ICCJ. Decizia nr. 348/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 348/2012
Dosar nr. 40305/3/2008
Şedinţa publică din 10 februarie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 649 din 28 septembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.S., fiul lui T. şi F., la o pedeapsa de 6 ani închisoare pentru faptele descrise la punctele 1 - 7 din rechizitoriul din 27 octombrie 2008 emis în Dosarul nr. 152/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi pentru fapta descrisă în rechizitoriul din 3 aprilie 2009 emis de în Dosarul nr. 269/ P din 2008 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca şi pedeapsă accesorie.
În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea restului de pedeapsa de 1080 zile, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 75/2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă, pe care l-a contopit, conform art. 39 C. pen., cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul M.S. urmând să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca şi pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia inculpatului de la 27 februarie 2007 la 24 august 2007 şi de la 02 octombrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului M.S.
În baza art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.M., fiul lui I. şi A., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru faptele descrise la punctele 3 şi 8 din rechizitoriul nr. 152/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C. pen. a interzis aceluiaşi inculpat drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia inculpatului de la 02 octombrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului I.M.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 257 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. (3) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.S., fiul lui M. şi I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru faptele descrise la pct. 4 şi 7 din rechizitoriul nr. 152/P/2008.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunea din prezenta cauză se află în concurs cu infracţiunea pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen., prin sentinţa penală nr. 1308/2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi cu infracţiunea pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin Decizia penală nr. 300/ A din 15 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II - a penală, ce a modificat pedeapsa de 10 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 801 din 01 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II - penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2265 din 15 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 85 C. pen. a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de 3 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 1308/2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi executarea acesteia în regim de detenţie.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 36 C. pen. a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1308/2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 300/ A din 15 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II - a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2265 din 15 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul F.S. urmând să fie condamnat în final la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus prevenţia inculpatului F.S. de la 02 septembrie 2007 la 6 februarie 2008 şi de la 18 iunie 2009 la zi.
S-a dispus anularea M.E.P.I. emis pentru executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 300/ A din 15 decembrie 2008 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II - a penală, şi emiterea unui nou M.E.P.I. pentru pedeapsa rezultată în urma contopirii, de 5 ani închisoare.
S-a constatat că inculpatul F.S. se afla în executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 801 din 1 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2265 din 15 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata B.L., fiica lui G. şi E., născută la 10 martie 1968 în Bucureşti, domiciliată în Bucureşti, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 83 şi 864 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, în ceea ce o priveşte pe inculpata B.L., prin Decizia penală nr. 1153 din 26 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1966/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpata B.L. urmând să execute pedeapsa finală de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpata G.N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Conform art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de mai sus, pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia asupra prev. art. 83 C. pen. şi art. 85 C. pen.
În baza art. 61 pct. 3 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat suma de 30.000 de euro, respectiv, câte 15.000 euro de la fiecare dintre inculpaţii M.S. şi I.M., folosită la săvârşirea infracţiunii de la pct. 3 din rechizitoriul nr. 152/P/2008.
În baza art. 61 pct. 3 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul M.S. suma de 25.000 de euro folosită la săvârşirea infracţiunii descrisă în rechizitoriul nr. 269/P/2008.
În baza art. 61 pct. 3 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul F.S. suma de 25.000 euro folosită la infracţiunea descrisă la punctul 4 din rechizitoriu.
S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din data de 7 octombrie 2008 faţă de inculpaţii M.S., I.M. şi F.S. (filele 359 - 361 dosar urmărire penală).
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la cate 50.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata G.N. s-a avansat din fondul M.J.L.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, în faza de urmărire penală, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a stabilit că, în perioada mai - iunie 2008, inculpatul M.S. a pretins suma de 10.000 euro de la denunţătorul R.F., inculpatul lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor Curţii de Apel pentru a-i determina, la pronunţarea asupra măsurilor preventive, să dispună punerea în libertate a denunţătorului, deţinut în Penitenciarul Jilava.
În perioada mai - iunie 2008, inculpatul M.S. a pretins de la S.N., prin intermediul martorei N.C.E., suma de 12.000 euro, inculpatul lăsând să se creadă că are influenţă asupra unor magistraţi ai Curţii de Apel Bucureşti pentru a-i determina ca, în judecarea căilor de atac, să dispună reducerea la jumătate a pedepsei cu închisoarea pronunţată faţă de S.N., deţinut în Penitenciarul Jilava.
În data de 24 mai 2008, martorul R.F., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante, a formulat un denunţ împotriva inculpatului M.S., reclamând faptul că acesta din urmă i-a pretins bani, inculpatul lăsându-l să creadă pe denunţător că are influenţă pe lângă magistraţii Curţii de Apel Bucureşti care puteau admite cererea de punere în libertate a denunţătorului (vol. 1 filele 112 - 116).
La scurt timp, în data de 27 mai 2008, S.N., zis „P.", cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante, a formulat un denunţ similar împotriva inculpatului M.S., reclamând faptul că acesta din urmă i-a pretins peste 10.000 euro, inculpatul lăsându-l să creadă că are influenţă pe lângă judecători din cadrul Curţii de Apel Bucureşti care pot dispune cercetarea în stare de libertate a lui S.N. şi reducerea la jumătate a pedepsei pronunţate faţă de acesta (vol. 1 filele 122 - 125).
Din cercetările efectuate a rezultat că martorii R.F. şi S.N., încarceraţi în Penitenciarul Jilava, fiind cercetaţi în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante, în Dosarul nr. 37015/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, respectiv Dosarul nr. 36391/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, au fost contactaţi de către inculpatul M.S. încă din luna aprilie 2008. Inculpatul le-a precizat că poate interveni pe lângă magistraţi ai Curţii de Apel Bucureşti ca, în schimbul unor sume de bani, să îi determine să reducă la jumătate pedeapsa aplicată numitului S.N. de instanţa de fond, precum şi să dispună punerea în libertate a martorului R.F. la judecarea măsurilor preventive.
După formularea denunţurilor, D.N.A. a autorizat interceptarea şi înregistrarea provizorie a convorbirilor telefonice purtate de către martorii denunţători şi de inculpatul M.S., fiind emise autorizaţiile nr. 32 din 24 octombrie 2008 şi nr. 33 din 28 octombrie 2008. Ordonanţele de autorizare provizorie a interceptărilor au fost confirmate, ulterior, de către Tribunalul Bucureşti prin încheierile nr. 413/A.I./2008 şi 431/A.I./2008 (vol. 2 filele 219 - 244). Pe parcursul efectuării actelor premergătoare, Tribunalul Bucureşti a autorizat şi prelungit, prin încheierile nr. 446, 476, 521, 539, 610, 664, 754, 759/A.I./2008, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor purtate de la mai multe posturi telefonice utilizate de inculpaţii M.S. şi I.M. (vol. 2 filele 245 - 308).
Declaraţiile denunţătorilor s-au coroborat cu cele ale martorilor M.M.M. şi N.C.E., concubinele numiţilor R.F. şi S.N. (vol. 1 filele 116 - 121, 126 - 129).
După autorizarea interceptării convorbirilor telefonice şi a celor purtate în mediul ambiental, martorele N.C.E. şi M.M.M., au avut cu inculpatul M.S. mai multe discuţii referitoare la pretinderea de către inculpat a unor sume şi pretinsa influenţă a acestuia pe lângă magistraţii competenţi să dispună cercetarea în stare de libertate a denunţătorilor.
Astfel, în data de 28 mai 2008, începând cu ora 21:04, martora M.M.M. a purtat o discuţie în mediul ambiental cu inculpatul M.S. Pe parcursul discuţiei, printre altele, inculpatul M.S. i-a precizat martorei că i-a cerut denunţătorului R.F. „10.000" pentru punerea în libertate, inculpatul subliniind că ar fi încercat să intervină pentru punerea denunţătorului în libertate şi la termenul la care au fost puşi liberi şi alţi coinculpaţi în dosarul denunţătorului, cu menţiunea că acei coinculpaţi i-ar fi plătit 35.000 euro. Pentru a o convinge pe martoră de influenţa pe care ar fi avut-o pe lângă magistraţi, inculpatul a făcut referire şi la alţi inculpaţi pentru care ar fi intervenit pe lângă magistraţi, precizând că i-a „scos pe mulţi" întrucât are relaţii la Curtea de Apel la „mai multe complete (…) la secţia întâi şi a doua", precizând completele de „lunea, joia, vinerea, la a doua". Cu privire la banii pretinşi, întrucât M.M.M. a invocat faptul că banii urmează să îi împrumute de la mama sa, inculpatul i-a precizat martorei că o va anunţa când trebuie remişi: „Îţi spun atunci când e, şi aia e. Poate să-ţi trimită banii de pe o zi pe alta ?" (vol. 2 filele 1 - 16).
În data de 29 mai 2008, începând cu ora 15:57, inculpatul M.S. a avut o discuţie ambientală similară şi cu concubina denunţătorului S.N., martora N.C.E. Din cuprinsul discuţiei reiese faptul că suma care ar fi trebuit remisă inculpatului de către martoră este de 12.000 euro pentru a interveni pe lângă persoanele competente să dispună ca martorului S.N. să-i fie redusă la jumătate pedeapsa de 10 ani închisoare la care a fost condamnat. Inculpatul M.S. i-a precizat martorei că „face să rămână la cinci" pedeapsa şi că, în mod sigur, va fi rezolvată problema judiciară a numitului S.N. întrucât are „grijă ce să le zică" persoanelor competente. Pe parcursul discuţiei, inculpatul a încercat să o asigure pe martoră că banii vor ajunge unde trebuie şi că este cunoscut şi de alte persoane pentru influenţa pe care o avea pe lângă persoanele competente de la instanţe: „Nu mă bucur la chestii din astea. Nu mai venea lumea la mine dacă (…)", „Ţi-am spus că o rezolvăm sută la sută. Poţi să stai liniştită" (vol. 2 filele 19 - 23).
În data de 04 iunie 2008, ora 18:35, inculpatul M.S. a avut o a doua discuţie ambientală cu martora N.C.E., inculpatul cerându-i ca, pentru a rezolva problemele judiciare ale numitului S.N., să îi aducă toţi banii pretinşi înainte, precizându-i „suni când ai banii, dacă vrei să-l ajut să-i iau jumătate, bine, dacă nu vrei (…)". Faţă de temerile martorei că va pierde banii, inculpatul îi precizează: „Să întrebi pe oricine, cine mi-a dat mie bani şi nici nu l-am rezolvat, dacă nu i-am dat banii înapoi în aceiaşi zi", „Dar eu odată ce le-am spus că se rezolvă, să aducă banii, se rezolvă" (vol. 2 filele 25 - 28).
Cu privire la pretinderea banilor, inculpatul a avut discuţii şi cu S.N. în datele de 05 iunie 2008, ora 22:35:22, şi 06 iunie 2008, ora 19:31:19, inculpatul M.S. solicitându-i denunţătorului să fie căutat numai în momentul în care are pregătiţi banii, pentru că „trebuie să ducă tot la oameni" (vol. 2 filele 58 - 61). Încercând să fie precaut în discuţiile telefonice, inculpatul îi cere martorului S.N. să nu vorbească pe telefoane, întrucât ar fi „supărate şi (…) necăjite".
La scurt timp, inculpatul a refuzat să mai poarte discuţii cu numiţii N.C. şi S.N. întrucât, prin intermediul cunoscuţilor din Penitenciarul Jilava, a aflat că denunţătorul a fost citat la Serviciul Anticorupţie Bucureşti din cadrul D.N.A. pentru a fi audiat în lucrarea nr. 199/VII-1/2008, suspectând astfel formularea unui denunţ de către martorul S.N. În ceea ce priveşte promisiunile faţă de denunţătorul R.F., inculpatul M.S. a purtat discuţii pe parcursul a două luni, atât cu denunţătorul, cât şi cu soţia acestuia, asigurând de fiecare dată că demersurile de punere în libertate a denunţătorului sunt în derulare.
