ambele instanţe a deciziei nr. XVI/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii.

Întrucât Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost publicată în M. Of. al României nr. 542 din 17 iulie 2008, devenind astfel accesibilă tuturor destinatarilor legii penale (cetăţenilor statului român), se apreciază că nu se impune preluarea, în considerentele prezentei decizii, a argumentelor expuse în această decizie, şi nici preluarea dispozitivului său. Această decizie, adoptată în scopul interpretării şi aplicării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti (art. 414² alin. (1) C. proc. pen.), este obligatorie în conformitate cu dispoziţiile art. 414⁵ C. proc. pen.

Nu este întemeiată nici critica apărării referitoare la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen., prin invocarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 sau pct. 18 C. proc. pen.) având în vedere următoarele:

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 „Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi".

În art. 2 lit. a) din aceeaşi lege este explicată expresia „grup infracţional organizat„ca fiind „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".

În sfârşit, potrivit art. 2 lit. b) din legea menţionată, infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile în legătură cu traficul de persoane (pct. 12), sunt considerate, în sensul Legii nr. 39/2003, infracţiuni grave".

Or, aşa cum corect au stabilit şi au arătat în hotărârile judecătoreşti ambele instanţe, ca rezultat al coroborării probelor, grupul format din inculpaţii menţionaţi, precum şi activitatea infracţională a acestora, caracterizează, deplin, noţiunea folosită de legiuitor în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 - „grup infracţional organizat", având toate caracteristicile acestuia - grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material".

Ultima critică a recurenţilor inculpaţi - individualizarea pedepselor - este şi ea neîntemeiată. pentru următoarele motive:

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În raport cu aceste criterii legale de individualizare judiciară a pedepsei - particularizate astfel cum s-a arătat la secţiunea respectivă a sentinţei, cu referire la situaţia personală a fiecărui inculpat - se apreciază că cererile recurenţilor-inculpaţi pentru reducerea pedepselor nu sunt întemeiate, gravitatea concretă a faptelor, precum şi datele lor personale, la care au făcut referire ambele instanţe, nejustificând convingerea că scopul pedepselor aplicate, scop prevăzut de art. 52 C. pen., ar putea fi atins printr-un cuantum mai redus al acestora.

De asemenea, Înalta Curte apreciază, în acord cu cele două instanţe, că pedepsele aplicate (cuantum şi modalitate de executare) răspund şi principiului proporţionalităţii necesare între gravitatea faptei/faptelor şi persoana inculpatului, pe de o parte, şi sancţiunea care va fi executată. pe de altă parte.

În final, se mai constată corecta soluţionare a cererilor inculpaţilor cu referire la existenţa unor hotărâri de condamnate în străinătate pentru infracţiuni care, în opinia acestora, ar fi în concurs cu cele din prezenta cauză penală. Pentru soluţionarea acestor cereri, în mod corect, pe de o parte, s-a observat că inculpaţii nu au îndeplinit formalităţile prevăzute de Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, această situaţie juridică a fost soluţionată, în principiu, prin Decizia nr. LXX (70)/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie publicată în M. Of. al României nr. 539 din 1 iulie 2008, care este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent - inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.A.M., M. (B.) M., C.M., P.C., P.M., C.V., M.M., M.C.C. şi N.C. împotriva deciziei penale nr. 188 din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 60 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile Z.V., G.L., R.E., C. (D.) A.F., C. (C.) A.N. şi intimatele părţi vătămate L.G.E., V.OG, I. (G). V., H.A.M. şi M. (U.) P.O.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 933/2012. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 1283/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... →

ICCJ. Decizia nr. 1291/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1291/2012. Penal