ICCJ. Decizia nr. 1302/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1302/2012

Dosar nr. 11989/2/2010

Şedinţa publică din 25 aprilie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 730 din 22 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul S.C.V., prin apărător, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul S.C.V., la pedepsele:

- o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menţionate şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi s-a dispus ca acesta să execute în final o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi a măsurii arestării preventive de la 28 mai 2004 la 06 august 2004.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul L.A., la pedepsele:

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menţionate şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi s-a dispus ca acesta să execute în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului L.A. pe un termen de în cercare de 6 ani, care se va calcula conform art. 86² C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pe durata termenului de încercare obligă inculpatul să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b). să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a constatat prevenţia inculpatului de la 23 iulie 2004 la 28 decembrie 2004.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata D. (fostă T.) M.C., la pedepsele:

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menţionate şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea şi s-a dispus ca aceasta să execute în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei D. (fostă T.) M.C. pe un termen de în cercare de 5 ani, care se va calcula conform art. 86² C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pe durata termenului de încercare obligă inculpata să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b). să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a constată prevenţia inculpatei de la 02 august 2004 la 06 august 2005.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul D.S. zis F., la pedepsele:

A constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 132 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 21 mai 2008 în Dosarul nr. 10547/2/2006, definitivă prin decizia penală nr. 1335 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în consecinţă:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente (pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 132 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 21 mai 2008 şi pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 14 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

A contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta sentinţă cu fiecare dintre pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 132 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 21 mai 2008 în Dosarul nr. 10547/2/2006 şi a menţinut sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menţionate şi a aplicat inculpatului D.S. zis F. pedeapsa cea mai grea şi s-a dispus ca acesta să execute în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus perioada executată în baza sentinţei penale nr. 132 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 21 mai 2008 de la data de 04 mai 2004 la 13 aprilie 2009 şi de la 13 aprilie 2009 la zi.

A dispus anularea M.E.P.Î. nr. 218/2008 din 13 aprilie 2009 emis în baza sentinţei penale nr. 132 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 21 mai 2008 şi a dispus emiterea unui nou M.E.P.Î. conform dispoziţiilor prezentei sentinţe.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul R.M., la pedepsele:

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menţionate şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi s-a dispus ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului R.M. pe un termen de încercare de 5 ani, care s-a calculat conform art. 86² C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b). să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a dispus comunicarea deciziei Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul M.I. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunile prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 lit. a) C. pen., de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.I. zis „G.”, la pedepsele:

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în condiţiile stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în condiţiile stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

În baza art. 61 C. pen. raportat la art. 39 C. pen. a revocat beneficiul liberări condiţionate din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 657 din 03 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 739 din 26 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a contopit restul rămas neexecutat de 8 luni închisoare cu fiecare dintre pedepsele aplicate prin sentinţa nr. 730 din 22 octombrie 2010 şi au rezultat două pedepse principale respectiv o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menţionate şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi s-a dispus ca acesta să execute în final o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata H.A. (fostă I.) zisă „A.”, la pedepsele:

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei pe un termen de încercare de 5 ani, care s-a calculat conform art. 86² C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pe durata termenului de încercare a obligat inculpata să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b). să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a dispus comunicarea prezentei sentinţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul P.V., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului P.V. pe un termen de în cercare de 5 ani, care s-a calculat conform art. 86² C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b). să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a dispus comunicarea sentinţe Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen. a admis acţiunea civilă exercitată din oficiu în condiţiile art. 17 C. proc. pen. şi a obligat în consecinţă inculpaţii S.C.V., L.A., D. (fostă T.) M.C., R.M., D.S. şi P.V. la plata către partea vătămată minoră A.N.C. a sumei de 1000 lei şi la plata către partea vătămată minoră I.Ţ.G.T. a sumei de 1000 lei, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 353 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 163 alin. 6 lit. b) C. proc. pen. a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra autoturismului J., aplicat prin ordonanţa nr. 109/P/2004 din data de 30 august 2004.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiţiei către S.A.J. Bucureşti.

Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 4500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reţinut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la data de 30 decembrie 2005 în Dosarul nr. 706/D/P/2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- S.C.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi 76 C. pen.;

- L.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi

- D. (fostă T.) M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- S.C.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- L.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.S. zis F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi 76 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- R.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.I., zis „G.” pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 lit. a) C. pen., de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- I.A., zisă „A.” pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi

- P.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin acelaşi act de sesizare a instanţei s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.C.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. în dauna părţilor vătămate S.D. şi G.D.F., faţă de D.S. zis F. cu privire la infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. pretins comise în dauna numiţilor H.Ş. şi S.C.V., faţă de D.S. şi P.C. cu privire la infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen.; faţă de D.S. zis F. cu privire la infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., faţă de P.C. cu privire la infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., pretins comise asupra numiţilor H.Ş. şi S.C.V., faţă de P.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, precum şi faţă de H.Ş. sub aspectul complicităţii la infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 26 raportat la art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

De asemenea s-a mai dispus şi disjungerea cauzei cu privire la actele de prostituţie săvârşite de dansatoarele clubului „O.”, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 328 C. pen.

În sarcina inculpatului S.C.V. s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că în perioada cuprinsă între toamna anului 2002 - mai 2004 ar fi recrutat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către dansatoarele Clubului de noapte „O.”. În sarcina aceluiaşi inculpat s-a reţinut că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 ar fi recrutat, în vederea exploatării, în clubul „O.” pe dansatoarele minore D.A.M., A.N.C. şi A.R.C. şi ar fi sprijinit săvârşirea infracţiunilor de proxenetism în cadrul grupului care acţiona în clubul „O.”.

Cu privire la inculpatul L.A., în sarcina acestuia s-a reţinut că în perioada ianuarie 2002 - mai 2004 ar fi recrutat şi a înlesnit practicarea prostituţiei în clubul „O.” de către mai multe dansatoare. De asemenea, tot în sarcina acestuia s-a reţinut că în intervalul iunie 2003 - aprilie 2004 ar fi recrutat în vederea exploatării în clubul „O.” pe dansatoarele minore D.A.M., A.N.C. şi A.R.C. şi în aceeaşi perioadă ar fi sprijinit săvârşirea infracţiunilor de proxenetism în cadrul grupului care acţiona în clubul „O.”.

În sarcina inculpatei D. (fostă T.) C.M. s-a reţinut că ar fi înlesnit practicarea prostituţiei încasând comisioane provenite din prostituarea dansatoarelor clubului de noapte „O.”, în intervalul 2003 - martie 2004, mascate sub forma a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei, susţinând în acest mod activitatea infracţională a grupului criminal organizat, din care ar fi făcut parte L.A., S.C.V., D.S., R.M.; M.I. şi I.A.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a mai reţinut în sarcina inculpatului R.M. zis „M.” că, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2002 ar fi înlesnit practicarea prostituţiei de către mai multe tinere, dintre care unele minore, în clubul de noapte „O.”, iar la finalul anului 2002 şi în cursul anului 2003 ar fi tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către M.I., C.A. şi, alături de inculpata I.A. ar fi determinat-o pe numita T.C.G. să practice prostituţia, percepând jumătate de banii obţinuţi de aceasta din întreţinerea de raporturi sexuale pentru sume de bani. Tot în intervalul 2002 - martie 2004 se reţine că acelaşi inculpat ar fi sprijinit grupul de crimă organizată format din L.A., S.C.V., D.S., R.M., M.I. şi I.A.

În sarcina inculpatului M.I., zis „G.” s-a reţinut că în cursul anului 2003, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale ar fi tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către numita V.L. şi altele, iar în perioada 2002 - martie 2004 ar fi sprijinit grupul de crimă organizată format din L.A., S.C.V., D.S., R.M.; M.I. şi I.A..

Cu referire la inculpata I.A. zisă „A.” s-a reţinut că în cursul anilor 2003 - 2004, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ar fi înlesnit practicarea prostituţiei de către mai multe tinere şi ar fi tras foloase materiale din prostituarea numitelor P.C.D. şi D.A.M.D. în incinta clubului de noapte „O.”. De asemenea se mai reţine că în intervalul 2002 - martie 2004 ar fi sprijinit grupul de crimă organizat format din L.A., S.C.V., T.M.C., D.S., R.M. şi M.I.

În sarcina inculpatului D.S. se reţine că în perioada 2002 - martie 2004 ar fi înlesnit şi constrâns la practicarea prostituţiei pe mai multe tinere, dansatoare în Clubul „O.”, printre care D.A. şi Z.E.C., iar în intervalul 2002 - martie 2004 ar fi participat la constituirea grupului de crimă organizat format din L.A., S.C.V., T.C.M., M.I., R.M. şi I.A.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.V., se reţine în sarcina acestuia prin acelaşi act de sesizare că în intervalul 2002 - 2004 ar fi recrutat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către mai multe dansatoare în Clubul de noapte „O.”.

Sub aspectul laturii civile s-a reţinut că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile. Prin ordonanţa nr. 109/P/2004 din data de 30 august 2004 s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii asupra unui imobil amplasat în Bucureşti, Strada D-na Ghica şi asupra unui autoturism J. cu număr de înmatriculare X aparţinând inculpatului L.A.. Măsura asiguratorie a sechestrului s-a instituit numai asupra autoturismului, se mai reţine în rechizitoriu, întrucât imobilul fusese anterior înstrăinat.

Prin sentinţa penală nr. 817/ F pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 03 iulie 2008 în Dosarul nr. 90/3/2006 a fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului S.C.V., în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) al Legii nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen. În baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 39/2003 s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare, în baza art. 329 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 7 ani închisoare, iar în baza art. 13 alin. (1) şi (4) al Legii nr. 678/2001 cu reţinerea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) la o pedeapsă de 3 ani închisoare, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza aceleiaşi sentinţe s-a dispus condamnarea inculpatului L.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 39/2003, la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (4) al Legii nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), stabilindu-se ca în final să execute o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare.

Conform art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata D. (fostă T.) M.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, iar în baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 39/2003 inculpata a mai fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, stabilindu-se ca în final inculpata D. (fostă T.) M.C. să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare în regim de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul D.S. la o pedeapsă de 5 ani închisoare iar în baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi 76 lit. b) C. pen. cu referire la art. 9 alin 2 al Legii nr. 39/2003 acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul R.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, iar în temeiul art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea 39/2003 a fost aplicată aceluiaşi inculpat o pedeapsă de 5 ani închisoare, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

Cu referire la inculpatul M.I., în temeiul art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu reţinerea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 7 ani închisoare, iar în temeiul art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea 39/2003 a fost aplicată aceluiaşi inculpat o pedeapsă de 7 ani închisoare, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare.

Inculpata I.A. a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea art. 74 lit. a) C. pen. şi 76 lit. b) C. pen. şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu reţinerea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. În conformitatea cu dispoziţiile art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, inculpata fiind obligată să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatului P.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. şi 76 lit. b) C. pen., în regim de suspendare a executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.

Sub aspectul laturii civile s-a luat act că părţile civile nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Împotriva acestei soluţii au formulat apel inculpaţii şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În susţinerea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a învederat nelegalitatea pedepselor aplicate inculpaţilor S.C.V. şi L.A., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001; nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului D.S. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, ca urmare a aplicării necorespunzătoare a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) al Legii nr. 39/2003; neaplicarea prevederilor art. 39 alin. (2) C. pen. în privinţa modalităţii de stabilire a pedepselor aplicate inculpatului M.I.; greşita aplicarea a prevederilor art. 65 C. pen. în raport de pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor S.C.V., L.A., D.S., M.I., greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, precum şi nelegala şi netemeinica aplicare a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi 74 lit. c) în privinţa inculpaţilor S.C.V., D. (fostă T.) M.C. şi D.S.

Prin decizia penală nr. 97/ A pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 13 aprilie 2009 au fost admise apelurile declarate de parchet şi de către inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 817 din 03 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, dispunându-se desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Tribunalul Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că în şedinţa de judecată din data de 12 iunie 2008, instanţa de fond, deşi a luat cunoştinţă de limitele mandatului apărătorului substituent şi de refuzul acestuia de a le depăşi, deci de imposibilitatea de a participa la dezbateri pe fond, a procedat la judecarea cauzei, amânând pronunţarea cauzei la data de 03 iulie 2008, când apărătorul ales a putut formula concluzii scrise pe un probatoriu administrat preponderent în cursul urmăririi penale, situaţie în care se poate concluziona că inculpatul L.A. a fost judecat în lipsa apărătorului său.

Se mai reţine de instanţa de control judiciar că a fost încălcat dreptul la apărare şi implicit dreptul la un proces echitabil pentru apelantul inculpat L.A., cu consecinţa nulităţii hotărârii, în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În consecinţă, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 21 mai 2009 sub nr. 90/3/2006.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la termenul de judecată din data de 04 ianuarie 2010 s-a reţinut că nulitatea absolută incidentă în cauză nu are efecte extensive, legea de procedură penală nereglementând expres acest efect şi deci nu afectează actele de procedură îndeplinite cu ocazia primului ciclu procesual.

Cu ocazia rejudecării, instanţa a procedat la audierea martorilor cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. şi Z.I. precum şi a martorilor D.I., L.A., P.I., C.M., N.L.Ş., M.P., P.I.N. şi G.I.L., depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar. Cu privire la ceilalţi martori menţionaţi în citativul actului de sesizare instanţa, având în vedere menţiunile precizate în procesele verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere, a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen., urmând ca la pronunţarea sentinţei să fie avute în vedere depoziţiile date de martori în faza de urmărire penală.

Faţă de faptul că anterior admiterii apelului şi trimiterii cauzei spre rejudecare, instanţa iniţial investită cu soluţionarea prezentei cauze a procedat la audierea martorilor D.M., C.L., M.V., G.A.A., I.T., T.M., B.Z.M., R.L.D., B.N.I., G.P.L., H.C., T.C.G., S.L., Z.E.C., P.C.D., C.M.C., H.N., C.M., D.R.I., T.A.V. şi G.D.F., având în vedere motivul invocat în decizia instanţei de control judiciar, nu s-a mai procedat la reaudierea acestora, apreciind că probele administrate cu ocazia primului ciclu procesual sunt câştigate judecăţii, în absenţa unei prevederi legale care să reglementeze expres efectul extensiv al nulităţii absolute.

De asemenea, în urma materialului probator administrat în această fază procesuală, instanţa a procedat şi la reaudierea inculpaţilor, cu excepţia inculpaţilor S.C.V., cu privire la care au fost efectuate mai multe demersuri pentru a afla adresa acestuia precum şi dacă se mai află pe teritoriul ţării, în contextul în care din adresa transmisă de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor a rezultat că inculpatul figurează „emigrat în Franţa din anul 1979”, iar la adresa comunicată ca fiind adresa de domiciliu a rezultat că imobilul este demolat.

Cu referire la inculpatul P.V., deşi instanţa a dispus citarea acestuia cu mandat de aducere pentru termenul de judecată din data de 18 octombrie 2010, în procesul verbal de îndeplinire a mandatului de aducere s-a reţinut că inculpatul nu mai locuieşte la adresa de domiciliu ci stă fără forme legale în Bucureşti şi nu doreşte ca adresa să fie adusă la cunoştinţa organelor de poliţie. În aceste condiţii, inculpatul P.V. s-a prezentat în faţa instanţei la termenul din 18 octombrie 2010, dar după finalizarea cercetării judecătoreşti, astfel încât, în condiţiile menţiunilor din procesul verbal de executare a mandatului de aducere, instanţa nu a mai procedat la audierea inculpatului, acesta având doar ultimul cuvânt, în conformitate cu dispoziţiile art. 341 C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului în condiţiile art. 345 alin. (1) C. proc. pen., instanţa va reţine următoarea situaţie de fapt:

1. Cu privire la inculpatul S.C.V.

În baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească a rezultat că în intervalul cuprins între toamna anului 2002 şi luna mai 2004 inculpatul a recrutat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către dansatoarele clubului de noapte O.. De asemenea mai rezultat că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 a recrutat în vederea exploatării în acelaşi local pe dansatoarele minore D.A.M.D., A.N.C. şi A.R.C. În aceeaşi perioadă rezultă că inculpatul a participat la constituirea şi a sprijinit săvârşirea infracţiunilor de proxenetism în cadrul grupului care acţiona în Clubul de noapte „O.”, tocmai în acest scop, grup în componenţa căruia intrau inculpaţii L.A., T.C.M., D.S., R.M., M.I. şi I.A.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă în sarcina inculpatului S.C.V. este demonstrată prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, respectiv depoziţiile martorilor cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. şi Z.I. precum şi a martorilor D.I., L.A.; P.I., C.M., N.L.Ş., M.P., P.I.N. şi G.I.L., declaraţiile celorlalţi coinculpaţi, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate S.D., P.A., B.N.G., M.V.A., procesele verbale de recunoaştere după planşele fotografice, respectiv procesele verbale de redare în scris a dialogurilor purtate între organul de cercetare penală şi părţile vătămate S.D. şi P.A., respectiv procesele verbale de redare în scris a dialogurilor purtate între organul de cercetare penală şi martorii V.L., C.M., Z.J.M.

Din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală rezultă că la data de 22 aprilie 1998 a fost înregistrată în registrul comerţului sub numărul 140/1990/1998 SC R. SRL, avându-i drept asociaţi pe N.C. şi pe inculpatul S.C.V., iar la data de 02 martie 1999, inculpatul S.C.V. a cesionat integral părţile sociale asociatului N.C., acesta devenind asociat unic al SC R. SRL.

La data de 21 ianuarie 1999 SC R. SRL a închiriat un spaţiu amplasat pe Strada Vasile Lascăr, spaţiu care a devenit punct de lucru al societăţii, iar la data de 14 martie 2000, N.C. a cesionat toate părţile sale sociale inculpatului L.A., acesta devenind asociat unic.

Ulterior, prin contractul de cesiune încheiat la data de 02 aprilie 2002, inculpatul L.A. a cesionat inculpatului S.C. - 35 de părţi sociale.

La data de 14 iunie 2002, societatea comercială şi-a extins obiectul de activitate cu „escort service”, impresariat artistic, cafenele şi baruri, desfăşurându-şi activitatea la punctul de lucru din strada Vasile Lascăr, prin punerea în funcţiune şi exploatarea unui local de noapte sub titulatura „Night Club Bar O.”, activitatea barului fiind coordonată de asociaţii şi administratorii SC R. SRL

În baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească a rezultat că în intervalul martie 2002 - martie 2004, în calitate de asociat al Clubului de Noapte O., inculpatul S.C.V. a recrutat şi îndemnat dansatoarele să se prostitueze la îndemnul său, la început activităţile specifice fiind efectuate chiar în incinta clubului, într-o cameră special amenajată, amplasată la etajul imobilului. Dansatoarele care practicau prostituţia primeau cheia de acces în această cameră de la inculpatul S., sau, după caz de la inculpaţii L. sau D. (fostă T.) M.C.

Din suma de bani pe care clientul care apela la serviciile dansatoarelor îi plătea erau reţinuţi circa 30% de către inculpatul S. sau de ceilalţi inculpaţi.

Situaţia de fapt este demonstrată prin depoziţiile martorilor P.E. şi N.L.R., clienţi ai barului, aceştia indicându-l pe inculpatul S.C.V. ca fiind cel care le-a spus că îşi pot alege câte o dansatoare din club cu care pot întreţine raporturi sexuale în schimbul unei sume de bani precum şi faptul că dansatoarele se prostituau cu diverşi clienţi.

Conform celor susţinute de martorul cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. (filele 190 -103 vol. IV dosar urmărire penală) rezultă că în vara anului 2003 a aflat despre existenţa barului „O.”, în timp ce se afla în zona Pieţei Galaţi, a intrat şi s-a aşezat la o masă cu scopul de a servi o băutură răcoritoare. În acest context, la masa respectivă s-au aşezat două dansatoare care au intrat în dialog cu martorul, cerându-i acestuia să le „facă cinste” cu câte o băutură, în caz de refuz urmând să plece. În continuare martorul le-a comandat celor două dansatoare câte un R.B. cu whisky şi, în timp ce discuta cu acestea, la masa respectivă s-a prezentat o persoană de sex masculin, care s-a recomandat drept „C.” spunându-i martorului că, dacă doreşte să întreţină raporturi sexuale cu vreuna dintre dansatoare, o poate alege pe care îi place, urmând să se înţeleagă cu aceasta asupra sumei aferente. De asemenea martorul a mai relatat că patronul C. i-a mai spus că poate folosi în acest scop camera de masaj amplasată la etaj. După aproximativ o lună de zile martorul s-a prezentat din nou în acelaşi bar, s-a aşezat la o masă şi a început să facă consumaţie, împrejurare în care la masa unde se aşezase s-a prezentat o dansatoare de etnie rromă, înaltă de aproximativ 1,60 m, cu vârsta de aproximativ 24-25 de ani şi care s-a recomandat M. Martorul i-a propus dansatoarei respective să meargă pentru a întreţine raporturi sexuale, însă dansatoarea a refuzat iniţial, pretextând că are probleme cu şefii. Martorul a contactat-o ulterior pe telefonul mobil, cei doi întâlnindu-se în oraş şi deplasându-se la Hanul M., unde au închiriat o cameră şi au întreţinut raporturi sexuale, martorul plătind suma de 100 de euro.

La un interval de aproximativ 2-3 luni, martorul mai susţine s-a deplasat din nou la barul respectiv şi a întrebat de M., însă a aflat că aceasta fusese concediată, tocmai pentru motivul că întreţinuse acel raport sexual cu martorul în schimbul unei sume de bani. În acest context, în barul O., martorul a întâlnit o altă dansatoare, care s-a recomandat drept „A.”, acesta condiţionând întreţinerea unui raport sexual cu martorul, de achitarea de către acesta din urmă a unei şampanii la bar, susţinând că aceasta a fost o regulă impusă de patron, iar în caz de nerespectare nu putea pleca din bar.

În consecinţă martorul susţine că s-a prezentat la bar, unde servea o fată brunetă, în vârstă de aproximativ 25 de ani, unde a achitat sume de 300.000 lei, reprezentând consumaţia A., după care a plătit şi suma de 1.200.000 lei, spunându-i martorei că este „şampania pentru A.”. Conform depoziţiei martorului, barmaniţa a luat banii şi, deşi martorul a aşteptat să i se ofere un pahar de şampanie, acest lucru nu s-a petrecut. În acest timp, A. s-a îmbrăcat, plecând împreună cu martorul la un hotel, unde cei doi au întreţinut raporturi sexuale normale, martorul plătind în schimb suma de 50 dolari S.U.A. În aceeaşi împrejurare, martorul mai susţine că A. a susţinut că este chiar amanta inculpatului S.C.V.

Martorul P.E. mai susţine că a luat numărul de telefon al persoanei A. şi după o perioadă de timp a contactat-o telefonic şi a întrebat-o dacă este de acord să îl însoţească la Piteşti. Ca urmare a faptului că a fost de acord, cei doi s-au deplasat împreună la Piteşti şi s-au cazat la un hotel, cei doi întreţinând raporturi sexuale, în schimbul cărora martorul a achitat suma de 100 dolari S.U.A.

Cu ocazia recunoaşterii din planşa fotografică, la data de 17 decembrie 2004, martorul a recunoscut-o pe numita A. în persoana părţii vătămate M.V.A.

Depoziţiile martorului cu nume de cod P.E. sunt confirmate prin declaraţiile date de martora M.V.A. (filele 193-198 vol. 2 dosar urmărire penală), aceasta susţinând că încă de la angajare în barul O., inculpatul S. i-a promis că va putea câştiga sume mai de bani spunându-i că, dacă doreşte poate ieşi din bar cu clienţii în scopul de a întreţine cu aceştia raporturi sexuale, urmând a solicita în schimbul acestor servicii între 100 dolari S.U.A. şi 100 euro, niciodată mai puţin. Conform depoziţiei date de aceeaşi martoră, inculpatul i-a condiţionat plecarea de la bar cu un client de plata sumei de 1.000.000 ROL lei în numerar. Cu referire la sumele de bani pe care i le plătea inculpatului, martora a relatat că prefera să-i dea din banii pe care-i avea asupra sa, înainte de a ieşi cu clientul, ca urmare a faptului că primea bani în valută de la clienţi şi nu-i convenea să-i schimbe la inculpatul S.C.V.

Deşi a aflat de la inculpat despre existenţa camerei amenajate la etaj pentru întreţinerea de raporturi sexuale, martora susţine că, faţă de condiţiile precare din această încăpere, a început să meargă cu clienţii pe la diferite hoteluri din Bucureşti, de regulă unde aceştia erau cazaţi, deplasarea la hotel având loc cu taxiul, ca şi întoarcerea.

În luna martie 2004, a mai arătat martora M.V.A., în urma unei razii făcute de organele de poliţie la barul O., inculpatul S.C.V. a strâns toate dansatoarele într-o şedinţă şi a instituit o nouă regulă, conform cu care, când dansatoarele se prostituau, nu îi mai remiteau lui personal suma de 1.000.000 ROL în numerar, ci trebuiau să lase la bar suma de 800.000 lei, reprezentând contravaloarea a două băuturi alcoolice, care în realitate nu se consumau. De asemenea, cu ocazia aceleiaşi şedinţe, a mai arătat martora, inculpatul S. a interzis folosirea camerei de la etaj în scopul întreţinerii de raporturi sexuale, toate fetele urmând a ieşi în oraş cu scopul de a se prostitua, la hotel sau la domiciliul clientului. Din declaraţiile martorei mai rezultă că la această şedinţă a fost prezent şi inculpatul L.A., care la sfârşit le-a întrebat pe dansatoare dacă au înţeles noile reguli impuse. Din aceeaşi depoziţie mai rezultă că martora a lucrat anterior ca dansatoare într-un alt bar, însă acolo nu a practicat prostituţia ci doar a dansat pe muzică orientală. Practicarea prostituţiei a început-o în barul O., a mai susţinut martora, la îndemnul inculpatului S.C., acesta convingând-o şi încurajând-o să practice prostituţia, deoarece şi celelalte dansatoare procedau la fel. De asemenea martora mai susţine că aici a găsit un mediu prielnic, având în vedere condiţiile în care funcţiona barul de noapte, fiind frecventat de cetăţeni străini cu posibilităţi financiare peste media clienţilor obişnuiţi ai barului, martora fiind tentată să întreţină raporturi sexuale cu aceştia î schimbul unor sume de bani în valută.

Declaraţiile martorului cu nume de cod P.E. şi declaraţiile martorei M.V.A., audiată iniţial în calitate de învinuită sunt confirmate prin declaraţiile date de partea vătămată I.Ţ.G.T. (filele 245-254 vol. 2 dosar urmărire penală). Din declaraţiile acesteia rezultă că a ajuns să lucreze în barul O. şi l-a cunoscut pe inculpatul S.C.V., fiind angajată iniţial ca dansatoare, însă fără salariu pe o perioadă de probă, timp de o lună de zile, inculpatul prezentându-i posibilitatea de a câştiga bani de la clienţi, prin dans sau prin consumaţia făcută cu aceştia la masă. Din discuţiile purtate cu mai multe fete care lucrau în acelaşi bar, a mai arătat partea vătămată, a rezultat că dansatoarele practicau prostituţia, pretinzând de la fiecare client sume de bani între 100 dolari S.U.A. şi 100 euro, fiind obligate să-i achite inculpatului S. suma de 800.000 - 1.000.000 ROL pentru fiecare client cu care întreţineau raporturi sexuale. Ca urmare a faptului că partea vătămată nu câştiga destui bani din dans, a început să practice prostituţia. Într-una dintre seri, a mai susţinut partea vătămată, s-a aşezat la masa unui bărbat cu care a intrat în vorbă, iar acesta a întrebat-o: „pe cât se pleacă”, partea vătămată răspunzând 100 dolari S.U.A. sau 100 euro. În măsura în care primea bani în valută, a mai arătat partea vătămată, îi schimba la inculpatul S., acesta îi dădea suma în lei şi păstra 800.000 - 1.000.000 ROL. De asemenea, de la celelalte dansatoare partea vătămată a aflat de existenţa camerei amplasate la etajul imobilului în care funcţiona barul O., partea vătămată folosind această cameră, deoarece în prima fază îi era teamă să deplaseze cu clienţii în oraş.

În cazul în care inculpatul S.C.V. nu se afla în bar, mai susţine partea vătămată, banii încasaţi de la clienţii cu care întreţinerea raporturi sexuale erau lăsaţi barmaniţei C., aceasta având cunoştinţă de provenienţa banilor. În barul respectiv se prostituau mai multe dansatoare, între care erau şi trei minore: R., C. şi A.M., iar patronii le cunoşteau vârsta, având în vedere că la angajare tuturor li se cereau buletinele, actele erau fotocopiate iar ulterior erau cerute şi analize medicale, evidenţa fiind ţinută de A., secretara barului.

În urma raziei care a avut loc în luna martie 2004, a mai arătat partea vătămată, inculpatul S.C. a instituit regula de a nu se mai folosi pentru întreţinerea de raporturi sexuale pe bani cu clienţii camerele de la etajul clădirii barului, urmând a ca să se iasă cu clienţii la hoteluri sau unde doresc aceştia.

De asemenea aceeaşi parte vătămată a mai declarat că la data de 14 septembrie 2004 a fost citată pentru a se prezenta la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a fi audiată, motiv pentru care l-a contactat pe inculpatul S. iar acesta a invitat-o la el acasă. Aici inculpatul i-ar fi explicat părţii vătămate că a fost arestat, spunându-i acesteia că, dacă se va duce la parchet să declare că a avut salariu, că nu s-a prostituat, că nu i-a cerut banii obţinuţi din prostituţie, după care i-a dat numărul de telefon al avocatului său.

Din procesul verbal de prezentare a albumului foto (filele 255-258 vol. II dosar urmărire penală) rezultă că partea vătămată I.Ţ.G.T., după ce a privit cu atenţie şase fotografii - D.R.D., O.S.I., P.I.C., N.L.Ş., R.M. şi P.Ş. - a declarat că îl cunoaşte pe bărbatul din fotografia de la numărul 4 ca fiind unul dintre clienţii fideli ai barului O. Acesta era însoţit în permanenţă de un alt bărbat, în stare avansată de ebrietate, cei doi obişnuind să aleagă dansatoarele din bar, cu care întreţineau raporturi sexuale pe bani. A mai arătat partea vătămată că o dată s-a deplasat la locuinţa acestuia, împreună cu prietenul său şi o altă dansatoare, întreţinând raporturi sexuale normale şi orale cu prietenul său, în schimbul sumei de 100 euro.

Conform aceluiaşi proces verbal, s-a procedat la citirea datelor de stare civilă ale persoanei reprezentate în fotografia nr. 4, respectiv N.L.Ş.

Declaraţiile părţii vătămate I.Ţ.G.T. sunt confirmate prin depoziţiile martorului N.L.Ş., care, audiat fiind atât în faza de urmărire penală (fila 229 vol. 4 dosar urmărire penală) şi în faza de cercetare judecătorească (fila 207 vol. II dosar rejudecare) a arătat că în cursul lunii aprilie 2004 s-a deplasat la barul „O.” împreună cu un prieten al său pe nume R.. În barul O., a mai arătat martorul, s-a întâlnit cu D., care ere îmbrăcată în ţinută sumară de dansatoare, aceasta venind la masă împreună cu o altă colegă a ei, pe care a prezentat-o tot sub numele de D. Cele două tinere i-au îndemnat să facă consumaţie, respectiv să le dea de băut câte o băutură alcoolică. La un moment dat, a mai arătat martorul, le-a propus celor două fete să plece din bar pentru a întreţine raporturi sexuale. La terminarea consumaţiei au plecat împreună din bar, spre domiciliul martorului N.L.Ş., cu autoturismul proprietate personală, însă pe drum, D. a fost contactată pe telefonul mobil şi nu a mai venit la domiciliul martorului. Împreună cu R., a mai arătat martorul N., au întreţinut raporturi sexuale cu fata care rămăsese cu ei, după care, fiecare dintre ei i-a achitat câte 1.500.000 ROL. Ca urmare a faptului că se afla în relaţii bune cu D., martorul mai susţine că aceasta nu i-a impus o sumă de bani pentru întreţinerea unui raport sexual, iar de atunci nu a mai întâlnit-o.

La data de 05 noiembrie 2004, la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, martorului i s-a prezentat un album foto, reprezentând mai multe dansatoare din barul O., iar la poziţia nr. 40 a recunoscut-o pe D. în persoana martorei P.A. La poziţia 39 din acelaşi album martorul a recunoscut-o pe prietena D. în persoana părţii vătămate S.D.

În faţa instanţei de judecată, la termenul din 01 martie 2010, martorul a menţinut toate declaraţiile date anterior, reiterând în esenţă că a plecat din barul O. cu una dintre dansatoare şi cu un prieten al său pe nume R.C., plătind pentru întreţinerea unui raport sexual aproximativ 2.000.000 ROL.

În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată S.D. (filele 1 - 4 vol. 2 dosar urmărire penală) confirmă declaraţiile martorului N. şi ale părţii vătămate I.Ţ.G.T. Astfel S.D. a declarat că a lucrat în barul O. aproximativ 3 luni, perioadă în care a avut şase clienţi cu care s-a prostituat, aceştia fiind exclusiv străini. O dată a cerut şi de la un client al barului suma de 50 de euro pentru a întreţine un raport sexual, iar când s-a dus la inculpatul S.C., acesta i-a spus: „de ce ai cerut atâta, ca să-mi dai mie 500.000 ROL?”

La rândul său, partea vătămată S.D. a arătat că avea cunoştinţă de existenţa camerei de la etaj, încăpere destinată întreţinerii de raporturi sexuale, a cărei cheie de acces se afla la barmaniţa C., aceasta cunoscând destinaţia camerei. Înafara unui raport sexual pe care partea vătămată S.D. l-a întreţinut cu inculpatul S.C.V., aceasta a mai folosit o singură dată camera, raporturile sexuale cu ceilalţi clienţi fiind întreţinute la hotelurile unde erau cazaţi. În cazul în care banii nu erau lăsaţi inculpatului S.C. la ieşirea din bar, a mai arătat partea vătămată, banii erau lăsaţi la bar barmaniţei C.. Ulterior, inculpatul S. le-a spus că ori de câte ori vor ieşi cu clienţii pentru întreţinerea de raporturi sexuale, banii vor trebui plătiţi nu lui, ci prin achitarea la bar a contravalorii a două băuturi (tot suma de 800.000 ROL la barmaniţa C. În realitate băuturile nu se consumau. De asemenea, cu ocazia aceleiaşi discuţii, inculpatul S. le-a mai adus la cunoştinţă să nu mai folosească pentru întreţinerea de raporturi sexuale camera de etajul imobilului, fiind necesar să iasă cu clienţii afară din bar, la hoteluri sau la locuinţele lor. Toate aceste măsuri impuse, a mai arătat partea vătămată, au fost percepute ca o stare de pericol şi ca urmare a controlului efectuat de poliţie capitalei.

S.D. a mai arătat că inculpatul S.C.V. a angajat în bar şi minore, care de asemenea practicau prostituţia la îndemnul acestuia, acesta trăgând foloase de pe urma practicării prostituţiei.

Declaraţia părţii vătămate S.D. este confirmată prin declaraţiile martorelor D.A.M.; A.N.C. şi A.R.C.

Printre dansatoarele care au activat în intervalul 2002-2004 în Cubul O. s-au aflat minorele C.G., R.D.A., T.A.N. şi A.N.C., cu excepţia minorei T.A.N., toate informându-l pe inculpatul S. despre vârsta lor reală în momentul angajării şi în momentul în care acesta le explica posibilitatea suplimentării veniturilor prin întreţinerea de raporturi sexuale cu clienţii localului. Spre exemplu, din declaraţia martorei R.D.A. (filele 340-348 vol. II dosar urmărire penală) rezultă că aceasta i-a prezentat inculpatului cartea de identitate iar acesta a susţinut iniţial că el nu angajează minore, însă martora a insistat, susţinând că se întreţine singură, motiv pentru care inculpatul a fost de acord să rămână, spunându-i totodată martorei să declare clienţilor sau organelor de poliţie că este majoră. A mai arătat martora că inculpatul i-a spus că poate pleca cu clientul care-i place şi nu contează câţi bani îi cere acestuia pentru a întreţine un raport sexual, însă a adăugat că o parte din suma de bani trebuie să-i revină lui: Inculpatul i-a mai spus martorei să-i dea suma de 800.000 lei de la fiecare client cu care se prostitua, iar dacă aceasta ar fi încasat mai mult de 100 euro sau 100 dolari S.U.A., trebuia să-i dea 1.000.000 ROL.

La aproximativ trei zile de această discuţie, a mai arătat martora, într-una din nopţile în care se afla la program, a fost chemată împreună cu dansatoarea G.P. zisă G. care la data respectivă era şi ea minoră, la masă de doi clienţi. După ce l-au informat pe inculpatul S.C., cele două dansatoare au plecat cu cei doi clienţi până la un camping amenajat în zona Comunei Berceni, unde au întreţinut raporturi sexuale, fără a plăti vreo sumă de bani.

Conform celor susţinute de aceeaşi martoră, în barul respectiv lucrau ca dansatoare şi practicau prostituţia A.M., G., A. şi R., minore la rândul lor.

Din discuţiile purtate cu celelalte dansatoare, martora a aflat despre existenţa camerei de la etajul imobilului, însă nu a utilizat niciodată această cameră, deoarece nu a fost tentată. Din prostituţie a câştigat 2000-3000 euro, dându-i inculpatului S.C. la fiecare ieşire din bar sune cuprinse între 800.000 ROL şi 1.000.000 ROL.