Pentru a susţine faptul că are influenţă pe lângă magistraţi ai Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul M.S. a adus ca argument, faţă de cei doi denunţători şi concubinele acestora, punerea în libertate şi a altor inculpaţi cercetaţi în acelaşi dosar al martorului R.F. Invocarea de către inculpatul M.S. a intervenţiilor pe lângă magistraţii Curţii de Apel Bucureşti a fost luată în considerare de către martori, având în vedere că aceştia cunoşteau şi alţi deţinuţi care şi-ar fi rezolvat problemelor judiciare prin invocarea intervenţiilor inculpatului M.S. pe lângă magistraţi.
În perioada mai - iunie 2008, inculpatul B.L., zisă „M." a remis suma de 30.000 euro inculpaţilor M.S. şi I.M., aceştia din urmă lăsând să se creadă că au influenţă asupra magistratului Judecătoriei Sector 4 Bucureşti desemnat cu judecarea cererii de liberare condiţionată formulate de numitul B.I., zis „N.C." şi pentru a determina liberarea acestuia din penitenciar.
Din verificările efectuate a rezultat că petentul condamnat, B.I., a formulat la Judecătoria Sector 4 Bucureşti o cerere de liberare condiţionată (contestaţie la amânare) din pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 204/2003 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti. După ce, în data de 04 iunie 2008, Judecătoria Sector 4 Bucureşti a amânat pronunţarea, în data de 09 iunie 2008 magistraţii au admis cererea condamnatului B.I. şi au dispus liberarea condiţionată a acestuia, conform Sentinţei penale nr. 1032/2008 (vol. 1, filele 262, 271 - 317).
Cercetările au stabilit că înainte de admiterea cererii de liberare condiţionată a numitului B.I. de către magistraţii Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, soţia acestuia, inculpata B.L., zisă „M.", a remis inculpaţilor M.S. şi I.M. suma de 30.000 euro, aceştia din urmă lăsându-i impresia că au influenţă pe lângă magistraţii competenţi să admită în primă instanţă cererea de liberare condiţionată formulată de numitului B.I., zis „N.C." şi îi pot determina să dispună punerea în libertate a acestuia.
După admiterea, prin Decizia penală nr. 893/ R din 24 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, a recursului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti şi menţinerea în detenţie a numitului B.I., nemulţumită, inculpata B.L. a solicitat inculpaţilor M.S. şi I.M. restituirea sumei de 30.000 euro, în acest sens, având cu cei doi inculpaţi mai multe convorbiri telefonice.
S-a stabilit că, începând cu luna iunie 2008, inculpaţii M.S. şi I.M. au purtat mai multe convorbiri telefonice, atât între ei, cât şi, separat, fiecare cu inculpata B.L. referitor la impresia pe care au lăsat-o inculpaţii M.S. şi I.M. că ar avea influenţă pe lângă magistraţii competenţi să admită în primă instanţă cererea de liberare condiţionată formulată de numitului B.I.
Relevante, în acest sens, sunt convorbirile telefonice din perioada 03 iunie 2008 - 17 august 2008, dintre inculpaţii M.S. şi I.M., precum şi, separat, dintre inculpata B.L. cu fiecare dintre cei doi inculpaţi, convorbiri interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor nr. 413/ A.I. din 26 mai 2008, nr. 521/ A.I. din 20 iunie 2008 şi nr. 610/ A.I. din 22 iulie 2008 emise de Tribunalul Bucureşti. Convorbirile telefonice reţinute ca mijloace de probă au fost interceptate şi înregistrate de la postul telefonic utilizat de inculpatul M.S., interceptat în baza autorizaţiei nr. 413/A.I./2008 emisă de Tribunalul Bucureşti şi prelungită ulterior.
Astfel, începând cu data de 03 iunie 2008, inculpaţii M.S. şi I.M. s-au consultat cu privire la posibilitatea de a propune rudelor numitului B.I. să „intervină" pentru punerea în libertatea a acestuia din urmă. Într-una din convorbirile telefonice, inculpatul I.M. îl întreabă pe inculpatul M.S. dacă nu doreşte să ia ei „caşcavalul, că poate se leagă ceva" (vol. 2 fila 35, 40). După această discuţie, în data de 05 iunie 2008, inculpatul M.S. a verificat, prin intermediul avocatului D.B.A., dacă s-a înregistrat cererea numitului B.I. la Judecătoria Sector 4 Bucureşti, în acest sens, purtând şase convorbiri telefonice, la orele 10:11, 10:40, 11:39, 11:58, 11:59 (vol. 2 filele 38 - 50).
După ce la sfârşitul lunii iulie 2008, s-a menţinut stare de detenţie a numitului B.I., conform deciziei nr. 893/ R din 24 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, inculpaţii M.S. şi I.M. au avut mai multe discuţii referitoare la solicitarea inculpatei B.L. de a-i fi restituiţi cei 30.000 euro pe care i-a remis inculpaţilor pentru a se interveni pentru punerea în libertate a numitului B.I.
Pe parcursul convorbirilor telefonice din data de 07 august 2008 orele 19:09:24, 15:06:25, din data de 12 august 2008, ora 14:22:09, din data de 16 august 2008, orele 23:29, 23:34 şi din data de 17 august 2008, ora 18:44, inculpaţii reiau discuţiile pe care le-au avut cu inculpata B.L., în sensul că i-au precizat acesteia că doar în prima instanţă „îl rezolvă" pe B.I., că „oamenii şi-au făcut treaba", „s-a dat să se rezolve". Inculpaţii insistă că şi-au făcut treaba şi au rezolvat „poziţia" şi că „dacă nu se rezolva, dădeau banii înapoi", comentând în mod negativ solicitarea numitei „M." de a-i fi restituiţi cei 30.000 euro (vol. 2 filele 66 - 67, 75 - 78, 111 - 116).
În acest sens, se reţin şi convorbirile telefonice din data de 13 august 2008, ora 12:44:47, şi din data de 08 august 2008, orele 13:16:13, 13:11:44, dintre inculpaţii M.S. şi B.L., în care aceasta din urmă, supărată, îi precizează, printre altele: „Îmi vreau banii, fii atent ce-ţi spun. Păi ce, am ajuns să te caut eu pe tine? Bărbatul meu e la puşcărie şi eu ce fac?" (vol. 2 filele 65, 66, 114, 115).
Relevantă este convorbirea telefonică de 18 minute din data de 13 august 2008, începând cu ora 16:51:39, dintre inculpatul I.M. şi inculpata B.L., aceasta din urmă utilizând postul telefonic al inculpatului M.S. Pe parcursul convorbirii, inculpata B.L. solicită cu insistenţă restituirea sumei pe care a remis-o inculpaţilor. Solicitarea este respinsă de inculpatul I.M., justificat de faptul că numitul B.I. a fost pus liber de instanţa care a soluţionat, pe fond, cererea acestuia de liberare (vol. 2 filele 68 - 74).
Întrucât B.L. şi-a exprimat nemulţumirea referitor la pierderea banilor remişi:"Da treizeci de mii pentru care motiv să se piardă", inculpatul I.M. recunoaşte implicit primirea sumei de 30.000 euro de la inculpata B.L., afirmând că „Pe treizeci de mii, M., l-a pus liber" pentru că el a vorbit ca „oamenii să îşi facă treaba acolo", să fie pus liber „N.C.". Inculpatul I.M. îi precizează inculpatei că „oamenii l-au pus liber" şi că el şi M.S. nu aveau obligaţia să rezolve problemele judiciare ale lui N.C. la instanţa de recurs, iar banii nu mai pot fi recuperaţi de la „oamenii care şi-au făcut treaba şi au rezolvat", subliniind că „dacă a dat verdictu’ bun, cum să mai iei banii de la oameni?".
Inculpatul I.M. precizează că l-a ajutat pe soţul inculpatei B.L. şi că „oamenii şi-au făcut datoria şi-ai văzut cât au riscat deşi şi presiunile pe care le avea", „l-au pus liber, adică au dat verdictul bun, nu l-a greşit", „au riscat oamenii şi l-au pus liber pe N.C." şi „că banii nu se mai pot lua" pentru că „oamenii şi-au făcut verdictu’ au pus parafa că-l pune liber" (vol. 2 filele 68, 70, 73). Folosind un limbaj codificat, inculpatul I.M. recunoaşte pretinsa influenţa pe lângă magistraţi, precizând: „mi-am băgat coada, mi-am făcut meseria (…) s-a dat afară şi l-a fost pus liber", „mi-ai zis să-l scap de acolo, să-i dea verdictu’, şi l-a dat bun, M.", cu referire la punerea în libertate a numitului B.I.
Convorbirea telefonică mai sus menţionată este cu atât mai relevantă cu cât inculpatul I.M. a purtat o discuţie liberă cu inculpata B.L., fiind convins că identitatea nu îi poate fi devoalată, întrucât era purtată de la un alt post telefonic decât cel folosit de acesta. Încă de la începutul convorbirii, inculpatului I.M. îi reproşează inculpatului M.S. că a încercat să îl contacteze pe telefonul personal: „Tu mă suni pe telefonul meu ca să mă dai de belea, tu eşti prost, mă, băiatule? Vorbesc pe telefonul meu? Ai luat-o razna? Ce, tu vrei, după ce că sunt aşa cum sunt, vrei să mă dai şi de primejdie? După telefonul meu. Îmi dădeai ţignal şi te sun după un alt număr" (vol. 2 fila 67 verso). Ulterior, inculpatul I.M. va continua discuţia cu interlocutorii utilizatori ocazionali ai postului telefonic aparţinând inculpatului M.S., respectiv cu D.I., zis „N.", fratele inculpatei B.L. şi, apoi, cu inculpata.
Se reţine faptul că pe parcursul discuţiilor menţionate mai sus, inculpaţii şi-au individualizat interlocutorii. Astfel, deşi o parte din convorbirile reţinute ca mijloace de probă nu s-au purtat de la posturile telefonice utilizate în mod obişnuit de către inculpaţi, atât I.M., cât şi B.L. se adresează unul altuia folosind apelativele de „M.", respectiv, „Mi.". Pe parcursul discuţiilor inculpaţii M.S., I.M. şi B.L. indică în mod explicit persoana pentru care s-ar fi „intervenit", respectiv pentru N.C., porecla cu care este cunoscut numitul B.I. Mai mult, în convorbirea din 13 august 2008, inculpatul I.M., adresându-se interlocutoarei, îi spune că este „nevasta lui N.", identificând-o, astfel, direct pe inculpata B.L. (vol. 2 filele 72, 74).
Mai mult, raportul de constatare tehnico - ştiinţifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate a stabilit că vocile persoanelor care poartă discuţia din data de 13 august 2008 aparţin inculpaţilor I.M. şi B.L. (vol. 1 filele 241 - 256).
În cursul lunii august 2008, inculpatul M.S., cu sprijinul inculpatului F.S. a primit suma de 25.000 euro de la martora A.D.F., acesta lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor Curţii de Apel Bucureşti, desemnaţi cu judecarea recursului la încheierea de arestare a soţului denunţătoarei, A.D.A.M., pentru a determina cercetarea în stare de liberate a acestuia.
Astfel, în data de 02 octombrie 2008, numita A.D.F. a formulat un denunţ împotriva inculpaţilor M.S. şi F.S., declarând că aceştia, i-au pretins iniţial 20.000 euro, iar ulterior 25.000 euro, bani pe care i-a şi remis inculpaţilor, M.S. lăsând-o să creadă că are influenţă pe lângă magistraţii Curţii de Apel Bucureşti să-i determine să dispună cercetarea în stare de libertate a soţului ei, A.D.A.M. (vol. 1 filele 130 - 135).
Din verificările efectuate a rezultat că Tribunalul Bucureşti a dispus, în data de 14 august 2008, arestarea preventivă pentru 29 zile a inculpaţilor A.D.A.M., S.A.A., A.A. şi A.L.R. (Dosarul nr. 30768/3/2008), fiind cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de migranţi şi constituirea unui grup de criminalitate organizată în Dosarul nr. 345/P/D/2007 al D.I.I.CO.T. În data de 20 august 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală (Dosar nr. 30768/3/2008) a admis recursul inculpatului A.D.A.M., a dispus punerea în libertate a acestuia şi cercetarea celorlalţi inculpaţi în stare de arest preventiv (vol. 1 filele 330 - 358).
