ICCJ. Decizia nr. 1351/2012. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1351/2012
Dosar nr. 456/1/2012
Şedinţa publică din 27 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 353/ PI din 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 128 din Legea nr. 302/2004 modificată, a respins ca nefondată cererea formulată de Tribunalul Regional Maribor, Slovenia, privind preluarea de către instanţele române a judecăţii cauzei penale privind pe V.M.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul român au rămas în sarcina acestuia iar suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut în esenţă că interesul justiţiei este mai bine servit prin soluţionarea cauzei penale de către autoritatea judiciară competentă de la locul săvârşirii faptei reţinute în sarcina acuzatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Reprezentantul parchetului, susţinând oral motivele de recurs detaliate în scris în memoriul depus la dosar, a arătat că soluţia pronunţată pe fondul cauzei este netemeinică, întrucât în mod eronat s-a apreciat că interesul justiţiei este mai bine servit prin soluţionarea cauzei de către autoritatea judiciară competentă de la locul săvârşirii faptei reţinute în sarcina acuzatului făcând abstracţie de faptul că învinuitul este cetăţean român cu domiciliul în raza Curţii de Apel Timişoara, care a fost audiat de organele de urmărire penală din Slovenia şi a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat, având cunoştinţă de materialul probator administrat în dosarul de urmărire penală.
În final, procurorul în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. şi art. 128 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 3859 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea formulată de Tribunalul Regional Maribor-Slovenia de preluare a judecăţii cauzei privind pe făptuitorul V.M. Totodată a solicitat să se stabilească competenţa de a judeca faptele în favoarea Judecătoriei Moldova Nouă conform dispoziţiilor art. 31 alin. (1) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 4146/II/2/2011 din 08 iunie 2011, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 775/59/2011 din 10 iunie 2011, s-a solicitat admiterea cererii formulate de Tribunalul Regional Maribor, Slovenia, privind preluarea de către instanţele române a judecăţii cauzei penale privind pe făptuitorul V.M.
În motivarea propunerii, se arată că judecătorul de la judecătoria de circumscripţie a propus să fie cedat României Dosarul nr. II K6078/2010 deschis împotriva numitului V.M., urmărit penal şi trimis în judecată de către Parchetul Regional de Stat din Maribor pentru două infracţiuni de provocare a leziunilor corporale uşoare, prevăzute de art. 122 alin. (1) C. pen. sloven, constând în aceea că, în data de 27 decembrie 2010, ora 20:40, l-a lovit cu pumnul în faţă pe partea vătămată M.N. şi la ora 22:50 l-a lovit în cap cu o sticlă pe partea vătămată I.G., cu ocazia cercetării la faţa locului găsindu-se şi prelevându-se urme şi fiind ridicată cămaşa făptuitorului pe care acesta o purta în momentul săvârşirii infracţiunii şi care poartă urme de sânge.
Au fost ataşate denunţul penal, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul cu constatările tehnico-criminalistice după examinarea locului infracţiunii, hotărârea de reţinere, declaraţia învinuitului şi decizia de cedare a dosarului către autorităţile judiciare române.
Prin încheierea penală nr. 242/PI din 20 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 775/59/2011, în baza art. 128 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 302/2004, s-a respins ca nefondată cererea formulată de Tribunalul Regional Maribor, Slovenia, privind preluarea de către instanţele române a judecăţii cauzei penale privind pe făptuitorul V.M.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Prin decizia nr. 2853 din 17 august 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosar nr. 775/59/2011 s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a casat încheierea penală recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Prin încheierea penală de şedinţă din data de 28 noiembrie 2011, în baza art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată s-a constatat admisibilă cererea de preluare a judecăţii şi s-a fixat termen la 13 decembrie 2011 pentru soluţionarea pe fond a cererii.
În motivarea încheierii s-a reţinut că potrivit art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, odată investită cu o cerere de preluare a judecăţii, Curtea de Apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilităţii cererii, iar în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispoziţiilor codului de procedură penală.