În luna martie 2004, în urma unei descinderi a poliţiei, a mai arătat martora, patronii C. şi A. au strâns toate dansatoarele şi au făcut o şedinţă în care inculpatul S. a afirmat că au existat dansatoare care au afirmat în declaraţiile date faptul că se prostituează iar patronii primeau bani pentru această activitate, atrăgându-le atenţia dansatoarelor „M. Pitica” şi „M. Moldoveanca” că declaraseră adevărul şi le-a mustrat pentru acest lucru. După aceea cei doi patroni au stabilit să nu mai fie folosită camera de la etaj pentru a întreţine raporturi sexuale pe bani cui clienţii ci acestea urmau să se desfăşoare la hotel. De asemenea s-a mai stabilit să nu i se dea banii proveniţi din prostituţie lui C. ci să se lase de către clienţi contravaloarea a trei băuturi alcoolice (cca 1.200.000 lei), care în realitate nu se consumau. În urma acestei şedinţe, a mai arătat martora, inculpatul L.A. a venit la toate dansatoarele cu nişte formulare tipizate, cerându-le să fie semnate.

De asemenea minora T.A.N. i-a spus inculpatului S.C.V., atunci când un bărbat i-a cerut să-l însoţească la u hotel pentru a întreţine raporturi sexuale contra cost că, deoarece era minoră, nu avea acces la camerele de hotel. În aceste împrejurări, a mai arătat martora T.A.N., deşi inculpatul S. a aflat cu certitudine că era minoră, a continuat să-i înlesnească practicarea prostituţiei, lăsând-o să meargă cu bărbaţii pe care îi racola în camera de la etajul clubului.

De asemenea martorul H.Ş., audiat în cursul urmăririi penale a declarat că în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, cât a funcţionat ca agent de pază al clubului O. a observat că patronii acestui club, respectiv inculpaţii L.A. şi S.C. impuseseră o regulă dansatoarelor, acestea fiind obligate să le plătească o taxă de 20% din suma percepută de la clienţi pentru actele sexuale întreţinute cu aceştia. Suma de bani respectivă era înmânată direct inculpatului S.C., dansatoarele recurgând la acest gest pentru a obţine acordul acestuia pentru a părăsi barul. Acelaşi martor a mai arătat că raporturile sexuale ale dansatoarelor cu clienţii aveau loc în diferite hoteluri sau în camera de la etaj a imobilului. De asemene martorul a mai susţinut că patronii barului angajau şi dansatoare minore care totodată practicau prostituţia, făcând referire expresă la A.M. din Slatina (D.A.M.), A.G. din Bucureşti şi R. (A.R.C.)

La rândul ei martora G.I.L., audiată atât în faza de urmărire penală cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, a arătat că l-a auzit pe inculpatul S.C. spunându-le dansatoarelor minore ca, în cazul descinderii poliţiei în bar, acestea să declare lucrătorilor poliţiei că sunt majore.

De asemenea partea vătămată A.N., minoră la data comiterii faptelor deduse judecăţii, a declarat că, fiind angajată în luna martie 2004, ca dansatoare în barul O., de aproximativ 10 ori a plătit comisionul care revenea patronilor din prostituarea ei, iar inculpatului L.A. personal, de două trei ori, atunci când inculpatul S. nu era prezent în club. Ca şi celelalte dansatoare a arătat că, după razia organelor de poliţie nu a mai practicat prostituţia în incinta clubului ci, în afara acestuia, iar banii erau daţi sub forma valorii a două băuturi numitei T.C., de la care primea un bon de casă.

La rândul lor martorii H.N. şi C.M., angajaţi în calitate de supraveghetor şi respectiv paznic, la centrul de primire minori C. au arătat că în luna aprilie 2004, după descinderea organelor de poliţie) inculpatul L.A. s-a prezentat ca o rudă a trei minore (C., A.M. şi o a treia de care nu şi-au amintit), cerându-le să-i faciliteze să vorbească cu acestea într-una din nopţile lunii respective. Aceste aspecte sunt confirmate şi prin declaraţia părţii vătămate A.N. - C., aceasta susţinând că într-una dintre nopţi a venit inculpatul L.A. şi i-a spus în prezenţa martorei D.A.M. să aibă grijă ce va declara la parchet, încercând să-i dea suma de 500.000 lei, după ce în prealabil a chestionat-o cu privire la declaraţiile date deja în momentul depistării.

De asemenea martora D.M., de asemenea dansatoare în Clubul O., a susţinut că aproape 15 dansatoare practicau prostituţia, trei dintre acestea fiind minore. Conform depoziţiei date de aceeaşi martoră, dacă inculpatul S. lipsea o perioadă de timp, aceşti bani erau strânşi de celălalt patron L.A., sau, fata de la bar, C.. Atât L.A. cât şi C., a mai arătat martora D.M., ştiau că aceşti bani provin de pe urma practicării prostituţiei de către dansatoare.

Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul S.C.V. a manifestat o poziţie procesuală cooperantă, declarând la data de 07 noiembrie 2005 (filele 217 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală) că R.M. nu era şoferul clubului O. şi nici al lui L.A., fiind o cunoştinţă mai veche a lui L.A., având anterior mai multe fete care se prostituau pentru el în club. În mod cert R.M. era omul de încredere al inculpatului D.S., zis F., a mai arătat inculpatul S.C.V., deoarece a afirmat în club că D. este mult prea sus, are multe afaceri iar dacă patronii Clubului O. ar avea probleme cu clienţi turbulenţi sau cu alte persoane din lumea interlopă i se poate solicita sprijinul. De asemenea, a mai susţinut inculpatul S., D.S., zis F. îl suna pe R.M. ca să-l anunţe că vine în club. Stând la intrarea în club, inculpatul R. vedea cu cine pleacă fiecare dansatoare şi când se întoarce, le ducea cu maşina în locuinţele închiriate special în acest scop. Şi cu privire la activitatea inculpatului M.I., S.C. a declarat că era proxenet, că avea o fată care se prostitua pentru el şi se numea M.V.. De asemenea a mai arătat că L.A. era prieten cu D.S., acesta din urmă impunând barului o taxă de protecţie lunară de 300 dolari S.U.A. Inculpatul S. a mai susţinut că nu a avut cunoştinţă iniţial de nici o fată care era minoră şi dansa în clubul O., bănuind acest lucru în două situaţii cu privire la C. şi la prietena acesteia, dar, fiind vorba de o chestiune de ordin administrativ, l-a solicitat pe L.A. să facă verificări, iar acesta i-a spus inculpatei I.A. să facă verificări.

Cu referire la T.C., a mai arătat că aceasta avea calitatea de barman, fiind persoana de încredere a inculpatului L.A., luând banii de la acele dansatoare care doreau să iasă împreună cu un client spre sfârşitul programului şi întocmind î schimb o notă de plată. Conform declaraţiilor date de inculpatul S., procedeul era următorul: în situaţia în care o dansatoare pleca şi nu îşi îndeplinea norma de două băuturi comandate de către client, dacă dorea să iasă din club, cu diverse motivări, însoţită de un client, lăsa sumele arătate mai sus şi care însemnau 300.000 ROL - 350.000 ROL pentru un cocktail la bar. T.C. aduna banii şi-i dădea dimineaţa lui L.A.. Contravaloarea unui coctail era plătită de către clientul care dorea să iasă cu dansatoarea, dacă aceasta avusese în programul ei un client care comandase deja o băutură. Dacă se comandau de către clienţii dansatoarei, cele două băuturi sau una mai scumpă de circa 700.000 lei, atunci clientul, când ieşea cu dansatoarea din club nu mai plătea nimic iar dansatoarea îşi lua 20% din băutura respectivă. A mai arătat inculpatul S. că a acceptat în anturajul clubului persoane ca R.M. şi M.I., deoarece i-a găsit în club la venirea sa, „făceau parte din decorul clubului, împreună cu F.”. L.A. a impus regula clubului, în sensul acceptării prezenţei acestora, deoarece ar fi ferit barul de neplăcerile cu lumea interlopă. În măsura în care ar fi renunţat şi ar fi părăsit clubul O., a mai arătat inculpatul S.C., ar fi pierdut toată suma de bani investită acolo, circa 16.000 euro şi i-ar fi fost teamă pentru viaţa sa.

Prin urmare, mijloacele de probă administrate demonstrează implicarea inculpatului S.C.V. în activitatea infracţională care se derula în cadrul Clubului O., rezultând că a recrutat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către dansatoarele Clubului de noapte „O.”. Faptul că inculpatul s-ar fi ocupat de partea artistică iar inculpatul L.A. de partea administrativă nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere, în condiţiile în care din declaraţiile celorlalte persoane implicate în activitatea infracţională rezultă cu certitudine că inculpatul le-a precizat clar dansatoarelor că pot obţine sume de bani din practicarea prostituţiei, afirmând în prezenţa unor consumatori de la barul respectiv că pot întreţine relaţii sexuale cu dansatoarele din local. De asemenea depoziţiile martorilor, astfel cum au fost mai sus analizate demonstrează că inculpatul S. a pretins o parte din suma cu care dansatoarele din bar erau remunerate de clienţii care doreau să întreţină raporturi sexuale.

În egală măsură instanţa va reţine că mijloacele de probă au demonstrat că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 inculpatul S. a recrutat în vederea exploatării în cadrul aceluiaşi bar mai multe dansatoare minore - D.A.M., A.N.C. şi A.R.C., inculpatul având cu certitudine cunoştinţă că acestea sunt minore şi spunându-le să declare clienţilor sau organelor de poliţie că sunt majore. Apărările inculpatului S., conform cu care avea cunoştinţă de faptul că un contract individual de muncă se poate încheia începând cu vârsta de 15 ani nu pot fi reţinute şi nu au relevanţă în cauză, nefiind vorba de încheierea unui contract având ca obiect prestarea unei activităţi licite, ci, dimpotrivă de organizarea unei activităţi infracţionale.

În drept, faptele inculpatului S.C.V., constând în aceea că în perioada cuprinsă între toamna anului 2002 - mai 2004 a recrutat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către dansatoarele Clubului de noapte „O.” întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat constând în aceea că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 inculpatul S. a recrutat în vederea exploatării în cadrul aceluiaşi bar mai multe dansatoare minore - D.A.M., A.N.C. şi A.R.C., inculpatul având cu certitudine cunoştinţă că acestea sunt minore întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) fiind incident alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 în redactarea de la data de comiterii faptelor deduse judecăţii.

Sub aspectul cererii de schimbare a încadrării juridice formulate cu ocazia primului ciclu procesual, prin apărător, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.C.V., din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen., instanţa va reţine în primul rând că, deşi apărătorul din oficiu nu a mai pus în discuţie această apărare, faţă de faptul că a existat o asemenea cerere cu ocazia primului ciclu procesul, este necesară analizarea acesteia pentru garantarea dreptului la apărare, precum şi a dreptului la un proces echitabil. În condiţiile în care nu a existat o cerere expresă cu ocazia prezentei judecăţi, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei, instanţa va reţine că garanţiile procedurale prevăzute de art. 334 C. proc. pen., avute în vedere de instanţa iniţial sesizată, subzistă şi în prezent. De altfel în condiţiile în care inculpatul S.C.V. nu a putut fi depistat la o adresă cunoscută în ţară iar apărarea nu a propus o cerere de schimbare a încadrării juridice, acordarea unui nou termen pentru pregătirea apărării sub aspectul altei încadrări juridice nu s-ar fi justificat în cauză.

Cu referire la fondul cererii de schimbare a încadrării juridice, instanţa va reţine că Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane incriminează în diferite forme, faptele privind traficul de persoane în scopul exploatării acestora. Legea nu impune însă ca exploatarea persoanelor traficate să se fie realizat în fapt, acesta fiind cerută numai ca scop urmărit de făptuitor. Prin urmare infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) al Legii nr. 678/2001 are autonomie, indiferent de incriminarea prin alte acte normative, a faptei de exploatare a persoanelor. Astfel, în cazul în care exploatarea persoanelor traficate, în speţă persoane minore, îmbracă forma unei infracţiuni, cum este aceea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., sunt îndeplinite condiţiile existenţei concursului de infracţiuni.

De altfel, prin Decizia nr. 16 din 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă. Drept urmare, se mai arată în considerentele deciziei menţionate, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. In cazul în care o persoana, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen. In situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001. In cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la pct. 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

În cauză, având în vedere modalităţile de acţiune folosite de inculpatul S.C.V., astfel cum au fost anterior analizate, în mod corect s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei un concurs între infracţiunea de proxenetism în formă continuată şi infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 13 al Legii nr. 678/2001. Conform mijloacelor de probă administrate, în cauză s-a demonstrat primirea de către inculpatul S.C.V. a unor persoane minore, cunoscând cu certitudine vârsta acestora, precum şi faptul că acelaşi inculpat a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul S.C.V., prin apărător, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen.

2. Cu privire la inculpatul L.A.

În baza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa va reţine că în intervalul martie 2002- martie 2004, în calitate de asociat al clubului de noapte „O.” a recrutat şi îndemnat dansatoarele care au lucrat, fără fi angajate cu contract de muncă în cadrul clubului, să se prostitueze la îndemnul său şi al inculpatului S.C.V., acestea practicând prostituţia în incinta barului, într-o cameră amplasată la etajul imobilului. Cheia de acces în această cameră o primea fiecare dansatoare la inculpatul S.C., L.A. sau, în cazul în care aceştia ar fi lipsit de la inculpata D. (fostă) T.M.C.. Clientul amator de asemenea raporturi plătea o sumă de aproximativ 100 dolari S.U.A., din care inculpatul L.A., alături de inculpatul S. percepeau în avans 30%, 20% sau chiar 10%.

Conform celor arătate la punctul precedent, dansatoarele îi însoţeau pe clienţi şi în afara clubului, unde întreţineau raporturi sexuale cu aceştia, fie la hotel, fie la locuinţele lor.

Din investigaţiile efectuate în cursul urmăririi penale a rezultat că dansatoarele clubului de noapte „O.” se deplasau la diferite hoteluri de lux din Bucureşti cu scopul de a întreţine raporturi sexuale cu cetăţenii cazaţi la aceste unităţi, fiind vorba cu precădere de cetăţeni străini.

Edificatoare sunt în acest sens adresele emise de Hotel Intercontinental SA, prin care s-a comunicat faptul că martora I.T. l-a vizitat pe cetăţeanul englez B.W. la data de 26 februarie 2004, între orele 0.30 - 01.00, pe cetăţeanul italian A.L. la data de 06 martie 2004, pe numitul C.M. la data de 09 martie 2004, pe cetăţeanul italian G.M. la data de 22 martie 2004, precum şi pe cetăţeanul elveţian T.A. la data de 31 martie 2004.

Din relaţiile furnizate de aceeaşi unitate hotelieră rezultă că şi martorele B.Z.M., Z.J.M.; M.V.N., M.V.A., G.F. şi M.I.N. au vizitat cetăţeni străini cazaţi în hotel.

Relaţiile scrise comunicate de hotelul A.P.H. demonstrează că martorele I.T., E.D. şi G.G.C. au efectuat vizite î cursul nopţii la diverşi clienţi ai hotelului.

Hotelul LIDO a comunicat prin intermediul relaţiilor scrise că martorele B.Z.M., I.T., M.I.N., P.A., R.L.D. şi R.S.I. au efectuat vizite la diferiţi cetăţeni străini în intervalul 30 ianuarie 2003 - 14 iulie 2004.

Din verificările efectuate a mai rezultat că martorele C.A., Ş.N., B.E., I.A.A., P.T. şi M.V.A. au vizitat diferite persoane de sex masculin cazate la Hotel C. în perioada 23 - 24 martie 2003 şi în noaptea de 18 mai 2003. De asemenea s-a mai stabilit că martorele G.G.C., P.C.L. şi I.T. au frecventat în cursul anului 2003 hotelul, iar martora M.I.A. a efectuat la data de 05 august 2004 o vizită la hotelul P. la un cetăţean american.

În ipoteza în care dansatoarea întreţinea raporturi sexuale cu clienţii într-una din camerele clubului, din suma de bani astfel obţinută remitea patronilor sume cuprinse între 900.000 şi 1000.000 ROL, iar în cazul în care raportul sexual se consuma înafara localului, dar cu clienţi racolaţi în incinta barului, suma care revenea patronilor era de 700.000 lei.

Conform celor precizate şi la punctul 1, acest procedeu a fost folosit de inculpaţi până la data de 12 martie 2004, respectiv până când Clubul „O.”a fost verificat de Serviciul de Investigaţii Criminale din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

După descinderea organelor de poliţie, patronii clubului au schimbat modalitatea de percepere a comisionului practicat, în sensul că, înainte ca dansatoarea respectivă să întreţină relaţiile sexuale cu clientul amator, acesta plătea contravaloarea a două băuturi alcoolice la barul localului, respectiv suma de 800.000 - 900.000 lei. Din mijloacele de probă a mai rezultat că aceşti bani îi încasa inculpata D. (fostă T.) C., aceasta având sarcina de a nota într-un caier separat sumele reprezentând comisioanele provenite din practicarea prostituţiei.

Conform celor menţionate la punctul 1 al considerentelor, din declaraţiile martorelor C.G., T.A., S.D., S.Ş., V.L., C.A., D.A.I., R.D.A., Z.J., A.N.C., P.A. şi C.I. rezultă că, la momentul angajării, inculpatul S.C. le vorbea despre posibilitatea suplimentării veniturilor prin practicarea prostituţiei cu diferiţi clienţi ai localului, scop în care pot folosi camera situată la etajul superior, urmând să îi achite suma de 20% sau 10% din tariful încasat.

Din depoziţiile martorilor mai rezultă că instruirea era făcută de inculpatul S.C.V., însă inculpatul L.A. era implicat în activitatea de proxenetism care se desfăşura în cadrul clubului, chiar dacă atribuţiile sale erau cantonate la un alt segment de activitate decât programul artistic. Din actele şi lucrările dosarului mai rezultă că după descinderea organelor de poliţie la sediul clubului din luna martie 2004, perceperea comisionului care rezulta practicarea prostituţiei se făcea de către inculpata D. C., barman al clubului, având alte atribuţii decât acelea ale dansatoarelor.

Prezenţa permanentă a inculpatului L.A. în clubul O. rezultă şi din depoziţiile martorelor S.Ş., G.D.F., D.A.M. şi C.A., precum şi din declaraţia părţii vătămate minore A.N.C., aceasta renunţând la calitatea de parte vătămată, dorind să fie audiată doar ca martor. Din declaraţia martorei A.N.C. (filele 20-24 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că aceasta a fost angajată ca dansatoare în clubul O., iar după aproximativ două săptămâni de la angajare, constatând că din dans şi din consumaţia cu clienţii nu câştigă destui bani, a hotărât să se prostitueze. „În prima fază celelalte fete s-au ferit de mine, a mai arătat martora, ulterior am văzut pe marea majoritate dintre ele dându-i banii proveniţi din prostituarea lor, domnului C.. Cel de-al doilea patron al barului, domnul A., cunoştea faptul că noi ne prostituăm, văzând că noi ieşim din bar cu clienţii în timpul programului pentru a întreţine raporturi sexuale şi totodată vedea cum clienţii se duc cu clienţii în cameră pentru acelaşi motiv. În cazul în care domnul C. nu era în bar, a mai susţinut aceeaşi martoră, mergeam şi-i dădeam banii, domnului A.. Eu personal dându-i de 2-3 ori banii proveniţi din prostituarea mea, mai ales când luam sumele de bani de la clienţi în valută şi schimbam la el în lei, el restituindu-mi suma de bani, după ce îşi oprea suma de 750.000 lei conform legii barului.”

După razia din luna martie 2004, a mai arătat martora, dansatoarele au fost conduse le sediul poliţiei, iar aici s-a procedat la audierea lor, martora A. susţinând că lucrează de puţin timp şi că nu practică prostituţia. După aceste audieri, a mai arătat martora, toate dansatoarele au fost duse la clubul O., iar inculpatul S.C. le-a întrebat ce anume scriseseră în declaraţii. „A doua seară, a mai arătat martora, când am revenit la program, C. şi A. ne-au strâns pe toate dansatoarele, iar C. le-a atras atenţia dansatoarelor M.P., N. şi M. că au scris adevărul.” Cu ocazia aceleiaşi discuţii, a mai arătat martora, „A. ne-a spus că din momentul de faţă, nu se va mai folosi camera de deasupra barului pentru a întreţine raporturi sexuale pe bani cu clienţii. Ideea a fost preluată de C. car totodată a spus că nu se vor mai da bani proveniţi din prostituarea noastră în mâna patronilor ci se va lăsa la bar suma de 800.000 lei, care reprezenta contravaloarea a două cocteiluri, care în realitate nu se consumau”.

Implicarea inculpatului L.A. în activitatea infracţională este demonstrată cu certitudine prin declaraţia dată de martora A.N.C. la data de 06 decembrie 2004 (filele 17-18 vol. 3 dosar urmărire penală). Conform aceleiaşi declaraţii rezultă că în noaptea de 23/ 24 aprilie 2004, martora a fost depistată în incinta barului O., unde lucra ca dansatoare, cu ocazia unei razii efectuate de lucrătorii parchetului în colaborare cu Jandarmeria Română. Martora a fost condusă la sediul parchetului, unde a fost audiată, iar în ziua de 24 aprilie 2004, din dispoziţia procurorului a fost internată în centrul de primire C. pe o durată de 30 de zile, alături de D.A.M. şi Alexe R., depistate şi ele în incinta barului O.. După circa două săptămâni de la data internării, a mai arătat martora A.N.C., într-o noapte a fost anunţată de gardianul public care asigura paza în respectivul centru, să coboare la intrare deoarece este căutată de un bărbat. La uşa de intrare, a mai arătat martora, în timp ce se afla alături de D.A.M., au fost întâmpinate de domnul A., unul dintre patronii barului O.. Acesta s-a arătat foarte rezervat în limbaj şi a intrat în vorbă cu martora, spunându-i acesteia că, alături de celelalte fete, va fi pusă curând în libertate. „La un moment dat, a mai arătat martora, L.A. mi-a oferit o bancnotă de 500.000 de lei, atenţionându-mă să am grijă ce vorbesc la parchet când voi fi audiată, după ce în prealabil m-a întrebat ce declaraţii am dat. Eu am răspuns că voi avea grijă”, a mai arătat martora.

Existenţa întâlnirii dintre martoră şi inculpat este demonstrat şi prin declaraţiile martorei D.A.M., dar şi prin cele afirmate de martorul C.M. (filele 187-188 vol. 4 dosar urmărire penală). Conform depoziţiilor date de acest martor, de profesie paznic la Centrul de Primire C. rezultă că în luna aprilie 2004 la acest centru au fost primite trei tinere, dintre care una se nume A.M., acestea fiind cercetate pentru infracţiunea de prostituţie. În jurul orelor 22.30 - 23.00, a mai arătat martorul, s-a prezentat la punctul de acces în instituţie un bărbat cu vârsta de 45-50 de ani, de statură medie, cu început de calviţie, care i-a cerut martorului să-i permită accesul în centrul de minori şi să-i faciliteze posibilitatea de a lua legătura cu cele trei minore cercetate pentru prostituţie. La insistenţele repetate ale acelui bărbat, a mai arătat martorul, l-a informat despre această solicitare pe martorul H.N., care era de serviciu, fiind deci competent să dispună. În cele din urmă, H.N. a acceptat accesul în instituţie, bărbatul fiind condus în clubul centrului de minori, loc în care cele trei fete în cauză au fost aduse de H.N. şi puse în legătură cu bărbatul respectiv. După punerea acestora în contact cu bărbatul respectiv, martorii C.M. şi H.N. aşteptând pe un hol, fără a asista la discuţia respectivă.

Participarea inculpatului L.A. la ansamblul activităţilor infracţionale care se derulau sub paravanul clubului O. este demonstrată şi prin depoziţiile martorei V.L., aceasta susţinând că „instructajul” în club i-a fost făcut de inculpatul L., acesta spunându-i că nu-i va încheia contract de muncă, ea trebuind să danseze la mesele clienţilor când era solicitată de aceştia şi să intre în conversaţie cu ei pentru a-i determina să consume băuturi alcoolice. A mai arătat martora în declaraţiile date în faza de urmărire penală că „tot A. mi-a mai precizat că urma să întreţin şi relaţii sexuale contra cost cu clienţii care îmi solicitau acest lucru, sens în care sumele pe care trebuia să le pretind de la aceştia trebuia să fie de minimum 100 dolari S.U.A.”, inculpatul L. pretinzând o cotă de 500.000 lei din banii pe care martora îi încasa de la bărbaţii cu care întreţinea raporturi sexuale. „O parte dintre clienţi îmi cereau să întreţin raporturi sexuale, a mai arătat martora, iar după ce negociam preţul, în anumite situaţii, raporturile sexuale aveau loc în camera de la etajul clubului, iar în alte cazuri mergeam cu aceştia la alte locaţii, în afara barului. De fiecare dată plăteam în mod direct lui L.A. suma de 500.000 lei, conform înţelegerii iniţiale, din sumele pe care le încasam de la fiecare bărbat”, a mai arătat martora în declaraţiile date în faza de urmărire penală (filele 288-292 vol. 3 dosar urmărire penală). Conform depoziţiei aceleiaşi martore, la un interval scurt de timp, prin intermediul inculpatului L.A., l-a cunoscut şi pe inculpatul S., cel de-al doilea patron al barului, inculpatul L. spunându-i martorei că, în cazul absenţei sale, comisionul provenit din practicarea prostituţiei trebuia plătit lui S. În lipsa ambilor patroni, a mai arătat martora, comisioanele erau plătite de fiecare dată acestora, prin intermediul barmaniţelor care se aflau de serviciu, pe nume C. (D., fostă T.) şi A. „La fel ca şi mine, a mai arătat martora, am constatat că procedau şi celelalte dansatoare care practicau prostituţia în club.

În condiţiile unui asemenea probatoriu, apărările formulate de inculpatul L.A., conform cu care nu ar fi participat la activitatea infracţională care se desfăşura în bar, nu pot fi primite, având în vedere declaraţiile la care s-a făcut referire mai sus, recunoaşterile după planşe foto ale dansatoarelor, ale martorei M.V., ale martorului H.Ş., de profesie paznic în clubul O., ale confruntărilor dintre dansatoare şi cei doi patroni ai barului.

Spre exemplu şi martorul H.Ş. a declarat constant că în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, cât a funcţionat ca agent de pază al clubului O., a observat că cei doi inculpaţi, patronii L. şi S. impuseseră o regulă dansatoarelor, acestea fiind obligate să le plătească o taxă de 20% din suma percepută de la clienţi prin practicarea prostituţiei.

Dansatoarele din barul O. aveau cunoştinţă de faptul că cei doi patroni angajau minore, martora G.I.L. afirmând şi ea că l-a auzit pe inculpatul S. spunându-le dansatoarelor minore ca, în cazul descinderii poliţiei în bar, acestea să le declare poliţiştilor că sunt majore. Cunoaşterea de către inculpatul L.A. a faptului că în bar erau angajate şi minore este demonstrat de demersul acestuia de a se deplasa la un centru de primire pentru minori şi de a lua legătura cu cele trei minore internate acolo, la care s-a făcut referire în depoziţiile martorilor C.M.; D.A.M.

Faptul că inculpatul L.A. a avut în cadrul activităţii infracţionale o poziţie mai puţin perceptibilă pentru persoanele care frecventau barul respectiv nu înseamnă că acesta nu a efectuat acele activităţi care se circumscriu elementului material laturii obiective specific infracţiunii de proxenetism. Este extrem de edificatoare în acest sens depoziţia martorei P.A., aceasta precizând faptul că la o săptămână de la angajarea sa în barul O., respectiv la finalul anului 2003, a decis să practice prostituţia, împrejurare în care inculpatul S.C. i-a relatat că la etajul clădirii se află o cameră care poate fi folosită pentru întreţinerea de relaţii sexuale cu clienţii amatori. Banii obţinuţi în urma practicării prostituţiei reveneau inculpatului S.C. dar şi inculpatului L.A.. A mai precizat martora că: „i-am dat bai şi celui de-al doilea patron al barului, respectiv domnului A. Ţin minte că o dată m-am dus la domnul A. care dormea pe o canapea lângă bar, l-am trezit şi i-am dat, după câte îmi amintesc suma de 1000.000 ROL. Dânsul i-a băgat în buzunar, fără a spune nimic şi s-a culcat la loc. Domnul A., a mai arătat martora, cunoştea că noi, dansatoarele din bar ne prostituam cu clienţii, pentru că, fiind în bar în fiecare seară, ne vedea când ne urcam cu bărbaţi în camera de la etaj pentru a întreţine raporturi sexuale şi ne vedea când plecam din bar cu clienţii în timpul programului”.

Poziţia martorei a fost susţinută şi cu ocazia confruntării între aceasta şi inculpaţii S.C. şi L.A., relativ la practicarea prostituţiei la îndemnul primului inculpat. Cu ocazia aceleiaşi confruntări inculpatul S.C. a precizat că nu are cunoştinţă ca martora să fi fost titulara unui contract de muncă în clubul O., întrucât acest lucru trebuia cunoscut de administratorul clubului, respectiv de inculpatul L.A.. În cadrul confruntării dintre inculpatul L.A. şi martora P.A., a rezultat că martora i-a remis banii inculpatului L., după ce I.A. a sfătuit-o pe martoră să-i dea inculpatului suma de 800.000 ROL, bani proveniţi din practicarea prostituţiei.

În urma descinderii organelor de poliţie în localul Clubului O., la data de 12 martie 2004, a fost audiată şi martora D.M., dansatoare în cadrul Clubului O., aceasta declarând că aproape 15 dansatoare practicau prostituţia, trei dintre ele fiind minore. „Dacă se întâmpla ca inculpatului S. să lipsească o perioadă de timp, a mai arătat martora, banii erau strânşi de celălalt patron, L.A. sau de fata de la bar, C. Arăt în continuare că atât L.A. cât şi C. ştiau că aceşti bani provin de pe urma practicării prostituţiei de către dansatoare”

Implicare inculpatului L.A. în activitatea infracţională este demonstrabilă şi prin depoziţiile martorului V.R.G., din declaraţiile date de acesta în cursul urmăririi penale rezultând că: „ de la D.S., zis F., pe timpul discuţiilor avute cu el, atunci când l-am întrebat dacă are fete, am aflat că şi inculpaţii S.C.V. şi L.A., ambii asociaţi ai barului O. au fiecare echipa lor de fete şi m-a avertizat să nu iau femei de la ei doi, întrucât acestea sunt mai scumpe, adică percep un preţ mai mare pentru a întreţine raporturi sexuale cu doritorii.”

Audiat la data de 17 decembrie 2004, acelaşi martor a susţinut că activitatea de prostituţie din club era coordonată de S.C.V., L.A. şi D.S. zis F., aceştia având rolul de lideri ai grupului de persoane în cadrul căruia activau, în sensul că ţineau evidenţa exactă a fiecărei dansatoare cu privire la numărul de bărbaţi pe care acestea îl racolau din rândul clienţilor barului, tot ei punându-le la dispoziţie şi o încăpere în cadrul barului unde întreţineau raporturi sexuale contra cost sume din care fiecare dintre ei îşi încasau anumite procente, reprezentând comisioanele.

Depoziţiile martorului V.R.C. sunt confirmate prin cele declarate de martora C.A.I., acesta afirmând că la început inculpatul S.C.V. i-a spus în mod explicit că ar fi bine să practice prostituţia şi în club, respectiv să racoleze bărbaţi din rândul clienţilor cu care să întreţină raporturi sexuale contra cost, spunându-i textual martorei: „dacă nu faci asta, nu trăieşti.” Ulterior martora mai susţine că a acceptat să practice prostituţia în intervalul 2002 - februarie 2004, cu o întrerupere pentru o perioadă scurtă, când a fost plecată în Italia. În toată această perioadă a obişnuit să racoleze bărbaţi din club, a mai arătat martora, cu care a întreţinut raporturi sexuale contra sumei de minim 100 dolari S.U.A., în camera situată la etajul clădirii şi pe care inculpaţii S.C. şi L.A. o puneau fetelor la dispoziţie pentru acest lucru. „Atunci când urcam la etaj cu clientul pentru motivul arătat, mergeam la S.C., iar în lipsa acestuia la L.A. sau la o barmaniţă pe nume „C.” care îmi dădea cheia de la uşa de acces. După consumarea fiecărui raport sexual eu încasam banii de la client şi de fiecare dată din aceste sume îi plăteam personal lui S.C.V. iar în lipsa acestuia lui L.A. comisionul de 10%”.

Martora C.G. a arătat în depoziţia sa de la 17 martie 2005 că în anul 2003 s-a angajat la Clubul „O.” ca dansatoare, dar, după câteva zile inculpaţii S.C.V. şi L.A. i-au spus că ar fi mai bine pentru ea, dacă ar fi de acord să practice prostituţia, „întrucât şi celelalte dansatoare din club făceau acest lucru”. Cei doi inculpaţi, a mai susţinut martora, i-au spus că poate întreţine relaţii sexuale cu clienţii în nişte camere situate la etaj. Martora mai susţine că i-ar fi refuzat pe cei doi inculpaţi, însă, cu toate acestea, au lăsat-o să lucreze ca dansatoare, deoarece le aducea beneficii din consumaţie.

La rândul lor, martorele S.Ş. şi M.I.N. au făcut referire clară la implicarea inculpatului L.A. în activităţile infracţionale care se derulau în incinta clubului de noapte „O.”. Astfel, din depoziţiile date de martora M.I.N. rezultă că „până la sosirea lui C., fiecare dansatoare plătea lui S. din sumele pe care la încasau din activitatea de prostituţie un comision de 20% pe care îl împărţea în mod egal cu A.. După sosirea lui C., a mai arătat martora, aceste comisioane erau plătite în mod direct lui C., în acest mod procedând şi eu. După aproximativ două săptămâni de la momentul în care am început activitatea în Clubul O., am fost contactată de M., care mi-a cerut să practic prostituţia sub controlul său, sens în care mi-a spus că îmi va asigura protecţie şi găzduire pentru care urma să îi plătesc un comision de 50% din sumele pe care eu le încasam în urma practicării prostituţiei. Menţionez că acest comision de 50% era exclusiv celui de 20% pe care îl plăteam din aceleaşi sume patronilor clubului” A mai arătat martora că până la sosirea lui C. în club, procentul de 20% era plătit lui A., prin intermediul S. După ce a acceptat să practice prostituţia sub controlul lui M., a mai arătat martora M.I.N., acesta obişnuia să vină în fiecare noapte în club, unde de fiecare dată stătea la aceeaşi masă în compania lui C. şi A., aspect care sugera existenţa unei înţelegeri în modul de coordonare a activităţii din bar. Referitor la A., a mai arătat martora, acesta avea o poziţie mai discretă cu privire la activitatea de prostituţie care se desfăşura în club, însă, a mai arătat martora „nu am nici un dubiu de faptul că între acesta, celălalt patron şi respectiv M. exista o înţelegere cu privire la coordonarea acestei activităţi”.

La rândul său martora S.Ş. a susţinut în cursul urmăririi penale (filele 320 - 325 vol. II dosar urmărire penală) că încăperea amplasată la etajul imobilului era pusă la dispoziţia dansatoarelor care doreau să întreţină raporturi sexuale cu clienţii de către patronii clubului - S.C. şi L.A.. Referitor la acest aspect, a mai susţinut martora, atât S.C. cât şi L.A. aveau cunoştinţă câţi bărbaţi racola din rândul clienţilor fiecare dansatoare, cu care apoi întreţineau raporturi sexuale contra cost în acea încăpere, întrucât aceştia stăteau de regulă în fiecare noapte pe holul care conducea la acea cameră”.

Conform celor expuse mai sus, martora M.V.A. a susţinut în cursul urmăririi penale că inculpatul S.C. împreună cu celelalte persoane care făceau parte din grupul arătat, monitorizau fiecare fată, în sensul că ştia câţi bărbaţi racola fiecare dansatoare şi sumele de bani încasate de la aceştia, în fiecare dimineaţă la terminarea programului plătind acestuia 20% din sumele încasate. În situaţia în care S.C. nu se afla în club, mai susţine martora, sumele de bani erau plătite inculpatei D. (fostă T.) C., care la rândul ei le preda inculpatului S..

Relevante sunt şi depoziţiile martorei B.N., aceasta susţinând atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească că în a nul 1999 s-a angajat ca dansatoare la un cabaret al cărui patron era inculpatul S.C.V. Ulterior la solicitarea acestuia s-a angajat la Clubul O., unde a observat că o parte a colegelor sale întreţineau contra cost relaţii sexuale cu clienţii localului, activitatea fiind coordonată de inculpatul S.C.V. Cu privire la inculpatul L.A., a mai arătat martora B.N., acesta avea un rol mai discret în coordonarea activităţii de prostituţie, însă a mai arătat martora, „am convingerea că între acesta şi C. existau înţelegeri cu privire la coordonarea acestei activităţi.”

În cauză a fost audiat şi martorul cu identitate protejată Z.I., acesta afirmând prin depoziţia sa dată în faza de urmărire penală la data de 05 octombrie 2005 că îl cunoaşte de mai mult timp pe inculpatul D.S., acesta având în Clubul O. trei dansatoare care se prostituau pentru el. La termenul din data de 01 februarie 2010, martorul cu identitate protejată a mai declarat că îl cunoaşte şi pe inculpatul L.A., iar acesta, împreună cu inculpatul S.C.V. susţineau că percep o cotă parte din sumele pe care dansatoarele le percepeau de la clienţii cu care întreţineau raporturi sexuale.