Cercetările efectuate au stabilit că, în data de 17 august 2008, martora A.D.F. i-a cunoscut pe inculpaţii M.S. şi F.S., prin intermediul martorului M.M., acesta fiind o cunoştinţă mai veche a inculpatului F.S. La întâlnirea martorei A.D.F. cu cei doi inculpaţi aceasta a fost însoţită de martorii M.M. şi J.A.A.
Conform declaraţiilor martorei, discuţiile s-au purtat cu inculpatul M.S. care i-a pretins iniţial 20.000 euro pentru punerea în libertate a tuturor inculpaţilor arestaţi în Dosarul nr. 345/P/2008 al D.I.I.C.O.T. Inculpatul M.S. i-a precizat martorei că ar cunoaşte personal o persoană foarte puternică de la Curtea de Apel Bucureşti care are „puterea" de a-l elibera pe soţul martorei. De asemenea, inculpatul a precizat că va vorbi personal cu acea persoană cu o seară înainte de termenul de judecată de la Curtea de Apel Bucureşti şi că îi va da personal banii pretinşi pentru eliberarea inculpaţilor cercetaţi în dosarul D.I.I.C.O.T. (vol. 1 fila 134). Declaraţiile martorei A.D.F. sunt confirmate de cele al martorilor J.A.A. şi M.M. (vol. 1 filele 141 - 146).
Se reţine faptul că, inculpaţii M.S. şi F.S. au fost recunoscuţi de martorii A.D.F. şi J.A.A., fiind indicaţi la efectuarea recunoaşterilor după planşele foto (vol. 1 filele 148 - 179), iar martorul M.M. l-a indicat pe inculpatul M.S. la efectuarea recunoaşterilor după planşele foto (vol. 1 filele 180 - 188).
Întrucât martora nu avea disponibilă suma pretinsă de inculpatul M.S., martorul M.M. a fost de acord să o împrumute cu suma de 4.000 euro şi să lase gaj inculpaţilor un autoturism marca Dodge, până la momentul la care A.D.F. reuşea să obţină restul sumei pretinse. Conform declaraţiilor martorului M.M., la scurt timp după discuţia iniţială, acesta a remis inculpatului F.S. cei 4.000 euro şi autoturismul marca D. (vol. 1 filele 144 - 145).
În data de 20 august 2008, la termenul de judecată a recursului la încheierea de arestare preventivă a numitului M.A.D., martora s-a întâlnit la Curtea de Apel Bucureşti cu inculpatul M.S., acesta precizându-i că suma pe care trebuie să o plătească este mai mare, respectiv 25.000 euro, subliniind că nu poate fi pus în libertate decât soţul denunţătoarei, nu şi ceilalţi coinculpaţi.
În data de 20 august 2008, instanţa a admis recursul numitului A.D.A.M., a dispus cercetarea în stare de libertatea a acestuia şi menţinerea în stare de arest a celorlalţi coinculpaţi. La ieşirea din arestul D.G.P.M.B., numitul A.D.A.M. a fost aşteptat, atât de soţia sa şi de martorul M.M., cât şi de inculpatul M.S. În seara aceleiaşi zile, martorul A.D.A.M. i-a înmânat martorului M.M., prin intermediul fratelui său, J.A.A., suma de 21.000 euro, pentru a o remite inculpatului M.S. Martorul M.M. a remis banii inculpatului F.S., primind, în schimb, autoturismul marca D. lăsat ca şi gaj până la primirea întregii sume pretinse. În sensul celor arătate mai sus, se reţin declaraţiile concordante ale martorilor A.D.A.M., M.M. şi J.A.A. (vol. 1 filele 139, 140, 142, 146).
Declaraţiile martorilor şi, implicit, derularea activităţilor infracţionale ale inculpaţilor M.S. şi F.S. sunt confirmate şi de convorbirile telefonice purtate de inculpatul M.S. cu martorul denunţător, precum şi cu inculpatul F.S. (vol. 1 filele 78 - 90).
Astfel, în data de 17 august 2008, orele 19:05:17, şi în data de 18 august 2008, orele 16:17:23, 18:05:05, 19:21:40, inculpatul M.S. a avut mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul F.S. în vederea stabilirii unei întâlniri cu persoanele pentru care se promiteau intervenţiile pe lângă magistraţii şi a stabilirii sumei ce urma să le fie pretinsă pentru a interveni pe lângă magistraţi (vol. 2 filele 78, 80 - 82). Cei doi inculpaţi stabilesc ca pentru promisiunea de punere în libertate a celor cercetaţi în Dosarul 345/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. să pretindă suma de 60.000 euro, iar pentru liberarea doar a „fratelui", respectiv a numitului A.D.A.M., suma de 25.000 euro.
De asemenea, în data de 17 august 2008, orele 19:31:09, fiind la întâlnirea cu martora A.D.F., inculpatul M.S. a contactat-o telefonic pe soţia sa, M.L., căreia i-a cerut să verifice pe internet, pe portalul Ministerului Justiţiei, dosarul numitului A.D.A.M., precum şi completul desemnat cu judecarea recursului la încheierea de arestare preventivă (vol. 2 filele 79 - 80).
În data de 19 august 2008, orele 21:37:15, 21:56:05 şi 23:09:18, inculpatul M.S. are mai multe discuţii telefonice cu inculpatul F.S. privind remiterea banilor de către martora A.D.F. Din cuprinsul discuţiilor reiese că inculpatul F.S. a negociat cu martorii remiterea sumei pretinse, în condiţiile în care A.D.F. nu avea disponibili banii pretinşi de inculpaţi. Inculpatul F.S. precizează că „nu s-au strâns" banii şi că martorii „vor să lase maşina Dodge" care are o valoare de „40.000, 50.000", insistând că: „mi-o lasă mie, mă", maşina „până mâine" când se judeca recursul. Într-un final, inculpatul M.S. acceptă soluţia propusă de martori: „Bine. Să-ţi dea banii şi maşina" (vol. 2 filele 84 - 85).
În data de 20 august 2008, orele 18:32:27 şi 22:50:55, inculpatul M.S. a purtat două convorbiri telefonice cu martora A.D.F., aceasta confirmându-i punerea în libertate a soţului şi faptul că banii vor fi remişi în aceiaşi seară (vol. 2 filele 89 - 90). De altfel, anterior, în aceiaşi zi, la orele 17:16:58, inculpatul M.S. a avut o discuţie telefonică cu inculpatul F.S., acesta interesându-se unde se află autoturismul marca Dodge şi îi cere să nu restituie maşina martorului M.M., până nu primeşte banii, precizând: „nu dai nimic până când nu aduce banii, ai înţeles" (vol. 2 filele 88 - 89).
S-a reţinut faptul că, după dispunerea arestării preventive, inculpatul M.S. fiind încarcerat în arestul D.G.P.M.B în aceiaşi cameră cu unul din coinculpaţii din Dosarul nr. 345/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T, respectiv cu martorul A.R.L., a avut cu acesta câteva discuţii referitoare la denunţul formulat de numita A.D.F., inculpatul încercând, indirect, să-i transmită denunţătoarei ameninţări, acesta fiind nemulţumit de formularea denunţului (vol. 1 filele 237 - 238).
În luna martie 2008, inculpatul M.S. a primit de la martorul L.A. suma de 25.000 euro, inculpatul lăsând să se creadă că are influenţă asupra persoanelor competente să judece la instanţă cererile privind măsurile preventive şi să determine să se dispună punerea în libertate a fiilor denunţătoarei, L.M., L.F.V., L.C. şi B.V., deţinuţi în Penitenciarul Jilava (vol. 1 filele 213 - 216).
Astfel, în data de 10 octombrie 2008, L.A. a formulat un denunţ împotriva inculpatul M.S. Aceasta a declarat că, după ce în cursul lunii martie 2008, l-a împrumutat pe inculpatul M.S. cu suma de 50.000, inculpatul i-a restituit doar 25.000 euro, cu promisiunea ca restul sumei de 25.000 euro să o folosească pentru a interveni pe lângă persoanele competente pe lângă care ar fi avut influenţă şi să le determine să dispună punerea în libertate a fiilor denunţătoarei, cercetaţi în stare de arest preventiv.
Din cercetările efectuate a rezultat că numiţii L.M., L.F.V., L.C. şi B.V., încarceraţi în Penitenciarul Jilava, au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 3074/P/2008 din 30 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunilor de ultraj, lovire, distrugere.
Declaraţiile denunţătoarei L.A. se coroborează cu cele ale martorilor M.M., B.V. şi S.G. (vol. 1 filele 213 - 220), precum şi cu discuţiile telefonice purtate de inculpatul M.S. cu aceştia în cursul lunii august 2008 (vol. 2 filele 140 - 153).
Referitor la impresia pe care a lăsat-o inculpatul privind demersurile pe care le-ar fi întreprins pentru punerea în libertate a fraţilor L., este relevantă discuţia din data de 21 august 2008 ora 18:36:13, între inculpatul M.S. şi martorul S.G., zis „P.", acesta din urmă fiind desemnat de numita L.A. să aibă discuţii cu inculpatul, în numele ei. În încercarea de a-i convinge pe martori că demersurile sale pe lângă magistraţi sunt reale, inculpatul încercă să „explice" motivele pentru care nu s-a pronunţat un verdict favorabil pentru fraţii L., relatând discuţiile pe care le-ar fi avut cu magistratul pe lângă care fi avut influenţă. Inculpatul M.S. i-a precizat martorului S.G. că soluţia propusă de persoana cu influenţă a fost să se ceară o amânare a judecării cererilor privind măsurile preventive, pentru ca la un alt termen să fie desemnat chiar el cu judecarea cererii de punere în libertate. „Omu", persoana cu influenţă, i-ar fi precizat inculpatului: „nu pot să fac nimic cu (…) nebunele, şi aşa îi dau până miercuri, miercuri eu intru şi intru cu altcineva şi le îi rezolv", cu referire la magistraţii care nu ar fi fost de acord, la unul din termenele de judecată, să dispună punerea în libertate a fraţilor L. (vol. 2 filele 151 - 153). Inculpatul M.S. îi precizează martorului că se vor rezolva probleme fraţilor L., persoana cu influenţă spunându-i că se rezolvă „dar nu mâine", „până pe 27 şi atunci (…) eu intru cu cine trebuie şi se rezolvă".
La insistenţele repetate ale denunţătoarei L.A., în cursul lunii septembrie 2008, inculpatul M.S. i-a restituit suma de 25.000 euro remisă pentru a interveni pentru punerea în libertate a fiilor denunţătoarei.
În cursul anului 2008, inculpatul M.S. a pretins de la martorul P.M. între 10.000 euro şi 20.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă, prin intermediari, asupra persoanelor competente să judece la instanţă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de fratele martorului, P.V., deţinut în Penitenciarul Rahova, şi să determine admiterea cererii (vol. 1 filele 225 - 232).
Denunţul formulat de martorul P.M. în data de 09 octombrie 2008 se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpatul M.S. în perioada mai - august 2008 (vol. 2 filele 173 - 193). Din conţinutul convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul a creat impresia influenţei, nu numai asupra unor interpuşi, dar şi direct asupra persoanelor competente să judece cererea de întrerupere a executării pedepsei, M.S. sugerând că a vorbit, atât cu magistratul desemnat în cauză, cât şi cu şeful acestuia. Se reţine faptul că martorul P.M. a fost convins de presupusa influenţă a inculpatului pe lângă persoanele competente, întrucât, conform declaraţiilor martorului, a aflat şi despre alte persoane care ar fi fost puse în libertate ca urmare a intervenţiilor invocate de inculpat.
Inculpatul a reuşit să menţină, în timp, impresia influenţei pe care ar fi avut-o pe lângă persoanele competente, dovadă fiind faptul că M.S. şi P.V. au purtat discuţii pe parcursul mai multor luni, până la respingerea definitivă a cererii fratelui denunţătorului, în septembrie 2008.
Înainte de judecarea cererii la Curtea de Apel Bucureşti, într-una din discuţiile dintre inculpat şi martor, purtată în data de 17 iunie 2008, orele 23:20:38, inculpatul M.S. precizează că „a fost şi a vorbit" cu „şeful" cu privire la cererea de întrerupere a executării pedepsei numitului P.V. (vol. 2 filele 182 - 185).
