ICCJ. Decizia nr. 1648/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizienr. 1648/2012
Dosar nr. 6762/2/2011
Şedinţa publică din 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală, sub nr. 6762/2/2011, petentul R.V. a formulat plângere împotriva rezoluţiilor nr. 914/P/2010 din data de 27 mai 2011 şi nr. 1729/11-2/2011 din 01 I.e 2011 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi reţinerea cauzei spre judecare.
Analizând actele şi lucrările din Dosarul cauzei, Curtea a reţinut următoarele.
Prin rezoluţia din 27 mai 2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 914/P/2010, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii P.A.L. -judecător la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, S.A., F.E. şi B.J. - judecători la Tribunalul Bucureşti, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen., art. 248/1 C. pen., art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public O.A.R., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Prin rezoluţia nr. 1729/11-2/2011 din data de 01 I.e 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 275 şi următoarele C. proc. pen. s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul R.V. împotriva soluţiei adoptată în Dosarul nr. 914/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Curtea a apreciat că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, în considerarea următoarelor argumente.
Prin plângerea formulată, petentul R.V. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de persoane necunoscute din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen., art. 248/1 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) constând în faptul că ar fi refuzat să investească cu formulă executorie sentinţa civilă nr. 2108/15 februarie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 15260/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1455/2008 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 762/2009 a Curţii de Apel Bucureşti - -secţia a IV-a civilă.
De asemenea, petentul R.V. a arătat că notarul public O.A.R. ar fi refuzată să refacă actele notariale anulate de instanţa de judecată, deşi a depus, în xerocopie, sentinţa civilă nr. 2108/15 februarie 2008 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Din adresa nr. 417/B.I.R.P din septembrie 2010 emisă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Biroul de Informare şi Relaţii Publice a rezultat faptul că Dosarul nr. 15260/299/2007 la care a făcut referire numitul R.V. în plângerea sa, are ca obiect judecarea, în al doilea ciclu procesual, a „acţiunii în constatare nulitate absolută".
Prin acţiunea formulată la data de 15 octombrie 2004, numitul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu numiţii P.I., I.P., B.J., P.G., P.E., E.P., N.M., M.E., C.P., C.I., P.G., P.I., Ş.G., P.N., P.G. şi B.N.P. „O.A.R.", constatarea nulităţii absolute a încheierii finale din data de 26 octombrie 1998 şi a actului notarial din 26 octombrie 1998, întocmit în Dosarul notarial nr, 203 din 28 septembrie 1998.
Prin sentinţa civilă nr. 4985/15 octombrie 2004 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 18909/2004, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.N.P. „O.A.R." şi respingerea cererii formulate în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia puterii lucrului judecat şi a respins restul cererii formulate de numitul R.V..
În considerentele acestei hotărâri s-a arătat că autoritatea de lucru judecat a fost avută în vedere în raport cu sentinţa civilă nr. 5950/26 iunie 2002 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea numitului R.V. de anulare parţială a certificatului de moştenitor nr. 215/26 octombrie 1998, emis de N.P.Z.A.R., în sensul constatării că masa succesorală nu a fost acceptată în termenul legal şi, în consecinţă, pârâţii de rândul 2-15 nu au vocaţie succesorală la succesiunea defunctului P.D., atribuirii masei succesorale în favoarea reclamantului şi a pârâtelor de rândul 16 şi 17, R.C. şi R.V., în cote egale de câte 1/3 şi constatării că din masa succesorală face parte locul de veci în întregime, iar nu în cotă de 34.
Împotriva sentinţei civile nr. 4985/15 octombrie 2004 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a formulat apel numitul R.V. care a fost admis prin Decizia civilă nr. 1835/17 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a V-a civilă, desfiinţându-se sentinţa atacată.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs atât reclamantul cât şi pârâţii.
Prin Decizia civilă nr. 1167/06 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, -secţia a IV-a civilă, s-a luat act de renunţarea la judecata recursului formulat de numitul R.V. şi s-a constatat nul recursul recurenţilor.
În al doilea ciclu procesual, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în data de 27 I.e 2007 sub nr. 15260/299/2007.