Edificatoare asupra participării inculpatului L.A. la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat, este şi depoziţia martorei G.D.F., aceasta precizând că a fost angajată ca dansatoare în Clubul „O.” de inculpatul S.C.V., observând că majoritatea dansatoarelor se prostituau. După aproximativ două săptămâni, a mai arătat martora, având în vedere situaţia financiară precară în care se afla, s-a hotărât să iasă cu clienţii pentru a practica raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani, alegând clienţii după criteriul intelectual cât şi fizic. În ceea ce-l priveşte pe cel de-al doilea patron, respectiv pe inculpatul L.A., şi acesta cunoştea faptul că dansatoarele din bar se prostituau cu clienţii, aceasta şi datorită faptului că obişnuia să stea sus la intrarea în bar, văzând în permanenţă cum dansatoarele părăseau barul în timpul programului, pentru a se prostitua cu clienţii. În cazul în care inculpatul S. nu se afla în bar, a mai arătat martora, se adresa inculpatului L. cerându-i acestuia permisiunea să părăsească barul, obişnuindu-i să-i spună şi cu care clienţi iese precum şi suma de bani pe care urma să o perceapă. „În unele cazuri, mai arată martora, domnii patroni S. şi L., dar în cazul meu mai ales primul refuza să ne dea drumul să mergem cu anumiţi clienţi, cunoscuţi ca violenţi sau rău platnici. De asemenea, din câte am văzut eu, cheia de deasupra barului, unde se mergea cu clienţii pentru întreţinerea de raporturi sexuale pe bani, stătea la domnul L. sau la bodyguard care ne-o dădea de câte ori aveam nevoie împreună cu prezervative, contra sumei de 50.000 lei, în cazul în care aveam nevoie. Am tras concluzia, mai susţine martora, că domnii S. şi L. sunt proxeneţi dar nu voiau să fie implicaţi direct în această activitate”.

Prin urmare, deşi inculpatul L.A. a negat constant implicarea sa în activitatea infracţională derulată în club, mijloacele de probă administrate demonstrează cu certitudine implicarea acestuia în activitatea de îndemn, înlesnire şi tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către dansatoarele din cadrul clubului de noapte „O.”. Martorele care au lucrat ca dansatoare în localul respectiv susţin ipoteza conform căreia inculpatul percepea împreună cu celălalt inculpat sume de bani din sumele obţinute în urma practicării prostituţiei de către dansatoare.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, instanţa va reţine că infracţiunea de proxenetism, reglementat de art. 329 alin. (1) C. pen., constă în una din acţiunile de îndemnare, înlesnire sau de tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană. Îndemnul la prostituţie presupune o incitare, o trezire a interesului unei persoane pentru ca aceasta să practice prostituţia. Este vorba deci, de încurajare sau de convingerea unei persoane ca să practice prostituţia.

Tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei înseamnă obţinerea de profituri, avantaje materiale de orice natură de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

În speţă, inculpatul a comis infracţiunea de proxenetism în cele două variante reglementate de art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv prin îndemnul la prostituţie şi prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

În conţinutul notelor scrise depuse la dosar, inculpatul L.A., prin apărător, a arătat în esenţă că, în privinţa conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 329 C. pen., există o cerinţă esenţială, care presupune existenţa unei legături obiective între oricare dinte acţiunile descrise în art. 329 C. pen. şi practicarea prostituţiei de către o persoană. Conform celor stabilite în literatura de specialitate, se mai arată în notele scrise, fără a această legătură a acţiunii cu infracţiunea de prostituţie, nu poate exista elementul material al proxenetismului. Astfel, în cazul îndemnului, se cere ca acesta să fie un îndemn la prostituţie. Dacă îndemnul s-ar referi la un simplu raport sexual dezinteresat sau chiar la raporturi interesate însă cu aceeaşi persoană, el nu va constitui elementul material al proxenetismului. Aceeaşi cerinţă priveşte şi cazul acţiunii de înlesnire care se referă la practicarea prostituţiei. Cât priveşte acţiunea de tragere de foloase, se cere explicit ca acestea să fie trase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană. Dacă foloasele nu ar avea ca sursă practicarea prostituţiei, ci o altă activitate, chiar ilicită a persoanei de la care sunt obţinute, acţiunea de a trage asemenea foloase, nu poate constitui element material al proxenetismului. În fine, se mai arată în apărare, în ceea ce priveşte acţiunile de recrutare a unei persoane sau de trafic de persoane, acestea pot constitui elementul material al proxenetismului numai dacă sunt comise în scop de prostituţie. Dacă procurarea acestor persoane s-a făcut în vederea îndeplinirii unei alte activităţi, chiar ilicite, acţiunea nu constituie elementul material al infracţiunii de proxenetism. Or, în cauză din actele aflate la dosar rezultă că persoanele pe care inculpatul L.A. le-ar fi îndemnat sau constrâns să se prostitueze, nu au fost trimise în judecată pentru această infracţiune.

Astfel, instanţa va reţine că prin punctul IV al actului de sesizare, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la actele de prostituţie săvârşite de către dansatoarele clubului de noapte O., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 328 C. pen.

Prin ordonanţa nr. 98/D/P/2006 din data de 10 martie 2006 (filele 135-143 dosar Curtea de Apel Bucureşti) rezultă că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 100 lei, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen. întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni faţă de Z.J.M., R.L.D., S.L., I.A.A., D.A.I., C.L., V.L., T.M.I., S.A.A., O.N., G.I.L., C.M., M.V.A., D.M., B.Z.M., T.M., D.A.M., M.N.V., P.I., G.A.A., M.A.M., G.D.F., I.T., A.R.C., P.C.L., S.A.E.

În motivarea ordonanţei se menţionează că, în raport cu activitatea descrisă, în cauză se poate dispune înlocuirea răspunderii penale prin scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ învinuitelor, întrucât faptele acestora nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, având în vedere împrejurările în care faptele au fost comise precum şi persoana şi conduita fiecăreia dintre dansatoarele menţionate mai sus.

Prin urmare, în cauză, contrar celor afirmate în apărare, organul de urmărire penală a considerat că faptele pentru care învinuitele au fost cercetate întrunesc, din punct de vedere al conţinutului constitutiv al laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunilor de prostituţie.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracţiunea de prostituţie presupune procurarea mijloacelor principale de existenţă prin practicarea de raporturi sexuale. În cauză, conform celor arătat mai sus, dansatoarele au practicat prostituţia pe fondul lipsei de resurse financiare, faţă de faptul că activitatea de dansatoare în care lucrau în bar, le aducea foarte puţini bani. Prin urmare, probele administrate demonstrează că mijloacele principale de existenţă au fost procurate de către dansatoare prin întreţinerea de raporturi sexuale cu persoanele interesate.

Lipsa gradului de pericol social concret al faptelor pentru care învinuitele au fost cercetate nu impune absenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de proxenetism. Activitatea specifică infracţiunii de prostituţie (elementul material al laturii obiective - verbum regens) există în cauză, gradul de pericol social concret al infracţiunii nefiind reţinut prin raportare la alte elemente extrinseci activităţii incriminate.

De altfel textul art. 329 alin. (1) C. pen. este deosebit de clar, făcând referire la îndemnul sau înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei, nefiind făcută referire expresă la infracţiunea de prostituţie.

În măsura în care infracţiunea de proxenetism ar presupune săvârşirea unei infracţiuni de prostituţie, ar însemna ca stabilirea existenţei infracţiunii prevăzută de art. 329 C. pen. să poată fi stabilită numai după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, lucru pe care legiuitorul nu l-a urmărit.

Apărările formulate de inculpatul L.A., prin apărător, conform cu care nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de proxenetism deoarece s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie s-ar fi impus a fi analizate în contextul în care temeiul soluţiei de netrimitere în judecată ar fi fost art. 10 lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală sau, după caz, 10 lit. d) C. proc. pen. - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. În condiţiile în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe motivul lipsei gradului de pericol social concret, în temeiul art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. - reţinându-se existenţa faptei în materialitatea ei cu forma de vinovăţie prevăzută de lege pentru existenţa infracţiunii, în cauză este demonstrată existenţa unei activităţi de prostituţie impusă pentru existenţa infracţiunii de proxenetism. Interpretarea apărării conform cu care infracţiunea de proxenetism presupune în mod necesar existenţa unei infracţiuni de prostituţie adaugă la textul art. 329 C. proc. pen., lucru nepermis în materie penală, unde legea este de strictă interpretare şi aplicare. Or, dacă legiuitorul ar fi dorit sancţionarea activităţii specifice infracţiunii de proxenetism numai în măsura existenţei unei infracţiuni de prostituţie ar fi reglementat expres acest lucru. Reţinerea unei asemenea ipoteze în lipsa unei prevederi normative exprese nu reprezintă altceva decât o completare normei de incriminare de la art. 329 C. pen.

În referire la apărările invocate de inculpatul L.A., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (4) al Legii nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu reţinerea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), conform cu care, pentru soluţionarea cauzei în sensul condamnării, trebuie să se dovedească prin probe certe că inculpatul a cunoscut starea de minoritate a dansatoarelor D.A.M., A.N.C. şi A.R.C., în cauză există mijloace de probă clare care demonstrează că inculpatul L.A. a avut cunoştinţă de acest aspect.

Prezenţa celor trei minore în barul O. este demonstrată prin depoziţiile martorilor (M.I.N., C.A.I. şi C.L.) iar faptul că inculpatul L.A. avea certitudinea că acestea sunt minore este dovedit şi prin vizita pe care inculpatul a făcut-o la Centrul de primire C., instituţie destinată prin lege ocrotirii unei anume categorii de minori. Prezenţa inculpatului L.A. în acest centru şi discuţia avută cu două dintre dansatoarele minore ridicate cu ocazia unei razii a poliţiei sunt pe deplin demonstrate de declaraţiile martorei D.A.M., coroborate cu depoziţiile martorilor C.M. şi H.N.

Şi cu referire la inculpatul L.A. instanţa va reţine că infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) al Legii nr. 678/2001 are autonomie, indiferent de incriminarea prin alte acte normative, a faptei de exploatare a persoanelor. În consecinţă, în cazul în care exploatarea persoanelor traficate, în speţă persoane minore, îmbracă forma unei infracţiuni, cum este aceea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., sunt îndeplinite condiţiile existenţei concursului de infracţiuni.

Participarea inculpatului L.A. la comiterea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) al Legii nr. 678/2001 este demonstrată şi prin aceea că din mijloacele de probă rezultă că inculpatul era persoana însărcinată cu formalităţile administrative necesare pentru angajarea în cadrul barului, calitate în care se prezumă că analiza înscrisurile necesare unei angajări, inclusiv actele de identitate.

Din convorbirea telefonică purtată de inculpatul L.A. cu inculpatul D.S. în cursul lunii martie 2004 rezultă că inculpatul L. cunoştea faptul că la bar s-au prezentat două minore, care doreau să se angajeze ca dansatoare. Gestul ulterior al inculpatului L. de a se deplasa la sediul Centrului de primire C. şi de a încerca să-i ofere martorei A.N. o sumă de bani, astfel încât aceasta să nu facă declaraţii nefavorabile în faţa organelor de urmărire penală dovedeşte clar că inculpatul a avut cunoştinţă de faptul că în bar există minore care practică prostituţia, fiind conştient şi de riscurile la care se expune încurajând o asemenea activitate.

În drept, faptele inculpatului L.A., constând în aceea că în perioada ianuarie 2002 - mai 2004 a recrutat şi înlesnit practicarea prostituţiei în Clubul de Noapte O. de către mai multe dansatoare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat constând în aceea că perioada iunie 2003 - aprilie 2004 a recrutat, în vederea exploatării, în clubul O., pe dansatoarele minore D.A.M., A.N.C. şi A.R.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) (în forma aflată în vigoare la data comiterii faptelor) în formă continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu reţinerea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

3. Cu privire la inculpata D. (fostă T.) C.M.

În baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa va reţine că aceasta a înlesnit practicarea prostituţiei, încasând comisioane provenite din practicarea prostituţiei de către dansatoarele Clubului de noapte „O.”, în perioada 2003 - martie 2004, mascate sub forma a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei.

Situaţia de fapt a fost reţinută în sarcina inculpatei pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, în principal declaraţiile date de inculpaţi, depoziţiile martorilor audiaţi, procesele verbale de confruntare, procesele verbale de recunoaştere din planşă fotografică.

Astfel, din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat că din toamna anului 2003 - până în cursul lunii martie 2004, inculpata a funcţionat ca barman în clubul de noapte O., facilitând activitatea de prostituţie a dansatoarelor din club, în sensul că le remitea acestora cheia camerei amplasate la etajul clădirii, astfel încât acestea să întreţină raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani, cu deferiţi clienţi amatori. De asemenea aceleaşi mijloace de probă demonstrează că în urma raziei de la data de 12 martie 2004, modul de operare folosit a suferit schimbări, comisioanele din practicarea prostituţiei fiind percepute în mod mascat, sub forma contravalorii a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei. Aceste comisioane erau predate ulterior patronilor clubului.

Conform celor expuse în considerentele expuse deja, martorul H.Ş., agent de pază în cadrul clubului de noapte O., în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, a susţinut că cei doi patroni ai acestui club, respectiv inculpaţii L.A. şi S.C. impuseseră o regulă dansatoarelor, acestea fiind obligate să le plătească o taxă de 20% din suma percepută de la clienţi pentru actele sexuale avute cu aceştia. Ca regulă, a mai susţinut martorul, banii erau remişi direct inculpatului S.C.V., făcând aceasta pentru a obţine acordul lui pentru a părăsi barul. Raporturile sexuale pe care dansatoarele le întreţineau cu clienţii aveau loc în hoteluri sau în camera de la etajul imobilului, cheia de acces fiind deţinută de inculpatul S. şi de inculpata D. (fostă T.) C.M.

Cu referire la schimbarea modului de operare care a intervenit după razia din cursul lunii martie 2004, martora M.V. a susţinut în cursul urmăririi penale că inculpatul S. s-a reorientat în sensul că, dat fiind noile împrejurări, dansatoarele trebuiau să-i plătească anticipat procentul de 20% din sumele pe care urma să le încaseze de la clienţi pentru relaţiile sexuale avute cu aceştia. Cererea formulată de inculpat a fost susţinută în mod ferm, a mai arătat martora, de inculpatul L.A., în cadrul unei şedinţe ce a avut loc în sala de consumaţie a clubului, de faţă fiind şi inculpata D. (fostă T.) C.M., care a susţinut punctul de vedere al celor doi patroni.

Faptul că în calitate de barman, inculpata D. (fostă T.) C.M. vindea băuturi clienţilor clubului, dar percepea în absenţa celor doi patroni şi comisioanele care le reveneau din practicarea prostituţiei este demonstrat şi prin declaraţiile martorei C.G. Din depoziţia dată de această martoră la data de 17 martie 2005 (filele 13 -16 vol. IV dosar urmărire penală) rezultă că, „după aproximativ 2 sau 3 zile am fost chemată de S.C. şi L.A. care mi-au spus că ar fi bine dacă ai accepta să practici prostituţia, întrucât acest lucru îl fac şi celelalte dansatoare iar dacă vei accepta vei câştiga bani mulţi. Tot în contextul acelui mod de abordare, a mai arătat martora, mi-au precizat că dacă voi accepta îmi pun la dispoziţie şi o încăpere a clubului situată la etaj, unde puteam să merg cu clienţii barului să întreţin raporturi sexuale pentru suma de 100 dolari S.U.A. sau 100 euro pentru fiecare.” A mai susţinut martora că „S. şi L. mi-au precizat că din sumele pe care eu le încasam în situaţia în care eram de acord să fac acest lucru, trebuia să le plătesc suma de 25%, sumă reprezentând comisionul lor pentru înlesnirile pe care le acordau în această activitate”. „Aspectele pe care fetele mi le-au relatat, a mai susţinut martora, am constatat personal că erau adevărate, întrucât în fiecare seară le vedeam că racolau bărbaţi din club cu care urcau la etaj, unde întreţineau raporturi sexuale contra unor sume de bani, iar apoi le vedeam când plăteau în mod direct atât lui S.C. iar în lipsa acestuia lui L.A. comisionul de 25% din sumele încasate. Mai precizez că în situaţia în care în club nu se aflau S.C. sau L.A., comisionul de 25 % era plătit de fiecare dintre fetele care întreţineau raporturi sexuale, barmaniţelor din club pe nume C., M. şi A., care la rândul lor predau sumele încasate acestora, adică patronilor”

Faptul că inculpata avea cunoştinţă de provenienţa sumelor de bani încasate este demonstrat prin depoziţiile dansatoarelor dar şi de faptul că după razia organelor de poliţie care a intervenit la data de 12 martie 2004, cei doi patroni nu au mai perceput direct comisioanele din prostituţie ci, acestea erau încasate de inculpata D. (fostă T.) C.M., la barul clubului, sub pretextul contravalorii a două băuturi alcoolice consumate şi plătite în avans de client, respectiv la valoarea de 800.000 - 1.000.000 de lei. Despre aceste sume percepute, inculpata D. (fostă T.) C.M. făcea menţiuni separate într-un caiet propriu, potrivit declaraţiilor dansatoarelor.

În cursul declaraţiilor date în faţa organului de urmărire penală, inculpata D. (fostă T.) C.M. a recunoscut că ţinea o evidenţă pe caiete, iar clientul lăsa la bar suma de 800.000 lei, atunci când acesta pleca cu fata din bar. A mai arătat inculpata D. (fostă T.) C.M. că presupune că „dansatoarea urma să facă sex cu clientul”.

O asemenea presupunere poate fi acceptată în mod firesc însă numai în cazul unui act izolat, în contextul căruia o dansatoare pleacă din bar cu un client, iar clientul achită o consumaţie pe care barmaniţa nu i-o pune la dispoziţie. Repetabilitatea unei asemenea presupuneri transformă eventuala presupunere în certitudine.

Pe parcursul cercetărilor inculpata D. (fostă T.) C.M. a adoptat o poziţiei oscilantă, solicitând să fie supusă unei confruntări cu martorele care o acuză, după care a refuzat să mai fie supusă vreunei confruntări, susţinând că partea vătămată A.N. nu a spus adevărul cu ocazia confruntării.

Conform celor relatate inclusiv de martora G.I.L. (filele 164 - 173 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că anterior descinderii din data de 12 martie 2004, dansatoarele puteau întreţine relaţii sexuale în camera de la etajul superior al imobilului, cărei cheie se afla la barmaniţa C., aceasta având cunoştinţă de toate activităţile desfăşurate în incinta barului.

Inculpata D. (fostă T.) C.M. a susţinut însă în cadrul unei confruntări cu martora A.N.C., că singurele chei pe care le remitea dansatoarelor erau cheile de la vestiarele acestora, car reprezentau dublura celor originale, în situaţia în care dansatoarele ar fi pierdut cheile. Deşi inculpata a mai susţinut că în afară de salariu nu a primit nici o altă sumă de bani, apărările inculpatei sunt infirmate prin depoziţiile dansatoarelor, acestea susţinând că inculpata le remitea cheia, atunci când se deplasau cu un client în camera respectivă cu scopul de a întreţine raporturi sexuale. Sumele da bani primite de la dansatoare erau mult mai des primite şi într-un cuantum mult mai ridicat decât salariul.

În declaraţiile date în faţa procurorului în octombrie 2005, inculpata a susţinut că de fapt nu dădea nici o cheie, neavând în posesie o astfel de cheie, cu excepţia celor de la club, de la bar şi de la dulapul cu acte contabile, iar ocazional, mai deţinea cheile de la vestiarele dansatoarelor pe care le-o dădea atunci când acestea aveau nevoie, barul fiind situat în ansamblul clubului, la o distanţă apreciabilă de sala de dans.

Conform celor relatate de martorul cu nume de cod, P.E., la un interval de aproximativ 2-3 luni, martorul mai susţine s-a deplasat din nou la barul respectiv şi a întrebat de M., însă a aflat că aceasta fusese concediată, tocmai pentru motivul că întreţinuse acel raport sexual cu martorul în schimbul unei sume de bani. În acest context, în barul O., martorul a întâlnit o altă dansatoare, care s-a recomandat drept „A.”, acesta condiţionând întreţinerea unui raport sexual cu martorul, de achitarea de către acesta din urmă a unei şampanii la bar, susţinând că aceasta a fost o regulă impusă de patron, iar în caz de nerespectare nu putea pleca din bar.

De asemenea nu se vor putea reţine nici apărările conform cu care inculpata D. ar fi păstrat cheile de la vestiarul unde se schimbau dansatoarele, în condiţiile în care din planşele fotografice de la filele 270 - 302 vol. 10 dosar urmărire penală) nu rezultă existenţa unei încăperi cu destinaţia de vestiar, ci, dimpotrivă a unei camere special amenajate în scopul întreţinerii de raporturi sexuale, planşele fotografice ilustrând inclusiv prezervative folosite şi ambalaje ale acestor produse.

În cauză, instanţa va reţine că este pe deplin dovedită participarea inculpatei D. (fostă T.) M.C. la comiterea activităţii infracţionale, aceasta acţionând în acelaşi plan cu inculpaţii S.C.V. şi L.A., având deci o evidenţă a clienţilor cu care dansatoarele întreţineau raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani şi încasând inclusiv sumele de bani cuvenite celor doi patroni din practicarea prostituţiei, atunci când aceştia nu erau prezenţi în incinta clubului. Conform celor spuse mai sus, în condiţiile în care inculpata a negat acuzaţiile reţinute în sarcina sa, susţinând că nu era decât un simplu barman care trebuia să servească băuturi sau să spele pahare, depoziţiile martorului cu identitate de cod P.E. demonstrează implicarea inculpatei în activitatea ilicită practicată de patronii barului. În contextul în care, potrivit depoziţiilor martorului, la solicitarea unei dansatoare acesta a plătit o consumaţie la bar, iar barmaniţa a încasat banii fără a-i remite băutura solicitată, nu se poate reţine că inculpata D. era străină de activitatea derulată în clubul de noapte „O.”. Acest aspect este demonstrat şi de participarea inculpatei la şedinţa care a avut loc în urma descinderii poliţiei la data de 12 martie 2004, şedinţă în cadrul căreia a susţinut alături de inculpatul S.C.V., schimbarea modului în care erau percepute comisioanele din activitatea de prostituţie, tocmai în scopul ca activitatea ilicită să nu poată fi descoperită de o eventuală razie ulterioară a poliţiei.

În drept, faptele inculpatei D. (fostă T.) M.C., constând în aceea că a înlesnit practicarea prostituţiei, punând la dispoziţie o cheie de acces în camera unde puteau fi întreţinute raporturi sexuale, precum şi în aceea că a încasat comisioane provenite din prostituarea dansatoarelor clubului de noapte „O.”, în perioada 2003 - martie 2004, mascate sub forma a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) în formă continuată prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

4. Cu privire la inculpatul R.M.

În baza analizei mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, a rezultat că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2002, a înlesnit practicarea prostituţiei de către mai multe tinere, dintre care unele minore, în clubul de noapte O., iar la finalul anului 2002 şi în anul 2003, a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către M.I.N. şi a determinat-o, alături de I.A., pe numita T.C.G. să practice prostituţia, percepând jumătate din banii obţinuţi de aceasta din întreţinerea de raporturi sexuale contra unor sume de bani.

Situaţia de fapt este reţinută în baza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, respectiv declaraţiile date de inculpaţi, depoziţiile martorilor audiaţi, procesele verbale de confruntare, toate raportate la procesele verbale de recunoaştere din planşă foto.

Din probele administrate a mai rezultat că o parte a dansatoarelor au fost racolate şi aduse în club de R.M., M.I. şi D.S., acestea plătind comision din veniturile obţinute în urma practicării prostituţiei atât inculpatului S.C. şi L.A..

În primul rând instanţa va reţine caracterul deosebit de relevant al depoziţiei date de martora M.I.N., aceasta afirmând că, după aproximativ două săptămâni de la momentul începerii activităţii în clubul O., a fost contactată de M., care i-a cerut să practice prostituţia sub controlul său, sens în care s-a oferit să-i asigure martorei protecţie şi găzduire, pentru care urma să-i achite un comision de 50% din sumele încasate de martoră în urma practicării prostituţiei. „Menţionez că acest comision de 50%, a mai arătat martora, era exclusiv celui de 20% pe care îl plătea din aceleaşi sume patronilor clubului. Am fost în cele din urmă de acord şi cu propunerea lui M., sens în care acesta m-a găzduit în perioada ulterioară într-un apartament situat în cartierul Drumul Taberei, pe care îl avea închiriat în acest scop”. În acel apartament, a mai arătat martora, se găseau alte două tinere, pe nume A. şi M., care erau găzduite de M. şi care de asemenea practicau prostituţia în Clubul O., sub protecţia acestuia, a mai arătat martora M.N. Conform aceleiaşi depoziţii, în fiecare dimineaţă, martora plătea din sumele obţinute în urma întreţinerii de raporturi sexuale cu clienţii barului 50% lui M., respectiv 20% lui C. „După ce am acceptat să practic prostituţia sub controlul lui M., a mai arătat martora, acesta obişnuia să vină frecvent pe timp de noapte în club, unde stătea de fiecare dată la aceeaşi masă în compania lui C. şi A..

Implicarea inculpatului R.M. în activitatea de prostituţie este demonstrată prin depoziţiile martorului V.R.C. (filele 137 - 140 vol. IV dosar urmărire penală), acesta declarând că activitatea de proxenetism desfăşurată de patronii clubului a fost sprijinită şi de alţi angajaţi ai clubului, fiind menţionat inculpatul M. R., acesta fiind şoferul lui F. şi având misiunea din partea lui D.S. de a transporta cu autoturismele proprietate personală - un R. şi un P. - prostituatele de la clubul O. la diferite locaţii, unde se deplasau cu bărbaţii racolaţi şi cu care întreţineau raporturi sexuale contra cost. În afară de M. R., patronii mai erau sprijiniţi şi de către barmaniţele de serviciu, acestea având misiunea primită din partea patronilor de a încasa anticipat comisioanele în situaţiile în care prostituatele se deplasau cu clienţii în alte locaţii.

Aspecte similare rezultă şi din declaraţiile martorei C.A.I. (filele 401 - 405 vol. 2 dosar urmărire penală). Conform celor declarate de această martoră, „prin luna decembrie 2002, persoana despre care am menţionat că făcea parte din grupul locotenenţilor lui F. mi-a cerut atât mie cât şi verişoarei mele C.T. să-i plătim comisioane din sumele pe care noi le încasam de la bărbaţii cu care trebuia să întreţinem raporturi sexuale contra cost, activitate pentru care ne-a pretins să-i plătim comisioane de 50% din câştig. Nu am fost de acord cum sumele pretinse de el, a mai arătat martora, motiv pentru care, atât eu cât şi verişoara mea am fost ameninţate de el, spunându-ne că o să avem mari necazuri şi o să ne dea şi pe mâna lui F., dacă refuzăm. De aceste aspecte i-am spus şi lui S.C., a mai arătat aceeaşi martoră, însă acesta mi-a spus să am grijă ce fac întrucât M. este omul lui F. Datorită ameninţărilor repetate pe care le-am primit din partea lui M., a mai arătat martora, neavând o altă posibilitate, sub motivaţia acestuia cum că îmi asigura protecţie, a început să-i plătesc peste 60% din sumele pe care le încasam de la bărbaţii cu care întreţineam raporturi sexuale. Din procentul de 60%, cunosc că M. îi plătea lui S.C. şi L.A. 10%, ceea ce m-a făcut să am convingerea fermă că între aceştia exista o înţelegere cu privire la acest aspect şi că M. făcea parte din grupul format din S.C.; L.A. şi F.

Deosebit de relevantă în planul participării inculpatului R.M. este şi depoziţia martorei T.C.G. (filele 60 - 63 vol. IV dosar urmărire penală), conform cu care, la o săptămână de la începerea activităţii în clubul O., în contextul în care martora se hotărâse să nu mai întreţină raporturi sexuale contra cost, a fost abordată de inculpatul R.M., care a început să exercite presiuni psihologice asupra sa, cu scopul de a o determina pe martoră să practice prostituţia în folosul său patrimonial. „Cu privire la acest aspect, a mai arătat martora, precizeze că M. mi-a spus că, dacă nu voi fi de acord cu propunerea lui, nu voi mai lucra în acel bat şi nici în alte cluburi de noapte din Bucureşti, cerându-mi să fiu de acord cu acest aspect, sens în care îmi va asigura protecţie, pentru care mi-a cerut să-i plătesc un comision de 50% din sumele pe care eu urma să le încasez de la clienţi. Întrucât am refuzat propunerea lui, a mai arătat martora, am fost abordată şi de A. care l-a susţinut în acest sens pe M., care la rândul ei insista asupra mea să accept propunerea lui M., spunându-mi să practic prostituţia şi să cer de la fiecare bărbat cu care trebuia să întreţin raporturi sexuale suma minimă de 100dolari S.U.A., din care să-im plătesc ei un procent de 50% pe care trebuia să-l predea lui M.”.

„Ulterior, a mai arătat aceeaşi martoră, am aflat că M. în realitate era proxenet şi avea mai multe fete din rândul dansatoarelor care practicau prostituţia în club, sub protecţia lui de la care încasau comisioane de 50% din sumele pe care acestea le primeau de la bărbaţii pe care îi racolau în club şi cu care întreţineau raporturi sexuale pe bani. Printre fetele care presupun că practicau prostituţia sub protecţia acestuia le cunosc pe A.M., C., I. şi A., aceasta din urmă fiind verişoara mea, C.A.I., despre ea fiind convinsă de acest lucru întrucât mi-a spus personal”. „Întrucât M. exercita presiuni în mod constant asupra mea, a mai arătat martora, pentru a mă determina să accept ceea ce îmi ceruse, am mers şi am luat legătura cu S.C., căruia i-am spus aceste lucruri şi anume că acesta îmi cerea să practic prostituţia sub protecţia lui pentru care trebuia să-i plătesc comisioane de până la 50% din sumele încasate. După ce l-am informat, a mai arătat martora, S.C. mi-a spus: ai grijă că M. este omul lui F. însă nu am realizat dacă afirmaţia lui a fost de natură să cedez la presiunile acestuia.

În concluzie, toate mijloacele de probă demonstrează faptul că inculpatul R.M., nu avea calitatea de simplu angajat în funcţia de conducător auto la Clubul O., ci acesta a efectuat acele acte materiale specifice infracţiunii de proxenetism, aspect susţinut şi de inculpatul S.C.V. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data de 07 noiembrie 2005 (filele 217 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală) Conform acestei declaraţii, inculpatul R.M. era omul de încredere al lui D.S., deoarece se oferise chiar să ofere sprijinul lui D., în ipoteza în care patronii barului ar fi avut probleme cu legea sau cu lumea interlopă. „De fapt, a mai arătat inculpatul S.C.V., trebuia doar să-i spunem întrucât era prezent permanent în club, mai precis la barul unde lucra T.C. sau alături de L.A. la intrarea în club. Stând la intrarea în club, R.M. vedea că fetele lui pleacă cu clienţi, când se întorc şi oricum dimineaţa le ducea cu maşina la locuinţele pe care el le închiriase pentru acele fete.” De la numita Irina, inculpatul S.C.V. a aflat că acesteia i se permitea să facă o vizită de o zi în localitatea natală ca să mai aducă o prietenă pentru M. A mai arătat inculpatul S. că „Irina mi-a spus că nu a adus tocmai pentru că acea fată nu ar fi rămas cu mine, întrucât cel puţin 50% din comisionul dat de clientul cu care urma să se prostitueze, îi dădea lui R.M. şi dacă se adăugau celelalte cheltuieli nu mai rămânea mai nimic.

În drept, faptele inculpatului R.M., costând în aceea că, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2002, a înlesnit practicarea prostituţiei de către mai multe tinere în Clubul de noapte O., iar la sfârşitul anului 2002 şi în anul 2003 a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către M.I.N., C.A. şi totodată a determinat-o pe numita T.C.G. să practice prostituţia, percepând jumătate din banii obţinuţi de aceasta din întreţinerea de raporturi sexuale contra unor sume de bani întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu reţinerea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

5. Cu privire la inculpatul M.I.

Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti au demonstrat că în cursul anului 2003, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a obţinut foloase de pe urma practicării prostituţiei de către martora V.L.

Situaţia de fapt reţinută în sarcina acestui inculpat este demonstrată pe baza declaraţiilor date de martora V.L., respectiv M.V., acestea coroborându-se cu depoziţiile celorlalţi martori audiaţi, cu procesele verbale de confruntare şi cu procesele verbale de recunoaştere din planşe fotografice.

Astfel, conform celor susţinute de martora V.L. în cursul urmăririi penale (filele 288 - 292 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că în vara anului 2003 martora a venit în Municipiul Bucureşti cu scopul de a-şi găsi de lucru, având o situaţie financiară precară, iar în Gara de Nord a fost abordată de o persoană de etnie rromă, care i-a promis că o va pune în legătură cu o altă persoană, aceasta putând interveni pe lângă patronii Clubului O., unde martora putea fi angajată ca dansatoare. Ca urmare a faptului că avea o situaţie financiară dificilă, a mai arătat martora, provenind dintr-o familie săracă şi având mai mulţi fraţi, a fost de acord cu propunerea făcută, fiind pusă în legătură cu o altă persoană poreclită „I.G.”. „I.G., a mai susţinut martora, mi-a spus că se cunoaşte foarte bine cu patronii unui club de noapte cu denumirea O., pe nume C. şi A., pe lângă care o să intervină în favoarea mea, în sensul de a-i determina să accepte să lucrez în acel club”.

Tot cu ocazia acelei discuţii iniţiale, a mai arătat martora, „I.G. m-a întrebat dacă sunt de acord să practic prostituţia în cadrul Clubului O., în caz afirmativ el asigurându-mă că îmi va asigura protecţia în caz de nevoie, aspect pentru care mi-a pretins să-i plătesc 50% din sumele pe care urma să le încaseze de la bărbaţii cu care întreţineam raporturi sexuale contra cost. De asemenea, a mai arătat aceeaşi martoră, în afară de comisionul pe care mi l-a pretins, el mi-a mai precizat că trebuia să plătesc un alt procent din banii obţinuţi în urma prostituţiei şi patronilor C. şi A. pentru faptul că erau de acord că eu să-mi desfăşor această activitate în clubul lor, de unde aveam posibilitatea să racolez bărbaţi.”

Ca urmare a situaţiei materiale pe care o avea, precum şi în lipsa altui mijloc de subzistenţă, a mai susţinut V.L., a acceptat propunerea lui „I.G.”, de a se prostitua în Clubul O.. „După ce mi-am dat acordul, a mai arătat martora, acesta m-a transportat la o adresă din Bucureşti, unde m-am găzduit la o femeie în vârstă, într-un apartament situat la o adresă pe care nu o cunosc, persoană despre care mi-a spus că este mama sa. În acel apartament, acesta mi-a prezentat pe o altă tânără care se numea V., despre care mi-a zis că şi pentru ea intervenise pe lângă patronii Clubului O., unde lucra ca dansatoare. În perioada următoare, a mai arătat martora, m-am convins că persoana la care m-a găzduit era mama acestuia, întrucât am realizat acest aspect din discuţiile pe care aceştia le aveau. În afară de găzduire şi protecţie, „I.G.” mă transporta cu autoturismul său, o Dacie de culoare albă, la Clubul O., a mai arătat martora. În aceeaşi seară m-a transportat la Clubul O., unde m-a prezentat unuia dintre patroni, care se numea A.”, a mai arătat V.L. în declaraţia dată în faza de urmărire penală.

Tot din depoziţiile martorei V.L. mai rezultă că, în faza primelor discuţii, „I.G.” i-a spus patronului A. că martora era de acord să practice prostituţia în club, activitatea pentru care martora urma să plătească patronului pentru sprijinul acordat comisioane din sumele pe care urma să le încaseze de la bărbaţii racolaţi din rândul clienţilor, în urma raporturilor sexuale pe care le întreţinea cu aceştia.

Referitor la „I.G.”, martora a mai precizat că acesta coordona activitatea de prostituţie practicată şi de V., despre care martora a mai precizat că era găzduită la domiciliul mamei inculpatului. De asemenea, se mai reţine tot din depoziţiile martorei V.L. că în fiecare seară inculpatul le transporta pe aceasta şi pe M.V., de la domiciliul mamei sale la Clubul O., iar, dimineaţa la terminarea programului, înapoi la locuinţa acesteia. „În fiecare dimineaţă, a mai arătat martora, după ce eram aduse de I.G. la domiciliul mamei sale, plăteam acestuia 50% din banii pe care noi îi încasam în noaptea respectivă de la bărbaţii cu care întreţinusem raporturi sexuale, aceste comisioane fiind înafara acelora pe care le plăteam lui S.C. şi L.A.. De la V., a mai arătat martora, am aflat că în afara noastră, I.G., a mai avut în Clubul O., o altă prostituată pe nume A., care se afla sub controlul său în ceea ce privea activitatea de prostituţie per care o desfăşura în acest club.

Din procesul verbal de recunoaştere după planşa fotografică, ataşat la filele 297 - 301 vol. 3 dosar urmărire penală rezultă că, după ce a privit cu atenţie planşa fotografică, învinuita a indicat fără ezitare fotografia cu numărul 4 declarând: „îl cunosc sub numele de I.G. L-am cunoscut în vara anului 2003, când am venit în Bucureşti pentru a-mi căuta de lucru. El mi-a spus că mă poate duce să lucrez în barul O., unde pot să dansez şi să mă prostituez cu clienţii barului, totodată spunându-mi că el îmi va asigura protecţie, dar trebuie să-i dau 50% din banii proveniţi din prostituţie. El m-a dus şi m-a prezentat lui L.A., patronul barului O., unde m-am prostituat. I.G. m-a cazat la domiciliul mamei sale, unde mai era cazată dansatoarea V., care de asemenea se prostitua în folosul lui şi mă transporta de fiecare dată cu maşina lui, o D. de culoare albă. De fiecare dată când întreţineam raporturi sexuale pe bani, cu bărbaţi racolaţi din bar, îi dădeam lui I.G. 50% din sumele obţinute astfel, pentru fiecare client pe care îl aveam. El mă supraveghea în permanenţă şi ştia de fiecare dată cu câţi bărbaţi m-am prostituat şi pentru ce sumă”.

Conform menţiunilor acestui proces verbal, s-a procedat la citirea datelor înscrise pe verso-ul planşei, în dreptul fotografiei nr. 4, fiind vorba de inculpatul M.I.