Întrucât în luna septembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul numitului P.V. privind cererea de întrerupere a executării pedepsei, inculpatul şi martorul P.V. nu au mai avut discuţii referitoare la influenţa inculpatului M.S. pe lângă magistraţi.
În cursul lunii august 2008, inculpatul M.S., având ajutorul inculpatului F.S., a primit de la martorul L.G., prin intermediul numitului L.G.C., suma de 20.000 euro, inculpatul lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor Tribunalului Bucureşti şi ai Curţii de Apel Bucureşti pentru a-i determina, la pronunţarea asupra măsurilor preventive, să dispună punerea în libertate a martorului L.G., deţinut în Penitenciarul Jilava.
În data de 13 octombrie 2008, L.G., zis „B.U.", a formulat un denunţ împotriva inculpaţilor M.S. şi F.S., cărora le-a remis suma de 20.000 euro pentru a interveni pe lângă persoanele competente să dispună cercetarea denunţătorului în libertate (vol. 1 filele 190 - 193). Denunţătorul a precizat că, după ce a fost arestat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante, l-a contactat pe inculpatul F.S. despre care ştia că, după ce a fost arestat preventiv pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, ar fi fost pus în libertate ca urmare a influenţei inculpatului M.S. pe lângă magistraţi.
În acest sens, inculpatul F.S. a avut o discuţie cu inculpatul M.S., acesta din urmă transmiţându-i denunţătorului că, pentru a interveni în favoarea sa pe lângă judecătorii competenţi să dispună cercetarea sa în libertate, trebuie să plătească 20.000 euro. Banii solicitaţi de inculpatul M.S. au fost remişi de către denunţător inculpat F.S. prin intermediul fiului său, L.G.C. Deşi inculpatul M.S. i-a confirmat denunţătorului primirea banilor şi l-a asigurat că întreprinde demersurile la care se angajase, întrucât nu a reuşit punerea în libertate a denunţătorului, în luna septembrie 2008, acesta a restituit cei 20.000 euro la solicitarea martorului denunţător L.G. Banii au fost restituiţi denunţătorului de către inculpatul F.S., tot prin intermediul martorului L.G.C.
Declaraţiile denunţătorului se coroborează cu cele ale martorului L.G.C., acesta confirmând remiterea banilor către inculpatul F.S. în scopul indicat de către denunţător (vol. 1 filele 194 - 195).
Mai mult, se reţin ca probatoriu şi înregistrările convorbirilor telefonice purtate în cursul lunii august 2008 de către inculpatul M.S., atât cu martorul L.G., cât şi cu inculpatul F.S., referitor la influenţa pe care ar fi avut-o M.S. pe lângă magistraţi şi demersurile acestuia pentru a-i determina să dispună cercetarea în stare de libertate a martorului (vol. 2 filele 194 - 204). Astfel, în data de 14 august 2008, orele 16:23:12 şi 16:24:08, în data de 23 august 2008, orele 20:53:01, şi în data de 24 august 2008, orele 22:35:50, inculpatul M.S. are mai multe discuţii telefonice cu martorul L.G., zis „B.U.", acesta interesându-se de stadiul demersurilor inculpatului pentru a se interveni în vederea punerii sale în liberate, inculpatul asigurându-l că „s-a discutat" şi că „într-o săptămână şi ceva se rezolvă", precizându-i: „O să pleci acum. Dacă nu luni, data viitoare" (vol. 2 filele 197 - 200). Mai mult, în data de 24 august 2008, ora 22:35:50, într-o discuţie cu inculpatul F.S., martorul L.G. îi promite suplimentar 5.000 euro, dacă este pus în libertate în cursul acelei săptămâni (vol. 2 fila 200).
Cu privire la denunţător poartă discuţii între ei şi inculpaţii M.S. şi F.S. în data de 14 august 2008, orele 16:16:05, în data de 24 august 2008, orele 21:38:44, şi în data de 25 august 2008, orele 15:10:47 (vol. 2 filele 195 - 196, 199, 201). Într-una din convorbiri, pentru a-i întări convingerea martorului că influenţa sa pe lângă magistraţi este reală, M.S. îi cere inculpatului F.S. să îi transmită numitului L.G. că „ luni o să mai plece doi, trei, de acolo. să aibă răbdare dacă vrea (…) să nu îmi pună toată lumea în cap. Că nu vreau să ştie nimeni ceea ce fac" (vol. 2 filele 196).
În luna septembrie 2008, la solicitarea denunţătorului L.G., inculpatul M.S. a restituit cei 20.000 euro, prin intermediul inculpatului F.S., banii fiind remişi martorului L.G.C. Restituirea banilor s-a realizat în condiţiile în care Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul denunţătorului privind cererea de prelungire a arestării preventive.
S-a reţinut faptul că denunţătorul L.G. a fost convins de influenţa pe care inculpatul M.S. ar fi avut-o pe lângă magistraţi, întrucât, conform declaraţiei sale, acesta cunoştea şi alte persoane încarcerate în penitenciar pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante, care ar fi fost puse în libertate ca urmare a intervenţiilor invocate de M.S. (vol. 1 fila 191).
În perioada noiembrie 2007 - august 2008, inculpatul I.M. a primit de la martorul D.C., în mai multe rânduri, câte 10.000 euro, prin intermediul numitei N.T., inculpatul lăsând să creadă că are influenţă pe lângă persoanele competente să judece recursurile la încheierile de prelungire a arestării preventive ale denunţătorului şi să-i determine să dispună judecarea acestuia în stare de libertate.
Astfel, în data de 14 octombrie 2008, D.C., arestat preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante şi încarcerat în Penitenciarul Rahova, a formulat un denunţ împotriva inculpatului I.M., arătând că acesta l-a lăsat să creadă că are influenţă asupra persoanelor competente să dispună cercetarea denunţătorului în libertate, inculpatul cerându-i suma de 10.000 euro, în mai multe rânduri (vol. 1 filele 201-203). Suma de 10.000 euro era remisă inculpatului înaintea judecării la Curtea de Apel Bucureşti a fiecăruia din cele patru recursuri la încheierile de prelungire a arestării, fiind apoi restituită martorei N.T., în condiţiile în care recursul era respins.
Declaraţiile denunţătorului se coroborează cu cele ale martorei N.T., prin intermediul căreia s-au remis cei 10.000 euro inculpatul I.M., în mai multe rânduri (vol. 1 filele 204-205). Aceasta a declarat că inculpatul I.M. a asigurat-o că are influenţa necesară pe lângă persoanele care putea să dispună cercetarea în stare de libertate a numitului D.C. Cei 10.000 euro erau remişi inculpatului de către martora N.T. înainte de judecarea la Curtea de Apel Bucureşti a fiecărui recurs la încheierea de prelungire a arestării, fiind restituiţi apoi de inculpatul I.M., întrucât denunţătorul D.C. nu era pus liber.
În sensul celor declarate de către denunţător şi martora N.T., se reţine şi convorbirea purtată în data de 15 iulie 2008, ora 21:32:47, în care M.I. încearcă să-i justifice martorei motivul pentru care denunţătorul nu a fost pus în libertate „doctorul ăla, spurcăciunea aia din mijloc n-a vrut, că era vorba de toţi la oală şi n-a vrut", cu referire evidentă la unul din membrii completului de judecată (vol. 2 filele 99 - 100). Inculpatul I.M. precizează „sunt acum cu omul, îl laşi pe el să se facă, ca să se ajungă la doctorul care trebuie". Inculpatul I.M. acceptă ca banii să fie restituiţi, martora N.T. precizând că „rămânem tot aşa, dar nu las banii". Despre posibile demersuri pentru punerea în libertate a denunţătorului inculpat, I.M. a purtat discuţii telefonice şi cu inculpatul M.S. în data de 12 iunie 2008, ora 17:36:41 (vol. 2 filele 155 - 157).
Conform declaraţiilor numitului D.C., acesta a fost convins că, influenţa invocată de inculpatul I.M. pe lângă persoanele competente este reală, în condiţiile în care denunţătorul cunoştea şi alte persoane care au fost încarcerate în penitenciarul Rahova şi care ar fi fost puse în libertate ca urmarea a demersurilor inculpatului.
S-a stabilit că, în cursul anului 2008, inculpata G.N. a remis inculpatului M.S. suma de 25.000 euro, acesta din urmă lăsând să se creadă că are influenţă pe lângă magistraţi ai Tribunalului Bucureşti şi Curţii de Apel Bucureşti pe care îi poate determina să dispună punerea în libertate a numitului N.G., fiul inculpatei G.N. Din verificările efectuate a rezultat că, prin sentinţa penală nr. 1602 din 29 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus condamnarea numitului N.G. la 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 C. pen., hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4310/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin punerea în executare a încheierilor nr. 413/ A.I. din 26 mai 2008, nr. 431/ A.I. din 29 mai 2008, nr. 521/ A.I. din 20 iunie 2008, nr. 610/ A.I. din 22 iulie 2008 şi 2008 până în luna august 2008, au fost interceptate şi înregistrate mai multe convorbiri telefonice purtate între inculpaţii M.S. şi G.N., convorbiri din care a rezultat că, în schimbul sumei de 25.000 euro, inculpatul M.S. a lăsat impresia că are influenţă şi că ar fi intervenit pe lângă magistraţi pentru a-i determina să dispună pentru punerea în libertate a fiului inculpatei G.N., deţinut în Penitenciarul Rahova. Având în vedere că invocatele demersuri ale inculpatului M.S. nu s-au materializat cu liberarea fiului inculpatei, începând cu luna mai 2008, inculpata G.N. i-a solicitat cu insistenţă inculpatului restituirea sumei remise în scopul mai sus menţionat.
S-a reţinut faptul că, solicitarea de către G.N. a restituirii sumei de bani s-a realizat, de fiecare dată, în contextul discuţiilor dintre cei doi inculpaţi privind demersurile pentru punerea în libertate a fiului inculpatei. La fiecare discuţie, inculpata i-a solicitat cu insistenţă inc. M.S. să-i restituie banii remişi, aceasta invocând ca intenţionează să-i da în acelaşi scop altei persoane care ar putea întreprinde demersuri similare cu cele promise de către inculpat. Din discuţiile celor doi rezultă cu certitudine că banii au fost remişi de către inculpata G.N., fiind convinsă de către inculpatul M.S. că are influenţă pe lângă persoanele competente să dispună punerea în libertate a fiului acesteia.
Astfel, în convorbirile telefonice din data de 28 mai 2008, începând cu ora 13:36 şi din data de 17 iulie 2008, începând cu ora 20:37, inculpatul M.S. o înştiinţează pe inculpata G.N. cu privire la demersurile pe care le-a întreprins pentru liberarea din penitenciar a fiului acesteia (fila 25, 27). Inculpata G.N., nemulţumită fiind de modul în care inculpatul M.S. a întreprins demersurile invocate, îi reproşează: „Vezi, iar a trecut o săptămână ceva şi nu ai făcut ceva", precizând: „De când ţi-am dat bani, de ce nu ai făcut ?", „Mi-ai zis ca să-mi aprobe rejudecarea. Şi mi-l dai afară ori dacă nu rămâne la doi trei ani şi el" (fila 29). Inculpatul M.S. încearcă să o liniştească pe inculpată precizând că va face demersuri pentru cercetarea în stare de libertate a fiului acesteia: „Lăsă că o rezolvăm. Păi, ti-o rezolv eu până la urmă", „Lasă-mă să fac eu cum ştiu şi o facem bine".