Rejudecând cauza pe fond, prin sentinţa civilă nr. 2108/15 februarie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 15260/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.N.P. „O.A.R.", a admis în parte cererea formulată de reclamantul R.V. şi a constatat nulitatea absolută a încheierii finale date la 26 octombrie 1998 în Dosarul succesoral nr. 203/1998, precum şi a actului intitulat „notarul public".
Sentinţa civilă nr. 2108/15 februarie 2008 a rămas definitivă şi irevocabilă, prin Decizia civilă nr. 1455/05 noiembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti - secţia a V-a civilă şi respectiv, prin Decizia civilă nr. 762/05 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - -secţia a IV-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. 15260/299/2007.
Ulterior, prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti la data de 26 aprilie 2010 numitul R.V. a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 2108/15 februarie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 15260/299/2007.
Prin încheierea din 06 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 15260/299/2007, de judecătorul A.L.P. de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi s-a respins cererea de învestire cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 2108/15 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. 15260/299/2007 formulată de petentul R.V., ca fiind lipsită de interes.
Încheierea sus-menţionată a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de recurentul R.V., ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 772/15 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti - secţia a V-a civilă (completul fiind format din preşedinte S.A. şi judecătorii F.E. şi B.J.).
Pentru a decide astfel, s-a avut în vedere că nu există folos practic în promovarea cererii, întrucât numitul R.V. nu are nicio dispoziţie în respectiva hotărâre care ar putea fi pusă în executare. Fiind vorba de o hotărâre pronunţată cu privire la o acţiune în constatare, aceasta nu poate constitui titlu executoriu, nefiind susceptibilă de executarea silită.
Având în vedere aspectele reţinute, Curtea apreciază că, în mod temeinic şi legal, procurorul a constatat că nu sunt indicii cu privire la existenţa infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 2481 C. pen. sau neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Pentru existenţa vreuneia dintre infracţiunile mai sus enunţate, este necesară comiterea unei fapte de către un funcţionar public, care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, să nu îndeplinească un act sau să-l îndeplinească în mod defectuos.
Or, în cauză, în ceea ce îi priveşte pe intimaţii judecători, o astfel de acţiune sau inacţiune nu există, simpla nemulţumire a unei părţi cu privire la modul în care un magistrat a soluţionat o cerere a acestuia neputând justifica cercetarea penală a respectivului judecător.
Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali, iar conform art. 97 din aceeaşi lege, exercitarea dreptului de petiţionare al persoanelor nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac.
Aşadar, soluţia dispusă într-o cauză nu poate fi criticată decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege şi nu poate face obiectul unei plângeri penale.
În ceea ce îl priveşte pe notarul public O.A.R., potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, notarul public are obligaţia de a reface numai certificatul de moştenitor, pe baza hotărârii definitive şi irevocabile.
Or, potrivit dispozitivului sentinţei civile nr. 2108/15 februarie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 15260/299/2007 s-a constatat nulitatea absolută doar a încheierii finale date la 26 octombrie 1998, în Dosarul succesoral nr. 203/1998, precum şi a actului intitulat „notarului public."
În ceea ce priveşte certificatul de moştenitor, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 5950/26 iunie 2002 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. 3313/1999, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 783/A/11 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - -secţia a IV-a civilă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2520/12 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a lll-a civilă, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii formulată de numitul R.V., de anulare parţială a certificatului de moştenitor nr. 215/26 octombrie 1998, emis de notarul public O.A.R..
Aşa fiind, în sarcina notarului public O.A.R. nu s-a putut reţine săvârşirea vreunei fapte de natură penală.
Faţă de considerentele expuse anterior;
Prin sentinţa penală nr. 18/F din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea, ca nefondată şi, pe cale de consecinţă, a menţinut rezoluţiile atacate.
Împotriva sentinţei nr. 18/F din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală a declarat recurs petentul R.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 6762/2/2011.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petent R.V., este inadmisibil, având în vedere că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin sentinţa penală nr. 18/F din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea, ca nefondată şi, pe cale de consecinţă, a menţinut rezoluţiile atacate, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanţe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionar în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 18/F din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.V. împotriva sentinţei penale nr. l8/F din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1663/2012. Penal. Menţinere măsură de... |
|---|