Extrem de relevantă sub aspectul implicării inculpatul M.I. în comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat este şi depoziţia martorei C.N. (filele 67 - 71 vol. 3 dosar urmărire penală). Conform celor declarate de această martoră,, „un alt proxenet aflat în legătura patronilor, era un bărbat cunoscut sub numele de G.. Acesta avea două prostituate în clubul O., pe nume V. şi L. Cunoşteam despre el, a mai arătat martora, faptul că le avea găzduite pe aceste tinere la domiciliul mamei sale,precum şi faptul că obişnuia să le transporte în fiecare noapte pe acestea la/ de la locaţiile unde se deplasau cu diferiţi bărbaţi cu care întreţineau raporturi sexuale contra cost. Declar că de fiecare dată, îi vedeam pe patroni într-o încăpere a clubului, cunoscută sub denumirea Salonul Roşu, împreună cu F., M. şi G., loc de unde supravegheau activitatea de prostituţie a dansatoarelor.

De asemenea, în cauză, este relevantă şi atitudinea adoptată de inculpatul M.I., cu ocazia confruntării care a avut loc la data de 10 iunie 2005. Conform menţiunilor din procesul verbal de confruntare (filele 72 - 75 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul M.I. a afirmat că afirmaţiile martorei C.N. nu sunt adevărate. „Este adevărat faptul că M.V. şi V.L. locuiau la domiciliul mamei mele, a mai arătat inculpatul cu acea ocazie, însă pentru acest lucru ele plăteau contravaloarea chiriei şi întreţinerii. Este adevărat că eu le transportam de la locuinţa mamei mele la Clubul O., însă pentru acest lucru, eu eram plătit de ele cu suma de 100.000 ROL pentru fiecare cursă. Nu este adevărat că eu le-am pretins şi am primit de la ele sume de bani din cele pe care acestea le câştigau din activitatea de prostituţie”, a mai arătat inculpatul M.I. cu ocazia confruntării.

Poziţia adoptată de inculpatul M.I., conform cu care ar fi fost un simplu conducător auto care ar fi practicat taximetria în zona unui club de noapte, neavând nici un fel de legătură cu activitatea infracţională nu va putea fi reţinută de instanţă, fiind contrazisă de întregul material probator administrat în cauză. Sub acest aspect, chiar dacă în apărare s-a afirmat că declaraţiile învinuitelor nu pot servi la aflarea adevărului, decât în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, în referire la inculpatul M.I., declaraţiile date de învinuita V.L. sunt confirmate prin depoziţiile martorei C.N.. În consecinţă, instanţa nu va putea înlătura din ansamblul probator depoziţiile martorei V.L., doar pe motivul că aceasta a avut iniţial calitatea de învinuită, iar începerea urmăririi penale constituie fără dubiu un mijloc de presiune faţă de persoana cercetată.

Implicarea inculpatului M.I., zis G. rezultă şi din declaraţiile date de inculpatul S.C.V. în cursul urmăririi penale (filele 217 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală). Conform celor declarate de inculpatul S.C.V. în cursul urmăririi penale, „Pe G. - M.I., l-am recunoscut după fotografia pusă la dispoziţie. Era proxenet şi avea o fată, dansatoare în clubul O., care se prostitua pentru el şi se numea M.V., Aceasta era din Republica Moldova. G. nu stătea în Clubul O. Ştiu că o aducea pe V. şi mai târziu pe o altă fată blondă, care a lucrat ca dansatoare în club, circa o săptămână. M. nu era independent de raporturile cu F.. Ştiu că a lucrat pentru R., care are un bar în Snagov, mai precis un restaurant cu vaporaş staţionar. Acolo a lucrat D.A. - zisă A.C., până când au adus-o în Clubul O. L.A. şi R.M.”. Tot referitor la implicarea inculpatului M.I., inculpatul S.C. a mai susţinut că „M.I. era superior lui F. pentru că am remarcat, înafara celor descrise, că nu era deloc impresionat de prezenţa sau numele lui în Clubul O.

Prin urmare, din analiza probelor administrate rezultă cu certitudine faptul că inculpatul M.I., în cursul anului 2003, acţionând în baza unei unice rezoluţii infracţionale, a obţinut foloase de pe urma practicării prostituţiei de către numita V.L. şi M.V.

Inculpatul D.S. a precizat în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că în cursul anului 2001 i-a întâlnit pe inculpaţii L.A., R.M. şi M.I. într-un restaurant club situat pe lângă Piaţa 1 Mai din Bucureşti, unde a văzut-o şi pe M.V., care în acel moment servea la mese. Mai a arătat inculpatul D.S. că ulterior a văzut-o pe M.V. în Clubul de Noapte „O.” şi cunoştea că aceasta se prostituează pentru M.I. zis G., locuind la mama acestuia, în zona Sebastian din Bucureşti, Sectorul 5.

În drept, faptele comise de inculpatul M.I., constând în aceea că în cursul anului 2003, acţionând în baza unei unice rezoluţii infracţionale, a obţinut foloase de pe urma practicării prostituţiei de către numita V.L. şi M.V., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Sub aspectul încadrării juridice, instanţa va reţine că în mod corect s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. relative la starea de recidivă mare postcondamnatorie. Din fişa de cazier judiciar rezultă că acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 657 din 03 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 739 din 26 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin . 1 lit. a), e), g) C. pen. Prin sentinţa penală nr. 2483/13 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti inculpatul M.I. a fost liberat condiţionat şi pus efectiv în libertate la data de 20 octombrie 2003, fiind arestat preventiv la data de 20 decembrie 2002. Prin urmare, dintr-o pedeapsă de 18 luni închisoare, inculpatul a executat 10 luni, astfel încât faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost comise în termenul de liberare condiţionată, înainte deci de considerarea ca executată a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare.

6. Cu privire la H.A. (fostă I.) zisă „A.”

În cursul anilor 2003 - 2004, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlesnit practicarea prostituţiei de către mai multe tinere şi a obţinut foloase materiale din practicarea prostituţiei de către numitele P.C.D. şi D.A.M. în incinta clubului de noapte O.

Din actele de la dosarul de urmărire penală rezultă că iniţial inculpata H.A. (fostă I.) zisă „A.” a fost angajată ca dansatoare în Clubul O., iar ulterior a devenit secretara clubului şi omul de încredere al inculpatului L.A.. În această calitate inculpata se ocupa de întocmirea formalităţilor privind colaborarea dansatoarelor, de actele necesare pentru încheierea contractelor de muncă ale unora, precum şi de înscrisurile medicale care trebuiau obţinute pentru activitatea de dans din clubul O.

Conform celor expuse deja anterior, deosebit de relevantă în planul participării inculpatei H. este depoziţia martorei T.C.G. (filele 60 - 63 vol. IV dosar urmărire penală), conform cu care, la o săptămână de la începerea activităţii în clubul O., în contextul în care martora se hotărâse să nu mai întreţină raporturi sexuale contra cost, a fost abordată de inculpatul R.M., care a început să exercite presiuni psihologice asupra sa, cu scopul de a o determina pe martoră să practice prostituţia în folosul său patrimonial. „Cu privire la acest aspect, a mai arătat martora, precizez că M. mi-a spus că, dacă nu voi fi de acord cu propunerea lui, nu voi mai lucra în acel bar şi nici în alte cluburi de noapte din Bucureşti, cerându-mi să fiu de acord cu acest aspect, sens în care îmi va asigura protecţie, pentru care mi-a cerut să-i plătesc un comision de 50% din sumele pe care eu urma să le încasez de la clienţi. Întrucât am refuzat propunerea lui, a mai arătat martora, am fost abordată şi de A. care l-a susţinut în acest sens pe M., care la rândul ei insista asupra mea să accept propunerea lui M., spunându-mi să practic prostituţia şi să cer de la fiecare bărbat cu care trebuia să întreţin raporturi sexuale suma minimă de 100 dolari S.U.A., din care să-im plătesc ei un procent de 50% pe care trebuia să-l predea lui M.”.

De asemenea, din depoziţiile martorei P.C.D. (filele 36 - 38 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că în timp ce se afla în incinta barului O., la vestiar, în timp ce se schimba, martora a fost abordată de inculpatul S.C., care i-a spus în mod deschis să racoleze bărbaţi din rândul clienţilor barului pentru a întreţine raporturi sexuale cu ei contra unor sume, iar dacă ar fi acceptat această propunere, îi va pune la dispoziţie atunci când era cazul o încăpere din incinta barului unde putea să meargă cu bărbaţii în scopul arătat mai sus. A mai arătat martora că „tot S.C. a mai precizat că în asemenea situaţii urma să iau legătura cu el pentru a ne da cheia de la acea încăpere, iar atunci când nu se afla în bar, cheia o puteam lua de la A., secretara lui sau de la C., barmaniţa clubului. Pe mine personal L.A. nu m-a abordat, a mai arătat martora P.C.D. şi nu mi-a cerut să practic prostituţia, însă sunt convinsă că acesta cunoştea tot ce se întâmplă în bar, în sensul că împreună cu S.C. coordona şi supraveghea activitatea de prostituţie a dansatoarelor clubului, obţinând de la acestea 50% din banii pe care ele îi obţineau în condiţiile arătate mai sus”. Tot martora Petrescu a mai susţinut că „aceştia au fost sprijiniţi ce privire la preocupările lor şi de A., respectiv C., aceasta din urmă fiind barmaniţa clubului, în sensul că în lipsa lui S.C. şi L.A. deţineau cheia de la încăperea care era pusă la dispoziţia prostituatelor în vederea întreţinerii de raporturi sexuale, pe care o puneau la dispoziţia lor atunci când era cazul”

Din declaraţiile date de martora D.A.M. (filele 210 - 216 vol. 3 dosar urmărire penală cu privire la care instanţa a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere menţiunile procesului verbal întocmit în executarea mandatului de aducere fila 191 vol. II dosar instanţă) rezultă că martora, împreună cu o altă persoană de sex masculin cunoscută sub numele de „Irina” s-au întâlnit cu inculpatul S.C.V., iar acesta a susţinut în faţa celor două că este patronul unui bar de noapte numit O. şi le-a determinat pe cele două să se angajeze în acest bar. „Când ne-am angajat în barul O., a mai arătat martora D., eu şi Irina nu am mai dat probă de dans, având în vedere că domnul C. ne-a văzut cum dansam în barul E., iar în ziua angajării ne-a prezentat unei fete numită A. şi ne-a spus să ascultăm de ea, pentru că ea cunoaşte mersul în bar. La angajare A. ne-a explicat faptul că putem câştiga bani din dans şi din consumaţia cu clienţii la mese, caz în care ne revenea un procent din contravaloarea băuturilor comandate. Timp de o săptămână, a mai arătat martora, atât eu cât şi Irina, am câştigat bani din barul O., din dans şi din consumaţia cu clienţii şi în această perioadă de timp am observat cum marea majoritate a dansatoarelor ies însoţite de clienţi şi pleacă cu ei din timpul programului, iar la plecare acestea se duceau şi îi cereau voie ei. După perioada respectivă am constatat că nu îmi ajungeau banii din dans şi m-am hotărât să mă prostituez”, a mai arătat martora. În consecinţă mai susţine aceeaşi martoră, într-una din seri, m-am aşezat la masa unui client român, am discutat cu el, am făcut consumaţie şi el mi-a propus să merg cu el să întreţin raporturi sexuale, iar eu i-am spus că trebuie să-mi dea suma de 100 dolari S.U.A. M-am dus la A., i-am cerut voie să plec, ea a fost de acord şi am plecat cu clientul respectiv, fiind însoţită de Irina. Am întreţinut amândouă raporturi sexuale cu bărbatul, iar el ne-a dat la fiecare câte 100 dolari S.U.A. După consumarea raporturilor sexuale şi după ce ne-am întors la barul O., a mai arătat martora, A. ne-a chemat la ea şi ne-a spus să-i dăm jumătate din bani, fapt pe care noi l-am făcut. A. nu ne-a spus pentru ce trebuie să-i dăm banii respectivi, iar noi nu am întrebat, datorită faptului că era mulţumite că putem să păstrăm 50% din banii câştigaţi din prostituţie, având în vedere că la barul E., A. ni-i lua pe toţi. După aproximativ 2 luni de la angajarea mea, a mai arătat martora, de la celelalte colege dansatoare, am aflat că deasupra barului la etaj, se află o cameră special amenajată, unde dansatoarele pot întreţine raporturi sexuale pe bani cu clienţii, la cererea acestora, fapt care era cunoscut şi de clienţii fideli ai barului. Am folosit şi eu de două ori camera respectivă, a mai susţinut martora, de fiecare dată cerându-i voie ei şi tot de fiecare dată dându-i acesteia jumătate din banii luaţi de la clienţi. Am auzit că şi celelalte fete angajate în bar dau bani din prostituţie, dar nu ştiu cui, având în vedere că colegele mele se fereau de mine pentru că mă certam cu toată lumea, iar domnul C. îmi atrăgea atenţia de fiecare dată să tac din gură. Ulterior, am tras concluzia, mai susţine martora, că domnul C. primea banii proveniţi din prostituţie, de la unele dansatoare, pentru că avea obiceiul să intre cu una sau mai multe fete în vestiar, după ce le chema la el şi obişnuia să închidă uşa când vorbea cu ele. (…) În afară de mine, a mai susţinut martora, îi mai dădeau banii proveniţi din prostituţie A.I., N.M., C. şi C.T.”

Cu ocazia confruntării de la data de 26 octombrie 2004, martora D. şi-a păstrat aceeaşi poziţie, precizând că de fiecare dată când ieşea cu un client din barul O. pentru a practica prostituţia, îi cerea voie domnişoarei I., pentru a părăsi localul şi de fiecare dată îi dădea acesteia jumătate din suma primită de la fiecare client. A mai susţinut martora că a avut 90 de clienţi în perioada cât a lucrat în barul O., întreţinând cu aceştia raporturi sexuale pe bani la locuinţele lor, garsoniera închiriată în cartierul Ferentari şi într-o încăpere situată la etajul barului O., destinată pentru masaj. „De fiecare dată când am folosit camera de la etaj, mai susţine martora, i-a cerut voie domnişoarei I., căreia i-a dat jumătate din suma pe care o câştiga de la fiecare client cu care mă prostituam”.

Susţinerile inculpatei H.A. (fostă I.) zisă „A.”, conform cărora le-ar fi cerut bani celor două dansatoare, doar în cazul în care aveau datorii, respectiv plata costumelor de dans de care le-a făcut rost la momentul angajării în bar, nu sunt susţinute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.

Mai mult, susţinerile inculpatei H.A. (fostă I.) zisă „A.” sunt infirmate şi prin declaraţiile martorei D., conform cu care de vreo două sau trei ori martora D. s-a prostituat împreună cu domnişoara I. cu clienţii de la masă în bar. „Raporturile sexuale, a mai arătat martora D., le-am întreţinut împreună cu clienţii în garsoniera închiriată de mine în Ferentari.” Sub acest aspect, audiată la termenul de judecată din data de 20 septembrie 2010, inculpata H.A. (fostă I.) zisă „A.” a susţinut că D.A.M. îşi căuta loc de muncă sau gazdă în Bucureşti, motiv pentru care i-ar fi propus tatălui ei să o primească în gazdă. Ca urmare a faptului că pensia tatălui ei era mică, a mai arătat inculpata, martora D.A.M. a locuit împreună cu acesta o perioadă scurtă de timp, o lună sau două, până când, urmare a acţiunii poliţiei, descoperindu-se că este minoră, martora D.A.M. a fost internată într-un centru de plasament.

În cursul urmăririi penale, inculpata H.A. (fostă I.) a arătat, cu ocazia confruntării, că „D.A.M. se mutase în garsoniera în care locuisem eu cu chirie şi pentru că administratorul mă cunoştea mai bine pe mine, obişnuia să-mi ceară mie banii de întreţinere, motiv pentru care eu îi luam de la A.M. şi îi dădeam acestuia. De asemenea am luat de la A.M. bani pentru a plăti chiria de la proprietar, aceasta tot datorită faptului că mă cunoştea mai bine. I-am cerut bani A.M. şi pentru că aceasta s-a mutat cu tatăl meu în apartamentul său şi trebuiau plătite facturile de întreţinere, lumină, chiria (400.000 lei/ lună) şi bani de mâncare (în jur de 250.000 lei săptămânal).” De asemenea mai susţine inculpata că i-a cerut bani martorei şi cu titlu de împrumut.

Prin urmare, susţinerile inculpatei H.A. (fostă I.) nu sunt susţinute de nici un mijloc de probă administrat în cauză, existând contradicţii chiar în cadrul declaraţiilor susţinute de inculpată. Spre exemplu, în faţa instanţei de judecată inculpata a susţinut că martora D. s-a mutat în gazdă la tatăl său, deoarece pensia acestuia era foarte mică, în timp ce în cursul urmăririi penale a recunoscut că încasa direct banii de la martoră, deşi banii se cuveneau direct altuia, respectiv tatălui inculpatei I. În cauză este greu de acceptat şi faptul că inculpata ar fi luat bani de la martoră cu titlu de împrumut, în condiţiile în care inculpata era angajată în funcţia de secretară la bar, existând o prezumţie rezonabilă că în această calitate dispunea de venituri mult mai mari decât ale martorei.

În consecinţă, probele administrate demonstrează clar implicarea inculpatei H.A. (fostă I.) în activitatea materială specifică infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen.

Aceste aspecte sunt demonstrate şi prin declaraţia dată de inculpatul S.C. în cursul urmăririi penale (filele 217 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală) Acesta a arătat că din vara anului 2003, I.A. a devenit secretara Clubului O., deoarece s-a îngrăşat şi nu mai putea să danseze. Ţinea evidenţa dansatoarelor, avea grijă de fetele lui M., le caza în locuinţele acestuia şi aduna banii proveniţi din prostituarea lor şi îi dădea lui R.M. I.A. era oarecum şi concubina lui R.M., a mai susţinut inculpatul S., fiind martor al unor scene de gelozie între aceştia doi.

În drept, faptele inculpatei H.A. (fostă I.) , constând în aceea că în cursul anilor 2003-2004, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlesnit practicarea prostituţiei de către mai multe tinere şi a obţinut foloase materiale din practicarea prostituţiei de către martorele P.C.D. şi D.A.M. în incinta clubului de noapte O. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

7. Cu privire la inculpatul D.S., zis „F.”

Din analiza mijloacelor de probă administrate rezultă că în intervalul 2002-2003 a îndemnat şi constrâns la practicarea prostituţiei pe mai multe dansatoare din barul O., printre care D.A. şi Z.E.C.

Situaţia de fapt reţinută în sarcina acestui inculpat este demonstrată prin declaraţiile inculpaţilor, depoziţiile martorilor D.A. şi Z.E.C., procesele verbale de recunoaştere din planşele fotografice, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, coroborate cu procesele verbale de confruntare.

Din cele relatate de martori şi de inculpaţi rezultă că inculpatul D.S. nu a avut vreo calitate în cadrul Clubului de noapte O., rolul său fiind mai mult acela de a asigura prosperitatea clubului, în intervalul 2002 - 2003, prin racolarea acelor femei dispuse să practice prostituţia în clubul de noapte menţionat.

Participarea inculpatului D.S. la comiterea faptelor pentru care este cercetat este demonstrată prin declaraţiile martorelor D.A. şi Z.E.C.

Astfel, audiată numai în cursul urmăririi penale, martora D.A.I. (filele 412 - 419 vol. 3 dosar urmărire penală) a arătat în esenţă că în vara anului 2002 a reuşit să se angajeze la un restaurant din Snagov, restaurant care avea şi un bar de noapte, frecventat de mai mulţi membri ai lumii interlope. Prin intermediul unei prietene, martora susţine că i-a cunoscut pe N.C. şi pe „F.”, dar şi pe S.C. şi L.A., despre care i s-a precizat că sunt patronii unui club de noapte din Bucureşti, cu denumirea O. Pe timpul petrecerii la care a luat parte, a mai arătat martora, „F.” a început să-i facă complimente, întrebând-o pe martoră dacă este de acord să întreţină cu el relaţii sexuale. Martora a acceptat propunerea inculpatului, inculpatul găzduind-o pe martoră în locuinţa părinţilor săi, până la sfârşitul lunii octombrie. În aceste împrejurări martora susţine că i-a relatat inculpatului despre intenţia ei de a lucra la Clubul O. din Bucureşti. „Când a auzit acest lucru, a mai arătat martora, F. mi-a spus că se cunoaşte bine şi cu S.C. şi cu L.A., precum şi că avea date în legătură cu Clubul O., însă mi-a spus că hotărârea îmi aparţine. La câteva zile de la acea petrecere eu am mers la clubul O., a mai arătat martora, unde am luat legătura cu S.C. şi L.A., spunându-le dorinţa de a lucra în club ca dansatoare. Am bănuit că patronii clubului O. aveau date despre mine şi de faptul că eu doream să lucrez în acel club şi bănuiesc că acest lucru îl cunoşteau de la F. sau de la A.M.”, a mai arătat martora. De asemenea aceeaşi martoră mai susţine că: „în contextul discuţiilor referitoare la angajare, S.C. mi-a spus că puteam să practic şi prostituţia în club, în sensul că puteam să racolez bărbaţi dintre consumatori, cu care să întreţin raporturi sexuale, contra unor sume de peste 50 dolari S.U.A. sau 50 euro. Referitor la acest aspect, tot inculpatul S.C., în prezenţa lui L.A. mi-a precizat că puteam să întreţin raporturi sexuale cu clienţii clubului într-o încăpere amplasată la etajul imobilului, pe care mi-o puneau la dispoziţie în acest scop, însă pentru acest sprijin mi-a spus că urma să-i plătesc un comision de 20% din sumele pe care eu le încasam de la clienţi în urma acestei activităţi”, a mai susţinut martora D.A.. „Eu am fost de acord cu condiţiile impuse de patroni, mai susţine aceeaşi martoră, iar din acel moment am început activitatea. În mod concret făceam câte două dansuri, toples şi striptis pe o scenă la bară iar apoi mergeam la diferite mese, unde eram solicitată de clienţii acestora, la cerere le dansam, iar apoi ceream să-mi ofere băuturi alcoolice, de regulă dintre cele cu un preţ mare, a căror contravaloare era plătită de ei.(…) La terminarea programului eu încasam comisionul de 10% de la bar, conform înţelegerii cu patronii, prin barmaniţele de serviciu, pe nume C. şi A. În afară de acest aspect, a mai arătat martora, obişnuiam să racolez bărbaţi din rândul acelora care îmi ofereau asemenea consumaţii, cu care întreţineam raporturi sexuale în încăperea dispusă la etajul clubului pusă în acest scop la dispoziţie de patronii clubului.”

Cu referire expresă la implicarea inculpatului D.S. zis F. martora mai susţine că la câteva zile de la data la care a început să desfăşoare asemenea activităţi, în club a început să vină şi F., stând de fiecare dată în compania inculpaţilor S. şi L.A.. Deşi acesta cunoştea că martora practică prostituţia, la îndemnul şi cu sprijinul inculpaţilor S.C.V. şi L.A., nu i-a cerut acesteia plata unor comisioane din sumele încasate ca urmare a desfăşurării acestei activităţi. În cuprinsul acestei declaraţii, martora mai precizează că „recunosc faptul că în dese rânduri când eram sunată pe telefonul mobil de F., acesta îmi cerea să întreţin raporturi sexuale cu anumite cunoştinţe pe care le avea, printre acestea fiind şi poliţişti. La solicitarea lui am întreţinut raporturi sexuale cu un poliţist, însă nu mi-a spus să procedez în acest mod întrucât avea obligaţii faţă de acesta. A mai existat o împrejurare în care F. mi-a cerut de asemenea acelaşi aspect, despre bărbaţii în cauză el spunându-mi de asemenea că erau poliţişti”, a mai arătat martora.

În cursul urmăririi penale s-a procedat şi la audierea martorei Z.E.C., însă aceasta a susţinut că a frecventat barul O. dosar în calitate de consumatoare, fără a practica prostituţia în folosul vreunei persoane care frecventa acel bar.

Depoziţiile acestei martore sunt infirmate prin depoziţiile martorului V.R.G. (filele 141 - 147 vol. 4 dosar urmărire penală) acesta susţinând că în barul O. a cunoscut o fată pe nume A., fiind identificată ulterior în persoana numitei G.A.A., despre care martorul îşi aminteşte că lucra în barul O. fiind trimisă de S.C. şi F. ca dansatoare. „ La câteva zile, a mai arătat martorul, atât ea cât şi E. au venit într-o seară singure la bar, au dansat şi au spus că ele se prostituează pentru F., în acest sens fiecare dându-mi câte 30 de dolari ce reprezenta procentul pe care îl percepea F. pentru a le asigura protecţie”. „Cunosc faptul că dansatoarele, în mare parte se prostituau şi erau împărţite în două grupe, respectiv ale lui S. şi L., iar cealaltă grupă a lui F.”, a mai arătat martorul. „De câteva ori am discutat cu şoferul lui M., şoferul lui F., a mai arătat martorul, care mi-a facilitat ieşirea din bar cu nişte dansatoare în scopul de a întreţine raporturi sexuale cu ele în schimbul unor sume de bani. Eu le plăteam pentru serviciile sexuale oferite sume cuprinse între 2000.000 ROL şi 3.000.000 ROL pentru fiecare fată. (…) De fiecare dată când doream să-mi petrec câteva ore în compania unei dansatoare şi să fac sex pe bani cu aceasta, mai arată martorul, apelam fie la D.S. zis F. sau la M., şoferul acestuia, car stătea în permanenţă la intrarea în barul O., împreună cu un bodyguard chelios, cu constituţie robustă. Cunosc faptul că D.S. avea mai multe prostituate care produceau, printre care îmi amintesc de E., A., Angela, C., A.M., I.O. (…) Ţin să arăt faptul, a mai arătat martorul, că atunci când solicitam câte o fată pentru a întreţine raporturi sexuale pe bani cu aceasta, apelam fie la D.S. fie la M., îi plăteam direct fetei respective şi nu mi se impunea să plătesc o anumită taxă la bar pentru a i se permite ieşirea fetei din bar.”

Sub aspectul infracţiunii de proxenetism este extrem de edificatoare acea declaraţie prin care martorul V.R.G. susţine că „încă din anul 2002, D.S. zis F., mi-a confirmat că are nişte prostituate în barul O. şi de câte ori am nevoie pot să apelez la serviciile acestora, spunându-mi următoarea expresie: Răducule, plăteşti mai subţire şi totodată să nu-l mai deranjez pe el ci să-l sun pe M., şoferul său.”

În consecinţă rezultă cu certitudine implicarea inculpatului Duduiţă în activitatea infracţională derulată prin intermediul Clubului O., semnificativă fiind depoziţia martorului V. atunci când susţine că D.S. era considerat de toată lumea patronul barului.

La rândul său martorul H.Ş., agent de pază în Clubul O. în perioada iunie 2002 - decembrie 2003 a arătat că F. primea bani din prostituarea dansatoarelor din bar, la solicitarea unor clienţi, prieteni ai acestuia, fenomen care se pare că nu ar fi convenit inculpatului S.C., acesta pierzând comisionul propriu care i-ar fi revenit din preţul încasat de dansatoare de la clientul amator de relaţii sexuale.

Deşi mijloacele de probă administrate demonstrează că inculpatul D.S. nu era unul dintre asociaţii clubului O., acesta era cu siguranţă o prezenţă influentă în cadrul barului, dansatoarele simţind că trebuie să se comporte adecvat întrucât exista riscul unor represalii din partea inculpatul D.S..

Mijlocele de probă au dovedit cu certitudine că „A.”, martora D.A. practica prostituţia în folosul inculpatului D.S.. Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate rezultă că acest inculpat suna personal la dansatoarele care practicau prostituţia în folosul său pentru a le trimite drept cadou, la preţuri mai mici, ca acestea să întreţină relaţii sexuale cu diferite persoane, cunoştinţe ale inculpatului D.S.. Deosebit de relevante sunt în acest sens procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice ataşate la filele 82 - 86 vol. 6 dosar urmărire penală).

Audiat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, inculpatul D.S. a adoptat o poziţie cooperantă, recunoscând autenticitatea înregistrărilor care i-au fost atunci puse la dispoziţie, Acelaşi inculpat a mai arătat că au existat împrejurări când a solicitat unora dintre prostituatele clubului O. să întreţină raporturi sexuale contra cost cu diferiţi bărbaţi, cunoştinţe ale sale, susţinând însă că acest lucru l-a făcut dezinteresat din punct de vedere material. „Nu am pretins şi nu am încasat niciodată comisioane de la aceste prostituate provenite din banii încasaşi de ele din această activitate” a mai susţinut inculpatul în declaraţiile sale. De asemenea, inculpatul a mai susţinut că este adevărat că una dintre prostituatele Clubului O., respectiv D.A., a fost găzduită în domiciliul mamei sale din Strada Petre Păun, sector 5, însă a susţinut că aceasta nu era prostituata sa. „În afara acesteia, a mai arătat inculpatul, la domiciliul mamei mele, a mai locuit cu chirie o altă prostituată de la Clubul O., cunoscută sub pseudonimul „C. înotătoarea”, însă aceasta a fost dusă spre găzduire la mama mea de A.C. (inculpata D.A.).

Afirmaţiile inculpatului conform cu care nu ar fi încasat comisioane provenite din banii încasaţi de prostituate în urma întreţinerii de raporturi sexuale sunt infirmate prin depoziţiile martorilor, martorul Voiculescu R. făcând referire expresă la suma de 30dolari S.U.A. percepută de inculpatul D., în scopul asigurării protecţiei dansatoarelor care practicau prostituţia. De asemenea, dispoziţiile art. 329 C. pen. fac referire expresă la „tragerea de foloase”, nefiind vorba exclusiv de sume de bani, respectiv comisioanele la care se face referire în cauză, ci de alte foloase pe care membri grupării din care inculpatul a făcut parte le aveau. Spre exemplu, înregistrările convorbirilor telefonice demonstrează că inculpatul D. le impunea prostituatelor să întreţină raporturi sexuale cu anumite persoane influente, (spre exemplu poliţistul „B.”) tariful serviciului prestat acestor categorii de beneficiari fiind stabilit altfel decât pecuniar, reprezentând cu siguranţă un folos în sensul art. 329 alin. (1) C. pen.

În drept, faptele inculpatului D.S., zis „F.”, constând în aceea că în intervalul 2002-2003 a îndemnat şi a constrâns la practicarea prostituţiei pe mai multe dansatoare din cadrul Clubului O., printre care pe martorele D.A. şi Z.E.C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

8. Cu privire la inculpatul P.V.

Din analiza mijloacelor de probă administrate rezultă că în perioada 2002 - 2004 inculpatul a recrutat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către mai multe dansatoare în Clubul de noapte „O.”. Astfel, din probele administrate a rezultat că inculpatul P. a fost un apropiat al inculpatului D.S., recrutând alături de acesta mai multe dansatoare pentru club, urmând ca acestea să practice prostituţia în beneficiul patronilor clubului, dar şi a lui D.S..

Situaţia de fapt reţinută este demonstrată pe baza declaraţilor date de inculpaţi, raportat la depoziţiile martorilor, toate coroborate cu procesele verbale de recunoaştere din planşe fotografice.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data de 07 noiembrie 2005, inculpatul S.C.V. a susţinut că „la sfârşitul anului 2003, E., - Z.E. - a fost bătută de F. care îi spunea că nu îl ascultă pe M. şi era nemulţumită. Această E., a mai arătat inculpatul S., era dansatoare şi era prietena lui P.V. (…) Am aflat cu ocazia cercetărilor că E. era minoră”

De asemenea, în conţinutul aceleiaşi declaraţii, inculpatul S. a identificat-o şi pe C.M. - M.P. sau M.F., aceasta fiind adusă în clubul O. de o persoană din anturajul lui F., probabil R.M. sau mai sigur P.V. „Pe acesta l-am văzut de circa trei ori în Clubul O. cu F., care-l dădea afară” a mai arătat inculpatul S.C.

Declaraţiile date de inculpatul S.C.V. sunt confirmate chiar prin susţinerile făcute de inculpatul P.V. în cursul urmăririi penale (filele 423 - 427 vol. 1 dosar urmărire penală). Conform acestor declaraţii, în cursul anului 2002, inculpatul D.S. i-a solicitat inculpatului P. să-l însoţească la o întâlnire pe care a avut-o cu patronii Clubului O. - L.A. şi S.C. „Acesta (D.S.), a mai arătat martorul mi-a motivat că acea întâlnire a avut drept scop înmânarea unei sume de 10.000 - 20.000 dolari S.U.A. faţă de aceşti patroni cu titlu de împrumut. Începând cu acea perioadă eu l-am însoţit pe D.S. la cererea sa şi la sediul clubului O., ocazie cu care am observat că în club se aflau mai multe tinere care lucrau ca dansatoare. Am aflat cu acea ocazie de la D.S., mai susţine inculpatul că în realitate dansatoarele respective practicau prostituţia în acel club sub controlul şi coordonarea patronilor. Cu ocazia discuţiilor, D.S. mi-a spus că exista o înţelegere între el, L.A. şi S.C., conform cu care el încasa lunar de la aceştia suma de 900 dolari S.U.A., această sumă reprezentând o taxă de protecţie pe care el o asigura patronilor în situaţiile în carde aceştia din urmă aveau diferende cu anumite grupuri de proxeneţi. În perioada 2002-2003, mai arată inculpatul P., am făcut şi servicii de taximetrie în favoarea lui D.S., însă numai în împrejurările în care mi le cerea, sens în care mi-a pus la dispoziţie şi două autoturisme R. şi T., pe care le avea în proprietate. În aceste împrejurări, atunci când îmi cerea îl transportam pe D.S. cu aceste maşini la diferite cluburi de noapte şi discoteci. În aceste locaţii, mai susţine inculpatul, întâlneam tinere cu care atât eu cât şi el intram în discuţie, ocazie cu care aflam date personale ale acestora şi ale familiilor lor. Constatam că multe dintre aceste tinere erau fugite de la domiciliu, nu aveau surse de existenţă şi proveneau di familii sărace. În situaţia în care identificam asemenea tinere, D.S. le promitea că poate interveni în favoarea lor pe lângă anumite persoane pentru a le angaja şi de asemenea le promitea găzduire. Multe dintre tinerele cunoscute în aceste modalităţi erau încrezătoare în afirmaţiile noastre, iar în perioada ulterioară cu acordul acestora, împreună cu D.S. le-am găzduit atât la adresele la care eu am locuit cu chirie în Bucureşti, precum şi la diverse imobile pe care D.S. le avea în proprietate în mod direct sau prin interpuşi” a mai arătat inculpatul P. în cursul urmăririi penale la data de 12 iulie 2005.

„Concret, mai susţine inculpatul P., acesta era un mod de racolare pe care D.S. obişnuia să-l folosească, iar promisiunile făcute de el tinerelor racolate nu prezentau realitatea, scopul acestuia fiind ca, în perioada ce urma, să le determine şi să le înlesnească practicarea prostituţiei în Clubul O.. Datorită mediilor şi împrejurărilor prin care reuşeam să racolăm în scopul mai sus arătat tinere, nu pot indica date concrete privind identitatea reală a acestora, însă pe aceste le cunosc după pseudonimele sub care s-au prezentat: M. Frizeriţa, Bianca, Dorina, Oana şi M.”, a mai arătat inculpatul P.. Din acest punct de vedere instanţa reţine că există o coroborare între susţinerile inculpatului P.V. în faza de urmărire penală şi susţinerile inculpatului Strănescu C. Vasile din declaraţia de la data de 07 noiembrie 2005.

„Cu ocazia audierilor olografe, a mai arătat inculpatul P.V., nu s-au prezentat nişte planşe fotografice, în cadrul cărora am recunoscut şi indicat fără ezitare pe M. Frizeriţa şi am aflat că se numeşte C.M. Cu privire la aceste tinere declar că le-am racolat împreună cu D.S. în împrejurările şi în scopul mai sus arătate la intervale diferite de timp, pe care la cererea lui D.S. le-am avut găzduite la adresele la care eu am locuit cu chirie. De asemenea cunosc că o parte din tinerele racolate au fost găzduite de D.S. chiar şi la locuinţa mamei sale. Reţin numele uneia dintre fetele găzduite de aceasta la locuinţa mamei sale pe care o cunosc sub pseudonimul „A.C.”, a mai arătat inculpatul. „După scurt timp, mai susţine inculpatul P., D.S., în urma discuţiilor pe care le avea cu patronii Clubului O., m-a contactat şi am transportat conform cererii sale, pe tinerele menţionate anterior la Clubul O. De fiecare dată el mi-a precizat să le transfer pe acestea patronilor L.A. şi S.C. iar în lipsa acestora unui bodyguard cu numele Marius pentru care intervenise la angajarea sa l aceşti doi patroni, acesta fiind o persoană de încredere pe care o avea acolo. Scopul pentru care eu le-am transportat pe aceste tinere la care m-am referit la acel club era de a practica prostituţia în perioada ulterioară sub controlul celor doi patroni şi al lui D.S.” a mai susţinut inculpatul în cursul urmăririi penale.

Referitor la O. şi M., inculpatul P.V. susţine că acestea i-au fost prezentate de un consătean pe nume C., acesta precizându-i inculpatului că erau plecare de la domiciliile la care locuiau, iar O. era minoră. „Eu le-am preluat pe acestea de la C., a mai arătat inculpatul, iar apoi le-am găzduit la adresele unde locuiau fără forme legale la acea dată. În perioada ulterioară le-am prezentat pe acestea lui D.S., cunoscând de la el intenţia de a le îndemna şi înlesni ulterior practicarea prostituţiei la Clubul O. la fel ca şi în situaţiile precedente.

Cu referire la inculpata Z.E.C., inculpatul P.V. a declarat că a cunoscut-o pe aceasta prin anul 2001-2002 din cartierul Rahova, la acel moment martora având vârsta de 13 ani. „În cursul cercetărilor a mai arătat inculpatul P., am recunoscut-o şi indicat-o fără ezitare pe „E.” într-o planşă fotografică şi am aflat că se numeşte Z.E.C.. Am menţinut legătura cu aceasta, însă arăt că raporturile pe care le-am avut cu ea s-au rezumat numai la legături intime. Arăt că pe E. am prezentat-o şi lui D.S., după o perioadă de la data când am cunoscut-o şi chiar am şi dus-o împreună cu acesta la clubul O.”. Ulterior, a mai susţinut inculpatul P.V., „am aflat că E. obişnuia să întreţină raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi, deşi avea acea vârstă fragedă”.