Termenii imperativi folosiţi de legiuitor conduc la concluzia că cererea de preluare a procedurii penale se desfăşoară în două etape.
Într-o primă etapă, curtea de apel învestită cu soluţionarea cauzei se pronunţă asupra admisibilităţii cererii, instanţa urmând a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru preluarea procedurii penale.
În a doua etapă, în cazul în care curtea de apel consideră cererea admisibilă, continuă judecata potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, urmând să se pronunţe pe fondul cererii de preluare a procedurii penale aşa cum se arată prin decizia de casare nr. 2853 din 16 august 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a acestei cereri, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele Convenţiei europene pentru preluarea de proceduri în materie penală adoptate la Strasbourg la 15 mai 1972 cu referire la art. 2 existenţa unei solicitări a unui alt stat contractant, art. 6 şi 7 – dubla incriminare a faptelor, de lovire de care este acuzat învinuitul în cauză, art. 8 punct.1 lit. a), b), f) – acuzatul are reşedinţa obişnuită în statul solicitat, respectiv România şi există posibilitatea ca în cazul unei condamnări în staul solicitat, să se amelioreze posibilitatea de reintegrare socială a condamnatului.
Pentru judecarea unei cauze penale este de preferat ca instrumentarea dosarului să se facă de autorităţile de la locul săvârşirii infracţiunii, întrucât în acel loc pot fi culese şi administrate cel mai uşor probele. Astfel se constată că numitul V.M. fost trimis în judecată de Parchetul Regional de Stat din Maribor pentru două infracţiuni de provocare a leziunilor corporale uşoare, prevăzute de art. 122 alin. (1) C. pen. sloven, constând în aceea că, în data de 27 decembrie 2010, ora 20:40, l-a lovit cu pumnul în faţă pe partea vătămată M.N. şi la ora 22:50 l-a lovit în cap cu o sticlă pe partea vătămată I.G., cu ocazia cercetării la faţa locului găsindu-se şi prelevându-se urme şi fiind ridicată cămaşa făptuitorului pe care acesta o purta în momentul săvârşirii infracţiunii şi care poartă urme de sânge.
Examinând dosarul trimis de autorităţile din Slovenia se constată că în faza de judecată a fost audiat doar inculpatul care a recunoscut săvârşirea faptelor dar nu a arătat că este de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală.
În aceste condiţii inculpatului nu îi pot fi aplicabile dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. întrucât potrivit legislaţiei române instanţa trebuie să urmeze procedura comună care presupune administrarea probatoriului nemijlocit în faţa instanţei, or în cauză aceasta ar presupune audierea părţilor vătămate aşa cum s-a solicitat prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul Regional de Stat din Maribor - fila 11 Dosar nr. 775/59/2011, părţi vătămate care au domiciliul în Slovenia, precum şi pe expertul din domeniul medicinii care are sarcina de a determina tipul, natura şi gravitatea leziunilor pe care le-au avut de suferit părţile vătămate. De asemenea instanţa ar trebui să cheme părţile vătămate, domiciliate în Slovenia, şi să le întrebe dacă se constituie părţi civile iar acestea ar putea formula obiecţiuni cu privire la numărul de îngrijiri medicale, fapt care ar îngreuna cercetarea judecătorească în faţa instanţelor din România. De asemenea, refacerea sau completarea documentelor medicale care atestă leziunile şi efectele acestora se poate face doar la unitatea sanitară sau de medicină legală de la locul faptei.
Aşa fiind, se constată că hotărârea penală atacată pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin care s-a respins ca nefondată cererea formulată de Tribunalul Regional Maribor, Slovenia privind preluarea de către instanţele române a judecăţii cauzei penale privind pe V.M. este legală şi temeinică, Înalta Curte urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană transferabilă V.M. în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 353/ PI din 13 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind persoana transferabilă V.M.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană transferabilă V.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1827/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1352/2012. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
