ICCJ. Decizia nr. 1313/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1313/2012
Dosar nr. 10059/1/2011
Şedinţa publică din 25 aprilie 2012
S-a luat în examinare contestaţia în anulare de fată;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3769 din 25 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 28782/3/2009 s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.M. şi N.R.A. împotriva deciziei penale nr. 116/A din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a dedus din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 6 februarie 2009 la 25 octombrie 2011 pentru fiecare inculpat.
Au fost obligaţi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de părţile civile F.G., F.A., F.S., F.L., L.F., F.M., S.F. şi M.F. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Au fost obligate recurentele părţi civile la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 721 din 19 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală s-au dispus următoarele.
1. În baza art. 174 - 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul N.R.A. la o pedeapsă de 25 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatului N.R.A. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia inculpatului de la 06 februarie 2009 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
2. În baza art. 174 - 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen. a fost condamnată inculpata N.M. la o pedeapsă de 20 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpata N.M., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia inculpatei N.M.de la 06 februarie 2009 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a acesteia.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 - 999 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii N.R.A. şi N.M., în solidar, la plata daunelor morale către părţile civile F.G., F.A., F.S., F.L., L.F., F.M., S.F. şi M.F., în cuantum de câte 10.000 EURO, pentru fiecare parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 14/15 ianuarie 2009, cei doi inculpaţi, acţionând cu premeditare, i-au aplicat lovituri victimei G.F., cauzându-i leziuni traumatice ce au dus la decesul acesteia, ulterior, şi totodată i-au sustras sume de bani şi bunuri.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto anexă; proces-verbal de investigaţii din 15 ianuarie 2009; proces-verbal din 15 ianuarie 2009 încheiat de organele de poliţie din cadrul Secţiei 25 Poliţie; proces-verbal din 03 februarie 2009 încheiat de organele de poliţie din cadrul Secţiei 25 Poliţie; procese-verbale din 19 ianuarie 2009 şi 20 ianuarie 2009 încheiate de organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. -Serviciul Omoruri; proces-verbal din 22 ianuarie 2009 încheiat la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti unde victima se afla internată cu planşă foto anexă; procese-verbale de verificare a unor aparate telefonice mobile cu privire la cartele SIM ori serii IMEI şi apeluri; procese-verbale de recoltare a unor probe biologice prin periaj bucal; proces-verbal din 15 iunie 2009 referitor la listingurile apelurilor telefonice (obţinute în baza autorizării instanţei), cell-id-uri şi alte date pentru telefoanele inculpaţilor şi ale unor martori; listinguri apeluri telefonice; hartă reprezentativă cu privire la locaţia şi traseul urmat de inculpaţi în noaptea de 14/15 ianuarie 2009 întocmită în baza datelor obţinute potrivit Legii nr. 298/2008; hărţi privind frecvenţa apelurilor şi adresele cell-id-urilor (celulelor); planşă foto privind locaţia cell-id-ului (celulei) aflată lângă locuinţa victimei; procese-verbale de consemnare a convorbirilor şi interceptărilor telefonice înregistrate; procese-verbale de percheziţii domiciliare cu planşe foto anexă; procese-verbale privind verificări cu privire la martorul P.I.; proces-verbal din 21 mai 2009 orele 17,00 încheiat cu privire la vânzarea unor cartele telefonice la benzinăria „A. - Militari"; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 342713 din 17 aprilie 2009; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 272416 din 22 ianuarie 2009; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 274872 din 12 martie 2009; raportul de expertiză medico-legală examen ADN nr. A15/2159/2009 încheiat de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici"; foaia de observaţie clinică întocmită la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti unde victima a fost internată; proces-verbal din 31 ianuarie 2009 încheiat de organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. -Serviciul Omoruri cu prilejul ridicării cadavrului şi sigilarea sacului cu planşă foto anexă; copii de pe actele de identitate ale victimei; proces-verbal din 02 februarie 2009 şi concluzii provizorii referitoare la leziunile traumatice suferite de victimă şi care au determinat decesul; raportul medico-legal de autopsie A3/171 din 28 iunie 2009 şi planşa foto anexă; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică A1/3432/2009 privind pe inculpatul N.R.A.; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică A1/3431/2009 privind pe inculpata N.M.; procese-verbale de conducere în teren cu planşe foto anexă; procese-verbale de identificare după planşa foto; procese-verbale de primire/predare a unor obiecte; procese-verbale de predare a unor sticluţe de parfum "Princess" şi planşe foto cu elementele de identificare ale acestor obiecte; declaraţie autentificată de constituire parte civilă a rudelor victimei; declaraţiile martorilor M.E., B.Ş., C.C.V., M.V.C., D.M., V.Ş.D., B.M., G.A.l., C.M., S.A., I.O.C., A.R.M., C.l., D.A.A., C.C.F., F.F., C.E.M., B.S.G., M.I., P.G.T., B.R.C., S.D.P.Ş., S.G., P.I., P.D.G., B.R., A.D., F.l.L., M.N.C., C.M.E., D.M., D.B.M., N.V., Ş.R.A. şi A.A.l., declaraţiile inculpatei N.M.