Prin urmare, susţinerile inculpatului P.V. referitoare la prezenţa şi activitatea martorei Z.E.C. în clubul O. sunt confirmate prin declaraţiile inculpatului S.C.V., dar şi prin depoziţiile martorei Z.E.C., aceasta susţinând că frecventa barul O.. Depoziţiile martorei conform cu care nu ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională derulată sub egida Clubului O. nu pot fi reţinute de instanţă, faţă de întregul material probator administrat. De altfel este relativ greu de conceput ca o persoană care locuieşte în zona Cartierului Rahova şi are o situaţie materială relativ modestă să frecventeze un bar cu preţuri ridicate amplasat tocmai în zona Pieţei Galaţi, în zona Străzii Vasile Lascăr. În consecinţă declaraţiile inculpatului P.V. şi declaraţia inculpatului S.C.V. de la data de 07 noiembrie 2005 sunt confirmate de întregul material probator administrat în cauză.

În declaraţiile date în faza de urmărire penală martora C.M. (filele 101-106 fila 3 dup) a arătat că prin primăvara anului 2003 l-a cunoscut pe inculpatul D.S., precum şi pe P.V., cu care se afla în legături apropiate, locuind în acelaşi cartier. „Atunci când i-am văzut, printre alte discuţii, a mai arătat C.M., ei au aflat de la mine că, datorită unor cauze personale plecasem de la domiciliu şi locuiam împreună cu verişoara mea, A.S., aceasta locuind la o adresă apropiată locuinţei lui P. De asemenea aceştia au aflat că nu aveam nici o ocupaţie, deşi absolvisem o şcoală de frizerie şi tocmai datorită pregătirii pe care o aveam eram cunoscută sub pseudonimul de M.F.

D.S. s-a oferit atunci să intervină pe lângă anumiţi patroni pentru a mă angaja. Referitor la acest aspect, a mai arătat martora, iniţial am crezut că mă vor ajuta să îmi găsesc un loc de muncă în domeniul în care eram pregătită. La câteva zile am fost contactată de D.S. şi P.V., care mi-au spus că mă vor prezenta patronilor unui club, unde urma să lucrez. A mai arătat martora că a fost transportată de cei doi D.S. şi P.V. la clubul O., unde a fost prezentată de D.S. lui S.C., de faţă fiind şi P.V.. „S. a fost de acord ca eu să încep în acest club, a mai arătat martora, însă datorită raportului de subordonare pe care îl avea faţă de F., iniţial nu mi-a spus în mod deschis că de fapt eu am fost dusă la acest club, pentru a practica prostituţia”. La scurt timp după începerea activităţii, a mai susţinut martora C.M., „S.C. mi-a cerut să practic şi eu prostituţia în aceleaşi împrejurări ca şi celelalte dansatoare. Am remarcat când el mi-a cerut acest lucru, că între el şi F. a existat o înţelegere anterioară pentru ca eu să practic prostituţia în folosul lor material”, a mai arătat martora. „ De fiecare dată am plătit în mod direct lui S.C., comisioane pe care mi le-a pretins din sumele provenite din activitatea de prostituţie pe care mi-a propus-o” a mai relatat martora. De asemenea, tot din depoziţiile martorei rezultă existenţa unei înţelegeri prealabile între S. şi F. cu privire la activitatea de prostituţie pe care martora urma să o deruleze în acest club.

În consecinţă mijloacele de probă administrate demonstrează implicarea inculpatului P.V. în activitatea infracţională alături de inculpatul D.S.. Deosebit de edificatoare din acest punct de vedere sunt şi convorbirile telefonice purtate între cei doi. Spre exemplu din procesul verbal întocmit la data de 10 mai 2005 (fila 22 vol. 6 dosar urmărire penală) rezultă că pe data de 08 aprilie 2004, la ora 11.26, D.S., zis „F.” aflat la numărul 07XX.XXX.XXX este apelat de inculpatul P.V. de la un post neidentificat, inculpatul P. furnizând date relative la activitatea derulată de dansatoare în incinta barului O.:

„P.V.:N-am făcut nimic. Am sunat pe o fată acolo, din bar şi a zis că astea a rămas….(neinteligibil)…program şi văd că e doişpe şi n-au apărut.

D.S.: A rămas până…?

P.V.: Că le-a oprit patronii peste program şi nu ştiu…(….)

D.S.: Mergem acolo şi vedem noi.

P.V.: Că n-au venit până acum şi nu ştiu ce se întâmplă, ce….

D.S.: Aaa! Şi-a mai strâns şi ele caşcaval?

P.V.: Aaa? Vin aşa, subţire.

D.S.: Subţire, ă?

P.V.: Ele acum, zilele astea, trebuie sa ia salariu. Mi-era să nu…zic, să fi pus fraiera (?). da am sunat pe fata şi mi-a zis că n-a luat salariu. Tre să .(neinteligibil).să nu pună gheara pe bani să se ducă la ţară. Da am sunat la ţară şi ele n-au ajuns.

D.S.: Nu. Nu mai te…lasă până mai târziu să vedem ce se întâmplă. Nici nu poţi să stai…(…)

D.S.: O iei pe frizeriţa că e mare de ani….

P.V.: Am cam sunat-o şi nu ….nu….Are telefonul închis, c-o fi flămândă, n-o avea bani şi-o fi vândut tele…

D.S.: F.?

P.V.: da.

D.S.: Păi tre să mergem la bar,să vedem.

P.V.: Da, trecem p-acolo şi vedem(?) (…)”

Asemenea date de interes operativ rezultă şi din procesul verbal de transcriere a convorbirii telefonice întocmit la data de 10 mai 2005 (fila 26 vol. 6 dosar urmărire penală). Conform acestui proces verbal rezultă că la data de 19 aprilie 2004, ora 20.17, D.S., zis F., aflat la numărul 07XX.XXX.XXX este apelat de P.V. de la postul telefonic 07XX.XXX.XXX cu care discută următoarele:

P.V.: Am sunat la bar şi am vorbit cu acela. Fetele alea îmi zice că a rămas peste program. El îmi zice că nu. Şi zicea că dacă dau de ea, să mă duc să-i dea salariul şi ei şi lu ailaltă. Trebuie să iau vreo şase milioane. Şi mă gândesc că poate nu mi-o da banii fără ele. Dacă mă duc eu singur. Poate ne făceam timp şi mergeam până acolo. Mi-e să nu le fi oprit ei. Să le fi făcut capul mare.

D.S.: Păi nu, mă. Să-l sun ei şi să-l trimit pe ală, pe C.. De ce să te mai duci tu? Îl trimit pe C.. Vezi cum număraţi. Să-mi dea caşcavalul şi atât.

P.V.: Aha. A! Şi ţi-i dă ţie direct?

D.S.: Nu mi-i dă mie, ni-i aduce nouă.

P.V.: Aha, Păi atunci zi-i tu. Că el mi-a zis: Domne, când dai de Oana…

D.S.: Bine. O să vorbim după nouă jumătate. Hai.(…).

O altă convorbire care demonstrează clar implicarea inculpatului P.V. în activitatea infracţională are loc la data de 20 aprilie 2004 (proces verbal de transcriere a convorbirii telefonice fila 28 dosar de urmărire penală):

D.S.: s-o fi plecat la ţară, mă?

P.V.: Nu, n-are cum, c-am sunat…Că asta e problema, că mă zăpăceşte mă-sa, că vrea să vorbească cu ea. Măcar de i-ar spune fraierii: „Sun-o, bă pe mă-ta, fă ceva…” sau…”sună şi tu pă…”

D.S.: Da ce ne interesează pă noi, mă s-o sune pă mă-sa?(…)

P.V.: Am fost de vreo două ori eu,… personal şi m-a văzut mă-sa, şi ştie că-i la mine, că-i…Că ţi-am zis că-i de acolo, de la mine din sat, de la …doi kilometri.

D.S.: Da. Da, da, da. Nu e…tre vorbit cu ei ; Bine, mu….e! Fii atent!

P.V.: Şi m-am băgat eu rău de tot.

D.S.: Scoate repede o mie de dolari şi …stai acolo liniştit! Înţelegi?

P.V.: E,. asta-i cu. şi tre…mi-a zis că: Domne, zi-le să vină personal se le dau banii…că tre să le dau salarii…şi…şi colaborarea noastră aicea s-a încheiat”

Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de proxenetism se realizează prin una din acţiunile prevăzute în textul de incriminare. Aceste acţiuni, care constituie modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii sunt următoarele; acţiunea de a îndemna sau de a constrânge la prostituţie, acţiunea de a înlesni practicarea prostituţiei, acţiunea de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană, acţiunea de a recruta o persoană pentru prostituţie, precum şi acţiunea de traficare de persoane în acest scop.

Prima acţiune - îndemnul la prostituţie, constă în trezirea interesului, încurajarea sau convingerea unei persoane ca să practice prostituţia. Constrângerea la prostituţie constă în silirea unei persoane să practice prostituţia. Înlesnirea practicării prostituţiei constă în ajutorul dat unei persoane să practice prostituţia. Înlesnirea practicării prostituţiei se poate realiza prin orice formă sau prin orice mijloace. Tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană presupune obţinerea de profituri sau a oricăror avantaje materiale din practicarea prostituţiei de către o persoană. Recrutarea unei persoane pentru prostituţie constă în descoperirea, atragerea, angajarea şi îndrumarea unei persoane să practice prostituţia. O astfel de modalitate normativă presupune un proxenetism organizat, o formă sistematică de exploatare a prostituţiei practicată de alte persoane.

Aceste acţiuni sunt prevăzute alternativ, fiecare acţiune putând realiza conţinutul infracţiunii de proxenetism. Prin urmare, apărările inculpatului P.V., conform cu care nu a ar fi obţinut foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei nu pot conduce la exonerarea acestuia de răspundere, în condiţiile în care mijloacele de probă demonstrează că a participat la procesul de racolare şi înlesnire a practicării prostituţiei de către mai multe dansatoare din Clubul O.

În drept, faptele inculpatului P.V., constând în aceea că în perioada 2002-2004 a recrutat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către mai multe dansatoare în Clubul de Noapte O., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu reţinerea formei continuate prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S.C.V., L.A., D. (fostă T.) M.C., D.S. zis F., R.M., M.I. şi H.A. (fostă I.) A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 39/2003 - iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Conform verificărilor efectuate de organele de poliţie la data de 03 noiembrie 2005, Clubul O. a existat în perioada anului 2001, acesta aparţinând SC L. SA.

Având în vedere considerentele expuse anterior, rezultă cu certitudine că în perioada 2002 - 2004, grupul de crimă organizată format din cei şapte inculpaţi a acţionat în Clubul O., în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor de proxenetism, pentru a obţine beneficii materiale din prostituarea dansatoarelor acelui club.

Structura grupului infracţional era determinată între membri ei, inculpaţii S.C. şi L.A., fiind nu numai patronii clubului dar şi persoanele care coordonau activităţile de proxenetism, stabilind modul efectiv de operare care trebuia folosit pentru a evita prezenţa intempestivă a organelor de ordine. Semnificative sunt mijloacele de probă care demonstrează folosirea unei camere amplasate la etaj pentru întreţinerea de raporturi sexuale, acest mod de operare fiind folosit numai până la descinderea organelor de poliţie la data de 12 martie 2004. Ulterior patronii clubului au considerat că acest mod de acţiune nu mai prezintă suficiente garanţii, astfel încât s-a stabilit ca dansatoarele să plece cu clienţii înafara clubului, iar sumele de bani să fie achitate de clienţii amatori sub forma unui consum de băuturi alcoolice care nu erau în realitate consumate.

Cei doi inculpaţi aveau ca atribuţii în cadrul grupului infracţional, instruirea dansatoarelor, activitate pe care inculpaţii o realizau personal sau prin intermediul secretarei clubului - I.A., precum şi încasarea comisioanelor provenite din prostituţie. Aparent cei doi inculpaţi şi-au segmentat atribuţiile, conferind aparenţa că inculpatul L.A. se ocupă de partea administrativă a afacerii în timp de inculpatul S.C. de partea artistică. Prin urmare a fost adoptat un mod de acţiune care să permită rămânerea în umbră a unuia dintre cei doi inculpaţi - L.A.. Sumele de bani nu erau percepute întotdeauna în mod direct de cei doi patroni, ci, această activitate se realiza şi prin intermediul inculpatei D. (T.) M.C., din toamna anului 2003, sub acoperirea plăţii de către client a contravalorii a două băuturi alcoolice.

Inculpaţi S.C.V. şi L.A. controlau afacerea alături de alţi proxeneţi - R.M., M.I. şi D.S., aceştia având în Clubul O. persoane care practicau prostituţia în folosul lor, persoane care erau exploatate şi de ceilalţi doi patroni ai clubului, care obţineau o parte a încasărilor şi de la acestea.

Folosind acest mod de operare, având propriile prostituate în Clubul O., exploatate şi de cei doi patroni, ceilalţi proxeneţi erau interesaţi ca afacerea din Clubul O. să prospere, aducând dansatoare care erau preferate de clienţii clubului.

Legătura dintre membrii grupului infracţional era una directă, deoarece acestora le reveneau beneficii financiare din acumularea de dansatoare, chiar dacă erau aduse de un proxenet şi nu contribuiau exclusiv prin prostituarea lor numai la beneficiile clubului O. Conform celor expuse în considerentele de mai sus, inculpatul P.V. a declarat că împreună cu D.S. racolau femei de o anumită speţă - prostituate, dată fiind puterea acestuia de seducţie, pe care apoi le ducea personal şi le preda patronilor de la Clubul O.. Deşi inculpatul P.V. a manifestat o atitudine cooperantă în declaraţiile date în faza de urmărire penală, însă cu ocazia confruntării cu inculpatul D.S. a adoptat o conduită oscilantă, mai degrabă nesigură, demonstrând astfel faptul că D.S. îi provoacă temerea. Inculpatul P.V. poate fi considerat in caracter mai slab, mai nesigur, un „om bun la toate” de-al lui D.S., după cum se descrie singur şi după cum îl descrie şi inculpatul S.C. în declaraţia dată la 07 ianuarie 2005.

Desigur că în cauză dansatoarele care au practicat prostituţia pentru F. au declarat că nu au practicat prostituţia în folosul acestuia (D.A.) însă asemenea afirmaţii se impun a fi interpretate şi prin prisma sentimentului de temere pe care inculpatul D.S. în exercita. Spre exemplu, din mijloacele de probă administrate mai rezultă că inculpatul D.S. exercita şi violenţe la adresa unora dintre dansatoare, existând date conform cu care ar fi bătut-o pe martora Z.E.C. ca urmare a faptului că aceasta era nemulţumită şi ar fi avut un comportament recalcitrant la adresa clienţilor amatori de a întreţine raporturi sexuale.

De asemenea, conform celor expuse deja, relevantă este şi depoziţia martorei C.M., conform cu care, după ce i-a cunoscut pe inculpaţii D.S. şi P.V., aceştia au dus-o într-o seară la clubul O., unde a fost prezentată inculpatului S.C.V. Ulterior martora a constatat că activitatea de prostituţie se afla sub controlul acestuia din urmă, care avea un raport de subordonare faţă de F., întrucât: „am remarcat când el (inculpatul S.) mi-a cerut acest lucru pentru că între ele şi F. exista o înţelegere pentru ca eu să practic prostituţia în folosul lor material. „De fiecare dată eu am plătit în mod direct inculpatului S.C. comisioane pe care mi le-e pretins din sumele provenite din activitatea de prostituţie pe care mi-a propus-o”, a mai susţinut martora C.M. Aceeaşi martoră a mai arătat că a remarcat şi faptul că inculpatul S. avea o înţelegere prealabilă cu F., în ceea ce privea activitatea de prostituţie pe care martora urma să o desfăşoare în club. Conform celor declarate de martoră în cursul urmăririi penale: „faptul că eu mă aflam sub controlul lui F. mi-a fost confirmat şi de D.A., cunoscând acest lucru de la F., aspect pe care mi l-a spus în mod deschis atunci când discutam cu ea”. Referitor la F., a mai susţinut martora, „cunoşteam de la D.A. faptul că între ea şi patronii Clubului O. exista o înţelegere conform cu care între ea şi patronii clubului O. exista o înţelegere conform căreia aceasta asigura protecţia lor şi a dansatoarelor în club”.

Prin urmare, mijloacele de probă administrate în cauză demonstrează că grupul infracţional organizat avea o structură determinată care începea cu inculpaţii S.C.V. şi L.A. ca primă linie. În linia secundă acţionau inculpaţii R.M., M.I. şi D.S., aceştia fiind autori ai unor infracţiuni de proxenetism, având propriile dansatoare care practicau prostituţia în Clubul O., asigurând în acest fel prosperitatea barului. Modul de operarea folosit demonstrează că inculpatul D.S. nu poate fi situat pe acelaşi segment cu inculpaţii R.M., M.I.. „F.” era de fapt un protector al clubului care reuşea plasarea oamenilor săi de încredere în club, iar ca urmare a numelui şi a autorităţii sale în lumea interlopă, afacerile sale nu se puteau amesteca cu o altă grupare interlopă. De altfel, chiar inculpatul D.S. zis F. a recunoscut în declaraţiile date în faza de urmărire penală că permitea unor dansatoare să se folosească de numele său, dacă acelea aveau probleme cu alţi proxeneţi, în ipoteza în care aceştia din urmă ar fi dorit să le racoleze. Prin urmare în cauză există probe certe conform cu care acele persoane practicau prostituţia sub protecţia inculpatului D.S. zis „F.”. Acest aspect este întărit şi prin declaraţiile martorei C.M., aceasta afirmând că în cadrul Clubului O. existau şi alţi proxeneţi care îşi desfăşurau activitatea alături de patronii clubului.

În condiţiile unei activităţi extrem de complexe nu s-a reuşit identificarea tuturor persoanelor care practicau prostituţia pentru inculpatul D.S., însă cu siguranţă martora D.A. este una dintre ele. Din mijloacele de probă mai rezultă că aceasta era cazată la mama lui D.S. şi îl cunoscuse pe acesta atunci când lucra la „R.”, patronul unui restaurant pe lacul Snagov cu vaporaş staţionar. Convorbirile telefonice dintre inculpatul D.S. şi martora D.A. demonstrează intenţia inculpatului de a o determina pe martoră să întreţină raporturi sexuale cu un lucrător al poliţiei şi cu superiorul acestuia.

Martora M.I.N. a declarat în faţa organelor de urmărire penală că Z.E.C. practica prostituţia tot în folosul inculpatului D.S. Deşi martora Z.E.C. a declarat că nu a practicat prostituţia, în faţa procurorului a fost identificată de inculpatul P.V., dar şi de inculpatul D., ca fiind prietena inculpatului P.V.. De asemenea inculpatul S.C.V. susţine că a fost martor când această fată a fost bătută violent de F. în club.

Din conţinutul convorbirilor telefonice mai reiese că inculpatul D.S. săvârşea acte de proxenetism, deosebit de relevantă fiind convorbirea cu P.A., zis „L.”, din această convorbire rezultând că inculpatului i se ofereau femei pentru „unu care e cazat la Parc”.

Legătura dintre D.S. şi L.A. este demonstrată şi prin numărul foarte mare de convorbiri telefonice dintre aceştia în intervalul 22 martie 2003 - iulie 2003, inculpatul L.A. sunându-l pe inculpatul D. de aproximativ 13 ori. În cadrul unei convorbiri anterioare, de la data de 13 august 2002, L.A. întreabă: „N-o mai lăsăm pe aici, ă? D.S.: Nu, nu, păi da trage pe nas şi este de belea; L.A.: Da, Da, păi eu i-am zis lui M.: Băi tată, spune-i şi lui D.S.. Ai înţeles? Dă-o dracului! Eu nici nu am luat bani de la ea. Eşti nebun?..L.A.: Păi da? Şi pe târfa ailaltă am dat-o n-am mai….Mai era Blonda, Ştii?..L.A.: Uite A. îmi place, Îmi place de ea; D.S.: E cuminte. Da; ….D.S.: Spune-i lui C. să nu fie supărat cu ăia, că mergem şi noi peste fraier, acolo să-i luăm şi noi o femeie”

La al treilea palier al grupului infracţional se afla inculpata H.A. (fostă I.) A. - secretara clubului şi, conform celor susţinute de inculpatul S.C., omul de încredere al inculpatului L.A., alături de inculpata D. (fostă T.) C.M.

Conform celor expuse mai sus, cele două inculpate şi-au formulat apărări, în sensul că nu ar fi avut cunoştinţă de actele de proxenetism derulate sub acoperirea Clubului O., deoarece rolul acestora era bine determinat în cadrul sarcinilor de serviciu, nefiind preocupate de alte aspecte. Deşi inculpata H.A. (fostă I.) A. a afirmat că nu avea cunoştinţă de faptul că dansatoarele se prostituau, această poziţiei este infirmată chiar de propriile fapte, aceasta fiind surprinsă la momentul când ieşea din hotelul E., la data de 24 aprilie 2004, alături de martora O.N., după ce ambele au întreţinut raporturi sexuale cu numitul I.A., având asupra sa sumele de bani marcate cu cerneală fluorescentă cu inscripţia „prostituţie”.

Deşi iniţial inculpata I. a susţinut că nu cunoştea regula conform cu care clientul avea obligaţia de a plăti două cocteiluri la bar, dacă dorea să plece cu o fată, deşi lucra în acel club de doi ani, în declaraţia din 27 mai 2005 (filele 384 - 386 vol. I dosar urmărire penală) a revenit asupra poziţiei iniţiale.

Cele două inculpate H.A. (fostă I.) A. şi D. (fostă T.) C.M., aceasta lucrând aproximativ un an la bar, aveau reprezentarea că prin activităţile lor sprijineau grupul de crimă organizată, chiar dacă nu erau pilonii de susţinerea ai acestuia. Inculpata H.A. (fostă I.) A. avea calitatea de secretară a clubului, iar în lipsa inculpatului S.C.V., le instruia pe dansatoare cu ocazia angajării despre activitatea pe care acestea urmau să o desfăşoare, aducându-le la cunoştinţă totodată posibilităţile reale de venit rezultate din practicarea prostituţiei cu clienţii localului. Deosebit de relevantă este din acest punct de vedere depoziţia martorei D.A.M., aceasta susţinând că I.A. cunoştea provenienţa sumelor de bani provenite din practicarea prostituţiei, iar la rândul ei preda aceste sume inculpaţilor S.C.V. şi L.A.. „Eu personal, a mai arătat martora, nu am plătit în mod direct asemenea sume patronilor, aceştia intrând în posesia lor prin intermediul persoanei pe care am menţionat-o (I.A.)”. Activitatea inculpatei de secretară a barului O. este demonstrată şi prin depoziţiile martorei G.I.L., aceasta afirmând în depoziţiile sale că inculpata I.A., care fusese dansatoare, era un fel de secretară, respectiv ţinea evidenţa ordinii în care dansau fetele la bară, ţinea evidenţa fişelor medicale ale dansatoarelor şi ieşea cu clienţii pentru a întreţine raporturi sexuale.

Inculpata H.A. (fostă I.) A. nu a recunoscut participarea la comiterea infracţiunii de proxenetism, menţionând de mai multe ori că a practicat prostituţia cu clienţii barului O. Declaraţiile date de inculpata H.A. (fostă I.) A. sunt confirmate de aspectele surprinse pe caseta video în flagrant, respectiv faptul că împreună cu martora Olăriţa Nicoleta au întreţinut relaţii sexuale contra cost cu un bărbat în hotelul E.

Apărările formulate de inculpaţi, conform cu care nu erau permise legăturile dintre dansatoare şi clienţii clubului şi nu ar fi avut cunoştinţă de activitatea organizată precum şi de profiturile obţinute în urma practicării prostituţiei sunt infirmate de întregul material probator administrat. Faptul că depoziţiile date de martore în cursul urmăririi penale corespund realităţii este confirmat prin răspunsurile hotelurilor dar şi prin verificările organelor de poliţie care au atestat faptul că dansatoarele ieşeau în timpul programului de dans pentru a vizita clienţii clubului cu care se şi prostituau.

Sub aspectul conţinutului constitutiv, elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 7 raportat la art. 2 pct. 9 şi 12 din Legea nr. 39/2003 constă în săvârşirea alternativă, fără drept, a uneia din următoarele activităţi: iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat ce are ca principală activitate infracţiunile de proxenetism, respectiv infracţiunile privind traficul de persoane.

Acţiunea de iniţiere presupune punerea bazelor unei acţiuni, organizarea unei mişcări, a unei activităţi, conferirea primelor noţiuni sau cunoştinţe din domeniul de activitate licit şi ilicit al Clubului O. Constituirea presupune alcătuirea, formarea grupului infracţional organizat, iar aderarea presupune acea acţiunea de a se alătura, de a deveni membrul unui astfel de grup infracţional organizat. A sprijini un grup infracţional organizat presupune a ajuta o astfel de structură în orice mod - moral, material, financiar, logistic. Din interpretarea dispoziţiilor art. 7 al Legii nr. 39/2003, aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat ce are ca principală activitate proxenetismul şi traficul de persoane numai după ce un astfel de grup este constituit.

Pentru existenţa infracţiunii, sub aspectul elementului material al laturii obiective este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii, cu excepţia modalităţii iniţierii:

1. Grupul infracţional este un grup structurat. Prin urmare este necesară existenţa unei structuri de conducere, o ierarhie, respectiv un lider sau mai mulţi, care conduc grupul şi care au autoritate asupra acestora. Conform celor expuse mai sus, la primul nivel de conducere se aflau inculpaţii S.C.V. şi L.A., aceştia punând bazele clubului O. şi concepând întreaga activitatea infracţională astfel încât să obţină in profit considerabil iar riscurile de a fi depistaţi de organele de urmărire penală să fie extrem de redus.

2. Grupul este format din trei sau mai multe persoane. Conform art. 2 lit. a) al Legii nr. 39/2003, pentru a exista un grup infracţional organizat este absolut necesar ca el să fie format din cel puţin trei persoane, în caz contrar nu se poate vorbi de structură. Legea nu impune condiţia ca toate cele trei persoane să se afle la aceeaşi zonă de influenţă în cadrul grupului. În cauză, la nivelul superior se aflau inculpaţii S.C.V. şi L.A. iar la un nivel inferior de execuţie se aflau inculpaţii D. (fostă T.) M.C., R.M. şi M.I..

3. Grupul infracţional trebuie să aibă ca principală activitate traficul de persoane şi proxenetismul. În cauză s-a demonstrat că inculpaţii trimişi în judecată sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 7 al Legii nr. 39/2003 au organizat în mod detaliat activitatea de proxenetism, la începutul activităţii fiind afectată pentru întreţinerea raporturilor sexuale o „cameră de masaj” amplasată la etajul imobilului în care funcţiona clubul O., pentru ca ulterior descinderii organelor de poliţie modul de operare să se schimbe, dansatoarele urmându-i pe clienţi la locaţiile indicate de aceştia cu scopul de a întreţine raporturi sexuale contra cost. Nu în ultimul rând instanţa va reţine că liderii grupului infracţional beneficiau de informaţii relative la actele de cercetare penală care urmau să se efectueze, astfel încât riscul de fi deconspiraţi era extrem de redus. Deosebit de semnificative sunt din acest punct de vedere declaraţiile inculpatului S.C. în care susţine că a aflat tot ceea ce declaraseră dansatoarele în urma audierii din luna martie 2004.

4. Grupul urmăreşte obţinerea directă sau indirectă a unui beneficiu financiar sau a unui beneficiu material. Prin urmare scopul grupului infracţional organizat este obţinerea de beneficii materiale şi financiare, fiind cunoscut că veniturile obţinute din activitatea de proxenetism sunt extrem de mari.

În cauză, conform celor expuse în considerentele ce preced, activitatea infracţională desfăşurată nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane, ea s-a derulat în timp, în mod repetat, respectându-se în principiu aceeaşi modalitate de săvârşirea a faptelor, iar grupul infracţional a fost organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de proxenetism în formă continuată.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat privind proxenetismul sau traficul de persoane poate fi comisă numai cu intenţie directă. Făptuitorul prevede şi urmăreşte rezultatul faptei sale prin acţiunea de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

Pentru existenţa infracţiunii sub aspectul laturii subiective, inculpatul trebuie să fi cunoscut scopul grupului infracţional organizat. Nu este necesar ca el să cunoască şi în detaliu planul de acţiune al grupului, fiind suficient ca el să fi cunoscut că grupul are ca principală activitate proxenetismul.

În cauză, conform celor arătate mai sus, inculpaţii au cunoscut cu precizie scopul grupului infracţional organizat, stabilind modul în care dansatoarele puteau întreţine raporturi sexuale cu clienţii barului, tariful pentru un astfel de serviciu precum şi modalitatea de plată. Toate aceste chestiuni au fost detaliat stabilite, astfel încât să nu existe nici un fel de suspiciuni cu privire la activitatea artistică desfăşurată în bar. În paralel, în cauză a fost demonstrată şi existenţa unei acţiuni de aderare la grupul infracţional constituit, în Clubul O. practicând prostituţia mai multe dansatoare care activau sub protecţia anumitor proxeneţi - D.S., M.I. şi R.M. De asemenea în speţă mijloace de probă care demonstrează că membri grupului infracţional au desfăşurat acţiuni şi în sensul zădărnicirii activităţii desfăşurate de organele de poliţie pe linia combaterii traficului de minori şi proxenetismului. Vizita pe care inculpatul L.A. a făcut-o la centrul de primire a minorilor şi discuţia cu martora D.A.M., atrăgându-i acesteia atenţia cu privire la ceea ce va declara în faţa organului de urmărire penală, discuţia pe care inculpaţii S.,. L. şi D. au avut-o cu dansatoarele din club în urma raziei din luna martie 2004, precum şi încercarea inculpatului D.S. de a plasa anumite prostituate către lucrători ai poliţiei amatori de asemenea servicii demonstrează clar existenţa unei structuri de comandă a grupului, cu un plan de acţiune bine pus la punct precum şi a unei structuri de execuţie cu competenţă de acţiune cantonată la un anumit nivel.

În drept, faptele inculpatului S.C.V., constând în aceea că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 a constituit şi a sprijinit săvârşirea infracţiunilor de proxenetism în cadrul grupului care acţiona în clubul O. în acest scop, format din L.A., D. (fostă T.) M.C., D.S.., R.M., M.I. şi I.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatului L.A. constând în aceea că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 a constituit şi a sprijinit săvârşirea infracţiunilor de proxenetism în cadrul grupului care acţiona în clubul O. în acest scop, format din S.C.V., D. (fostă T.) M.C., D.S.., R.M., M.I. şi I.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatei D. (fostă) T.C.M. constând în aceea că în perioada iunie 2003 - martie 2004 a înlesnit practicarea prostituţiei încasând comisioane provenite din prostituarea dansatoarelor clubului de noapte O., mascate sub forma a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei, susţinând astfel activitatea infracţională a grupului criminal organizat format din S.C.V., L.A., D.S.., R.M., M.I. şi I.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatului R.M., care în perioada 2002 - martie 2004 a sprijinit grupul de crimă organizat format din L.A., S.C.V., D. (fostă T.) M.C., D.S., M.I. şi I.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, faptele inculpatului M.I., constând în aceea că în perioada 2002 - martie 2004 a sprijinit grupul de crimă organizat format din L.A., S.C.V., D. (fostă T.) M.C., D.S., R.M. şi H.A. (fostă I.) A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatei H.A. (fostă I.) A., constând în aceea că în intervalul 2002 - martie 2004 a sprijinit grupul de crimă organizat format din L.A., S.C.V., D. (fostă T.) M.C., D.S., R.M. şi M.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatului D.S., constând în aceea că în intervalul 2002 - martie 2004 a sprijinit grupul de crimă organizat format din L.A., S.C.V., D. (fostă T.) M.C., H.A. (fostă I.) A., R.M. şi M.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Vinovăţia inculpaţilor, îmbrăcând forma intenţiei directe prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. este demonstrată prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească respectiv depoziţiile martorilor cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. şi Z.I. precum şi a martorilor D.I., L.A.; P.I., C.M., N.L.Ş., M.P., P.I.N. şi G.I.L., declaraţiile celorlalţi coinculpaţi, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate S.D., P.A., B.N.G., M.V.A., precum şi cu procesele verbale de confruntare întocmite în cauză.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi de persoana şi conduita fiecărui inculpat.

Instanţa va mai reţine că inculpatul M.I. este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea de recidivă mare postcondamnatorie şi sunt de natură a demonstra existenţa atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât şi a unui grad de potenţial criminogen relativ ridicat.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă din partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru corecta individualizare a pedepselor care urmează a fi aplicate în cauză, instanţa va trebui să determine scopul pedepsei, să procedeze apoi la stabilirea şi analiza criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, iar apoi să efectueze o evaluare finală a împrejurărilor săvârşirii faptei.

Sub aspectul determinării scopului pedepsei, procesul de individualizare trebuie să aibă ca scop determinarea aplicări unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului. În această manieră retribuţia justă realizează şi scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială. În consecinţă, instanţa va avea în vedere, în egală măsură, persoana infractorului, reeducarea şi reintegrarea sa socială cât şi dimensiunea fenomenului infracţional şi aşteptările societăţii faţă de mecanismul justiţiei penale, pentru a realiza o proporţionalitate reală între cele două aspecte.

Cu referire la stabilirea şi analiza criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, respectiv evaluarea acelor circumstanţe concrete ale faptei care au importanţă pentru stabilirea genului şi duratei sau cuantumului pedepsei, instanţa va reţine că gradul de pericol social al faptei săvârşite nu se impune a fi analizat în detrimentul celorlalte criterii de individualizare.

Pe de altă parte, simpla constatare a gradului de pericol social generic crescut al infracţiunilor de trafic de persoane, respectiv proxenetism şi constituire de grup infracţional organizat nu reprezintă o motivare a mecanismului de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată.

Pentru a aprecia în mod concret gravitatea concretă a faptei şi pentru a realiza o justă individualizare a pedepsei instanţa va trebui să raporteze fapta dedusă judecăţii la sistemul general de valori, acceptat de societate şi care ar trebui să se reflecte în jurisprudenţă.

În procesul de individualizare a pedepselor instanţa va mai avea în vedere şi conţinutul concret al faptelor, mijloacele folosite şi urmarea imediată. Sub acest aspect este extrem de relevant că activitatea infracţională organizată s-a derulat sub aparenţa unei activităţi licite cu caracter specific - bar de noapte cu program de dans, astfel încât faptele cu conotaţie penală să fie extrem de greu de descoperit, racolarea clienţilor amatori de a întreţine raporturi sexuale având loc chiar în bar, în timpul programului coregrafic. Modalitatea în care infracţiunea de proxenetism a fost comisă demonstrează de asemenea un ridicat nivel de potenţial criminogen al autorilor. Astfel, sub aparenţa unei activităţi licite, persoane de sex feminin cu o condiţie materială extrem de modestă erau angajate în bar, în calitate de dansatoare, iar ca urmare a veniturilor modeste obţinute în această calitate, patronii barului, în mod direct sau prin persoane interpuse, le transmiteau că pot obţine venituri mult mai mari în urma practicării prostituţiei cu clienţii racolaţi în bar.

Evaluarea gravităţii faptelor nu se poate realiza însă în absenţa unei analize serioase a atitudinii psihice a autorilor faţă de faptele comise şi urmările acestora.

Analizarea componentei cognitive, intelective, justifică ideea de gradare a vinovăţiei spre maxim, atunci când această reprezentare este clară şi certă şi diminuată succesiv când reprezentarea devine îndoielnică. În raport de mijloacele de probă administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpaţii au avut reprezentarea faptelor comise, stabilind modul în care dansatoarele din Clubul O. puteau practica prostituţia precum şi suma pe care acestea trebuiau să o plătească în schimbul posibilităţii de racolare a clienţilor din bar. Faptul că inculpatul L.A. ar fi avut o poziţie mai discretă, fiind angrenat în activitatea administrativă a localului nu poate conduce la exonerarea acestuia de răspundere, fiind pe deplin informat asupra activităţii ilicite derulate în bar, încasând sume de bani din practicarea prostituţiei şi încercând să zădărnicească efortul de stabilirea a adevărului în cursul urmăririi penale, prin vizita pe care a făcut-o minorei D.A.M. la centrul de primire unde aceasta a fost internată. Instanţa nu va putea reţine deci apărările inculpatului L.A. conform cu care acestea nu avea cunoştinţă de existenţa activităţii infracţionale, în condiţiile în care mijloacele de probă demonstrează cu certitudine implicarea directă a acestuia în activitatea de proxenetism. Faptul că inculpatul ar fi dorit să-şi suplimenteze veniturile, acesta fiind şi motivul pentru care a optat să desfăşoare o parte din activitate la Clubul O., nu poate justifica exonerarea acestuia de răspundere, în contextul în care pregătirea sa profesională extrem de temeinică - studii superioare de lungă durată cu specific economic - demonstrează o capacitate intelectivă care putea să facă diferenţa între licit şi ilicit, inculpatul putând abandona oricând activitatea infracţională.

Finalizarea procesului de individualizare a pedepselor impune asigurarea unui echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei şi scopurile pedepsei. Procesul de individualizare a pedepselor trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporţionalităţi juste, corespunzătoare faptelor comise şi vinovăţiei inculpaţilor, reeducarea şi reinserţia socială a acestora, respectiv restabilirea ordinii de drept, prin stabilirea unor pedepse care să funcţioneze ca o forţă socială pedagogică.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că se justifică aplicarea unor pedepse cu închisoarea, numai acestea fiind în măsură a contribui la îndeplinirea scopului educativ, preventiv şi coercitiv al procesului penal. Instanţa va mai avea în vedere şi atitudinea procesuală a acelor inculpaţi care s-au prezentat în faţa instanţei la toate termenele cu ocazia judecării iniţiale cât şi cu ocazia rejudecării, ca urmare a celor dispuse de instanţa de control judiciar.

