ICCJ. Decizia nr. 1308/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1308/2012
Dosar nr. 652/32/2011
Şedinţa publică din 25 aprilie 2012
Prin rezoluţia procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 124/P/2011 din 27 iulie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii B.E. şi S.D. cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215, 246, 290, 292 şi 323 C. pen.
Pentru a dispune astfel procurorul a reţinut că în cauză, s-a formulat o plângere de către petentul C.A. faţă de d-nul B.E., executor judecătoresc şi avocat S.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals în declaraţii, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, fapte pretinse a fi comise şi redate pe larg în plângerea petentului.
Din verificările şi actele premergătoare efectuate în cauză, s-a reţinut că cele sesizate nu se confirmă, activităţile efectuate de executorul judecătoresc fiind desfăşurate în baza sentinţelor civile judecătoreşti.
De altfel, s-au făcut contestaţii la executare, acte care au fost verificate de instanţa de judecată care au fost respinse.
S-a considerat că în cauză nu este vorba de săvârşirea vreunei infracţiuni, toate activităţile făcute de executorul judecătoresc au fost desfăşurate în baza unor hotărâri judecătoreşti şi nici una din acţiunile executorului judecătoresc, nu au fost desfiinţate de instanţa de judecată.
Întrucât s-a reţinut că în cauză nu este vorba de săvârşirea unei infracţiuni s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Rezoluţia a fost atacată de către petentul C.A. la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în temeiul prevăzut de art. 278 alin. 3 C. proc. pen.
Prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 567/11/2 din 04 octombrie 2011, în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângerea a fost respinsă.
Pentru a dispune astfel procurorul general a reţinut următoarele.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că prin sentinţa civilă nr. 2392 din 01 noiembrie 2006 a Judecătoriei Moineşti, s-a admis acţiunea formulată de către reclamantul S.D.l. şi s-a dispus evacuarea pârâţilor C.A. şi V.M. dintr-un imobil situat în Moineşti, judeţul Bacău, proprietatea reclamantului.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, numitul S.D.I. a fost asistat de către avocat S.D. , care a apărat partea conform contractului de asistenţă juridică încheiat.
Ulterior, numitul S.D.I. a solicitat punerea în executare silită a hotărârii judecătoreşti, adresându-se în acest sens executorului judecătoresc B.E.. După încuviinţarea executării silite, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, s-a procedat la executarea sentinţei civile nr. 2392/2006 a Judecătoriei Moineşti prin evacuarea petentului din imobil.
Deşi petentul a contestat modalitatea punerii în executare silită a sentinţei civile respective, toate contestaţiile la executare i-au fost respinse.
Astfel, nu s-a putut reţine în sarcina executorului judecătoresc B.E. sau a avocatului S.D. comiterea vreunei fapte de natură penală, aceştia exercitându-şi atribuţiile de serviciu în mod corect şi conform dispoziţiilor legale.
Împotriva rezoluţiei procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 124/P/2011, în temeiul prevăzut de art. 2781, alin. (1) C. proc. pen.a formulat plângere petentul A.C.
Plângerea a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 652/32/2011.
Petentul A.C. a solicitat în esenţă desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi având în vedere că procurorul nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunea prev. de art. 29 C. pen. şi că rezoluţia atacată nu este motivată nici în fapt nici în drept, iar pe de altă parte atâta timp cât nu s-a ataşat dosarul de executare, cercetarea penală este incompletă.
Prin sentinţa penală nr. 128 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău , secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 2781, alin. (8), lit. b) C. proc. pen. s-a admis plângerea petentului C.A., formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 124/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, din 27 iulie 2011.
S-a desfiinţat rezoluţia susmenţionată şi s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În baza art. 192, alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că plângerea formulată este fondată având în vedere următoarele motive.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi a stabilirii răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul să se dispună trimiterea în judecată. Din definiţia dată de lege obiectului urmăririi penale se poate trage concluzia că aceasta constă, în primul rând, în strângerea de probe cu privire la învinuirea adusă unei persoane; în al doilea rând, constă în evaluarea acestor probe pentru luarea unei hotărâri cu privire la continuarea procesului penal prin trimiterea în judecată a inculpatului sau cu privire la încetarea activităţii în această fază procesuală.
Pentru combaterea tuturor infracţiunilor săvârşite, organele de urmărire penală trebuie să fie informate cu privire la fiecare infracţiune ce s-a comis şi cu privire la fiecare făptuitor. în acest scop, legea a reglementat modurile de sesizare a organelor de urmărire penală care, în ansamblul lor, acoperă posibilităţile previzibile de cunoaştere a criminalităţii reale.
Aşadar, modul de sesizare a organelor de urmărire penală este, în primul rând, un mijloc prin care organul de urmărire penală ia cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni. Dar modul de sesizare nu este un mijloc de informare, ci are efectul de a obliga organul de urmărire penală să se pronunţe cu privire începerea sau neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea cu care a fost sesizat.
S-a arătat că în cauza de faţă, procurorul nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., deşi a fost sesizat prin plângerea petentului.
Procurorul dispune neînceperea urmăririi penale prin rezoluţie motivată care trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile generale, şi datele privind fapta şi persoana la care se referă, precum şi temeiurile de fapt şi de drept care au determinat soluţia.
Statul de drept nu acceptă darea unei soluţii discreţionare, care să nu fie întemeiată pe o motivare raţională, de natură să convingă despre legalitatea şi justeţea acesteia. Lipsa de motivare a soluţiei face ca rezoluţia procurorului să nu fie convingătoare, să lase o suspiciune asupra conformităţii sale cu legea şi adevărul.
În speţă, rezoluţia procurorului nr. 124/P/2011 nu cuprinde motivarea cu privire la infracţiunile cu care a fost sesizat, limitându-se doar la menţiunea că „niciuna din activităţile executorului judecătoresc nu au fost desfiinţate de instanţa de judecată".
S-a arătat că nu s-a făcut nicio referire la situaţia de fapt, la activitatea intimatului S.D., nu s-a analizat probatoriul administrat, Curtea fiind astfel în imposibilitate de a se pronunţa temeiniciei şi legalităţii soluţiei date.
De asemenea, Curtea a apreciat că cercetarea penală efectuată în cauză, este superficială, impunându-se completarea probatoriului cu ataşarea dosarului de executare întocmit de executorul judecătoresc B.E., pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul S.D., fără a prezenta motivele de casare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legi, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentinţă sau o poate admite şi desfiinţând rezoluţia sau ordonanţa atacată, trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale,ca în cauza de faţă, iar potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8), este definitivă.
Ca atare, împotriva sentinţei pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, aşa încât recursul declarat de intimat este inadmisibil şi urmează a fi respins în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligatţi recurentul intimat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de intimatul S.D. împotriva sentinţei penale nr. 128 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 25 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 982/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1313/2012. Penal → |
|---|