În faza de cercetare judecătorească au fost audiaţi inculpaţii: N.R.A.şi N.M., precum şi martorii: C.l., G.A.l., C.C.F., C.M., B.M., V.Ş., D.M., M.V., C.C.V., F.I.L., B.Ş., S.A., P.D.G., M.E., B.R., Ş.R.A., A.R.M., S.G., M.I., S.D.P.S., A.D., C.E.M., C.M.E., P.G.T. şi M.N.C., ale căror declaraţii au fost consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 116/A din 14 aprilie 2011, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpaţii N.M.şi N.R.A. împotriva" sentinţei penale nr. 721 din 19 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală în Dosarul nr. 28782/3/2009.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând.
În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţi din infracţiunile prev. de art. 174, 175 lit. a) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 211 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpatul N.R.A. şi din infracţiunile prev. de art. 174, 175 lit. a) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpata N.M.
1 .în baza art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul N.R.A. la o pedeapsă de 23 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul N.R.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul N.R.A., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare.
A făcut aplic. art. 71,64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
2. În baza art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpata N.M. la o pedeapsă de 18 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71,64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 211 alin. (1) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpata N.M., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor apelanţi.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada prevenţiei de la 06 februarie 2009 la zi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva deciziei penale nr. 116/A din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recurs părţile civile F.G., F.A., F.S., F.L., L.F., F.M., S.F. şi M.F. şi inculpaţii N.M. şi N.R.A.
Prin recursul scris aflat la dosar, părţile civile F.G., F.A., F.S., F.L., L.F., F.M., S.F. şi M.F. au solicitat majorarea despăgubirilor civile acordate de instanţa de fond.
Inculpaţii N.M. şi N.R.A., prin recursurile formulate au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14, solicitând, în principal, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu sunt autorii faptelor.
În acest sens, inculpata N.M. a arătat că nu există nici o probă concretă care să susţină că ea a lovit partea vătămată şi nu există nici urme digitale sau palmare, iar inculpatul N.R. a invocat poziţia sa constantă de nerecunoaştere a faptei, considerându-se nevinovat, precizând că nu există probe concrete împotriva sa, martorii schimbându-şi declaraţiile pe parcursul procesului penal, iar interceptările telefonice având un alt caracter.
În subsidiar, ambii inculpaţi au solicitat reducerea pedepselor aplicate, în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor şi cele personale, prin eficientizarea disp. art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a arătat că recursurile declarate de părţile civile F.G., F.A., F.S., F.L., L.F., F.M., S.F. şi M.F. sunt inadmisibile, iar recursurile declarate de inculpaţii N.M. şi N.R.A. sunt nefondate.
Analizând recursurile declarate de către părţile civile F.G., F.A., F.S., F.L., L.F., F.M., S.F. şi M.F. prin prisma excepţiei invocate din oficiu de instanţă, Înalta Curte a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 3851 din C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 262 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă si numai cu privire la această modificare.