Sub aspectul modalităţii de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanţa va mai reţine că faptele au fost comise de inculpaţi în intervalul 2002 - 2004, iar gravitatea faptelor şi rezonanţa socială negativă acestora, necoroborate cu alte elemente, nu pot conduce automat la concluzia existenţei unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea inculpaţilor în libertate ci, dimpotrivă acest pericol trebuie să rezulte din date concrete, în caz contrar ajungându-se la arbitrariu, soluţie inacceptabilă cât priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei. De asemenea luarea în considerare exclusiv a gradului de pericol social al infracţiunii ar face inaplicabile celelalte criterii de individualizare la care s-a făcut referire mai sus.

Conceptul de ordine publică, desigur diferit de noţiunea de „opinie publică” trebuie înţeles ca o reacţie colectivă faţă de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice. Or, un astfel de impact, imediat şi mediatic există în rândul opiniei publice, însă în timp acesta s-a diminuat, astfel încât pentru inculpaţii necunoscuţi cu antecedente penale şi care s-au prezentat în faţa instanţie de judecată, aplicarea unor pedepse cu executare în detenţie nu se mai impune, scopul şi funcţiile pedepsei putând fi atinse şi fără privarea efectivă de libertate în cazul acestora, reinserţia şi reintegrarea socială putând fi obţinute şi prin prezentarea inculpaţilor în faţa consilierilor de probaţiune.

De asemenea instanţa va mai avea în vedere şi atitudinea procesuală sinceră a inculpatului S.C.V., acesta înţelegând să adopte o conduită cooperantă în cursul urmăririi penale, furnizând date esenţiale sub aspectul activităţii infracţionale desfăşurate de grupul de crimă organizată în declaraţia sa de la 07 noiembrie 2005. În egală măsură instanţa va mai reţine că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât se vor reţine în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

Faţă de toate considerentele expuse mai sus, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanţa va condamna pe inculpatul S.C.V. la următoarele pedepse:

1A. - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

1B - o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

1C - o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele menţionate şi se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi a măsurii arestării preventive de la 28 mai 2004 la 06 august 2004.

2. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. urmează a condamna pe inculpatul L.A. la următoarele pedepse:

2A - o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

2B - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

2C - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele menţionate şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului L.A. pe un termen de în cercare de 6 ani, care se va calcula conform art. 86² C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pe durata termenului de încercare va obliga inculpatul să se spună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Conform art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va constata prevenţia inculpatului de la 23 iulie 2004 la 28 decembrie 2004.

3. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. urmează a condamna pe inculpata D. (fostă T.) M.C. la următoarele pedepse:

3A. - o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

3B - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele menţionate şi va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceasta urmând a executa în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei D. (fostă T.) M.C. pe un termen de în cercare de 5 ani, care se va calcula conform art. 86² C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pe durata termenului de încercare va obliga inculpata să se spună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Conform art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va constata prevenţia inculpatei de la 02 august 2004 la 06 august 2005.

4. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. urmează a condamna pe inculpatul D.S. zis F. la următoarele pedepse:

4A - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

4B - o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Instanţa va constata că infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 132 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 21 mai 2008 în Dosarul nr. 10547/2/2006, definitivă prin decizia penală nr. 1335 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în consecinţă:

Se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente (pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 132 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 21 mai 2008 şi pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 14 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Se vor contopi cele două pedepse aplicate prin prezenta sentinţă cu fiecare dintre pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 132 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 21 mai 2008 în Dosarul nr. 10547/2/2006 şi se va menţine sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele menţionate şi se va aplica inculpatului D.S. zis F. pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen. se va deduce perioada executată în baza sentinţei penale nr. 132 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 21 mai 2008 de la data de 04 mai 2004 la 13 aprilie 2009 şi de la 13 aprilie 2009 la zi.

Ser va dispune anularea M.E.P.Î. nr. 218/2008 din 13 aprilie 2009 emis în baza sentinţei penale nr. 132 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 21 mai 2008 şi se va dispune emiterea unui nou M.E.P.Î. conform dispoziţiilor prezentei sentinţe.

5. În baza art. 345 alin. (2) C. pen. urmează a condamna pe inculpatul R.M. la următoarele pedepse:

5A - o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1), 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

5B - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului R.M. pe un termen de în cercare de 5 ani, care se va calcula conform art. 86² C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Se va dispune comunicarea prezentei decizii Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti

Conform art. 359 C. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

6. În temeiul art. 334 C. pen. se va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul M.I. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunile prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 lit. a) C. pen. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul M.I. zis „G.” la următoarele pedepse:

6A.- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în condiţiile stării de recidivă prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

6B - o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în condiţiile stării de recidivă prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

În baza art. 61 C. pen. raportat la art. 39 C. pen. va revoca beneficiul liberări condiţionate din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 657 din 03 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 739 din 26 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi va contopi restul rămas neexecutat de 8 luni închisoare cu fiecare dintre pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, rezultând două pedepse principale respectiv o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele menţionate şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

7. În baza art. 345 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpata H.A. (fostă I.) zisă „A.” la următoarele pedepse:

7A - o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

7B - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei I.A. pe un termen de încercare de 5 ani, care se va calcula conform art. 86² C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pe durata termenului de încercare va obligă inculpata să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Conform art. 359 C. pen. va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei.

8. În baza art. 345 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul P.V. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

Pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului P.V. pe un termen de în cercare de 5 ani, care se va calcula conform art. 86² C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Conform art. 359 C. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 14, 15 şi 346 C. pen. instanţa va admite acţiunea civilă exercitată din oficiu în condiţiile art. 17 C. pen. şi va obliga în consecinţă inculpaţii S.C.V., L.A., D. (fostă T.) M.C., R.M., D.S. şi P.V. la plata către partea vătămată minoră A.N.C. a sumei de 1000 lei şi la plata către partea vătămată minoră I.Ţ.G.T. a sumei de 1000 lei, reprezentând daune morale. Sub acest aspect, instanţa reţine că mijloacele de probă administrate demonstrează existenţa unui prejudiciu moral pe care victimele minore l-au suferit, acestea devenind instrumente cu ajutorul cărora inculpaţii au obţinut importante sume de bani, fiind lipsite de ocrotire părintească şi provenind dintr-un mediu familial cu condiţie materială modestă, astfel încât carenţele educative şi lipsa resurselor materiale în procesul de formare a discernământului au contribuit din plin la reuşita activităţii infracţionale organizate sistematic de inculpaţi.

În temeiul art. 353 alin. (3) C. pen. raportat la art. 163 alin. 6 lit. b) C. pen. va menţine măsura asigurătorie a sechestrului instituit asupra autoturismului J., aplicat prin ordonanţa nr. 109/P/2004 din data de 30 august 2004. Deşi în actul de sesizare a instanţei s-a solicitat confiscarea acestui autoturism, instanţa va reţine că în cauză nu poate fi dispusă o asemenea măsură de siguranţă. Potrivit art. 19 al Legii nr. 678/2001, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor din prezenta lege, ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt suspuse confiscării speciale. Potrivit aceluiaşi act normativ sunt considerate bunuri care au servit la săvârşirea infracţiunii şi mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum şi imobilele în care aceste persoane au fost cazate, dacă aparţin făptuitorilor.

De asemenea, potrivit art. 329 alin. (4) C. pen. „banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate să servească, direct sau indirect, la comiterea infracţiunii şi cele care au fost dobândite prin săvârşirea acesteia se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani”.

În cauză nu se poate dispune confiscarea autoturismului, deoarece folosirea acestuia nu a constituit o condiţie esenţială şi indispensabilă pentru săvârşirea infracţiunilor şi nu există nici mijloace de probă care să indice că autoturismul ar fi fost achiziţionat cu sumele de bani obţinute de inculpatul L.A. din activitatea de proxenetism.

În cazul în care victimele traficului de persoane s-ar fi constituit părţi civile în cauză, nu se putea dispune confiscarea specială a unor bunuri, decât în măsura în care acestea nu ar fi servit la despăgubirea victimelor, indiferent dacă prejudiciul este material sau moral. În cauză instanţa va reţine că acţiunea civilă se exercită din oficiu, în condiţiile art. 17 alin. (1) C. pen., părţile vătămate A.N.C. şi I.Ţ.G.T. fiind minore la data comiterii faptelor de către inculpaţi.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii S.C.V., D.S., D. (fostă T.) M.C., L.A. şi M.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a precizat că apelul vizează individualizarea şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate, pe latură penală, iar pe latură civilă, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţilor vătămate minore şi cu privire la omisiunea obligării, expres, în solidar, a inculpaţilor.

Astfel, în ceea ce priveşte latura penală, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a sentinţei pronunţată de către instanţa de fond şi înlăturarea circumstanţelor atenuante pentru cei şapte inculpaţi, precum şi a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., ca şi modalitate de executare.

S-a arătat că, instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante pentru toţi inculpaţii, în condiţiile în care, nu a dat eficienţă cazurilor de agravare, respectiv, comiterea infracţiunilor în stare de infracţiune continuată şi concursul de infracţiuni.

De asemenea, cu privire la inculpatul L.A., instanţa de fond a reţinut art. 74 lit. a) C. pen., ca şi circumstanţă agravantă, în condiţiile în care, în motivarea hotărârii, se constată că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cursul urmăririi penale prin vizita pe care a făcut-o minorei D.A.M. la Centrul de primire minori unde era internată, deci, motivarea instanţei este contradictorie, faţă de reţinerea respectivei circumstanţe. A arătat că, inculpaţii au avut o atitudine nesinceră sau oscilantă pe parcursul întregului proces penal, de asemenea, faptele de proxenetism şi trafic de persoane au o gravitate sporită, fiind comise în contextul de grup infracţional organizat, având ca obiect practicarea prostituţiei, de mai multe tinere, dintre care unele minore, la un club de noapte, obţinerea unor sune însemnate de bani, aspecte faţă de care s-a apreciat că, se impunea aplicarea unui tratament sancţionator mai aspru şi evident cu modalitate de executare în regim de detenţie, chiar dacă la momentul comiterii faptei şi până în prezent a trecut o oarecare perioadă de timp.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a apreciat că, daunele morale, de numai 1.000 lei, sunt sume modice, în ceea ce priveşte repararea prejudiciului moral vis a vis de părţile vătămate minore, raportat la tratamentul la care au fost supuse. Totodată, a apreciat că instanţa de fond a omis să oblige inculpaţii, în solidar, la plata daunelor morale, încălcând dispoziţiile art. 1003 C. civ.

Apelantul inculpat S.C.V. a arătat că apelul vizează reindividualizarea pedepsei aplicate, solicitând ca, prin reaprecierea probatoriilor, să se dea eficienţă prevederilor art. 74 - 76 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, reducerea cuantumului pedepsei, sub minimul special prevăzut de lege.

Apelanţii inculpaţi D. (fostă T.) M.C. şi M.I. au solicitat desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi, rejudecând, în fond, prin reaprecierea probatoriilor, achitarea acestora, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a apreciat că, din întreg materialul probator, nu rezultă probe certe din care să rezulte faptul că inculpata D. (fostă T.) M.C. este participantă la infracţiunile de prostituţie şi constituire a unui grup infracţional şi nu au fost identificate actele materiale specifice conţinutului constitutiv al celor două infracţiuni.

Simpla împrejurare că inculpata îşi desfăşura activitatea la barul O., ca şi barman, unde dansatoarele obişnuiau să-şi lase bunurile sub bar, nu poate constitui o certitudine că aceasta era angrenată în reţeaua de prostituţie şi membră a unui grup infracţional.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.I., de asemenea, instanţa de fond nu a analizat probele ce au servit ca temei pentru condamnarea acestuia, nu a fost analizată situaţia de fapt, nu a identificat actele materiale care ar fi realizat conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni pentru care a fost condamnat, motivarea fiind generică, aşa încât, în lipsa unor probe certe, a solicitat achitarea acestuia. De asemenea, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut starea de recidivă, în ceea ce îl priveşte pe acesta.

Apelantul inculpat L.A. a solicitat a se observa că niciuna dintre părţile vătămate nu s-au prezentat în faţa judecătorului şi nu au solicitat despăgubiri.

Totodată, sub aspectul infracţiunii de proxenetism, s-a stabilit, prin rechizitoriu, că nu există infracţiunea de prostituţie prin soluţia de netrimitere în judecată a presupuselor prostituate, considerându-se că fapta acestora nu prezintă toate elementele unei infracţiuni şi, pe cale de consecinţă, în condiţiile în care legiuitorul leagă infracţiunea de proxenetism de infracţiunea de prostituţie, în prezenta cauză, or, în opinia inculpatului, nu există o astfel de infracţiune de proxenetism.

Presupusele prostituate au avut o atitudine oscilantă. Astfel, în timpul urmăririi penale, în primele declaraţii luate, în calitate de martore, au susţinut că nu au fost constrânse şi nu au fost îndemnate de inculpatul L.A. să desfăşoare astfel de activităţi. Ulterior, au fost puse sub învinuire şi au revenit asupra declaraţiilor date anterior, declaraţiile fiind identice, iar după ce au fost audiate în cursul judecăţii, unele au revenit şi asupra acestor declaraţii, astfel încât, se consideră că toate aceste declaraţii nu pot constitui probe certe şi nu servesc, în nici un fel, aflării adevărului şi ar trebui înlăturate. Oricum, referirile la inculpatul L.A. sunt extrem de vagi, în condiţiile în care, inculpatul S.C.V. era cel care recruta respectivele persoane pe care le angaja, iar inculpatul L.A. se ocupa doar cu partea administrativă, respectiv, aprovizionarea şi formalitatea încheierii contractelor de muncă, aceasta fiind situaţia reală, nici o parte vătămată nu a susţinut că a fost determinată, constrânsă sau că i-ar fi dat inculpatului bani dintr-o astfel de activitate.

De asemenea, a solicitat a se avea în vedere şi faptul că respectivele persoane au desfăşurat şi înainte acelaşi tip de activitate, iar în prezent sunt plecate în străinătate.

În concluzie, în ceea ce priveşte infracţiunea de proxenetism, inculpatul L.A. a formulat concluzii de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pentru infracţiunea de trafic de minore, a solicitat a se avea în vedere că este vorba de trei acte materiale, din probele aflate la dosar rezultând că inculpatul nu a cunoscut, în nici un moment, starea de minorat a acestora, motiv pentru care, a formulat aceleaşi concluzii de achitare, în temeiul art. 11 pt. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte grupul organizat, a solicitat a se observa faptul că nu sunt întrunite condiţiilor constitutive ale acestei infracţiuni, era o activitate licită, era o societate comercială care desfăşura programul respectiv, inculpaţii nu s-au asociat pentru săvârşirea de infracţiuni ci pentru desfăşurarea unei activităţi legale.

Inculpatul L.A. a avut o atitudine sinceră şi de recunoaştere în legătură cu activitatea desfăşurată, nu s-a sustras cercetării penale, era pensionar, pentru suplimentarea veniturilor s-a angajat la acea societate fără a urmări desfăşurarea unei activităţi ilicite, aşa fiind, a formulat concluzii de achitare şi pentru această infracţiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În legătură cu latura civilă, a solicitat a se avea în vedere că inculpatul a fost obligat, în mod greşit, la plata, către două părţi civile minore, în condiţiile în care acestea nu au solicitat astfel de despăgubiri şi, de asemenea, inculpatul nu a fost trimis în judecată şi condamnat pentru obţinerea de foloase.

Astfel, din punctul său de vedere, nefăcându-se dovada că inculpatul a cunoscut vârsta părţilor vătămate, nu există condiţiile pentru răspundere delictuală civilă. Totodată, a solicitat disponibilizarea autoturismului care a fost sechestrat.

Apelantul inculpat D.S. personal a arătat că înţelege să îşi retragă apelul declarat.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea reţine următoarele:

În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţii S.C.V., D. (fostă T.) M.C., L.A. şi M.I., Curtea le apreciază ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

Din întregul material probatoriu administrat în cauză, în ambele faze procesuale, respectiv, depoziţiile martorilor cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. şi Z.I., precum şi declaraţiile martorilor D.I., L.A., P.I., C.M., N.L.Ş., M.P., P.I.N. şi G.I.L., declaraţiile celorlalţi coinculpaţi, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate S.D., P.A., B.N.G. şi M.V.A., procesele verbale de recunoaştere după planşele fotografice, procesele verbale de redare în scris a dialogurilor purtate între organul de cercetare penală şi părţile vătămate S.D. şi P.A. şi procesele verbale de redare, în scris, a dialogurilor purtate între organul de cercetare penală şi martorii V.L., C.M. şi Z.J.M., în mod corect, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt, constând în aceea că, în perioada - toamna anului 2002 şi luna mai 2004 -, inculpatul S.C.V. a recrutat şi a înlesnit practicarea prostituţiei de către dansatoarele clubului de noapte O..

De asemenea, în perioada iunie 2003 - aprilie 2004, inculpatul S.C.V. a recrutat, în vederea exploatării, în clubul „O.”, pe dansatoarele minore D.A.M., A.N.C. şi A.R.C..

În aceeaşi perioadă, inculpatul S.C.V. a participat la constituirea şi a sprijinit săvârşirea infracţiunilor de proxenetism, în cadrul grupului care acţiona în Clubul de noapte „O.”, tocmai în acest scop, grup în componenţa căruia intrau inculpaţii L.A., T.C.M., D.S., R.M., M.I. şi I.A..

În baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, a rezultat că, în intervalul martie 2002 - martie 2004, în calitate de asociat al Clubului de Noapte O., inculpatul S.C.V. a recrutat şi a îndemnat dansatoarele să se prostitueze, la îndemnul său. Iniţial, activităţile specifice au fost efectuate chiar în incinta clubului, într-o cameră special amenajată, amplasată la etajul imobilului. Dansatoarele care practicau prostituţia primeau cheia de acces în această cameră de la inculpatul S.C.V., sau, după caz, de la inculpaţii L.A. sau D. (fostă T.) M.C..

Din suma de bani pe care clientul, care apela la serviciile dansatoarelor, îi plătea, era reţinută circa 30%, de către inculpatul S. sau de către ceilalţi inculpaţi.

Situaţia de fapt a fost demonstrată prin depoziţiile martorului cu identitate protejată, cu nume de cod „P.E.” (filele nr. 190-203, vol. IV, din dosarul de urmărire penală) şi ale martorului N.L.R., clienţi ai barului, aceştia indicându-l pe inculpatul S.C.V. ca fiind cel care le-a spus că îşi pot alege câte o dansatoare din club cu care pot întreţine raporturi sexuale în schimbul unei sume de bani precum şi faptul că dansatoarele se prostituau cu diverşi clienţi.

Depoziţiile martorului cu nume de cod P.E. sunt confirmate prin declaraţiile date de martora M.V.A. (filele nr. 193-198, vol. 2, dosar de urmărire penală), aceasta susţinând că, încă de la angajarea sa în barul O., inculpatul S. i-a promis că va putea câştiga sume mai de bani spunându-i că, dacă doreşte, poate ieşi din bar cu clienţii în scopul de a întreţine cu aceştia raporturi sexuale, urmând a solicita în schimbul acestor servicii între 100 dolari S.U.A. şi 100 euro, niciodată mai puţin.

Potrivit depoziţiei martorei M.V.A., inculpatul i-a condiţionat plecarea sa, de la bar, cu un client, de plata sumei de 1.000.000 ROL lei în numerar. Cu referire la sumele de bani pe care i le plătea inculpatului, martora a relatat că prefera să-i dea din banii pe care-i avea asupra sa, înainte de a ieşi cu clientul, ca urmare a faptului că primea bani în valută de la clienţi şi nu-i convenea să-i schimbe la inculpatul S.C.V..

Deşi a aflat de la inculpat despre existenţa camerei amenajate la etaj pentru întreţinerea de raporturi sexuale, martora a susţinut că, faţă de condiţiile precare din această încăpere, a început să meargă cu clienţii pe la diferite hoteluri din Bucureşti, de obicei unde aceştia erau cazaţi, deplasarea la hotel având loc cu taxiul, ca şi întoarcerea.

De asemenea, cu ocazia aceleiaşi şedinţe, a mai arătat martora, inculpatul S. a interzis folosirea camerei de la etaj în scopul întreţinerii de raporturi sexuale, toate fetele urmând a ieşi în oraş cu scopul de a se prostitua, la hotel sau la domiciliul clientului.

Din declaraţiile martorei a mai rezultat că, la şedinţa respectivă, a fost prezent şi inculpatul L.A., care, la sfârşit, le-a întrebat pe dansatoare dacă au înţeles noile reguli impuse.

A susţinut martora că, practicarea prostituţiei a început-o în barul O., la îndemnul inculpatului S.C., acesta convingând-o şi încurajând-o să practice prostituţia, deoarece şi celelalte dansatoare procedau la fel.

Cu ocazia recunoaşterii din planşa fotografică, la data de 17 decembrie 2004, martorul cu nume de cod P.E. a recunoscut-o pe numita A., în persoana părţii vătămate M.V.A..

Din procesul verbal de prezentare a albumului foto (filele nr. 255-258 vol. II, dosar de urmărire penală) a rezultat că partea vătămată I.Ţ.G.T., după ce a privit cu atenţie şase fotografii - D.R.D., O.S.I., P.I.C., N.L.Ş., R.M. şi P.Ş. - a declarat că îl cunoaşte pe bărbatul din fotografia de la numărul 4 ca fiind unul dintre clienţii fideli ai barului O. Acesta era însoţit în permanenţă de un alt bărbat, în stare avansată de ebrietate, cei doi obişnuind să aleagă dansatoarele din bar, cu care întreţineau raporturi sexuale pe bani. A mai arătat partea vătămată că o dată s-a deplasat la locuinţa acestuia, împreună cu prietenul său şi o altă dansatoare, întreţinând raporturi sexuale normale şi orale cu prietenul său, în schimbul sumei de 100 euro.

Conform aceluiaşi proces verbal, s-a procedat la citirea datelor de stare civilă ale persoanei reprezentate în fotografia nr. 4, respectiv, N.L.Ş..

Declaraţiile părţii vătămate I.Ţ.G.T. au fost confirmate prin depoziţiile martorului N.L.Ş., care, audiat fiind, atât în faza de urmărire penală (fila nr. 229 vol. 4 dosar de urmărire penală), cât şi în faza de cercetare judecătorească (fila nr. 207, vol. II, dosar rejudecare), a arătat că, în cursul lunii aprilie 2004, s-a deplasat la barul „O.” împreună cu un prieten al său pe nume R., unde s-a întâlnit cu D., care ere îmbrăcată în ţinută sumară de dansatoare, aceasta venind la masă împreună cu o altă colegă a ei, pe care a prezentat-o tot sub numele de D. Cele două tinere i-au îndemnat să facă consumaţie, respectiv, să le dea de băut câte o băutură alcoolică.

La un moment dat, a mai arătat martorul, le-a propus celor două fete să plece din bar pentru a întreţine raporturi sexuale. La terminarea consumaţiei au plecat împreună din bar, spre domiciliul martorului N.L.Ş., cu autoturismul proprietate personală, însă pe drum, D. a fost contactată pe telefonul mobil şi nu a mai venit la domiciliul martorului.

Împreună cu R., a mai arătat martorul N.L.Ş., au întreţinut raporturi sexuale cu fata care rămăsese cu ei, după care, fiecare dintre ei i-a achitat câte 1.500.000 ROL. Ca urmare a faptului că se afla în relaţii bune cu D., martorul a mai susţinut că aceasta nu i-a impus o sumă de bani pentru întreţinerea unui raport sexual, iar de atunci nu a mai întâlnit-o.

La data de 05 noiembrie 2004, la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, martorului i s-a prezentat un album foto, reprezentând mai multe dansatoare din barul O., iar la poziţia nr. 40 a recunoscut-o pe D. în persoana martorei P.A. La poziţia nr. 39 din acelaşi album martorul a recunoscut-o pe prietena D., în persoana părţii vătămate S.D.

În faţa instanţei de judecată, la termenul din 01 martie 2010, martorul a menţinut toate declaraţiile date anterior, reiterând, în esenţă, că, a plecat din barul O. cu una dintre dansatoare şi cu un prieten al său pe nume R.C., plătind pentru întreţinerea unui raport sexual aproximativ 2.000.000 ROL.

În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată S.D. (filele nr. 1-4, vol. 2, dosar de urmărire penală) a confirmat declaraţiile martorului N.L.Ş. şi ale părţii vătămate I.Ţ.G.T.

Astfel, partea vătămată S.D. a declarat că a lucrat în barul O., aproximativ 3 luni, perioadă în care a avut şase clienţi cu care s-a prostituat, aceştia fiind exclusiv străini. O dată a cerut şi de la un client al barului suma de 50 de euro pentru a întreţine un raport sexual, iar când s-a dus la inculpatul S.C., acesta i-a spus: „de ce ai cerut atâta, ca să-mi dai mie 500.000 ROL?”

La rândul său, partea vătămată S.D. a arătat că avea cunoştinţă de existenţa camerei de la etaj, încăpere destinată întreţinerii de raporturi sexuale, a cărei cheie de acces se afla la barmaniţa C., aceasta cunoscând destinaţia camerei. În afara unui raport sexual pe care partea vătămată S.D. l-a întreţinut cu inculpatul S.C.V., aceasta a mai folosit o singură dată camera, raporturile sexuale cu ceilalţi clienţi fiind întreţinute la hotelurile unde erau cazaţi. În cazul în care banii nu erau lăsaţi inculpatului S.C. la ieşirea din bar, a mai arătat partea vătămată, banii erau lăsaţi la bar barmaniţei C.. Ulterior, inculpatul S. le-a spus că ori de câte ori vor ieşi cu clienţii pentru întreţinerea de raporturi sexuale, banii vor trebui plătiţi nu lui, ci prin achitarea la bar a contravalorii a două băuturi (tot suma de 800.000 ROL), la barmaniţa C.. În realitate, băuturile nu se consumau. De asemenea, cu ocazia aceleiaşi discuţii, inculpatul S. le-a mai adus la cunoştinţă să nu mai folosească pentru întreţinerea de raporturi sexuale camera de etajul imobilului, fiind necesar să iasă cu clienţii afară din bar, la hoteluri sau la locuinţele lor. Toate aceste măsuri impuse, a mai arătat partea vătămată, au fost percepute ca o stare de pericol şi ca urmare a controlului efectuat de poliţie capitalei.

Partea vătămată S.D. a mai arătat că inculpatul S.C.V. a angajat în bar şi minore, care de asemenea practicau prostituţia la îndemnul acestuia, acesta trăgând foloase de pe urma practicării prostituţiei.

Declaraţia părţii vătămate S.D. a fost confirmată prin declaraţiile martorelor D.A.M., A.N.C. şi A.R.C.

Printre dansatoarele care au activat în intervalul 2002-2004 în Cubul O. s-au aflat minorele C.G., R.D.A., T.A.N. şi A.N.C., cu excepţia minorei T.A.N., toate celelalte informându-l pe inculpatul S. despre vârsta lor reală în momentul angajării şi în momentul în care acesta le explica posibilitatea suplimentării veniturilor prin întreţinerea de raporturi sexuale cu clienţii localului.

Astfel, din declaraţia martorei R.D.A. (filele nr. 340-348, vol. II, dosar de urmărire penală) rezultă că i-a prezentat inculpatului cartea de identitate iar acesta a susţinut iniţial că el nu angajează minore, însă martora a insistat, susţinând că se întreţine singură, motiv pentru care inculpatul a fost de acord să rămână, spunându-i totodată martorei să declare clienţilor sau organelor de poliţie că este majoră. A mai arătat martora că inculpatul i-a spus că poate pleca cu clientul care-i place şi nu contează câţi bani îi cere acestuia pentru a întreţine un raport sexual, însă a adăugat că o parte din suma de bani trebuie să-i revină lui. Inculpatul i-a mai spus martorei să-i dea suma de 800.000 lei de la fiecare client cu care se prostitua, iar dacă aceasta ar fi încasat mai mult de 100 euro sau 100 dolari S.U.A., trebuia să-i dea 1.000.000 ROL.

La aproximativ trei zile de la această discuţie, a mai arătat martora, într-una din nopţile în care se afla la program, a fost chemată împreună cu dansatoarea G.P., zisă G. care, la data respectivă, era şi ea minoră, la masă, de către doi clienţi. După ce l-au informat pe inculpatul S.C., cele două dansatoare au plecat cu cei doi clienţi până la un camping amenajat în zona Comunei Berceni, unde au întreţinut raporturi sexuale, fără a plăti vreo sumă de bani.

Conform celor susţinute de aceeaşi martoră, în barul respectiv lucrau ca dansatoare şi practicau prostituţia numitele A.M., G., A. şi R., minore la rândul lor.

Din discuţiile purtate cu celelalte dansatoare, martora a aflat despre existenţa camerei de la etajul imobilului, însă nu a utilizat niciodată această cameră, deoarece nu a fost tentată.

Din prostituţie a câştigat 2.000 - 3.000 euro, dându-i inculpatului S.C. la fiecare ieşire din bar sume cuprinse între 800.000 ROL şi 1.000.000 ROL.

În luna martie 2004, în urma unei descinderi a organelor de poliţie, a mai arătat martora, patronii C. şi A. au strâns toate dansatoarele şi au făcut o şedinţă în care inculpatul S. a afirmat că au existat dansatoare care au afirmat în declaraţiile date faptul că se prostituează iar patronii primeau bani pentru această activitate, atrăgându-le atenţia dansatoarelor M.P. şi M.M. că declaraseră adevărul şi le-a mustrat pentru acest lucru.

După aceea, cei doi patroni au stabilit să nu mai fie folosită camera de la etaj pentru a întreţine raporturi sexuale pe bani cui clienţii, raporturile sexuale urmând să se desfăşoare la hotel. De asemenea, s-a mai stabilit să nu i se dea banii proveniţi din prostituţie lui C. ci să se lase de către clienţi contravaloarea a trei băuturi alcoolice (circa 1.200.000 lei), care, în realitate, nu se consumau. În urma acestei şedinţe, a mai arătat martora, inculpatul L.A. a venit la toate dansatoarele cu nişte formulare tipizate, cerându-le să fie semnate.

Totodată, minora T.A.N. i-a comunicat inculpatului S.C.V., atunci când un bărbat i-a cerut să-l însoţească la un hotel pentru a întreţine raporturi sexuale contra cost împrejurarea că, întrucât este minoră, nu are acces la camerele de hotel.

În aceste împrejurări, a mai arătat martora T.A.N., deşi inculpatul S. a aflat cu certitudine că era minoră, a continuat să-i înlesnească practicarea prostituţiei, lăsând-o să meargă cu bărbaţii pe care îi racola în camera de la etajul clubului.

De asemenea, martorul H.Ş., audiat în cursul urmăririi penale a declarat că, în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, cât a funcţionat ca agent de pază al clubului O. a observat că patronii acestui club, respectiv inculpaţii L.A. şi S.C. impuseseră o regulă dansatoarelor, acestea fiind obligate să le plătească o taxă de 20% din suma percepută de la clienţi pentru actele sexuale întreţinute cu aceştia. Suma de bani respectivă era înmânată direct inculpatului S.C., dansatoarele recurgând la acest gest pentru a obţine acordul acestuia pentru a părăsi barul.

Acelaşi martor a mai arătat că raporturile sexuale ale dansatoarelor cu clienţii aveau loc în diferite hoteluri sau în camera de la etaj a imobilului. De asemenea, martorul a mai susţinut că patronii barului angajau şi dansatoare minore care totodată practicau prostituţia, făcând referire expresă la A.M. din Slatina (D.A.M.), A.G. din Bucureşti şi R. (A.R.C.).

La rândul ei, martora G.I.L., audiată, atât în faza de urmărire penală, cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, a arătat că l-a auzit pe inculpatul S.C. spunându-le dansatoarelor minore ca, în cazul descinderii poliţiei în bar, acestea să declare lucrătorilor poliţiei că sunt majore.

De asemenea, partea vătămată A.N., minoră la data comiterii faptelor deduse judecăţii, a declarat că, fiind angajată în luna martie 2004, ca dansatoare în barul O., de aproximativ zece ori a plătit comisionul care revenea patronilor din prostituarea ei, iar inculpatului L.A. personal, de două-trei ori, atunci când inculpatul S. nu era prezent în club. Ca şi celelalte dansatoare a arătat că, după razia organelor de poliţie, nu a mai practicat prostituţia în incinta clubului ci, în afara acestuia, iar banii erau daţi, sub forma valorii a două băuturi, numitei T.C., de la care primea un bon de casă.

La rândul lor, martorii H.N. şi C.M., angajaţi în calitate de supraveghetor şi, respectiv, paznic, la Centrul de primire minori „C.”, au arătat că, în luna aprilie 2004, după descinderea organelor de poliţie) inculpatul L.A. s-a prezentat ca o rudă a trei minore (C., A.M. şi o a treia de care nu şi-au amintit), cerându-le să-i faciliteze să vorbească cu acestea într-una din nopţile lunii respective.

Aceste aspecte sunt confirmate şi prin declaraţia părţii vătămate A.N. - C., aceasta susţinând că într-una dintre nopţi a venit inculpatul L.A. şi i-a spus în prezenţa martorei D.A.M. să aibă grijă ce va declara la parchet, încercând să-i dea suma de 500.000 lei, după ce în prealabil a chestionat-o cu privire la declaraţiile date deja în momentul depistării.

De asemenea, martora D.M., dansatoare în Clubul O., a susţinut că aproape 15 dansatoare practicau prostituţia, trei dintre acestea fiind minore. Conform depoziţiei date de martoră, dacă inculpatul S. lipsea o perioadă de timp, aceşti bani erau strânşi de celălalt patron L.A., sau, de către fata de la bar, C. Atât L.A., cât şi C., a mai arătat martora D.M., ştiau că aceşti bani provin de pe urma practicării prostituţiei de către dansatoare.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul S.C.V. a manifestat o poziţie procesuală cooperantă, declarând, la data de 07 noiembrie 2005 (filele nr. 217 - 222, vol. 1, dosar de urmărire penală), că R.M. nu era şoferul clubului O. şi nici al lui L.A., fiind o cunoştinţă mai veche a lui L.A., având anterior mai multe fete care se prostituau pentru el în club. În mod cert, R.M. era omul de încredere al inculpatului D.S., zis F., a mai arătat inculpatul S.C.V., deoarece a afirmat în club că D. este mult prea sus, are multe afaceri iar dacă patronii Clubului O. ar avea probleme cu clienţi turbulenţi sau cu alte persoane din lumea interlopă i se poate solicita sprijinul.

De asemenea, a mai susţinut inculpatul S., că D.S., zis F., îl suna pe R.M. ca să-l anunţe că vine în club. Stând la intrarea în club, inculpatul R. vedea cu cine pleacă fiecare dansatoare şi când se întoarce, le ducea cu maşina în locuinţele închiriate special în acest scop. Şi cu privire la activitatea inculpatului M.I., S.C. a declarat că era proxenet, că avea o fată care se prostitua pentru el şi se numea M.V.

De asemenea, inculpatul S. a mai arătat că L.A. era prieten cu D.S., acesta din urmă impunând barului o taxă de protecţie lunară de 300 dolari S.U.A.

Inculpatul S. a mai susţinut că nu a avut cunoştinţă iniţial de nici o fată care era minoră şi dansa în clubul O., bănuind acest lucru în două situaţii cu privire la C. şi la prietena acesteia, dar, fiind vorba de o chestiune de ordin administrativ, l-a solicitat pe L.A. să facă verificări, iar acesta i-a spus inculpatei I.A. să facă verificări.

Cu referire la T.C., a mai arătat că aceasta avea calitatea de barman, fiind persoana de încredere a inculpatului L.A., luând banii de la acele dansatoare care doreau să iasă împreună cu un client spre sfârşitul programului şi întocmind, în schimb, o notă de plată. Conform declaraţiilor date de inculpatul S., procedeul era următorul: în situaţia în care o dansatoare pleca şi nu îşi îndeplinea norma de două băuturi comandate de către client, dacă dorea să iasă din club, cu diverse motivări, însoţită de un client, lăsa sumele arătate mai sus şi care însemnau 300.000 ROL - 350.000 ROL pentru un cocktail la bar. T.C. aduna banii şi-i dădea dimineaţa lui L.A.. Contravaloarea unui coctail era plătită de către clientul care dorea să iasă cu dansatoarea, dacă aceasta avusese în programul ei un client care comandase deja o băutură. Dacă se comandau de către clienţii dansatoarei, cele două băuturi sau una mai scumpă de circa 700.000 lei, atunci clientul, când ieşea cu dansatoarea din club nu mai plătea nimic iar dansatoarea îşi lua 20% din băutura respectivă. A mai arătat inculpatul S. că a acceptat în anturajul clubului persoane ca R.M. şi M.I., deoarece i-a găsit în club la venirea sa, „făceau parte din decorul clubului, împreună cu F.”. L.A. a impus regula clubului, în sensul acceptării prezenţei acestora, deoarece ar fi ferit barul de neplăcerile cu lumea interlopă. În măsura în care ar fi renunţat şi ar fi părăsit clubul O., a mai arătat inculpatul S.C., ar fi pierdut toată suma de bani investită acolo, circa 16.000 euro şi i-ar fi fost teamă pentru viaţa sa.

Faţă de considerentele expuse anterior, Curtea constată că mijloacele de probă administrate în cauză au demonstrat implicarea inculpatului S.C.V. în activitatea infracţională derulată în cadrul Clubului O., rezultând că a recrutat şi a înlesnit practicarea prostituţiei de către dansatoarele Clubului de noapte „O.”.