Faptul că inculpatul M.S. a primit banii de la inculpata G.N. rezultă şi din discuţia purtată între cei doi în data de 01 august 2008, începând cu ora 13:53. Astfel, inculpata G.N. îi cere lui M.S.: „Adu-mi banii că-mi trebuie să dau să-mi scap băiatul. Eu nu stau după tine. Te-am aşteptat o săptămână şi ceva. Gata, vreau banii astăzi" „Nu vreau să-mi las băiatul la puşcărie" (fila 32). M.S. precizează că „Am dus banii direct la om", confirmând, astfel, că banii nu au fost remişi pentru interesul personal al inculpatului (fila 33). Faptul că primirea banilor nu ar putea fi justificată într-o eventuală apărare a inculpatului ca fiind un împrumut acordat inculpatului M.S. de către G.N., rezultă şi din afirmaţiile inculpatului care îi precizează inculpatei că din suma primită de la aceasta nu a oprit decât 500 euro „am oprit eu 500 euro", precizând că banii i-ar fi dat „Păi, i-am dat. atunci", insistând că „am oprit decât 500 ăia". Inculpata G.N. îi precizează: „nu mă interesează dacă nu i-ai luat tu, de ce nu mi-ai scăpat băiatul, M.?", confirmându-se, astfel, ca remiterea banilor de către G.N. s-a realizat datorita împrejurării ca inculpatul M.S. a lăsat impresia ca poate determina punerea în libertate a fiului inculpatei. Pe parcursul discuţiei, inculpatul M.S. recunoaşte implicit demersurile pentru cercetarea în stare de libertatea a fiului inculpatei, chiar dacă aceste demersuri nu s-au finalizat în modul dorit de inculpat: „N-am vrut eu să-l scap?"
Faptul că inculpatul M.S. a primit de la G.N. suma de bani, lăsând sa se creadă ca ar avea influenţă pe lângă magistraţi, pentru a-i determina să dispună punerea în liberate a deţinutului G.O., rezulta şi din discuţiile purtate de către inculpatul M.S. cu Mi. în data de 16 iunie 2008, începând cu ora 11:34, în data de 01 august 2008, începând cu ora 18:33 şi în data de 02 septembrie 2008, începând cu ora S (filele 27, 28, 34, 35, 38 - 40). Astfel, aceştia au purtat discuţii referitoare la restituirea sumei remisă de către inculpata G.N. şi în ceea ce este demersurile pe care le-ar fi întreprins M.S. pentru punerea în libertate a fiului inculpatei. S-a reţinut faptul că I.M. a refuzat să facă declaraţii pe parcursul urmăririi penale, având în vedere legăturile de rudenie cu inculpata G.N. (fila 61).
Coroborând probatoriile reţinute de parchet şi redate mai sus, cu ansamblul materialului probator administrat în faza de cercetare judecătorească, conform dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen., privind aprecierea probelor, tribunalul constată că există probe certe de vinovăţie faţă de inculpaţii din prezenta cauza pentru faptele pentru care aceştia sunt cercetaţi.
Astfel, deşi inculpatul M.S., în declaraţia dată în faţa instanţei, nu a recunoscut comiterea niciuneia din faptele pentru care a fost trimis în judecată (pag 67), încercând să dea explicaţii neplauzibile modului în care a cunoscut denunţătorii şi martorii din prezenta cauza şi a intrat în legături infracţionale cu aceştia, din declaraţiile martorilor aflate la dosar rezultă că inculpatul nu a dat dovadă de sinceritate pe parcursul procesului penal.
În acest sens, martorul R.F. a arătat că inculpatul M.S. i-a propus să îl ajute pentru a fi liberat dintr-o cauză aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, declarând că poate să facă acest lucru cu ajutorul judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti contra sumei de 10.000 euro, iar martorul S.N., pentru aceeaşi suma de bani, a primit asigurări de la inculpat că va fi ajutat, prin influenţa pe care acesta o are asupra judecătorilor, pentru a primi o pedeapsă la jumătate.
Martora L.A., deşi a declarat în faţa instanţei, că îşi menţine declaraţiile date la D.N.A., totuşi acestea nu sunt asemănătoare, intenţia martorei fiind evidentă, de a-l ajuta pe inculpat, Tribunalul urmând să aprecieze ca fiind sincere declaraţiile date în faza de urmărire penală şi să le înlăture pe cele date în faza de cercetare judecătorească care nu se coroborează cu alte mijloace de probă. De fapt nici martora nu a găsit să dea o explicaţie verosimilă caracterului contradictoriu al declaraţiilor sale.
Martora N.E.C. a menţionat în faţa instanţei că, declaraţiile date la Parchet sunt reale şi, prin acestea, a încercat să îl ajute pe soţul său, care era condamnat, să beneficieze de prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000.
Martora N.T. a declarat, în legătură cu inculpatul I.M., că acesta i-a promis că o va ajuta pentru a fi pus în libertate concubinul său, pentru suma de 10.000 euro, că nu dădea explicaţii cum va utiliza aceşti bani pentru aducerea la îndeplinire a scopului propus, că i-a dat inculpatului aceşti bani de mai multe ori, în preajma termenelor în care se soluţiona recursul în care se discuta starea de arest a concubinului său, la Curtea de Apel Bucureşti, şi, pentru că soluţia nu era favorabilă, inculpatul o liniştea, spunându-i să aibă răbdare.
Martorul L.G. a declarat în fata instanţei că i-a dat inculpatului L.G., în luna iunie 2008, prin intermediul fiului său, suma de 20.000 euro, pentru a fi pus în libertate. De asemenea, acelaşi martor a declarat că a auzit în penitenciar că inculpatul M.S., prin cunoştinţele pe care le avea, a ajutat diverşi inculpaşi să fie puşi în libertate.
Din declaraţia martorului A.D.A.M. rezultă că inculpatul Mi. l-a ajutat să fie pus libertate, aspect pe care i l-a confirmat şi prietenul sau, M. care i-a lăsat o maşină inculpatului, drept garanţie până va primi suma de bani pretinsă.
Şi martorul J.A.A. a declarat că i-a văzut pe inculpaţii M.S. şi F.S., la o cafenea în Mall stând de vorba cu martorii M.M. şi A.D.F., pentru a fi ajutat fratele său, contra sumei de 20.000 euro, să fie pus în libertate, bani ce au fost strânşi de martor de la prietenii fratelui său.
Martora A.D.F. a declarat că s-a întâlnit cu inculpaţii F.S. şi M.S., prin intermediul martorului M.M., în Mall-ul V. şi a aflat de la martor ca este nevoie de suma de 20.000 euro pentru ca inculpaţii să-l ajute pe soţul său să fie pus în libertate.
Tot martora a mai declarat că, în dimineaţa zilei în care a fost pus în libertate soţul său, s-a întâlnit cu M. şi cu inculpatul Mi. în clădirea Curţii de apel Bucureşti, a fost asigurată că totul este bine, iar după ora 5, în aceeaşi zi, soţul său a fost pus în libertate.
Deşi martorii M.M., A.R.L., S.G. nu şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, Tribunalul va dispune înlăturarea declaraţiilor nesincere, date în faza de judecată, întrucât acestea nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Martorul D.C. a declarat în faţa instanţei că se află încarcerat la Penitenciarul Rahova pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, iar în anul 2008 concubina sa a luat legătura cu inculpatul I.M. cu care se cunoştea, şi acesta din urmă a asigurat-o că, pentru suma de 10.000 euro, îl va ajuta pe martor sa fie pus în libertate. Martorul a mai declarat că inculpatul a luat banii de la soţia sa de 3 - 4 ori, şi îi restituia de fiecare data pentru ca scopul propus nu se finaliza. Banii erau daţi pentru soluţionarea aceleiaşi cauze, dar vizau cereri de recurs ce se aflau pe rolul diferitelor complete.
Deşi inculpaţii nu au recunoscut ca au comis faptele pentru care au fost cercetaţi, coroborând declaraţiile martorilor date în faza de urmărire penală cu cele date în faza de cercetare judecătorească, pe de-o parte, şi cu interceptările telefonice purtate de inculpaţi între ei sau cu unii martori din acest dosar, redate în note şi procesele verbale aferente, pe de-o parte, precum şi cu procesele verbale de recunoaştere după planşe foto şi procesele verbale de identificare a utilizării posturilor telefonice folosite la săvârşirea infracţiunilor din prezenta cauză, Tribunalul reţine că situaţia de fapt a inculpatului M.S. este următoarea:
În perioada mai - iunie 2008, inculpatul M.S. a pretins suma de 10.000 euro de la denunţătorul R.F., lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor Curţii de Apel Bucureşti, pentru a-i influenta să dispună punerea în libertate a acestuia, deţinut în Penitenciarul Jilava.
În perioada mai - iunie 2008 inculpatul M.S. a pretins de la martorul S.N. prin intermediul martorei, N.C.E., suma de 12.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra unor magistraţi ai Curţii de Apel Bucureşti pentru a-i determina ca, în judecarea căilor de atac, să dispună reducerea pedepsei cu închisoarea, la jumătate, la care fusese condamnat S.N., deţinut în Penitenciarul Jilava.
În perioada mai - iunie, inculpatul M.S., prin intermediul inculpatului I.M., a pretins şi a primit suma de 30.000 euro de la inculpata B.L., lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistratului Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti desemnat cu judecarea cererii de liberare condiţionată formulată de condamnatul B.I., zis „N.C." şi pentru a determina liberarea acestuia din penitenciar.
În cursul lunii august 2008, inculpatul M.S., cu sprijinul inculpatului F.S., a pretins şi a primit suma de 25.000 euro de la martora A.D.F., lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor Curţii de Apel Bucureşti, desemnaţi cu judecarea recursului la încheierea de arestare preventiva a soţului denunţătoarei, martorul A.D.A.M. pentru a determina cercetarea acestuia în stare de libertate.
În luna martie 2008, inculpatul M.S. a primit de la martora L.A. suma de 25.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra persoanelor competente să judece cererile privind măsurile preventive şi să determine punerea în libertate a fiilor denunţătoarei, L.M., L.F.V., L.C. şi B.V., deţinuţi în Penitenciarul Jilava.
În cursul anului 2008, inculpatul M.S. a pretins de la martorul P.M. între 10.000 - 20.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă, prin intermediari, asupra persoanelor competente să judece la instanţă cererea de întrerupere a executării pedepsei fratelui martorului, deţinutul P.V., încarcerat în Penitenciarul Rahova, şi să determine admiterea cererii respective.
În cursul lunii august 2008, inculpatul M.S., cu ajutorul inculpatului F.S., a primit de la martorul L.G., prin intermediul numitului L.G.C., suma de 20.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor Tribunalului Bucureşti şi ai Curţii de Apel Bucureşti, pentru a-i determina, să dispună punerea în libertate a martorului deţinut în Penitenciarul Jilava.
Reţine instanţa de fond că faptele descrise mai sus săvârşite de inculpatul M.S. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Aceeaşi încadrare juridică este reţinută şi cu privire la fapta descrisă în Dosarul nr. 269/P/2008, constând în aceea că, în cursul anului 2008, inculpatul M.S. a primit de la inculpata G.N. suma de 25.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă pe lângă magistraţi ai Tribunalului Bucureşti şi ai Curţii de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a deţinutului N.G., fiul inculpatei G.N.
În raport de materialul probator administrat în cauză reţine prima instanţă că inculpatul M.S. se face vinovat de comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa, fapt pentru care a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de lege în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Referitor la starea de recidivă, apreciază instanţa de fond că inculpatul M.S. a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 75 din 24 ianuarie2006 a Tribunalului Bucureşti, restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 1080 zile, a fost revocat în baza art. 61 C. pen. şi contopit, conform art. 39 C. pen., cu pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecăţii.
Şi în cazul inculpatului I.M., instanţa de fond a reţinut vinovăţia acestuia sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispunând condamnarea la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.S., Tribunalul Bucureşti a reţinut că acesta se face vinovat de comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispunând condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie.
Întrucât fapta reţinută în sarcina inculpatului F.S. este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani prin sentinţa penală nr. 1308/2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală. Şi cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 300/ A din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II - a penală, instanţa de fond a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru fapte concurente, precum şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 85 C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 1308/2008 a Tribunalului Bucureşti.
Referitor la inculpata B.L., instanţa de fond a constatat vinovăţia acesteia sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie.
Întrucât inculpata B.L. a comis fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 1966 din 12 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, prima instanţă a dispus, în baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiţionate şi executarea pedepsei de 3 ani închisoare alături de pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecăţii.
Referitor la inculpata G.N., Tribunalul Bucureşti a constatat vinovăţia acesteia cu privire la infracţiunea prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi a dispus condamnarea la pedeapsa cu închisoare, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen.