Ori, deşi soluţia pronunţată în cauză de instanţa fondului a fost modificată în apel, prin schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de omor reţinută în sarcina inculpaţilor, din art. 174 rap. la art. 175 lit. a) rap. la art. 176 lit. d) C. pen. în art. 174 rap. la art. 176 lit. d) din acelaşi Cod şi reducerea pedepselor aplicate acestora, latura civilă a cauzei nu a suferit modificări.
Din declaraţia de recurs a părţilor civile, rezultă că motivul de netemeinicie vizează doar latura civilă a cauzei, cu „referire strictă la cuantumul despăgubirilor acordate".
Întrucât părţile civile nu au exercitat calea de atac a apelului, iar soluţia fondului nu a fost modificată în apelurile inculpaţilor decât pe latură penală, rezultă că recursurile părţilor civile sunt inadmisibile.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpaţii N.M. şi N.R.A., Înalta Curte a constatat că aceasta este legală şi temeinică.
Astfel, verificând materialul probator administrat în cauză, în virtutea caracterului devolutiv al recursului, definit în disp. art. 3856 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că apărările formulate de inculpaţi sunt infirmate de probele existente la dosar, din care rezultă, în esenţă, că în seara zilei de 14 ianuarie 2009 au aplicat victimei G.F. lovituri repetate în diverse zone ale corpului, dar cu precădere în zona capului, provocându-i leziuni traumatice grave care au condus la decesul victimei la data de 31 ianuarie 2009, iar din locuinţa victimei au sustras anumite bunuri (sticle de parfum) şi o sumă de bani.
În aceeaşi ordine de idei, rezultă cu certitudine că, în ziua de 14 ianuarie 2009, inculpata N.M., dând curs anunţului pe care victima G.F. -cetăţean italian- l-a dat în 9 ianuarie 2009, în ziarul „Anunţul telefonic" la rubrica „Matrimoniale", l-a contactat telefonic pe acesta şi apoi, în cursul aceleiaşi zile, după amiaza, a mers în locuinţa închiriată de acesta. Acest aspect rezultă din însăşi declaraţia inculpatei (inclusiv în faţa instanţei de apel), din listingul apelurilor telefonice aferente postului telefonic aparţinând victimei, care confirmă că în ziua de 14 ianuarie 2009, către acest terminal mobil, de la postul telefonic cu nr. xxx, folosit de către inculpată, au fost iniţiate două convorbiri telefonice, cât şi din declaraţia martorei B.M., prietenă cu inculpata, care arată că i-a povestit acesteia despre situaţia victimei, anunţul pe care acesta îl dăduse şi chiar i-a înmânat ziarul cu pricina.
Cu privire la susţinerile inculpatei, în sensul că ar fi părăsit locuinţa victimei după orele 18.00 -18.30 mergând singură la magazinul pe care îl avea, unde a rămas până în jurul orelor 22.00 - 22.30, Înalta Curte constată că acestea sunt infirmate de datele de telefonie mobilă Vodafone care indică că în ziua de 14 ianuarie 2009, în intervalul de timp cuprins între orele 14.35- 22.49, terminalul mobil cu număr de apel xxx folosit de inculpată a fost localizat numai în zona acoperită de releul de telefonie mobilă instalat la adresa din Bucureşti, la o distanţă de aproximativ 30 de metri de locuinţa victimei şi abia după orele 23.12 a fost localizat de alte relee telefonice, instalate pe un traseu ce duce către cartierul M.
De asemenea, din listingurile convorbirilor telefonice purtate de pe terminalele mobile folosite de inculpaţi rezultă că, în 14 ianuarie 2009, la foarte scurt timp după ce inculpata a purtat cele două discuţii telefonice, la care am făcut referire mai sus, cu victima (orele 9.55 şi 13.49), aceasta l-a apelat pe concubinul său, inculpatul N.R.A. la orele 10.03 şi respectiv 13.51, informându-l probabil despre rezultatul abordării victimei.