Evident că, împrejurarea că inculpatul S.C.V. s-ar fi ocupat de partea artistică, iar inculpatul L.A. de partea administrativă, nu poate constitui o cauză de exonerare a răspunderii penale, în condiţiile în care, din declaraţiile celorlalte persoane implicate în activitatea infracţională rezultă, cu certitudine, că inculpatul le-a precizat, în mod clar, dansatoarelor, că pot obţine sume de bani din practicarea prostituţiei, afirmând, în prezenţa unor consumatori de la barul respectiv, că pot întreţine relaţii sexuale cu dansatoarele din local.

De asemenea, depoziţiile martorilor, astfel cum au fost analizate mai sus, au demonstrat că inculpatul S. a pretins o parte din suma cu care dansatoarele din bar erau remunerate de către clienţii care doreau să întreţină raporturi sexuale.

În mod temeinic, instanţa de fond a reţinut că mijloacele de probă administrate în cauză au demonstrat că, în perioada iunie 2003 - aprilie 2004, inculpatul S. a recrutat, în vederea exploatării, în cadrul aceluiaşi bar, mai multe dansatoare minore - D.A.M., A.N.C. şi A.R.C., inculpatul având, cu certitudine, cunoştinţă că acestea sunt minore şi spunându-le să declare clienţilor sau organelor de poliţie că sunt majore.

Apărările inculpatului S., în sensul că, avea cunoştinţă despre faptul că un contract individual de muncă se poate încheia începând cu vârsta de 15 ani, nu au relevanţă în cauză, din moment ce, încheierea unui contract individual de muncă are ca obiect prestarea unei activităţi licite, iar nu organizarea unei activităţi infracţionale.

De asemenea, Curtea constată că, în mod legal, instanţa de fond a încadrat juridic faptele săvârşite de inculpatul S.C.V. în dispoziţiile art. 329 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), fiind incident alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 în redactarea de la data de comiterii faptelor deduse judecăţii.

Având în vedere modalităţile de acţiune folosite de inculpatul S.C.V., în mod corect, instanţa de fond a reţinut existenţa unui concurs real între infracţiunea de proxenetism în formă continuată şi infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 al Legii nr. 678/2001, deoarece, în cauză, s-a demonstrat primirea, de către inculpatul S.C.V., a unor persoane minore, cunoscând, cu certitudine, vârsta acestora, precum şi faptul că inculpatul a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea.

Criteriul de diferenţiere între cele două infracţiuni - trafic de persoane şi proxenetism -, îl constituie existenţa sau absenţa elementului de viciere a poziţiei subiective - a manifestării libere de conştiinţă şi voinţă - a persoanei care se prostituează, viciere realizabilă prin violenţa psihică sau fizică, inducerea în eroare sau orice formă de constrângere.

Din această perspectivă, atunci când elementul de denaturare a factorului subiectiv există, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane. Activităţile ce constituie elementul material al acestei infracţiuni se săvârşesc prin mijloace care presupun, cu necesitate, înfrângerea libertăţii de voinţă şi conştiinţă a subiectului pasiv, în scopul exploatării sexuale a victimei.

De asemenea, Curtea constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că, în intervalul martie 2002 - martie 2004, inculpatul L.A., în calitate de asociat al clubului de noapte „O.”, a recrutat şi a îndemnat dansatoarele care au lucrat, fără fi angajate cu contract de muncă în cadrul clubului, să se prostitueze la îndemnul său şi al inculpatului S.C.V., acestea practicând prostituţia în incinta barului, într-o cameră amplasată la etajul imobilului. Cheia de acces în această cameră o primea fiecare dansatoare la inculpatul S.C. ori de la inculpatul L.A. sau, în cazul în care aceştia ar fi lipsit, de la inculpata D. (fostă) T.M.C. Clientul amator de asemenea raporturi plătea o sumă de aproximativ 100 dolari S.U.A., din care inculpatul L.A., alături de inculpatul S., percepeau, în avans, 30%, 20% sau chiar 10%.

În ipoteza în care dansatoarea întreţinea raporturi sexuale cu clienţii într-una din camerele clubului, din suma de bani astfel obţinută remitea patronilor sume cuprinse între 900.000 şi 1.000.000 ROL, iar în cazul în care raportul sexual se consuma în afara localului, dar cu clienţi racolaţi în incinta barului, suma ce revenea patronilor era de 700.000 lei.

Acest procedeu a fost folosit de către inculpaţi până la data de 12 martie 2004, anume, când Clubul „O.” a fost verificat de Serviciul de Investigaţii Criminale din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

Din mijloacele de probă a mai rezultat că aceşti bani îi încasa inculpata D. (fostă T.) C., aceasta având sarcina de a nota într-un caiet separat sumele reprezentând comisioanele provenite din practicarea prostituţiei.

Din depoziţiile martorelor C.G., T.A., S.D., S.Ş., V.L., C.A., D.A.I., R.D.A., Z.J., A.N.C., P.A. şi C.I. a rezultat că inculpatul L.A. era implicat în activitatea de proxenetism care se desfăşura în cadrul clubului, chiar dacă atribuţiile sale erau cantonate la un alt segment de activitate decât programul artistic.

Prezenţa permanentă a inculpatului L.A. în clubul O. a rezultat şi din declaraţiile martorelor S.Ş., G.D.F., D.A.M., C.A. şi A.N.C.

Astfel, martora A.N.C. (filele nr. 20-24, vol. 3, dosar de urmărire penală) a declarat că: „cel de-al doilea patron al barului, domnul A., cunoştea faptul că noi ne prostituăm, văzând că noi ieşim din bar cu clienţii în timpul programului pentru a întreţine raporturi sexuale şi totodată vedea cum fetele se duc cu clienţii în cameră pentru acelaşi motiv. În cazul în care domnul C. nu era în bar, mergeam şi-i dădeam banii, domnului A.. Eu personal dându-i de 2-3 ori banii proveniţi din prostituarea mea, mai ales când luam sumele de bani de la clienţi în valută şi schimbam la el în lei, el restituindu-mi suma de bani, după ce îşi oprea suma de 750.000 lei conform legii barului.”

Din declaraţia martorei A.N.C., din data de 06 decembrie 2004 (filele nr. 17-18, vol. 3, dosar de urmărire penală), a mai rezultat că: „L.A. mi-a oferit o bancnotă de 500.000 de lei, atenţionându-mă să am grijă ce vorbesc la parchet când voi fi audiată, după ce în prealabil m-a întrebat ce declaraţii am dat. Eu am răspuns că voi avea grijă”.

Existenţa întâlnirii dintre martoră şi inculpatul L.A. este confirmată şi prin declaraţiile martorei D.A.M., dar şi prin cele afirmate de către martorul C.M., paznic la Centrul de Primire C. (filele nr. 187-188, vol. 4, dosar de urmărire penală).

Participarea inculpatului L.A. la ansamblul activităţilor infracţionale care se derulau sub paravanul clubului O. este demonstrată şi prin depoziţiile martorei V.L., care a arătat că „instructajul” în club i-a fost făcut de către inculpatul L., acesta comunicându-i că nu-i va încheia contract de muncă, martora trebuind să danseze la mesele clienţilor când era solicitată de aceştia şi să intre în conversaţie cu ei pentru a-i determina să consume băuturi alcoolice. A mai arătat martora, în declaraţiile date în faza de urmărire penală, că „tot A. mi-a mai precizat că urma să întreţin şi relaţii sexuale contra cost cu clienţii care îmi solicitau acest lucru, sens în care, sumele pe care trebuia să le pretind de la aceştia trebuia să fie de minimum 100 dolari S.U.A.”, inculpatul L. pretinzând o cotă de 500.000 lei din banii pe care martora îi încasa de la bărbaţii cu care întreţinea raporturi sexuale. „O parte dintre clienţi îmi cereau să întreţin raporturi sexuale, iar după ce negociam preţul, în anumite situaţii, raporturile sexuale aveau loc în camera de la etajul clubului, iar în alte cazuri mergeam cu aceştia la alte locaţii, în afara barului. De fiecare dată plăteam în mod direct lui L.A. suma de 500.000 lei, conform înţelegerii iniţiale, din sumele pe care le încasam de la fiecare bărbat” (filele nr. 288-292, vol. 3, dosar de urmărire penală).

Conform depoziţiei aceleiaşi martore, la un interval scurt de timp, prin intermediul inculpatului L.A., l-a cunoscut şi pe inculpatul S., cel de-al doilea patron al barului, inculpatul L. spunându-i martorei că, în cazul absenţei sale, comisionul provenit din practicarea prostituţiei trebuia plătit lui S. În lipsa ambilor patroni, a mai arătat martora, comisioanele erau plătite de fiecare dată acestora, prin intermediul barmaniţelor care se aflau de serviciu, pe nume C.D. (fostă T.) şi A.: „La fel ca şi mine, am constatat că procedau şi celelalte dansatoare care practicau prostituţia în club”.

În mod temeinic şi legal, instanţa de fond nu a primit apărările formulate de către inculpatul L.A., în sensul că, nu ar fi participat la activitatea infracţională care se desfăşura în bar, având în vedere declaraţiile de mai sus, recunoaşterile după planşe foto, depoziţiile martorilor M.V. şi H.Ş., de profesie paznic în clubul O., D.M., P.A., V.R., C.A.I., C.G., S.Ş., M.I.N., B.N. şi G.D.F., declaraţia martorului cu identitate protejată Z.I., dar şi confruntările efectuate între dansatoare şi cei doi patroni ai barului.

Faţă de considerentele expuse anterior, Curtea constată că, deşi inculpatul L.A. a negat, în mod constant, implicarea sa în activitatea infracţională, mijloacele de probă administrate în cauză au demonstrat, cu certitudine, implicarea sa în activitatea de îndemn, înlesnire şi tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către dansatoarele din cadrul clubului de noapte „O.”.

Martorele care au lucrat ca dansatoare în localul respectiv au susţinut că inculpatul L.A. percepea, împreună cu coinculpatul S.C.V. un procent din sumele obţinute în urma practicării prostituţiei de către dansatoare.

În mod legal, instanţa de fond a reţinut că inculpatul L.A. a comis infracţiunea de proxenetism în cele două variante reglementate de art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv, prin îndemnul la prostituţie şi prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

De asemenea, Curtea constată că, prin punctul IV al actului de sesizare, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la actele de prostituţie săvârşite de către dansatoarele clubului de noapte O., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 328 C. pen.

Prin ordonanţa nr. 98/D/P/2006 din data de 10 martie 2006 (filele nr. 135-143, dosar Curtea de Apel Bucureşti - prima judecare a apelurilor) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 100 lei, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de prostituţie, prevăzută de art. 328 C. pen., întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, faţă de Z.J.M., R.L.D., S.L., I.A.A., D.A.I., C.L., V.L., T.M.I., S.A.A., O.N., G.I.L., C.M., M.V.A., D.M., B.Z.M., T.M., D.A.M., M.N.V., P.I., G.A.A., M.A.M., G.D.F., I.T., A.R.C., P.C.L. şi S.A.E.

În considerentele ordonanţei s-a arătat că, în raport cu activitatea descrisă, se poate dispune înlocuirea răspunderii penale prin scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ învinuitelor, întrucât, faptele acestora nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, având în vedere împrejurările în care faptele au fost comise, precum şi persoana şi conduita fiecăreia dintre dansatoarele menţionate mai sus.

În consecinţă, Curtea constată că organul de urmărire penală a apreciat că faptele pentru care învinuitele au fost cercetate întrunesc, din punct de vedere al conţinutului constitutiv al laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii de prostituţie.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracţiunea de prostituţie presupune procurarea mijloacelor principale de existenţă prin practicarea de raporturi sexuale. În cauză, dansatoarele au practicat prostituţia pe fondul lipsei de resurse financiare, faţă de faptul că activitatea de dansatoare în bar, le aducea foarte puţini bani. Prin urmare, probele administrate au demonstrat că mijloacele principale de existenţă au fost procurate, de către dansatoare, prin întreţinerea de raporturi sexuale cu persoanele interesate.

Or, lipsa gradului de pericol social concret al faptelor nu au impus absenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de proxenetism.

De altfel, textul art. 329 alin. (1) C. pen. se referă la îndemnul sau înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei, nefiind făcută menţiune expresă la constatarea existenţei infracţiunii de prostituţie, printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.

Or, în condiţiile în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, pe temeiul lipsei gradului de pericol social concret - art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. - reţinându-se existenţa faptei, în materialitatea ei, cu forma de vinovăţie prevăzută de lege pentru existenţa infracţiunii, în cauză a fost demonstrată existenţa unei activităţi de prostituţie impusă pentru existenţa infracţiunii de proxenetism.

În ceea ce priveşte apărările formulate de către inculpatul L.A., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) al Legii nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu reţinerea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în sensul că, pentru soluţionarea cauzei, în sensul condamnării, ar fi trebuit să se dovedească, prin probe certe, că inculpatul a cunoscut starea de minoritate a dansatoarelor D.A.M., A.N.C. şi A.R.C., Curtea constată că, în cauză, s-a demonstrat că inculpatul L.A. a avut cunoştinţă de acest aspect.

Astfel, faptul că inculpatul L.A. avea certitudinea că acestea sunt minore este dovedit şi prin vizita pe care inculpatul a făcut-o la Centrul de primire C., instituţie destinată prin lege ocrotirii unei anume categorii de minori. Prezenţa inculpatului L.A. în acest centru şi discuţia avută cu două dintre dansatoarele minore ridicate cu ocazia unei razii a poliţiei sunt pe deplin demonstrate de declaraţiile martorei D.A.M., coroborate cu depoziţiile martorilor C.M. şi H.N.

Totodată, participarea inculpatului L.A. la comiterea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) al Legii nr. 678/2001 a fost demonstrată şi prin aceea că, din mijloacele de probă administrate, a rezultat că inculpatul era persoana însărcinată cu formalităţile administrative necesare pentru angajarea în cadrul barului, calitate în care se prezumă că analiza înscrisurile necesare unei angajări, inclusiv, actele de identitate.

De asemenea, din convorbirea telefonică purtată de inculpatul L.A. cu inculpatul D.S., în cursul lunii martie 2004, a rezultat că inculpatul L.A. cunoştea faptul că la bar s-au prezentat două minore, care doreau să se angajeze ca dansatoare.

Curtea constată că, în mod legal, instanţa de fond a încadrat juridic faptele săvârşite de inculpatul L.A. în dispoziţiile art. 329 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 alin. (1) şi (4) (în vigoare la data comiterii faptelor) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu reţinerea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În mod corect, instanţa de fond a reţinut că inculpata D. (fostă T.) C.M. a înlesnit practicarea prostituţiei, încasând comisioane provenite din practicarea prostituţiei de către dansatoarele Clubului de noapte „O.”, în perioada 2003-martie 2004, mascate sub forma a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei.

Situaţia de fapt a fost reţinută în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză, respectiv, declaraţiile inculpaţilor, depoziţiile martorilor audiaţi, procesele verbale de confruntare şi procesele verbale de recunoaştere din planşă fotografică.

Astfel, martorul H.Ş., agent de pază în cadrul clubului de noapte O., în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, a arătat că inculpaţii L.A. şi S.C. impuseseră o regulă dansatoarelor, acestea fiind obligate să le plătească o taxă de 20% din suma percepută de la clienţi pentru actele sexuale avute cu aceştia. Ca regulă, banii erau remişi direct inculpatului S.C.V., făcând aceasta pentru a obţine acordul lui pentru a părăsi barul. Raporturile sexuale pe care dansatoarele le întreţineau cu clienţii aveau loc în hoteluri sau în camera de la etajul imobilului, cheia de acces fiind deţinută de inculpatul S. şi de inculpata D. (fostă T.) C.M.

Cu referire la schimbarea modului de operare care a intervenit după razia din cursul lunii martie 2004, martora M.V. a arătat, în cursul urmăririi penale, că inculpatul S. s-a reorientat, în sensul că, dat fiind noile împrejurări, dansatoarele trebuiau să-i plătească anticipat procentul de 20% din sumele pe care urma să le încaseze de la clienţi pentru relaţiile sexuale avute cu aceştia. Cererea formulată de inculpat a fost susţinută, în mod ferm, de inculpatul L.A., în cadrul unei şedinţe ce a avut loc în sala de consumaţie a clubului, de faţă fiind şi inculpata D. (fostă T.) C.M., care a susţinut punctul de vedere al celor doi patroni.

Faptul că, în calitate de barman, inculpata D. (fostă T.) C.M. vindea băuturi clienţilor clubului, dar percepea în absenţa celor doi patroni şi comisioanele care le reveneau din practicarea prostituţiei a fost demonstrat şi prin declaraţiile martorei C.G..

Astfel, din depoziţia martorei C.G. din 17 martie 2005 (filele nr. 13-16, vol. IV, dosar de urmărire penală) a rezultat că, „după aproximativ 2 sau 3 zile am fost chemată de S.C. şi L.A. care mi-au spus că ar fi bine dacă ai accepta să practici prostituţia, întrucât acest lucru îl fac şi celelalte dansatoare iar dacă vei accepta vei câştiga bani mulţi. Tot în contextul acelui mod de abordare, mi-au precizat că dacă voi accepta îmi pun la dispoziţie şi o încăpere a clubului situată la etaj, unde puteam să merg cu clienţii barului să întreţin raporturi sexuale pentru suma de 100 dolari S.U.A. sau 100 euro pentru fiecare.” „S. şi L. mi-au precizat că din sumele pe care eu le încasam în situaţia în care eram de acord să fac acest lucru, trebuia să le plătesc suma de 25%, sumă reprezentând comisionul lor pentru înlesnirile pe care le acordau în această activitate”. „Aspectele pe care fetele mi le-au relatat, a mai susţinut martora, am constatat personal că erau adevărate, întrucât în fiecare seară le vedeam că racolau bărbaţi din club cu care urcau la etaj, unde întreţineau raporturi sexuale contra unor sume de bani, iar apoi le vedeam când plăteau în mod direct atât lui S.C. iar în lipsa acestuia lui L.A. comisionul de 25% din sumele încasate. Mai precizez că în situaţia în care în club nu se aflau S.C. sau L.A., comisionul de 25 % era plătit de fiecare dintre fetele care întreţineau raporturi sexuale, barmaniţelor din club pe nume C., Maria şi Anca, care la rândul lor predau sumele încasate acestora, adică patronilor”.

Faptul că inculpata D. C. Maria avea cunoştinţă de provenienţa sumelor de bani încasate este probat prin depoziţiile dansatoarelor dar şi de faptul că, după razia organelor de poliţie care a intervenit la data de 12 martie 2004, cei doi patroni nu au mai perceput direct comisioanele din prostituţie ci, acestea erau încasate de către inculpata D. (fostă T.) C.M., la barul clubului, sub pretextul contravalorii a două băuturi alcoolice consumate şi plătite în avans de client, respectiv la valoarea de 800.000 - 1.000.000 de lei.

Despre aceste sume percepute, inculpata D. (fostă T.) C.M. făcea menţiuni, separate, într-un caiet propriu, potrivit declaraţiilor dansatoarelor.

Conform celor relatate inclusiv de martora G.I.L. (filele nr. 164-173, vol. 3, dosar de urmărire penală) a rezultat că, anterior descinderii din data de 12 martie 2004, dansatoarele puteau întreţine relaţii sexuale în camera de la etajul superior al imobilului, cărei cheie se afla la barmaniţa C., aceasta având cunoştinţă de toate activităţile desfăşurate în incinta barului.

Inculpata D. (fostă T.) C.M. a susţinut, însă, în cadrul unei confruntări cu martora A.N.C., că singurele chei pe care le remitea dansatoarelor erau cheile de la vestiarele acestora, care reprezentau dublura celor originale, în situaţia în care dansatoarele ar fi pierdut cheile.

Deşi inculpata a mai susţinut că, în afară de salariu, nu a primit nici o altă sumă de bani, apărările inculpatei au fost infirmate prin depoziţiile dansatoarelor, acestea declarând că inculpata le remitea cheia, atunci când se deplasau cu un client în camera respectivă cu scopul de a întreţine raporturi sexuale. Sumele da bani primite de la dansatoare erau mult mai des primite şi într-un cuantum mult mai ridicat decât salariul.

În declaraţiile date în faţa procurorului, în luna octombrie a anului 2005, inculpata a susţinut că de fapt nu dădea nici o cheie, neavând în posesie o astfel de cheie, cu excepţia celor de la club, de la bar şi de la dulapul cu acte contabile, iar, ocazional, mai deţinea cheile de la vestiarele dansatoarelor pe care le-o dădea atunci când acestea aveau nevoie, barul fiind situat în ansamblul clubului, la o distanţă apreciabilă de sala de dans.

Potrivit depoziţiei martorului cu nume de cod, P.E., la un interval de aproximativ 2-3 luni, s-a deplasat, din nou, la barul respectiv şi a întrebat de M., însă a aflat că aceasta fusese concediată, tocmai pentru motivul că întreţinuse acel raport sexual cu martorul în schimbul unei sume de bani. În acest context, în barul O., martorul a întâlnit o altă dansatoare, care s-a recomandat drept „A.”, aceasta condiţionând întreţinerea unui raport sexual cu martorul, de achitarea, de către acesta din urmă, a unei şampanii la bar, susţinând că aceasta a fost o regulă impusă de patron, iar în caz de nerespectare nu putea pleca din bar. În consecinţă, martorul s-a prezentat la bar, unde servea o fată brunetă, în vârstă de aproximativ 25 de ani şi a achitat suma de 300.000 lei, reprezentând consumaţia A., după care a plătit şi suma de 1.200.000 lei, spunându-i martorei că este „şampania pentru A.”.

Conform depoziţiei martorului, barmaniţa a luat banii şi, deşi martorul a aşteptat să i se ofere un pahar de şampanie, acest lucru nu s-a petrecut.

De altfel, în ceea ce priveşte susţinerea inculpatei D. în sensul că ar fi păstrat cheile de la vestiarul unde se schimbau dansatoarele, din planşele fotografice de la filele nr. 270 - 302, vol. 10, dosar de urmărire penală nu a rezultat existenţa unei încăperi cu destinaţia de vestiar, ci, dimpotrivă a unei camere special amenajate în scopul întreţinerii de raporturi sexuale, planşele fotografice ilustrând inclusiv prezervative folosite şi ambalaje ale acestor produse.

În cauză, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut, în mod temeinic, participarea inculpatei D. (fostă T.) M.C. la comiterea activităţii infracţionale, aceasta acţionând în acelaşi plan cu inculpaţii S.C.V. şi L.A., având, deci, o evidenţă a clienţilor cu care dansatoarele întreţineau raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani şi încasând inclusiv sumele de bani cuvenite celor doi patroni din practicarea prostituţiei, atunci când aceştia nu erau prezenţi în incinta clubului.

Depoziţiile martorului cu identitate de cod P.E. a demonstrat implicarea inculpatei în activitatea ilicită practicată de patronii barului, în contextul în care, potrivit depoziţiilor acestuia, la solicitarea unei dansatoare, acesta a plătit o consumaţie la bar, iar barmaniţa a încasat banii fără a-i remite băutura solicitată.

De asemenea, inculpata a participat la şedinţa care a avut loc în urma descinderii poliţiei la data de 12 martie 2004, şedinţă în cadrul căreia a susţinut, alături de inculpatul S.C.V., schimbarea modului în care erau percepute comisioanele din activitatea de prostituţie, tocmai în scopul ca activitatea ilicită să nu poată fi descoperită de o eventuală razie ulterioară a poliţiei.

Totodată, Curtea constată că, în mod legal, instanţa de fond a încadrat juridic faptele săvârşite de inculpata D. (fostă T.) M.C. în dispoziţiile art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv, în special, declaraţiile martorelor V.L. şi M.V., procesele verbale de confruntare şi procesele verbale de recunoaştere din planşe fotografice au demonstrat că, în cursul anului 2003, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul M.I. a obţinut foloase de pe urma practicării prostituţiei de către martora V.L.

Astfel, potrivit declaraţiei martorei V.L., dată în cursul urmăririi penale (filele nr. 288-292, vol. 3, dosar de urmărire penală), în vara anului 2003, aceasta a venit în Municipiul Bucureşti cu scopul de a-şi găsi de lucru, iar în Gara de Nord a fost abordată de o persoană de etnie rromă, care i-a promis că o va pune în legătură cu o altă persoană, aceasta putând interveni pe lângă patronii Clubului O., unde martora putea fi angajată ca dansatoare. Martora a fost de acord cu propunerea făcută, fiind pusă în legătură cu o altă persoană poreclită „I.G.”.

„I.G. mi-a spus că se cunoaşte foarte bine cu patronii unui club de noapte cu denumirea O., pe nume C. şi A., pe lângă care o să intervină în favoarea mea, în sensul de a-i determina să accepte să lucrez în acel club”. „I.G. m-a întrebat dacă sunt de acord să practic prostituţia în cadrul Clubului O., în caz afirmativ el asigurându-mă că îmi va asigura protecţia în caz de nevoie, aspect pentru care mi-a pretins să-i plătesc 50% din sumele pe care urma să le încaseze de la bărbaţii cu care întreţineam raporturi sexuale contra cost. De asemenea, în afară de comisionul pe care mi l-a pretins, el mi-a mai precizat că trebuia să plătesc un alt procent din banii obţinuţi în urma prostituţiei şi patronilor C. şi A. pentru faptul că erau de acord ca eu să-mi desfăşor această activitate în clubul lor, de unde aveam posibilitatea să racolez bărbaţi.”

„După ce mi-am dat acordul, acesta m-a transportat la o adresă din Bucureşti, unde m-am găzduit la o femeie în vârstă, într-un apartament situat la o adresă pe care nu o cunosc, persoană despre care mi-a spus că este mama sa. În acel apartament, acesta mi-a prezentat pe o altă tânără care se numea V., despre care mi-a zis că şi pentru ea intervenise pe lângă patronii Clubului O., unde lucra ca dansatoare. În perioada următoare m-am convins că persoana la care m-a găzduit era mama acestuia, întrucât am realizat acest aspect din discuţiile pe care aceştia le aveau. În afară de găzduire şi protecţie, „I.G.” mă transporta cu autoturismul său, o Dacie de culoare albă, la Clubul O., a mai arătat martora. În aceeaşi seară m-a transportat la Clubul O., unde m-a prezentat unuia dintre patroni, care se numea A.”.

Din depoziţiile martorei V.L. a mai rezultat că, în faza primelor discuţii, „I.G.” i-a spus patronului A. că martora era de acord să practice prostituţia în club, activitatea pentru care martora urma să plătească patronului pentru sprijinul acordat comisioane din sumele pe care urma să le încaseze de la bărbaţii racolaţi din rândul clienţilor, în urma raporturilor sexuale pe care le întreţinea cu aceştia.

Referitor la „I.G.”, martora a mai precizat că acesta coordona activitatea de prostituţie practicată şi de V., care era găzduită la domiciliul mamei inculpatului. De asemenea, în fiecare seară, inculpatul le transporta pe aceasta şi pe M.V., de la domiciliul mamei sale la Clubul O., iar, dimineaţa, la terminarea programului, înapoi la locuinţa acesteia. „În fiecare dimineaţă, după ce eram aduse de I.G. la domiciliul mamei sale, plăteam acestuia 50% din banii pe care noi îi încasam în noaptea respectivă de la bărbaţii cu care întreţinusem raporturi sexuale, aceste comisioane fiind în afara acelora pe care le plăteam lui S.C. şi L.A.. De la V. am aflat că, în afara noastră, I.G. a mai avut în Clubul O. o altă prostituată pe nume A., care se afla sub controlul său în ceea ce privea activitatea de prostituţie per care o desfăşura în acest club”.

Din procesul verbal de recunoaştere după planşa fotografică, ataşat la filele nr. 297-301, vol. 3, dosar de urmărire penală, a rezultat că, după ce a privit cu atenţie planşa fotografică, învinuita a indicat, fără ezitare, fotografia cu numărul 4 declarând: „îl cunosc sub numele de I.G.”.

Conform menţiunilor acestui proces verbal, s-a procedat la citirea datelor înscrise pe verso-ul planşei, în dreptul fotografiei nr. 4, fiind vorba de inculpatul M.I.

De asemenea, martora C.N. (filele nr. 67-71, vol. 3, dosar de urmărire penală) a declarat următoarele: „un alt proxenet aflat în legătura patronilor, era un bărbat cunoscut sub numele de G. Acesta avea două prostituate în clubul O., pe nume V. şi L. Cunoşteam despre el faptul că le avea găzduite pe aceste tinere la domiciliul mamei sale, precum şi faptul că obişnuia să le transporte în fiecare noapte pe acestea la/ de la locaţiile unde se deplasau cu diferiţi bărbaţi cu care întreţineau raporturi sexuale contra cost. Declar că de fiecare dată, îi vedeam pe patroni într-o încăpere a clubului, cunoscută sub denumirea Salonul Roşu, împreună cu F., M. şi G., loc de unde supravegheau activitatea de prostituţie a dansatoarelor”.

Totodată, relevantă în cauză este şi atitudinea adoptată de către inculpatul M.I., cu ocazia confruntării care a avut loc la data de 10 iunie 2005. Astfel, conform menţiunilor din procesul verbal de confruntare (filele nr. 72-75, vol. 3, dosar de urmărire penală), a rezultat că inculpatul M.I. a susţinut că afirmaţiile martorei C.N. nu sunt reale: „Este adevărat faptul că M.V. şi V.L. locuiau la domiciliul mamei mele, însă, pentru acest lucru, ele plăteau contravaloarea chiriei şi întreţinerii. Este adevărat că eu le transportam de la locuinţa mamei mele la Clubul O., însă, pentru acest lucru, eu eram plătit de ele cu suma de 100.000 ROL pentru fiecare cursă. Nu este adevărat că eu le-am pretins şi am primit de la ele sume de bani din cele pe care acestea le câştigau din activitatea de prostituţie”.

Curtea constată că, în mod corect, instanţa de fond nu a reţinut poziţia inculpatului M.I., în sensul că, ar fi fost un simplu conducător auto care ar fi practicat taximetria în zona unui club de noapte, neavând nici un fel de legătură cu activitatea infracţională, deoarece susţinerile sale sunt contrazise de materialul probator administrat în cauză, având în vedere că, declaraţiile date de către învinuita V.L. au fost confirmate prin depoziţiile martorei C.N. În consecinţă, în mod temeinic, instanţa de fond nu a înlăturat, din ansamblul probator, depoziţiile martorei V.L., pe considerentul că aceasta a avut, iniţial, calitatea de învinuită.

Totodată, inculpatul S.C.V. a declarat, în cursul urmăririi penale (filele nr. 217 - 222, vol. 1, dosar de urmărire penală), următoarele: „Pe G. - M.I., l-am recunoscut după fotografia pusă la dispoziţie. Era proxenet şi avea o fată, dansatoare în clubul O., care se prostitua pentru el şi se numea M.V. Aceasta era din Republica Moldova. G. nu stătea în Clubul O. Ştiu că o aducea pe V. şi mai târziu pe o altă fată blondă, care a lucrat ca dansatoare în club, circa o săptămână. M. nu era independent de raporturile cu F.. Ştiu că a lucrat pentru R., care are un bar în Snagov, mai precis, un restaurant cu vaporaş staţionar. Acolo a lucrat D.A. - zisă A.C., până când au adus-o în Clubul O. L.A. şi R.M.”. „M.I. era superior lui F. pentru că am remarcat, în afara celor descrise, că nu era deloc impresionat de prezenţa sau numele lui în Clubul O.”.

Coinculpatul D.S. a precizat în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că, în cursul anului 2001, i-a întâlnit pe inculpaţii L.A., R.M. şi M.I. într-un restaurant club situat pe lângă Piaţa 1 Mai din Bucureşti, unde a văzut-o şi pe M.V., care în acel moment servea la mese. Ulterior a văzut-o pe M.V. în Clubul de Noapte „O.” şi cunoştea că aceasta se prostituează pentru M.I., zis G., locuind la mama acestuia, în zona Sebastian din Bucureşti, Sectorul 5.

Curtea constată că, în mod legal, instanţa de fond a încadrat juridic faptele comise de inculpatul M.I. în dispoziţiile art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte critica formulată de către inculpatul M.I. privind greşita reţinere a stării de recidivă mare postcondamnatorie, Curtea reţine următoarele:

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 657 din 03 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 739 din 26 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 2483 din 13 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, inculpatul M.I. a fost liberat condiţionat şi pus efectiv în libertate la data de 20 octombrie 2003, fiind arestat preventiv la data de 20 decembrie 2002.

Aşadar, din pedeapsa de 18 luni închisoare, inculpatul a executat, efectiv, 10 luni, astfel încât, faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost comise înăuntrul termenului de liberare condiţionată, înainte, deci, de considerarea ca executată a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare.

Curtea constată că infracţiunea de proxenetism comisă în prezenta cauză a fost săvârşită în formă continuată, aşa încât, momentul epuizării acestei infracţiuni coincide cu momentul săvârşirii ultimului act material ce compune infracţiunea continuată, or, epuizându-se după momentul pronunţării sentinţei de condamnare şi rămânerii definitive a hotărârii în care s-a pronunţat pedeapsa în executarea căreia se afla inculpatul, infracţiunea s-a consumat după aceasta, prin urmare, starea de recidivă mare postcondamnatorie a fost corect reţinută de către instanţa de fond.

Totodată, Curtea constată, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, următoarele:

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, în perioada anilor 2002 - 2004, grupul de crimă organizată format din cei şapte inculpaţi a acţionat în Clubul O., în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor de proxenetism, pentru a obţine beneficii materiale din prostituarea dansatoarelor acelui club.

Structura grupului infracţional era determinată între membri ei, inculpaţii S.C. şi L.A. fiind cei care coordonau activităţile de proxenetism, stabilind modul efectiv de operare ce trebuia folosit, pentru a evita prezenţa intempestivă a organelor de ordine.

Astfel a fost folosită o cameră specială, amplasată la etaj, pentru întreţinerea de raporturi sexuale, modul de operare fiind utilizat numai până la descinderea organelor de poliţie din data de 12 martie 2004.

Ulterior, patronii clubului - inculpaţii S.C. şi L.A. - au considerat că acest mod de acţiune nu mai prezintă suficiente garanţii, astfel încât, s-a stabilit ca dansatoarele să plece cu clienţii în afara clubului, iar sumele de bani să fie achitate de către clienţii amatori sub forma unui consum de băuturi alcoolice ce nu erau, în realitate, consumate.

Sumele de bani nu erau percepute, întotdeauna, în mod direct, de către cei doi patroni, ci, această activitate se realiza şi prin intermediul inculpatei D. (T.) M.C., din toamna anului 2003, sub acoperirea plăţii de către client a contravalorii a două băuturi alcoolice.

Inculpaţii S.C.V. şi L.A. controlau afacerea alături de coinculpaţii R.M., M.I. şi D.S., aceştia având în Clubul O. persoane care practicau prostituţia, în folosul lor, persoane ce erau exploatate şi de ceilalţi doi patroni ai clubului, care obţineau o parte a încasărilor şi de la acestea.

Folosind acest mod de operare, având propriile prostituate în Clubul O., exploatate şi de cei doi patroni, ceilalţi inculpaţi erau interesaţi ca afacerea din Clubul O. să prospere, aducând dansatoare ce erau preferate de clienţii clubului.

Totodată, inculpata D. (fostă T.) C.M. avea reprezentarea că, prin activitatea sa sprijinea grupul de crimă organizată, chiar dacă nu făcea parte din pilonii de susţinere a grupului.

Acţiunea de iniţiere a grupului infracţional organizat a presupus punerea bazelor unei acţiuni, organizarea unei mişcări, a unei activităţi, conferirea primelor noţiuni sau cunoştinţe din domeniul de activitate licit şi ilicit al Clubului O.

De asemenea, Curtea constată că inculpaţii au cunoscut scopul grupului infracţional organizat, stabilind modul în care dansatoarele puteau întreţine raporturi sexuale cu clienţii barului, tariful pentru un astfel de serviciu, precum şi modalitatea de plată.

În cauză, a fost probată şi existenţa unei acţiuni de aderare la grupul infracţional constituit, în Clubul O. practicând prostituţia mai multe dansatoare care activau sub protecţia anumitor proxeneţi - D.S., M.I. şi R.M.

De asemenea, în cauză, mijloacele de probă administrate au demonstrat că membrii grupului infracţional au desfăşurat acţiuni şi în sensul zădărnicirii activităţii desfăşurate de către organele de poliţie pe linia combaterii traficului de minori şi proxenetismului.

Astfel, vizita pe care inculpatul L.A. a făcut-o la Centrul de primire minori C. şi discuţia purtată cu martora D.A.M., atrăgându-i acesteia atenţia cu privire la ceea ce urmează să declare în faţa organului de urmărire penală, discuţia pe care inculpaţii S., L. şi D. au avut-o cu dansatoarele din club în urma raziei din luna martie 2004, precum şi încercarea inculpatului D.S. de a plasa anumite prostituate către lucrători ai poliţiei amatori de asemenea servicii, demonstrează existenţa unei structuri de comandă a grupului, cu un plan de acţiune bine pus la punct, precum şi a unei structuri de execuţie cu competenţă de acţiune cantonată la un anumit nivel.

Faţă de considerentele expuse anterior, Curtea constată că, în mod legal, instanţa de fond a încadrat juridic faptele inculpaţilor S.C.V., L.A., D. (fostă) T.C.M. şi M.I. în dispoziţiile art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate tuturor inculpaţilor din cauză, Curtea constată că, în mod temeinic, instanţa de fond a aplicat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând dispoziţiile părţii generale a Codului penal incidente în cauza dedusă judecăţii, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, dar şi persoana şi conduita fiecărui inculpat.

Simpla constatare a gradului de pericol social generic crescut al infracţiunilor de trafic de persoane, respectiv, proxenetism şi constituire de grup infracţional organizat nu reprezintă o motivare a mecanismului de individualizare judiciară a pedepsei ce a fost aplicată.