În baza art. 61 pct. 3 din Legea nr. 78/2000, instanţa de fond a dispus confiscarea sumei de 30.000 euro, respectiv câte 15.000 euro de la inculpaţii M.S. şi I.M., folosită la săvârşirea infracţiunii de la pct. 3 din rechizitoriul nr. 152/P/2008, 25.000 euro de la inculpatul M.S., folosită la săvârşirea infracţiunii descrisă în rechizitoriul nr. 269/P/2008, 25.000 euro de la inculpatul F.S. folosită la comiterea infracţiunii descrisă la pct. 4 din rechizitoriu.
De asemenea, s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din data de 7 octombrie 2008 faţă de inculpaţii M.S., I.M. şi F.S.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii B.L., M.S., I.M. şi F.S.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 40503/3/2008, însă, prin sentinţa penală nr. 394 din 10 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Ploieşti, fapt pentru care prin încheierea din 14 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea ei către Curtea de Apel Ploieşti.
Critica parchetului vizează nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Astfel, sub aspectul nelegalităţii s-a susţinut că în mod greşit s-a dedus inculpatului M.S. perioada de la 27 februarie 2007 la 24 august 2008, întrucât acesta a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii în timpul liberării condiţionate şi, conform art. 61 alin. (1) teza a II - a C. pen., se contopeşte pedeapsa rămasă neexecutată din pedeapsa anterioară cu aceea aplicată în cauză, fără să se deducă fracţia executată, iar temeiul juridic al confiscării sumelor care au făcut obiectul traficului de influenţă reţinut de instanţa de fond este nelegal deoarece incidenţa prevederilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 presupune comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, ori în speţă, inculpaţii de la care au fost confiscate sumele au săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă, situaţie în care temeiul corect al confiscării este cel prev. de art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen.
De asemenea, s-a mai arătat că în mod nelegal s-a dispus confiscarea sumei de 25.000 euro de la inculpatul F.S., întrucât din probele administrate în cursul procesului penal rezultă că această sumă a fost remisă inculpatului M.S.
Sub aspectul netemeiniciei, s-a susţinut că instanţa de fond eronat face vorbire în considerentele hotărârii de actele materiale care ar îmbrăca forma a două fapte de trafic de influenţă în formă continuată comise de inculpatul I.M., deoarece toate actele materiale intră în conţinutul aceleaşi infracţiuni, având la bază aceeaşi rezoluţie infracţională şi faptul că acesta a primit de la martorul D.C., în patru rânduri suma de 10.000 de euro constituie acte materiale care intră în componenţa infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
S-a mai susţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea blânde în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de circumstanţele reale şi de antecedentele penale ale inculpaţilor.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi reformarea hotărârii de condamnare prin înlăturarea nelegalităţilor invocate şi majorarea pedepselor.
Apelanţii inculpaţi au susţinut, în esenţă, prin apărători, că în mod greşit au fost condamnaţi, întrucât nu sunt vinovaţi, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele imputate nu există, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei la parchet, deoarece probele au fost obţinute ilegal, sau reducerea pedepselor.
Astfel, inculpatul I.M. a susţinut că nu a avut nici o legătură cu niciunul dintre magistraţii Curţii de Apel Bucureşti sau de la Judecătoria Sector 5, că înregistrarea şi interceptarea convorbirilor telefonice din 03 şi 05 iunie 2008 nu a fost autorizată, fiind încălcate dispoziţiile art. 911 C. proc. pen., iar denunţul formulat de A.D.A.M. privind traficul de influenţă ar fi impus cercetarea magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, deşi nu sunt probe care să dovedească că a avut vreo legătură cu aceştia.
Inculpatul M.S. a susţinut că din depoziţiile martorilor audiaţi nu rezultă că le-ar fi cerut acestora bani cu scopul de a interveni pe lângă magistraţi şi că sumele primite au fost destinate angajării unor apărători.
La rândul său inculpatul F.S. a precizat că nu s-a dovedit vinovăţia sa, nu a intermediat şi primit vreo sumă de bani, aşa cum a fost acuzat, şi în mod greşit instanţa de fond a luat măsura confiscării sumei de 25.000 euro.
Inculpata B.L. a susţinut că nu este vinovată, din convorbirile telefonice nu a rezultat că ar fi luat legătura cu inculpaţii I.M. şi M.S. şi nici dacă le-a remis acestora vreo sumă de bani pentru cumpărarea de influenţă iar din conţinutul CD-urilor nu rezultă că ar fi solicitat celor doi inculpaţi să intervină la magistraţi pentru rezolvarea favorabilă a cererii de liberare formulată de soţul său, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 83 din 18 mai 2011, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, şi inculpatul F.S., deţinut în Penitenciarul Ploieşti, a desfiinţat sentinţa penală nr. 649 din data de 28 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II - a penală, în parte şi, în consecinţă:
- a înlăturat dispoziţia instanţei de fond privind deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului M.S. a perioadei executate de la 27 februarie 2007 la 24 august 2007;
- a înlăturat măsura confiscării sumei de 25.000 euro de la inculpatul F.S.;
- a schimbat temeiul juridic al măsurii confiscării din art. 61 pct. 3 din Legea nr. 78/2000 în art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.S., I.M., ambii aflaţi în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, şi B.L., domiciliată în Bucureşti, împotriva aceleaşi sentinţe.
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor M.S. şi I.M. şi s-a dedus din pedepsele aplicate fiecăruia detenţia preventivă de la 02 octombrie 2008 la zi.
A obligat pe apelanţii inculpaţi M.S., I.M. şi B.L. la plata sumei de câte 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
A dispus plata sumei de câte 400 lei, onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţii F.S. şi G.N.
Pentru a pronunţa această decizie, reţine instanţa de apel că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond care, în mod just a dispus condamnarea inculpaţilor, probele administrate în cauză, dovedind fără echivoc vinovăţia tuturor inculpaţilor sub aspectul comiterii faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.
Referitor la criticile formulate de parchet, Curtea de Apel Ploieşti reţine că, potrivit fişei de cazier judiciar, aflată la dosar, inculpatul M.S. a săvârşit infracţiunea în perioada liberării condiţionate din pedeapsa aplicată anterior de 3 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 75/2006 a Tribunalului Bucureşti şi, revocându-se beneficiul liberării condiţionate, conform art. 61 C. pen., contopirea s-a efectuat cu pedeapsa rămasă neexecutată, dar în mod nelegal a dedus şi fracţiunea executată din pedeapsa anterioară de la 27 februarie 2007 la 24 august 2007, fapt pentru care a înlăturat din sentinţă dispoziţia privind deducerea din pedeapsa a perioadei cuprinse între 27 februarie 2007 la 24 august 2007.
Curtea de Apel Ploieşti a considerat ca fiind întemeiată şi critica referitoare la nelegalitatea temeiului juridic al confiscării sumelor de bani de la inculpaţi, reţinând că disp. art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, sunt incidente numai pentru infracţiunile complexe de cumpărare de influenţă prev. în alin. (1) al art. 61 din Legea nr. 78/2000, astfel că temeiul legal al confiscării îl constituie art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen.
Reţine, de asemenea, instanţa de prim control judiciar că în mod greşit instanţa de fond a dispus confiscarea sumei de 25.000 euro de la inculpatul F.S., cât timp el doar a intermediat şi a primit suma de 25.000 euro de la martora A.D.F., sumă pe care a remis-o inculpatului M.S.
Ca atare, instanţa de apel a înlăturat măsura confiscării sumei de 25.000 euro de la inculpatul F.S., urmând ca această sumă să fie confiscată de la inculpatul M.S., singurul care a beneficiat de obiectul traficului de influenţă.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor, reţine Curtea de Apel Ploieşti că acestea au fost corect individualizate, dându-se eficienţa necesară disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fapt pentru care a reţinut că atât criticile parchetului cât şi ale inculpaţilor sub acest aspect nu sunt întemeiate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., serviciul teritorial Ploieşti, şi inculpaţii B.L., I.M., M.S. şi F.S.
În apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., serviciul teritorial Ploieşti, este criticată Decizia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. - instanţa de apel nu a dispus confiscarea de la inculpatul M.S. a sumei de 25.000 euro, folosită la infracţiunea descrisă la pct. 4 din rechizitoriul nr. 152/P/2008;
2. - în mod greşit, instanţa de apel a menţinut măsurile asigurătorii faţă de inculpatul F.S., cât timp a fost înlăturată confiscarea sumei de 25.000 euro de la acest inculpat - caz de casare, prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.;
3. - pedepsele aplicate tuturor inculpaţilor sunt greşit individualizate - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurentul inculpat M.S. critică Decizia pronunţată de instanţa de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. - în mod greşit a fost înlăturată deducerea arestului executat în perioada 27 februarie 2007 la 24 august 2007, cât timp din actele dosarului rezultă că nu a beneficiat de liberare condiţionată;
2. - în mod greşit instanţele inferioare au dispus condamnarea sa, cât timp din probele dosarului nu rezultă vinovăţia sa - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.;
3. - pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, fapt pentru care solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurentul inculpat I.M. critică hotărârile instanţelor inferioare pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. - Decizia pronunţată de instanţa de apel nu este motivată, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel - caz de casare prev. de art. 3859 pct.9 C. proc. pen.;
2. - instanţele inferioare au comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite de condamnare - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.;
Recurenta inculpată B.L. critică Decizia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- cazul de recurs prev. de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen., solicitând a se avea în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
- cazul de recurs prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - susţine inculpata B.L. că instanţele inferioare au comis o gravă eroare de fapt care a determinat pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.
- cazul de recurs prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. - referitor la pedepse greşit individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recurentul inculpat F.S. a invocat cazul de casare, prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., arătând că instanţele inferioare au comis o eroare gravă de fapt ce a determinat pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.
Inculpatul F.S. solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs examinează cauza numai în baza motivelor de recurs prev. de art. 3859 C. proc. pen., cât şi din perspectiva disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că sunt întemeiate doar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., serviciul teritorial Ploieşti, şi de inculpaţii M.S. şi F.S., numai sub aspectele ce urmează a fi expuse în continuare.
Verificând Decizia penală atacată, în baza materialului probator administrat în cauză, reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că faptele, modalitatea de comitere a acestora, cât şi vinovăţia inculpaţilor au fost temeinic stabilite, în mod corect apreciind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Probele administrate în cauză, fac dovada mai presus de orice dubiu, că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, situaţia de fapt fiind temeinic stabilită de instanţa de fond în urma unei analize obiective şi coroborate a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal.
Astfel, în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: încheierile nr. 413/ A.I. din 26 mai 2008, 431/ A.I. din 29 mai 2008, nr. 521/ A.I. din 20 iunie 2008, nr. 610/ A.I. din 22 iulie 2008, 663/ A.I. din 12 august 2008 emise de Tribunalul Bucureşti de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice, procesele verbale şi note de redare a convorbirilor purtate de inculpaţi, convorbiri interceptate şi înregistrate în baza autorităţilor emise de instanţa.
- declaraţiile inculpaţilor M.S., I.M., F.S., B.L. - vol. 1, filele 29 - 34, 56 - 60, 75 - 79, 91 - 93;
- declaraţiile martorilor S.N., R.F., A.D.F., L.G., D.C., P.M., L.A., M.M.M., N.C., L.G.C., N.T., M.M., S.G., A.D.A.M., J.A.A., M.A.H.M. - vol. 1 filele 114 - 146, 190 - 240;
- proces verbal de efectuare a actelor premergătoare - vol. 1 filele 109 - 111;
- raport de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 2166624/2008 - vol. 1 filele 249 - 256;
- încheierile nr. 413, 431, 446, 476, 521, 539, 610, 664, 754, 759/ A.I. din 2008 emise de către Tribunalul Bucureşti de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice - vol. 2 filele 219 - 309;
- procese - verbale de prezentare pentru recunoaştere după planşa foto - vol. 1 filele 148 - 188;
- procese - verbale şi note de redare a convorbirilor purtate de inculpaţi cu martorii, convorbiri interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor nr. emise de Tribunalul Bucureşti - vol. 2 filele 1 - 209;
- procese verbale identificare utilizatori posturi telefonice - vol. 2 filele 210 - 218;
- ordonanţă privind luarea măsurilor asigurătorii şi procese - verbale privind aplicarea sechestrului faţă de inculpaţi - vol. 1 filele 359 - 366;
- înscrisuri privind bunurile mobile şi imobile deţinute de inculpaţi - vol. 1 filele 367 - 390;
- autorizaţii de percheziţie şi proces-verbal de percheziţie la domiciliul inculpatului M.S., precum şi procese - verbale de restituire a bunurilor şi înscrisurilor ridicate cu ocazia percheziţiei - vol. 1 filele 391 - 401;
- ordonanţe de delegare a ofiţerilor de poliţie - vol. 2, filele 309 - 310;
- ordonanţe de respingere a cererilor de probatoriu formulate de inculpaţi - vol. 1 filele 419 - 439;
- 15 (cincisprezece) suporţi digitali tip CD (inscripţionaţi: 2, 4, 6, 7, Tc15, Tc46, Tc47, Tc49, Tc55-59, Tc61, Tc62), conţinând înregistrările audio ale convorbirilor telefonice şi ale celor purtate în mediul ambiental de către inculpaţi şi martorii denunţători, 3 (trei) suporţi digitali tip CD conţinând înregistrări ale vocilor prezentate ca suport de comparaţie în vederea efectuării raportului de expertiză tehnică a vocii, precum şi 5 (cinci suporţi) magnetici DVD-R, toate sigilate cu sigiliul Ministerul Public - P.N.A. - 134.