Totodată, între orele 14.35 şi 22.49, cât inculpata s-a aflat în locuinţa victimei, între posturile telefonice folosite de inculpaţi s-au purtat numeroase convorbiri telefonice şi comunicări tip SMS.
Cu referire la acest număr de telefon folosit de inculpaţi, din listingul postului telefonic amintit rezultă că, în seara zilei de 14 ianuarie 2009, la orele 22.05, inculpatul, de pe acest număr de telefon, a iniţiat o convorbire telefonice cu numărul de apel xxx, aparţinând martorului C.I., aspect ce confirmă declaraţia acestuia din urmă, în sensul că în seara respectivă l-a sunat inculpatul şi i-a cerut o căciulă şi o pereche de mănuşi, obiecte pe care Ie-a dat la aproximativ 30 minute după convorbire.
Nu în ultimul rând, relevantă sub aspectul poziţionării inculpatului în vecinătatea locuinţei victimei este şi declaraţia martorului G.A.I. care a arătat că în seara zilei de 14 ianuarie 2009 l-a dus pe inculpat cu autoturismul său din cartierul M. până la intersecţia de la P.M.
Relevantă, din punct de vedere al probatoriului care conduce la stabilirea vinovăţiei inculpatului N.R. este şi declaraţia martorului P.G.T., care arată că în noaptea de 15 ianuarie 2009, la scurt timp după comiterea faptelor, l-a transportat cu taxiul pe inculpat din cartierul M. până la locuinţa sa din cartierul S. şi retur, că inculpatul i-a spus la luarea comenzii că are cu ce să-l plătească atât RON cât şi euro, iar după efectuarea cursei i-a plătit suma de 100 de RON, şi i-a dat un parfum marca „Princesse", recipientul fiind identic cu cel al parfumului de această marcă primit în dar de către martora S.G. de la victimă. Cu privire la acest aspect inculpatul a precizat în faţa instanţei de apel că parfumul pe care l-a dat martorului P. provine dintre cele peste 40 de parfumuri pe care le primise de la martorul G.A.I. spre a le vinde, aspecte care nu au fost susţinute şi de martor.
În ceea ce priveşte probele testimoniale, Înalta Curte a reţinut cu titlu exemplificativ, declaraţia dată de martorul A.R.M., din care rezultă că l-a auzit pe inculpat că povestea cum „l-a bătut pe italian, .. cum M. era de faţă. Inculpatul a relatat şi faptul că a luat banii de la italian".
Inculpatul, mai arată acest martor, „povestea cu temere ceea ce s-a întâmplat şi spunea că se aşteaptă să fie luat de poliţie.."
În acelaşi registru al probelor care fundamentează convingerea că inculpatul N.R.A. se face vinovat de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, se reţine şi conţinutul convorbirii pe care o are acesta pe messenger cu martorul G.A.l. şi în care inculpatul îi reproşa acestuia că l-a trădat în declaraţiile date la poliţie.
Cu privire la apărarea inculpatei în sensul cu privire că avea o situaţie materială şi financiară bună, Înalta Curte constată că această apărare este infirmată de depoziţiile martorilor B.M., M.N.C., C.M.E. şi C.L., care au relatat că în perioada respectivă inculpata se împrumutase de bani de la mai multe persoane, având datorii pe care nu le putea acoperi.
Nu în ultimul rând, un alt aspect ce pledează în mod convingător pentru concluzia că inculpaţii se fac vinovaţi de faptele imputate este şi comportamentul acestora după comiterea faptelor, constând în îngrijorarea acestora faţă de urmările faptelor şi încercarea disperată a inculpatului N.R.A. de a scăpa de consecinţele faptelor comise.
În acest sens martorii S.A. şi I.O.C. au declarat că în 17 ianuarie 2009, la rugămintea inculpatului, l-au însoţit pe acesta în zona în care era situată locuinţa victimei, iar la indicaţiile inculpatului, martorul I.O. a indicat apartamentul în care fusese comisă fapta, comunicându-i acestuia că pe uşă au fost aplicate sigilii.
Martorii A.R.M. şi C.M. au relatat cum în noaptea de 16/17 ianuarie 2009, inculpatul aflându-se în autoturismul condus de către A.R., a aruncat în zona străzilor M. şi L., mai multe obiecte de vestimentaţie purtătoare ale urmelor săvârşirii infracţiunii aparţinând lui şi concubinei sale, inculpata N.M.
De asemenea, relevantă pentru stabilirea vinovăţiei este şi intenţia inculpatului de a pleca din ţară, precum şi faptul că „în momentul depistării sale în dimineaţa zilei de 6 februarie 2009, în locuinţa martorului D.M., acesta a sărit pe fereastra camerei în care se afla, aspect recunoscut inclusiv de inculpat care şi-a motivat acest gest prin faptul că a fost trezit din somn şi s-ar fi speriat.
Cu privire la individualizarea pedepselor judiciară a pedepselor sub aspectul cuantumului aplicat inculpaţilor, Înalta Curte a constatat că la stabilirea pedepselor s-au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârşire, recrudescenţa lor, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
S-a constatat că aplicarea pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. d) C. pen. a unor pedepse de 23 de ani închisoare în cazul inculpatului N.R.A. şi respectiv de 18 ani închisoare în cazul inculpatei N.M. (orientate către mediu şi respectiv minim, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute în norma de încriminare) şi menţinerea pedepselor corect stabilite de către instanţa de fond pentru infracţiunea de tâlhărie, reflectă în mod corespunzător, atât gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, pusă în evidenţă de regimul juridic sancţionator sever prevăzut de legiuitor pentru aceste infracţiuni, de împrejurările şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, cât şi datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor.
Sub aspectul datelor care caracterizează persoana inculpaţilor s-a arătat că în raport de probele evidente de vinovăţie care-i încriminează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, drept autori ai faptelor deduse judecăţii, niciunul dintre aceştia nu a înţeles să-şi asume responsabilitatea faptelor comise.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.R.A., în mod corect ambele instanţe au reţinut că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, având o bogată antecedenţă penală, nu avea ocupaţie sau un loc de muncă pentru a avea asigurate pe căi licite mijloacele de existenţă, aspect care cu siguranţă a fost unul dintre factorii ce au determinat comiterea faptelor şi care a contribuit în mod decisiv la nerealizarea procesului de îndreptare a sa din punct de vedere social şi moral după ispăşirea condamnărilor anterioare.
Cu privire la inculpata N.M., s-a arătat că deşi anterior comiterii faptelor a avut o conduită corespunzătoare în societate, neavând nicio abatere de la ordinea de drept şi de la normele de convieţuire socială, în mod corect însă s-a apreciat că în raport cu gravitatea deosebită a faptelor imputate şi cu atitudinea sa procesuală vădit nesinceră şi necooperantă, această conduită socială anterioară nu justifică nici măcar aplicarea unor pedepse situate la limita minimului special prevăzut de lege şi ca atare, cu atât mai puţin valorificarea acestei referinţe personale ca circumstanţă atenuantă judiciară
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte a apreciat că pedepsele aplicate au fost just individualizate, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acestora.
Împotriva deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare, contestatorul condamnat N.R.A., cu motivarea că recursul s-a judecat cu lipsă de procedură cu părţile şi nu s-a avut în vedere memoriul depus la dosar cu privire la faptul că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de omor. Temei de drept au fost invocate dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri.
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i) cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Primul motiv invocat în contestaţia în anulare nu este admisibil întrucât, pe de o parte, poate face contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., numai partea faţă de care procedura de citare în recurs nu a fost îndeplinită conform legii, iar pe de altă parte, din practicarea deciziei atacată cu contestaţie în anulare, rezultă că, contestatorul a fost prezent la judecată, aflat în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu.
În ce priveşte cel de-al doilea motiv al contestaţiei, în care se invocă greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, acesta nu se regăseşte printre motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, contestaţia în anulare formulată de condamnatul N.R.A. este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de condamnatul N.R.A.împotriva deciziei nr. 3769 din 25 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 28782/3/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 25 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1308/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4/2012. Penal → |
|---|