În faza de cercetare judecătorească au fost audiaţi inculpaţii mai sus menţionaţi, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, precum şi martorii: R.F., S.N., L.A., N.E.C., N.T., L.G., P.M., M.A.H.M., A.D.A.M., J.A.A., A.D.F., M.M., A.R.L., D.C., S.G., declaraţii ce au fost consemnate, de asemenea, la dosar.
În urma analizei temeinice a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, a rezultat situaţia de fapt reţinută de instanţele inferioare, respectiv că, în cursul anului 2008, inculpatul M.S. a pretins şi primit de la martorii R.F., N.C., A.D.F., L.G., P.M., L.A. şi B.L. sume cuprinse între 10.000 euro şi 30.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la diferite instanţe pentru a-i determina să adopte soluţii favorabile în sensul punerii în libertate a unor inculpaţi aflaţi în stare de arest, fapta comisă de acesta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În sarcina inculpatului I.M. s-a reţinut că în cursul anului 2008 a primit de la inculpata B.L. şi de la martorul D.C. suma de 30.000 euro, respectiv 10.000 euro, în patru rânduri, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a condamnatului B.I. şi a martorului D.C., fapta comisă de inculpatul I.M. întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la inculpatul F.S., a rezultat că în cursul anului 2008 l-a ajutat pe inculpatul M.S. în demersurile pe care le-a făcut acesta de a-i lăsa să creadă pe martorii A.D.F. şi L.G. că are influenţă asupra magistraţilor competenţi pentru a-i determina să adopte soluţii de punere în libertate a martorilor A.D.F. şi L.G. şi, de asemenea, a făcut demersuri ca inculpatul M.S. să primească de la martori sumele de 25.000 euro şi, respectiv 20.000 euro, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Tot în aceeaşi perioadă, s-a reţinut că inculpata B.L. a remis inculpaţilor M.S. şi I.M. suma de 30.000 euro, întrucât cei doi au lăsat să se creadă că are influenţă asupra magistratului Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, investit cu soluţionarea cererii de liberare condiţionată a condamnatului B.I., soţul inculpatei B.L., pentru a-l determina să dispună punerea acestuia în libertate, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.
Întrucât inculpatul a comis fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 1153 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1966/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au reţinut a încadrarea juridică a faptei şi disp. art. 37 lit. a) C. pen.
De asemenea, în sarcina inculpatului M.S. s-a reţinut că în cursul anului 2008 a primit de la inculpata G.N. suma de 25.000 euro, lăsând să se creadă asupra magistraţilor de la Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a numitului N.G., fiul inculpatei G.N.
Acest act material a fost reţinut în infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată cu privire la inculpatul M.S., în sarcina inculpatei G.N. reţinându-se infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 pct. 3 din Legea nr. 78/2000.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în urma unei analize judicioase a întregului ansamblu probator, fapt pentru care reţine că nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de către toţi recurenţii inculpaţi.
Potrivit disp. art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt, în accepţiunea legii, trebuie să fie gravă, adică pe de o parte să fi influenţat asupra soluţiei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.
Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii în totală contradicţie cu cea pe care materialul probator o susţine.
Or, revenind la cauza dedusă judecăţii, reţine Înalta Curte că susţinerile inculpaţilor în sensul că faptele ce le-au fost reţinute în sarcină nu au existat în materialitatea lor şi că s-a comis o gravă eroare de fapt nu sunt fondate şi nu pot determina în niciun caz, adoptarea unei soluţii contrare celei pronunţate de instanţa de fond.
Din examinarea mijloacelor de probă aflate la dosarul de urmărire penală, coroborată cu probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă în mod indubitabil situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, toate aspectele de nevinovăţie invocate de inculpaţi, reprezintă doar încercări ale acestora de a fi achitaţi de orice penalitate, fără a face însă dovada netemeiniciei probelor administrate pe parcursul procesului penal.
Convorbirile telefonice interceptate, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, justifică situaţia de fapt reţinută, ca atare Înalta Curte va constata că nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. cu privire la nici un inculpat.
În continuare, vom supune analizei celelalte motive de recurs invocate de către fiecare recurent în parte.
Astfel, recurentul inculpat M.S. susţine în primul motiv de recurs că în mod nelegal instanţa de apel a înlăturat deducerea din pedeapsa aplicată a arestului executat în perioada 27 februarie 2007 la 24 august 2007, arătând că nu a beneficiat de liberare condiţionată.
Înalta Curte reţine că recursul inculpatului M.S. este întemeiat doar cu privire la acest motiv de recurs, însă numai în limitele ce urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, în baza înscrisurilor existente la dosar, Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală nr. 75 din 24 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II - a penală, inculpatul M.S. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Executarea pedepsei a început la data de 27 februarie 2007, când inculpatul M.S. a fost încarcerat.
Prin Decizia penală nr. 1237 din 24 august 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis recursul declarat de condamnatul M.S. şi a dispus întreruperea executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare pe o perioadă de 3 luni de la 24 august 2007 şi până la 24 noiembrie 2007.
Înainte de expirarea acestei perioade de întrerupere de 3 luni, inculpatul M.S. a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, iar prin încheierea din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis, în principiu, cererea de revizuire şi a dispus suspendarea executării sentinţei penale nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, până la soluţionarea definitivă a cererii de revizuire.
Ulterior, prin Decizia penală nr. 51 din data de 21 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3634 din 10 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul M.S.
În acest interval de timp în care s-a dispus suspendarea executării sentinţei penale de condamnare, inculpatul M.S. a comis fapta dedusă judecăţii, astfel încât în mod greşit instanţele inferioare au dispus revocarea liberării condiţionate, conform art. 61 C. pen.
Este adevărat că prin sentinţa penală nr. 759 din 5 iulie 2011 a Judecătoriei Moreni s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului M.S. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 84/2006, emis de Tribunalul Bucureşti, însă această sentinţă nu a produs consecinţe juridice, întrucât inculpatul se afla sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în cauza dedusă judecăţii.
În raport de această situaţie ce rezultă din înscrisurile existente la dosar, reţine Înalta Curte că inculpatul M.S. a comis fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, iar pedeapsa urmează a fi stabilită în raport de disp. art. 39 alin. (2) C. pen.
Potrivit disp. art. 39 alin. (1) C. pen., în cazul recidivei prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit disp. art. 34 şi art.35 C. pen.
Potrivit disp. art. 39 alin. (2) C. pen., dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior.
Cum inculpatul M.S. a fost arestat în perioada 27 februarie 2007 - 24 august 2007, a rămas un rest neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a penală, de 1080 zile, ce urmează a fi contopit cu pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecăţii.
Ca atare în mod corect Curtea de Apel Ploieşti a înlăturat deducerea arestului executat în perioada 27 februarie 2007 - 24 august 2007, cât timp această perioadă a fost dedusă din perioada de 3 ani şi 6 luni închisoare, contopirea operând numai cu privire la restul rămas neexecutat de 1080 zile, însă nu îşi găsesc aplicare dispoziţiile art. 61 C. pen.
Voinţa legiuitorului este determinată de necesitatea de a evita situaţia în care cel care a executat o mare parte din prima pedeapsă, mai ales atunci când are o durată apreciabilă, să beneficieze în bună măsură sau chiar în întregime de impunitate pentru o infracţiune mai uşoară ce ar comite ulterior, căci, dacă cele două pedepse s-ar contopi în cuantumul lor integral, s-ar putea ca datorită deducerii din pedeapsa globală a timpului cât a fost deţinut în executarea primei pedepse, cel condamnat să nu mai aibă de executat nimic sau aproape nimic în legătură cu ultima infracţiune săvârşită.
În consecinţă, instanţa de judecată are obligaţia legală şi imperativă de a determina întotdeauna restul de pedeapsă rămas neexecutat, pentru a-l contopi cu sancţiunea pronunţată pentru cel de-al doilea termen al recidivei.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului M.S. este întemeiat numai sub aspectul greşitei aplicări a disp. art. 61 C. pen., nefiind întemeiată şi critica referitoare la înlăturarea deducerii din pedeapsa globală a perioadei executate în arest din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, care reprezintă primul termen al recidivei.
Recurentul inculpat I.M., a invocat în susţinerea recursului cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., susţinând că Decizia instanţei de apel nu este motivată, solicitând din acest punct de vedere trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Înalta Curte apreciază că acest caz de casare nu este incident în cauză, cât timp hotărârea pronunţată în apel cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar instanţa de apel a răspuns tuturor criticilor formulate de inculpaţi.
Referitor la critica privind nelegalitatea probelor ce au stat la baza condamnării inculpatului I.M., reţine Curtea de Apel Ploieşti că aceste critici nu sunt fondate, cât timp la dosar există autorizaţiile nr. 413/ AI din 26 mai 2008 şi 431/ AI din 29 mai 2008, în baza cărora au fost interceptate convorbirile telefonice din data de 3 iunie 2008.
Astfel, instanţa de apel a răspuns tuturor motivelor de apel invocate de inculpatul I.M., argumentând juridic şi faptic soluţia pronunţată, arătând faptele şi modalitatea de comitere a acestora, evidenţiind vinovăţia inculpaţilor sub aspectul faptelor reţinute în sarcina fiecăruia.
De altfel, întreaga apărare a inculpatului I.M. se referă la critica referitoare la modalitatea interceptării convorbirilor telefonice din 3 iunie 2008, critică nefondată după cum am arătat anterior, cât timp la dosar există autorizaţiile necesare pentru interceptarea convorbirilor telefonice ce se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză.
Rezultă cu certitudine că în perioada iunie 2007- august 2008 inculpatul I.M. a primit de la martorul D.C. prin intermediul martorei N.T. câte 10.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor investiţi cu soluţionarea recursurilor la măsura preventivă.
De asemenea, rezultă că inculpatul I.M. şi M.S. au primit de la inculpata B.L. suma de 30.000 euro, arătând că au influenţă asupra magistraţilor investiţi cu soluţionarea cererii de liberare condiţionată a soţului acesteia B.I. pentru a-i determina să adopte o soluţie favorabilă.
Susţinerea apărării în sensul că nu s-a făcut dovada comiterii acestei fapte este contrazisă de convorbirile telefonice ce au avut loc între inculpaţi în timpul cărora inculpata B.L. le solicita insistent celor doi inculpaţi să-i restituie suma de bani, cât timp cei doi nu au reuşit să rezolve favorabil situaţia numitului B.I.
De asemenea, în cauză s-a efectuat şi un raport de constatare tehnico - ştiinţifică de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, privind identificarea vocii prin tehnici speciale, rezultând că vocile aparţin inculpaţilor I.M. şi B.L., fapt pentru care apreciază Înalta Curte că apărările formulate de inculpatul I.M., în sensul că interceptările telefonice nu se coroborează şi cu alte probe, sunt lipsite de fundament.
Recurenta inculpată B.L. solicită achitarea sa, arătând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - caz de casare prev. de art. 3859 pct.12 C. proc. pen. - faţă de împrejurarea că funcţionarul public la care face referire textul de lege nu poate fi magistrat, iar într-o altă teză solicită a se avea în vedere că faptei îi lipseşte latura obiectivă şi anume nu rezultă manifestarea de voinţă a inculpatei de a încerca să corupă.
Reţine Înalta Curte că aceste critici nu sunt fondate şi reprezintă doar încercări ale inculpatei de a fi exonerată de răspundere penală, materialul probator administrat în cauză stabilind indubitabil vinovăţia inculpatei cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.
Se reţine în sarcina inculpatei B.L. că în perioada mai - iunie a remis suma de 30.000 euro inculpaţilor M.S. şi I.M., aceştia din urmă lăsând să se creadă că au influenţă asupra magistratului din cadrul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, investit cu soluţionarea cererii de liberare condiţionată formulată de condamnatul B.I., soţul inculpatei B.L.
Cauza a fost soluţionată la data de 6 iunie 2008, fiind amânată pronunţarea la data de 9 iunie 2008, dată la care Judecătoria Sector 4 Bucureşti a dispus liberarea condiţionată a condamnatului B.I. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata B.L. a remis celor doi inculpaţi suma de 30.000 Euro, înainte de soluţionarea cererii de liberare condiţionată.
Întrucât prin Decizia penală nr. 893/ R din 24 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti a fost admis recursul declarat de parchet, fiind astfel menţinut în arest condamnatul B.I., inculpata B.L. a solicitat restituirea sumei de 30.000 euro, fapt pentru care a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpaţii M.S. şi I.M.
În acest sens inculpaţii au purtat mai multe convorbiri telefonice în datele de 7 august 2008, 12 august 2008, 16 august 2008 şi 17 august 2008, în timpul cărora inculpaţii i-au precizat că „oamenii şi-au făcut treaba".
În convorbirile telefonice din data de 13 august 2008 şi 8 august 2008 dintre inculpaţii M.S. şi B.L., aceasta îi precizează printre altele „Îmi vreau banii, fii atent ce-ţi spun. Păi ce, am ajuns să te caut eu pe tine? Bărbatul meu e la puşcărie şi eu ce fac?".
La data de 13 august 2008, inculpata B.L. a avut o convorbire telefonică şi cu inculpatul I.M. în care îi cerea restituirea sumei remise, iar inculpatul I.M. i-a replicat că B.I. a fost pus în libertate de instanţă, care a soluţionat pe fond cererea acestuia de liberare.
Inculpata B.L. în continuare i-a solicitat inculpatului I.M. restituirea sumei, afirmând „Da treizeci de mii pentru care motiv să se piardă", iar inculpatul I.M. i-a replicat „Pe treizeci de mii M., l-a pus liber".
Inculpatul I.M. precizează că l-a ajutat pe soţul inculpatei B.L. şi că „oamenii şi-au făcut datoria şi au văzut cât au riscat", „l-au pus liber, adică au dat verdictul bun, nu l-au greşit", „au riscat oamenii şi l-au pus liber pe N.C.".
Ca atare, solicitarea apărării în sensul achitării inculpatei B.L. pe motiv că acesta nu a avut intenţia de a corupe, sau că magistratul are un statut special şi nu poate fi asimilat funcţiei publice, concluzionând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, nu pot fi acceptate.
Rezultă, în mod indubitabil, din probele dosarului, că inculpata B.L. a remis suma de 30.000 euro inculpaţilor I.M. şi M.S., care au lăsat să se creadă că au influenţă asupra magistratului de la Judecătoria Sector 4 Bucureşti, investit cu soluţionarea cererii de liberare condiţionată a condamnatului B.I., pentru a-l determina pe acesta să pronunţe o soluţie favorabilă în sensul de a decide punerea acestuia în libertate.
Subiectul activ al infracţiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 este cumpărătorul de influenţă care, ca şi în cazul infracţiunii de dare de mită, poate fi orice persoană ce are capacitatea de a răspunde penal, fără să existe vreo altă condiţie specială.
Subiectul pasiv principal al acestei infracţiuni este statul, reprezentat prin autoritatea publică, instituţia publică sau o altă persoană juridică de drept public, în al cărui serviciu se află funcţionatul şi a cărui autoritate este lezată prin acţiunea traficantului de influenţă.
Subiectul pasiv secundar este funcţionarul a cărui funcţie este traficată şi a cărui probitate este pusă în acest fel sub semnul întrebării.
Promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, ca modalităţi alternative de săvârşire a faptei, sunt făcute de cumpărător vânzătorului de influenţă, pentru ca acesta din urmă să intervină pe lângă un judecător, în cazul de faţă în vederea determinării acestuia să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, sau să facă un act contrar acestor îndatoriri.
Legiuitorul nu califică subiectul pasiv secundar, textul incriminator făcând referire la acţiunea subiectului activ de cumpărare de influenţă pe care vânzătorul de influenţă o are sau lasă să se creadă că o va avea asupra funcţionarului pentru a-l determina să adopte poziţia dorită de cumpărătorul de influenţă în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.
Faţă de argumentele prezentate apreciază Înalta Curte că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, inculpata B.L. acţionând cu intenţie directă, ea prevăzând şi urmărind cumpărarea influenţei pe care inculpatul I.M. şi M.S. au determinat-o să creadă că o au asupra magistratului din cadrul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.
În raport de argumentele arătate reţine Înalta Curte că nu sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen. şi pct. 18 C. proc. pen.
Recurentul inculpat F.S., în susţinerea recursului său a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., arătând că instanţele inferioare au comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite de condamnare.
Înalta Curte reţine că acest caz de casare nu este incident în cauză, aşa cum am arătat la analiza criticilor formulate de toţi inculpaţii prin prisma acestui caz de casare.
Probele administrate în cauză dovedesc vinovăţia inculpatului F.S. sub aspectul faptei reţinute în sarcina sa, rezultând că, în cursul lunii august 2005, inculpatul M.S., cu sprijinul inculpatului F.S., a primit suma de 25.000 euro de la martora A.D.F., acesta lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, desemnaţi cu judecarea recursului de la încheierea de arestare a soţului denunţătoarei A.D.A.M. pentru a determina cercetarea în stare de libertate a acestuia.
Declaraţiile martorei A.D.F., denunţul acesteia, declaraţiile martorilor M.A.H.M., J.A.A., recunoaşterea după planşa foto, interceptarea convorbirilor telefonice dintre M.S. cu martorul denunţător şi cu inculpatul F.S. fac dovada, mai presus de orice dubiu a vinovăţiei inculpatului F.S.
La fel şi în cazul actului material al traficului de influenţă cu privire la martorul L.G., reţine Înalta Curte că probele administrate în cauză relevă că inculpatul F.S. a fost contactat de către denunţător care ştia că F.S. ar fi fost pus în libertate ca urmare a influenţei inculpatului M.S. pe lângă magistraţi.
În acest sens, inculpatul F.S. a avut o discuţie cu inculpatul M.S., care a solicitat suma de 20.000 euro pentru a interveni în favoarea denunţătorului pe lângă judecătorii competenţi să dispună cercetarea sa în libertate, suma ce a fost remisă inculpatului F.S. prin intermediul fiului său L.G.C.
Declaraţiile denunţătorului se coroborează cu cele ale martorului L.G.C. cât şi cu înregistrările telefonice.
Faţă de aspectele relevate, reţine Înalta Curte că solicitarea inculpatului F.S. de a se reţine existenţa unei erori de fapt este lipsită de substanţă, soluţia de condamnare dispusă de instanţele inferioare având la bază situaţia de fapt, astfel cum reiese din conţinutul real al probelor administrate în cauză.
Apreciază însă Înalta Curte că recursul inculpatului F.S. este întemeiat sub alt motiv ce a fost invocat în recursul declarat de Parchet, respectiv sub aspectul greşitei menţineri a măsurilor asigurătorii faţă de inculpatul F.S.
Astfel, din lucrările dosarului rezultă că, în luna august 2008, inculpatul F.S. a intermediat şi a primit suma de 25.000 euro de la martora A.D.F., suma pe care a remis-o inculpatului M.S., astfel încât instanţa de apel a înlăturat confiscarea acestei sume de la inculpatul F.S., omiţând însă să dispună confiscarea sumei de 25.000 euro de la inculpatul M.S.
Deşi instanţa de prim control judiciar a înlăturat această măsură de siguranţă cu privire la inculpatul F.S., a omis să înlăture măsura sechestrului asigurător aplicată asupra bunurilor ce aparţin inculpatului F.S.
Întrucât măsura sechestrului asigurător a fost instituită asupra bunurilor inculpatului F.S. numai în considerarea sumei de 25.000 euro remisă de martora A.D.F., sumă ce a fost remisă ulterior, inculpatului M.S., Înalta Curte va dispune confiscarea sumei de 25.000 euro doar de la inculpatul M.S. şi drept consecinţă va înlătura măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa din 7 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la inculpatul F.S.
Doar sub aceste aspecte reţine Înalta Curte că sunt întemeiate recursurile declarate de inculpatul F.S. şi de parchet.
Decizia Curţii de Apel Ploieşti a fost criticată deopotrivă atât de către parchet cât şi de către inculpaţi şi pentru netemeinicie.
Reţine însă Înalta Curte că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost bine dozate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond având în vedere, în procesul de individualizare a pedepselor, toate criteriile generale de individualizare, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Gravitatea faptelor comise, natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, perseverenţa infracţională de care au dat dovadă inculpaţii, în special inculpaţii I.M., M.S. şi F.S., sunt împrejurări cărora instanţa de fond le-a dat eficienţa necesară, stabilind pedepse apte să asigure reeducarea inculpaţilor.
Faptul că inculpaţii I.M., M.S. şi B.L. au comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, ce prezintă o stare de agravare a pedepsei, a fost avut în vedere de instanţa de fond care a aplicat acestora pedepse de natură a asigura scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de disp. art. 52 C. pen.
Cu privire la inculpata G.N., reţine Înalta Curte că modalitatea de executare a pedepsei a fost bine individualizată de instanţa de fond, faţă de împrejurarea că este la primul conflict cu legea penală.
Ca atare, reţine Înalta Curte că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost bine dozate, fiind posibilă în acest mod îndeplinirea funcţiilor pedepsei, respectiv educativă, coercitivă şi de exemplaritate, neputând fi identificate alte împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepselor, conform recursurilor declarate de inculpaţi şi nici majorarea pedepselor, conform criticilor formulate de parchet.
Faţă de considerentele expuse, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., serviciul teritorial Ploieşti, şi de inculpaţii M.S. şi F.S. împotriva deciziei penale nr. 83 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va casa, în parte, Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 649 din 28 septembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a penală, şi, rejudecând în fond:
Va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen. cu privire la inculpatul M.S.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., va contopi pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa recurată cu restul de 1080 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a penală, şi va dispune ca, în final, inculpatul M.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Va dispune confiscarea sumei de 25.000 euro de la inculpatul M.S., folosită la săvârşirea infracţiunii prevăzută la pct. 4 din rechizitoriul nr. 152/P/2008.
Va înlătura măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa din 07 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la inculpatul F.S.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii I.M. şi B.L. împotriva aceleiaşi decizii.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor M.S. şi I.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la zi.
Va constata că inculpatul F.S. este arestat în altă cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., serviciul teritorial Ploieşti, şi de inculpaţii M.S. şi F.S. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 649 din 28 septembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a penală, şi, rejudecând în fond:
Înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen. cu privire la inculpatul M.S.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., contopeşte pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa recurată cu restul de 1080 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a penală, şi dispune ca, în final, inculpatul M.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Dispune confiscarea sumei de 25.000 euro de la inculpatul M.S., folosită la săvârşirea infracţiunii prevăzută la pct. 4 din rechizitoriul nr. 152/P/2008.
Înlătura măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa din 07 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la inculpatul F.S.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.M. şi B.L. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor M.S. şi I.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la 10 februarie 2012.
Constată că inculpatul F.S. este arestat în altă cauză.
Obligă pe inculpaţii I.M. şi B.L. la plata sumei de 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Stabileşte suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistenţa juridică a inculpatei G.N., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cu privire la inculpaţii M.S. şi F.S., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 530/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1303/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