Pentru a aprecia, în mod concret, gravitatea faptei şi pentru a realiza o justă individualizare a pedepsei, instanţa de fond s-a raportat, referitor la fapta dedusă judecăţii, la sistemul general de valori, acceptat de societate şi care ar trebui să se reflecte în jurisprudenţă.

În procesul de individualizare a pedepselor instanţa de fond a mai avut în vedere şi conţinutul concret al faptelor, mijloacele folosite şi urmarea imediată. Astfel, activitatea infracţională organizată s-a derulat sub aparenţa unei activităţi licite cu caracter specific - bar de noapte cu program de dans, astfel încât, faptele, cu conotaţie penală, să fie extrem de greu de descoperit, racolarea clienţilor amatori de a întreţine raporturi sexuale având loc chiar în bar, în timpul programului coregrafic.

Împrejurarea că inculpatul L.A. ar fi avut o poziţie mai discretă, fiind angrenat în activitatea administrativă a localului nu poate conduce la exonerarea acestuia de răspundere, fiind informat asupra activităţii ilicite derulate în bar, încasând sume de bani din practicarea prostituţiei şi încercând să zădărnicească aflarea adevărului în cursul urmăririi penale, prin vizita pe care a făcut-o minorei D.A.M. la centrul de primire unde aceasta a fost internată.

În aceste condiţii, în mod temeinic, instanţa de fond a apreciat că se justifică aplicarea unor pedepse cu închisoarea, apte a contribui la îndeplinirea scopului educativ, preventiv şi coercitiv al procesului penal, prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a avut în vedere şi atitudinea procesuală a acelor inculpaţi care s-au prezentat în faţa instanţei la toate termenele cu ocazia judecării iniţiale, cât şi cu ocazia rejudecării cauzei.

Sub aspectul modalităţii de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere şi împrejurarea că faptele au fost comise în intervalul 2002 - 2004, iar gravitatea faptelor şi rezonanţa socială negativă acestora, necoroborate cu alte elemente, nu pot conduce, în mod automat, la concluzia existenţei unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea inculpaţilor în libertate ci, dimpotrivă, acest pericol trebuie să rezulte din date concrete, în caz contrar ajungându-se la arbitrariu, soluţie inacceptabilă cât priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei.

De asemenea, luarea în considerare, exclusiv, a gradului de pericol social al infracţiunii ar face inaplicabile celelalte criterii de individualizare la care s-a făcut referire mai sus.

Desigur că impactul, imediat şi mediatic, există, în rândul opiniei publice, însă, în timp, acesta s-a diminuat, astfel încât, pentru inculpaţii, necunoscuţi cu antecedente penale şi care s-au prezentat în faţa instanţei de judecată, aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenţie nu s-a mai impus, scopul şi funcţiile pedepsei putând fi atinse şi fără privarea efectivă de libertate, reintegrarea socială a acestora putându-se realiza şi prin prezentarea inculpaţilor în faţa Serviciului de probaţiune.

Totodată, instanţa de fond a mai avut în vedere şi atitudinea procesuală sinceră a inculpatului S.C.V., acesta înţelegând să adopte o conduită cooperantă în cursul urmăririi penale, furnizând date esenţiale sub aspectul activităţii infracţionale desfăşurate de grupul infracţional în declaraţia dată la 07 noiembrie 2005, dar şi faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât, s-au reţinut, în favoarea inculpatului S.C.V., circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

Instanţa de fond a reţinut, corect, că inculpatul M.I. este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea de recidivă mare postcondamnatorie şi sunt de natură a demonstra existenţa, atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât şi a unui grad de potenţial criminogen relativ ridicat, aşa încât, reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, în favoarea acestuia, nu se justifică.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.S., Curtea constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut, în favoarea acestuia, circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. constând în atitudinea cooperantă avută pe parcursul procesului penal.

Referitor la inculpaţii L.A., D. (fostă T.) M.C., R.M., H.A. şi P.V., Curtea constată că, în mod temeinic, instanţa de fond a reţinut, în favoarea acestora, circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. constând în lipsa antecedentelor penale, reţinând şi împrejurarea că s-au prezentat în faţa instanţei de fond la toate termenele cu ocazia judecării iniţiale, cât şi cu ocazia rejudecării cauzei.

Faţă de considerentele expuse anterior, Curtea constată că pedepsele aplicate tuturor inculpaţilor din prezenta cauză au fost just individualizate şi conforme scopului acestora, prevăzut de art. 52 C. pen., aşa încât, reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii ori majorării cuantumului acestora sau schimbarea modalităţii de executare a pedepselor nu se impune.

Din acest ultim punct de vedere, Curtea apreciază că primul motiv de apel invocat de către parchet apare ca nefondat.

De altfel, din lecturarea considerentelor hotărârii atacate se poate, lesne, observa, că instanţa de fond a arătat, în privinţa fiecărui inculpat, cu excepţia inculpatului M.I., în privinţa căruia nu s-au reţinut cauze de atenuare a răspunderii penale, motivele reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare, dar şi considerentele pentru care a apreciat că, faţă de inculpaţii L.A., D. (fostă T.) M.C., R.M., H.A. şi P.V., scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu suspendarea executării sub supraveghere.

În consecinţă, contrar celor susţinute de către parchet, Curtea apreciază că sentinţa penală apelată este temeinic motivată.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea reţine următoarele:

Întregul material probatoriu administrat în cauză a dovedit existenţa unui prejudiciu, de ordin nepatrimonial, pe care părţile vătămate minore l-au suferit, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 şi următoarele C. civ.

În opinia Curţii, cuantumul daunelor acordate este direct proporţional cu prejudiciul moral, efectiv suferit, având în vedere că acest prejudiciu nu poate fi cuantificat şi este lăsat la aprecierea instanţei de judecată.

Sumele acordate cu titlu de prejudiciu moral trebuie să tindă la o echitabilă compensare a prejudiciului nepatrimonial suferit, or, din probele administrate în cauză, Curtea reţine proporţionalitatea cuantumului daunelor morale acordate cu suferinţele efective ale victimelor.

Din această perspectivă, Curtea apreciază că şi cel de-al doilea motiv de apel invocat de către parchet este nefondat, neimpunându-se majorarea cuantumului daunelor morale acordate, din oficiu, de către instanţa de judecată, părţilor vătămate minore.

Curtea constată că hotărârea atacată este nelegală, datorită omisiunii instanţei de fond de a obliga inculpaţii, în solidar, la plata daunelor morale, în condiţiile art. 1003 C. civ.

În condiţiile în care, inclusiv inculpatul L.A., în mod temeinic, a fost obligat la plata de daune morale, solicitarea acestuia de a se dispune disponibilizarea autoturismului este nefondată, întrucât, măsura sechestrului asiguratoriu este necesară, în cauză, până la achitarea prejudiciului infracţional.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 730 din data de 22 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 90/3/2006, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi rejudecând în fond:

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (5) şi art. 17 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi art. 1003 C. civ. va obliga inculpaţii S.C.V., D. (fostă T.) M.C., L.A., R.M., D.S. şi P.V., în solidar, la plata a câte 1.000 lei, pentru fiecare dintre părţile vătămate A.N.C. şi I.Ţ.G.T., cu titlu de daune morale.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.C.V., D. (fostă T.) M.C., L.A. şi M.I.

În baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen., va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul D.S., având în vedere manifestarea expresă de voinţă a acestuia.

Aşa fiind, prin decizia penală nr. 140/ A din 22 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 730 din data de 22 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 90/3/2006.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi rejudecând în fond:

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (5) şi art. 17 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi art. 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii S.C.V., D. (fostă T.) M.C., L.A., R.M., D.S. şi P.V., în solidar, la plata a câte 1000 lei, pentru fiecare dintre părţile vătămate A.N.C. şi I.Ţ.G.T., cu titlu de daune morale.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.C.V., D. (fostă T.) M.C., L.A. şi M.I.

A fost obligat inculpatul S.C.V. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei, onorariu apărător din oficiu, s-a dispus să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.

Au fost obligaţi inculpaţii D. (fostă T.) M.C., L.A. şi M.I. la plata a câte 350 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 50 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariu parţial apărător din oficiu, s-a dispus să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul D.S. şi a fost obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu, pentru intimatul-inculpat R.M., în cuantum de 50 lei şi onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, pentru intimatul-inculpat P.V., în cuantum de 200 lei, s-a dispus să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii M.I., S.C., V.D. (fostă T.) M.C. şi L.A.

În recursul declarat de procuror întemeiat pe critica deciziei recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei penale şi a deciziei penale recurate, şi, rejudecând în fond, în raport de dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., înlăturarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. pentru inculpaţii S.C.V., L.A., D. (fostă T.) M.C., D.S., R.M., H. fostă I.A. şi P.V., precum şi înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute şi, de asemenea, majorarea pedepselor cu închisoarea pentru aceşti inculpaţi, cât şi pentru inculpaţii S.C. şi D.S..

În recursul declarat de inculpatul S.C.V., decizia atacată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen. arătând că încadrarea juridică este greşită, având în vedere Recursului în interesul Legii nr. 16/2007 al Secţiilor Unite al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care face distincţia între proxenetism şi traficul de persoane, arătând că nu a rezultat elementul de constrângere; A mai arătat că probele astfel cum au fost administrate şi adunate în cauză, arată că s-a exercitat constrângere asupra martorilor, solicitând achitarea inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. apreciind că nu a fost înfrântă prezumţia de nevinovăţie; a mai arătat că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată solicitând reducerea acesteia şi schimbarea modalităţii de executare, având în vedere conduita bună a inculpatului, care este o persoană respectabilă, a absolvit 3 facultăţi, este doctorand la Paris, a fost directorul unei mari companii, a trecut mult timp de la săvârşirea presupuselor fapte; a solicitat a fi avută în vedere starea de sănătate precară, dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, până în prezent având 2 atacuri de cord, are vârsta de 66 de ani, i-a peste 60 de pastile pe zi, menţionând că perioada cât a fost arestat preventiv a stat numai în spital, iar în prezent s-a stabilit în Republica Moldova şi are o fetiţă de 2 ani, are familie, iar de la acest incident nu a mai avut nici un conflict cu legea penală.

Faţă de aceste susţineri a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost depus şi în scris la dosarul cauzei, casarea deciziei recurate, apreciind că pedeapsa poate fi redusă şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau menţinerea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

În recursul promovat de inculpatul L.A., în mod greşit instanţa nu a ridicat sechestrul asigurător asupra autoturismului, susţinerile martorilor au fost aceleaşi ca şi la parchet, fapt din care rezultă că au fost date sub presiuni, a solicitat să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de proxenetism şi de trafic de minori, inculpatul nu a avut cunoştinţă de vârsta victimelor, de asemenea nu sunt întrunite elementele constitutive cu privire la infracţiunea de grup organizat, având în vedere că inculpatul îşi desfăşura activitatea cu contract de muncă la acel club, activitatea sa era pe partea administrativă ; cu privire la greşita neridicare a sechestrului asigurător a arătat că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul a obţinut venituri din infracţiunile presupus a fi fost săvârşite.

În recursurile declarate de inculpaţii M.I. şi D. (fostă T.) M.C. întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., a arătat că participarea acestora a fost una absolut marginală, a arătat că în cursul anului 2003 inculpatul se afla în executarea unei condamnări pentru furt, iar din modul de descriere în rechizitoriu rezultă că activitatea în club s-a desfăşurat în perioada anilor 2002-2004, deşi anul 2003 este cuprins în această perioadă, an în care inculpatul se afla în detenţie, fiind liberat condiţionat la data de 20 octombrie 2003, apreciind că în cauză operează principiul in dubio pro reo.

A arătat că termenul de reabilitare cu privire la acea faptă s-a împlinit la data de 20 aprilie 2009; a solicitat reindividualizarea şi redozarea pedepsei aplicată inculpatului M. şi aplicarea suspendării sub supraveghere, solicitând ca instanţa să aibă în vedere că 2 dintre victime erau chiriaşele mamei domnului M., iar domnul M. fiind de profesie taximetrist le transporta pe acestea cu taxiul la destinaţiile solicitate.

Cu privire la inculpata D., a solicitat redozarea pedepsei faţă de participaţia redusă a acesteia, precum şi faţă de faptul că aceasta prin atribuţiile de serviciu în calitate de angajat dădea cheia pentru a se schimba, apreciind că pedeapsa poate fi redusă şi menţinerea suspendării.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică sus indicate şi de cazurile de casare deja arătate, Înalta Curte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că numai cu privire la inculpatul L.A. este fondat recursul declarat de procuror, sens în care urmează a-l admite ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.; iar recursurile declarate de inculpaţii M.I., S.C.V., D. (fostă T.) M.C. şi L.A. sunt nefondate şi vor fi respinse în consecinţă în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A. Este fondată secunda critică din recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ce vizează netemeinicia hotărârilor ambelor instanţe de fond şi de apel, în sensul greşitei modalităţi de executare a pedepsei aplicate inculpatului L.A., prin dispunerea suspendării executării sub supraveghere a acesteia în condiţiile art. 86¹ C. pen.

Aceasta, întrucât cu titlu de premisă, se reţine că printr-un examen complet şi convingător al tuturor mijloacelor de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească de la instanţa de fond, ambele instanţe prin hotărârile atacate au reţinut justificat ca situaţie de fapt imputată acestuia că în intervalul martie 2002 - martie 2004, în calitate de asociat al clubului de noapte „O.” a recrutat şi îndemnat dansatoarele care au lucrat, fără fi angajate cu contract de muncă în cadrul clubului, să se prostitueze la îndemnul său şi al inculpatului S.C.V., acestea practicând prostituţia în incinta barului, într-o cameră amplasată la etajul imobilului. Cheia de acces în această cameră o primea fiecare dansatoare la inculpatul S.C., L.A. sau, în cazul în care aceştia ar fi lipsit de la inculpata D. (fostă) T.M.C. Clientul amator de asemenea raporturi plătea o sumă de aproximativ 100 dolari S.U.A., din care inculpatul L.A., alături de inculpatul S. percepeau în avans 30%, 20% sau chiar 10%.

În mod judicios s-a constatat că în drept, faptele inculpatului L.A., constând în aceea că, în perioada ianuarie 2002 - mai 2004, a recrutat şi înlesnit practicarea prostituţiei în Clubul de Noapte O. de către mai multe dansatoare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat constând în aceea că, în perioada iunie 2003 - aprilie 2004, a recrutat, în vederea exploatării, în clubul O., pe dansatoarele minore D.A.M., A.N.C. şi A.R.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) (în forma aflată în vigoare la data comiterii faptelor) în formă continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu reţinerea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Or, modalitatea de executare în sensul dispunerii suspendării executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani prin aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. este inaptă să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să asigure atât prevenţia generală şi specială a săvârşirii de noi infracţiuni, cât şi să permită necesara reeducare şi reintegrare a inculpatului L.A.

Concomitent, modalitatea de executare descrisă mai sus nu satisface nici criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere gravitatea extremă a infracţiunilor imputate ce rezultă din faptul că activitatea infracţională organizată s-a derulat sub aparenţa unei activităţi licite cu caracter specific - bar de noapte cu program de dans, astfel încât faptele cu conotaţie penală să fie extrem de greu de descoperit, racolarea clienţilor amatori de a întreţine raporturi sexuale având loc chiar în bar, în timpul programului coregrafic. Modalitatea în care infracţiunea de proxenetism a fost comisă a demonstrat de asemenea un ridicat nivel de potenţial criminogen al autorilor. Astfel, sub aparenţa unei activităţi licite, persoane de sex feminin cu o condiţie materială extrem de modestă erau angajate în bar, în calitate de dansatoare, iar ca urmare a veniturilor modeste obţinute în această calitate, patronii barului, în mod direct sau prin persoane interpuse, le transmiteau că pot obţine venituri mult mai mari în urma practicării prostituţiei cu clienţii racolaţi în bar.

Pe de altă parte, nici datele care circumstanţiază persoana inculpatului L.A., ce are studii superioare de lungă durată cu specific economic, precum şi nici inexistenţa antecedentelor penale nu pot anihila probele certe, prin care s-a stabilit că acesta ar fi avut o poziţie discretă, limitată la activitatea administrativă a localului „Clubul O.”, ci dimpotrivă acesta fiind pe deplin informat asupra activităţii ilicite derulate în bar, încasând sume de bani din practicarea prostituţiei şi încercând să zădărnicească efortul de stabilirea a adevărului în cursul urmăririi penale, prin vizita pe care a făcut-o minorei D.A.M. la centrul de primire unde aceasta a fost internată.

Faţă de toate cele de mai sus, admiţându-se recursul declarat de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti urmează a se casa în parte ambele hotărâri numai în ceea ce îl priveşte şi cu ocazia rejudecării se va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ şi următoarele C. pen. şi se va face aplicarea dispoziţiilor art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Între aceste limite se vor menţine restul dispoziţiilor atacate.

B.1. Nu este fondată prima critică din recursul declarat de inculpatul S.C.V. întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism.

Aceasta întrucât în mod legal, instanţa de fond a încadrat juridic faptele săvârşite de inculpatul S.C.V. în dispoziţiile art. 329 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), fiind incident alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 în redactarea de la data de comiterii faptelor deduse judecăţii.

Pe de altă parte, cu referire la fondul cererii de schimbare a încadrării juridice, instanţa va reţine că Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane incriminează în diferite forme, faptele privind traficul de persoane în scopul exploatării acestora. Legea nu impune însă ca exploatarea persoanelor traficate să se fie realizat în fapt, acesta fiind cerută numai ca scop urmărit de făptuitor. Prin urmare infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) al Legii nr. 678/2001 are autonomie, indiferent de incriminarea prin alte acte normative, a faptei de exploatare a persoanelor. Astfel, în cazul în care exploatarea persoanelor traficate, în speţă persoane minore, îmbracă forma unei infracţiuni, cum este aceea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., sunt îndeplinite condiţiile existenţei concursului de infracţiuni.

De altfel, prin Decizia nr. XVI din 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă. Drept urmare, se mai arată în considerentele deciziei menţionate, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. In cazul în care o persoana, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen. In situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001. In cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la pct. 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

B.2. Nu este fondată nici secunda critică din recursul aceluiaşi inculpat S.C.V. prin care se tinde la achitare în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pretinzându-se incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Aceasta întrucât pentru existenţa susmenţionatului caz de casare este necesară statuarea unei contradicţii esenţiale, intrinseci, necontroversate şi manifeste între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă în cauză pentru săvârşirea ambelor infracţiuni de trafic de persoane şi proxenetism aflate în concurs real cu cea prevăzută de art. 7 alin. (1), (2), (3) şi Legea nr. 39/2003.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte reţine că, situaţia de fapt imputată recurentului inculpat S.C.V. este atestată prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, respectiv depoziţiile martorilor cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. şi Z.I. precum şi a martorilor D.I., L.A.; P.I., C.M., N.L.Ş., M.P., P.I.N. şi G.I.L., declaraţiile celorlalţi coinculpaţi, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate S.D., P.A., B.N.G., M.V.A., procesele verbale de recunoaştere după planşele fotografice, respectiv procesele verbale de redare în scris a dialogurilor purtate între organul de cercetare penală şi părţile vătămate S.D. şi P.A., respectiv procesele verbale de redare în scris a dialogurilor purtate între organul de cercetare penală şi martorii V.L., C.M., Z.J.M.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală rezultă că la data de 22 aprilie 1998 a fost înregistrată în Registrul Comerţului - SC R. SRL, avându-i drept asociaţi pe N.C. şi pe inculpatul S.C.V., iar la data de 02 martie 1999, inculpatul S.C.V. a cesionat integral părţile sociale asociatului N.C., acesta devenind asociat unic al SC R. SRL.

Ulterior, prin contractul de cesiune încheiat la data de 02 aprilie 2002, inculpatul L.A. a cesionat inculpatului S.C. 35 de părţi sociale.

Din suma de bani pe care clientul care apela la serviciile dansatoarelor îi plătea erau reţinuţi circa 30% de către inculpatul S. sau de ceilalţi inculpaţi.

Conform celor susţinute de martorul cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. (filele 190-103 vol. IV dosar urmărire penală) rezultă că în vara anului 2003 a aflat despre existenţa barului „O.”, în timp ce se afla în zona Pieţei Galaţi, a intrat şi s-a aşezat la o masă cu scopul de a servi o băutură răcoritoare. În acest context, la masa respectivă s-au aşezat două dansatoare care au intrat în dialog cu martorul, cerându-i acestuia să le „facă cinste” cu câte o băutură, în caz de refuz urmând să plece. În continuare martorul le-a comandat celor două dansatoare câte un R.B. cu whisky şi, în timp ce discuta cu acestea, la masa respectivă s-a prezentat o persoană de sex masculin, care s-a recomandat drept „C.” spunându-i martorului că, dacă doreşte să întreţină raporturi sexuale cu vreuna dintre dansatoare, o poate alege pe care îi place, urmând să se înţeleagă cu aceasta asupra sumei aferente. De asemenea martorul a mai relatat că patronul C. i-a mai spus că poate folosi în acest scop camera de masaj amplasată la etaj. După aproximativ o lună de zile martorul s-a prezentat din nou în acelaşi bar, s-a aşezat la o masă şi a început să facă consumaţie, împrejurare în care la masa unde se aşezase s-a prezentat o dansatoare de etnie rromă, înaltă de aproximativ 1,60 m, cu vârsta de aproximativ 24-25 de ani şi care s-a recomandat M. Martorul i-a propus dansatoarei respective să meargă pentru a întreţine raporturi sexuale, însă dansatoarea a refuzat iniţial, pretextând că are probleme cu şefii. Martorul a contactat-o ulterior pe telefonul mobil, cei doi întâlnindu-se în oraş şi deplasându-se la Hanul M., unde au închiriat o cameră şi au întreţinut raporturi sexuale, martorul plătind suma de 100 de euro.

Martorul P.E. mai susţine că a luat numărul de telefon al A. şi după o perioadă de timp a contactat-o telefonic şi a întrebat-o dacă este de acord să îl însoţească la Piteşti. Ca urmare a faptului că a fost de acord, cei doi s-au deplasat împreună la Piteşti şi s-au cazat la un hotel, cei doi întreţinând raporturi sexuale, în schimbul cărora martorul a achitat suma de 100 dolari S.U.A.

Cu ocazia recunoaşterii din planşa fotografică, la data de 17 decembrie 2004, martorul a recunoscut-o pe numita A. în persoana părţii vătămate M.V.A.

În luna martie 2004, a mai arătat martora M.V.A., în urma unei razii făcute de organele de poliţie la barul O., inculpatul S.C.V. a strâns toate dansatoarele într-o şedinţă şi a instituit o nouă regulă, conform cu care, când dansatoarele se prostituau, nu îi mai remiteau lui personal suma de 1000.000 ROL în numerar, ci trebuiau să lase la bar suma de 800.000 lei, reprezentând contravaloarea a două băuturi alcoolice, care în realitate nu se consumau. De asemenea, cu ocazia aceleiaşi şedinţe, a mai arătat martora, inculpatul S. a interzis folosirea camerei de la etaj în scopul întreţinerii de raporturi sexuale, toate fetele urmând a ieşi în oraş cu scopul de a se prostitua, la hotel sau la domiciliul clientului. Din declaraţiile martorei mai rezultă că la această şedinţă a fost prezent şi inculpatul L.A., care la sfârşit le-a întrebat pe dansatoare dacă au înţeles noile reguli impuse. Din aceeaşi depoziţie mai rezultă că martora a lucrat anterior ca dansatoare într-un alt bar, însă acolo nu a practicat prostituţia ci doar a dansat pe muzică orientală. Practicarea prostituţiei a început-o în barul O., a mai susţinut martora, la îndemnul inculpatului S.C., acesta convingând-o şi încurajând-o să practice prostituţia, deoarece şi celelalte dansatoare procedau la fel. De asemenea martora mai susţine că aici a găsit un mediu prielnic, având în vedere condiţiile în care funcţiona barul de noapte, fiind frecventat de cetăţeni străini cu posibilităţi financiare peste media clienţilor obişnuiţi ai barului, martora fiind tentată să întreţină raporturi sexuale cu aceştia î schimbul unor sume de bani în valută.

Declaraţiile martorului cu nume de cod P.E. şi declaraţiile martorei M.V.A., audiată iniţial în calitate de învinuită sunt confirmate prin declaraţiile date de partea vătămată I.Ţ.G.T. (filele 245-254 vol. 2 dosar urmărire penală). Din declaraţiile acesteia rezultă că a ajuns să lucreze în barul O. şi l-a cunoscut pe inculpatul S.C.V., fiind angajată iniţial ca dansatoare, însă fără salariu pe o perioadă de probă, timp de o lună de zile, inculpatul prezentându-i posibilitatea de a câştiga bani de la clienţi, prin dans sau prin consumaţia făcută cu aceştia la masă. Din discuţiile purtate cu mai multe fete care lucrau în acelaşi bar, a mai arătat partea vătămată, a rezultat că dansatoarele practicau prostituţia, pretinzând de la fiecare client sume de bani între 100 dolari S.U.A. şi 100 euro, fiind obligate să-i achite inculpatului S. 800.000 - 1.000.000 ROL pentru fiecare client cu care întreţineau raporturi sexuale. Ca urmare a faptului că partea vătămată nu câştiga destui bani din dans, a început să practice prostituţia. Într-una dintre seri, a mai susţinut partea vătămată, s-a aşezat la masa unui bărbat cu care a intrat în vorbă, iar acesta a întrebat-o: „pe cât se pleacă”, partea vătămată răspunzând 100 dolari S.U.A. sau 100 euro. În măsura în care primea bani în valută, a mai arătat partea vătămată, îi schimba la inculpatul S., acesta îi dădea suma în lei şi păstra 800.000 - 1.000.000 ROL. De asemenea, de la celelalte dansatoare partea vătămată a aflat de existenţa camerei amplasate la etajul imobilului în care funcţiona barul O., partea vătămată folosind această cameră, deoarece în prima fază îi era teamă să deplaseze cu clienţii în oraş.

Din procesul verbal de prezentare a albumului foto (filele 255-258 vol. II dup) rezultă că partea vătămată I.Ţ.G.T., după ce a privit cu atenţie şase fotografii - D.R.D., O.S.I., P.I.C., N.L.Ş., R.M. şi P.Ş. - a declarat că îl cunoaşte pe bărbatul din fotografia de la numărul 4 ca fiind unul dintre clienţii fideli ai barului O.. Acesta era însoţit în permanenţă de un alt bărbat, în stare avansată de ebrietate, cei doi obişnuind să aleagă dansatoarele din bar, cu care întreţineau raporturi sexuale pe bani. A mai arătat partea vătămată că o dată s-a deplasat la locuinţa acestuia, împreună cu prietenul său şi o altă dansatoare, întreţinând raporturi sexuale normale şi orale cu prietenul său, în schimbul sumei de 100 euro.

Conform aceluiaşi proces verbal, s-a procedat la citirea datelor de stare civilă ale persoanei reprezentate în fotografia nr. 4, respectiv N.L.Ş.

În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată S.D. (filele 1-4 vol. 2 dosar urmărire penală) confirmă declaraţiile martorului N. şi ale părţii vătămate I.Ţ.G.T. Astfel S.D. a declarat că a lucrat în barul O. aproximativ 3 luni, perioadă în care a avut şase clienţi cu care s-a prostituat, aceştia fiind exclusiv străini. O dată a cerut şi de la un client al barului suma de 50 de euro pentru a întreţine un raport sexual, iar când s-a dus la inculpatul S.C., acesta i-a spus: „de ce ai cerut atâta, ca să-mi dai mie 500.000 ROL?”

S.D. a mai arătat că inculpatul S.C.V. a angajat în bar şi minore, care de asemenea practicau prostituţia la îndemnul acestuia, acesta trăgând foloase de pe urma practicării prostituţiei.

Declaraţia părţii vătămate S.D. este confirmată prin declaraţiile martorelor D.A.M.; A.N.C. şi A.R.C.

Conform celor susţinute de aceeaşi martoră, în barul respectiv lucrau ca dansatoare şi practicau prostituţia A.M., G., A. şi R., minore la rândul lor.

Din discuţiile purtate cu celelalte dansatoare, martora a aflat despre existenţa camerei de la etajul imobilului, însă nu a utilizat niciodată această cameră, deoarece nu a fost tentată. Din prostituţie a câştigat 2.000 – 3.000 euro, dându-i inculpatului S.C. la fiecare ieşire din bar sune cuprinse între 800.000 ROL şi 1.000.000 ROL.

În luna martie 2004, în urma unei descinderi a poliţiei, a mai arătat martora, patronii C. şi A. au strâns toate dansatoarele şi au făcut o şedinţă în care inculpatul S. a afirmat că au existat dansatoare care au afirmat în declaraţiile date faptul că se prostituează iar patronii primeau bani pentru această activitate, atrăgându-le atenţia dansatoarelor „M.P.” şi „M.M.” că declaraseră adevărul şi le-a mustrat pentru acest lucru. După aceea cei doi patroni au stabilit să nu mai fie folosită camera de la etaj pentru a întreţine raporturi sexuale pe bani cui clienţii ci acestea urmau să se desfăşoare la hotel. De asemenea s-a mai stabilit să nu i se dea banii proveniţi din prostituţie lui C. ci să se lase de către clienţi contravaloarea a trei băuturi alcoolice (circa 1.200.000 lei), care în realitate nu se consumau. În urma acestei şedinţe, a mai arătat martora, inculpatul L.A. a venit la toate dansatoarele cu nişte formulare tipizate, cerându-le să fie semnate.

De asemenea partea vătămată A.N., minoră la data comiterii faptelor deduse judecăţii, a declarat că, fiind angajată în luna martie 2004, ca dansatoare în barul O., de aproximativ 10 ori a plătit comisionul care revenea patronilor din prostituarea ei, iar inculpatului L.A. personal, de două trei ori, atunci când inculpatul S. nu era prezent în club. Ca şi celelalte dansatoare a arătat că, după razia organelor de poliţie nu a mai practicat prostituţia în incinta clubului ci, înafara acestuia, iar banii erau daţi sub forma valorii a două băuturi numitei T.C., de la care primea un bon de casă.

De asemenea martora D.M., de asemenea dansatoare în Clubul O., a susţinut că aproape 15 dansatoare practicau prostituţia, trei dintre acestea fiind minore. Conform depoziţiei date de aceeaşi martoră, dacă inculpatul S. lipsea o perioadă de timp, aceşti bani erau strânşi de celălalt patron L.A., sau, fata de la bar, C. Atât L.A. cât şi C., a mai arătat martora D.M., ştiau că aceşti bani provin de pe urma practicării prostituţiei de către dansatoare.

Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul S.C.V. a manifestat o poziţie procesuală cooperantă, declarând la data de 07 noiembrie 2005 (filele 217 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală) că R.M. nu era şoferul clubului O. şi nici al lui L.A., fiind o cunoştinţă mai veche a lui L.A., având anterior mai multe fete care se prostituau pentru el în club. În mod cert R.M. era omul de încredere al inculpatului D.S., zis F., a mai arătat inculpatul S.C.V., deoarece a afirmat în club că D. este mult prea sus, are multe afaceri iar dacă patronii Clubului O. ar avea probleme cu clienţi turbulenţi sau cu alte persoane din lumea interlopă i se poate solicita sprijinul. De asemenea, a mai susţinut inculpatul S., D.S., zis F. îl suna pe R.M. ca să-l anunţe că vine în club. Stând la intrarea în club, inculpatul R. vedea cu cine pleacă fiecare dansatoare şi când se întoarce, le ducea cu maşina în locuinţele închiriate special în acest scop. Şi cu privire la activitatea inculpatului M.I., S.C. a declarat că era proxenet, că avea o fată care se prostitua pentru el şi se numea M.V. De asemenea a mai arătat că L.A. era prieten cu D.S., acesta din urmă impunând barului o taxă de protecţie lunară de 300 dolari S.U.A. Inculpatul S. a mai susţinut că nu a avut cunoştinţă iniţial de nici o fată care era minoră şi dansa în clubul O., bănuind acest lucru în două situaţii cu privire la C. şi la prietena acesteia, dar, fiind vorba de o chestiune de ordin administrativ, l-a solicitat pe L.A. să facă verificări, iar acesta i-a spus inculpatei I.A. să facă verificări.

În consecinţă, în mod judicios s-a statuat de către ambele instanţe de fond şi de prim control judiciar că în drept, faptele inculpatului S.C.V., constând în aceea că în perioada cuprinsă între toamna anului 2002 - mai 2004 a recrutat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către dansatoarele Clubului de noapte „O.” întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat constând în aceea că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 inculpatul S. a recrutat în vederea exploatării în cadrul aceluiaşi bar mai multe dansatoare minore - D.A.M., A.N.C. şi A.R.C., inculpatul având cu certitudine cunoştinţă că acestea sunt minore întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fiind incident alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 în redactarea de la data de comiterii faptelor deduse judecăţii).

C.1. Nu este fondată prima critică iterată în recursul promovat de inculpatul L.A. prin care se tinde la achitare în baza dispoziţiilor art. 11, pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul fiecăruia din cele trei infracţiuni imputate în sarcina acestuia de proxenetism, trafic de minori, iniţiere, constituire şi aderare la grup de criminalitate organizată pretinzând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Aceasta, deoarece în baza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa va reţine că în intervalul martie 2002 - martie 2004, în calitate de asociat al clubului de noapte „O.” a recrutat şi îndemnat dansatoarele care au lucrat, fără fi angajate cu contract de muncă în cadrul clubului, să se prostitueze la îndemnul său şi al inculpatului S.C.V., acestea practicând prostituţia în incinta barului, într-o cameră amplasată la etajul imobilului. Cheia de acces în această cameră o primea fiecare dansatoare la inculpatul S.C., L.A. sau, în cazul în care aceştia ar fi lipsit de la inculpata D. (fostă) T.M.C. Clientul amator de asemenea raporturi plătea o sumă de aproximativ 100 dolari S.U.A., din care inculpatul L.A., alături de inculpatul S. percepeau în avans 30%, 20% sau chiar 10%.

Conform celor arătate la punctul precedent, dansatoarele îi însoţeau pe clienţi şi în afara clubului, unde întreţineau raporturi sexuale cu aceştia, fie la hotel, fie la locuinţele lor.

Edificatoare sunt în acest sens adresele emise de Hotel I., prin care s-a comunicat faptul că martora I.T. l-a vizitat pe cetăţeanul englez B.W. la data de 26 februarie 2004, între orele 0.30 - 01.00, pe cetăţeanul italian A.L. la data de 06 martie 2004, pe numitul C.M. la data de 09 martie 2004, pe cetăţeanul italian G.M. la data de 22 martie 2004, precum şi pe cetăţeanul elveţian T.A. la data de 31 martie 2004.

Din relaţiile furnizate de aceeaşi unitate hotelieră rezultă că şi martorele B.Z.M., Z.J.M., M.V.N., M.V.A., G.F. şi M.I.N. au vizitat cetăţeni străini cazaţi în hotel.

Relaţiile scrise comunicate de hotelul A. demonstrează că martorele I.T., E.D. şi G.G.C. au efectuat vizite în cursul nopţii la diverşi clienţi ai hotelului.

Hotelul L. a comunicat prin intermediul relaţiilor scrise că martorele B.Z.M., I.T., M.I.N., P.A., R.L.D. şi R.S.I. au efectuat vizite la diferiţi cetăţeni străini în intervalul 30 ianuarie 2003 - 14 iulie 2004.

Din verificările efectuate a mai rezultat că martorele C.A., Ş.N., B.E., I.A.A., P.T. şi M.V.A. au vizitat diferite persoane de sex masculin cazate la Hotel C. în perioada 23- 24 martie 2003 şi în noaptea de 18 mai 2003. De asemenea s-a mai stabilit că martorele G.G.C., P.C.L. şi I.T. au frecventat în cursul anului 2003 hotelul, iar martora M.I.A. a efectuat la data de 05 august 2004 o vizită la hotelul P. la un cetăţean american.

Prezenţa permanentă a inculpatului L.A. în clubul O. rezultă şi din depoziţiile martorelor S.Ş., G.D.F., D.A.M. şi C.A., precum şi din declaraţia părţii vătămate minore A.N.C., aceasta renunţând la calitatea de parte vătămată, dorind să fie audiată doar ca martor. Din declaraţia martorei A.N.C. (filele 20-24 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că aceasta a fost angajată ca dansatoare în clubul O., iar după aproximativ două săptămâni de la angajare, constatând că din dans şi din consumaţia cu clienţii nu câştigă destui bani, a hotărât să se prostitueze. „În prima fază celelalte fete s-au ferit de mine, a mai arătat martora, ulterior am văzut pe marea majoritate dintre ele dându-i banii proveniţi din prostituarea lor, domnului C. Cel de-al doilea patron al barului, domnul A., cunoştea faptul că noi ne prostituăm, văzând că noi ieşim din bar cu clienţii în timpul programului pentru a întreţine raporturi sexuale şi totodată vedea cum clienţii se duc cu clienţii în cameră pentru acelaşi motiv. În cazul în care domnul C. nu era în bar, a mai susţinut aceeaşi martoră, mergeam şi-i dădeam banii, domnului A. Eu personal dându-i de 2-3 ori banii proveniţi din prostituarea mea, mai ales când luam sumele de bani de la clienţi în valută şi schimbam la el în lei, el restituindu-mi suma de bani, după ce îşi oprea suma de 750.000 lei conform legii barului.”

Implicarea inculpatului L.A. în activitatea infracţională este demonstrată cu certitudine prin declaraţia dată de martora A.N.C. la data de 06 decembrie 2004 (filele 17-18 vol. 3 dosar urmărire penală). Conform aceleiaşi declaraţii rezultă că în noaptea de 23/24 aprilie 2004, martora a fost depistată în incinta barului O., unde lucra ca dansatoare, cu ocazia unei razii efectuate de lucrătorii parchetului în colaborare cu Jandarmeria Română. Martora a fost condusă la sediul parchetului, unde a fost audiată, iar în ziua de 24 aprilie 2004, din dispoziţia procurorului a fost internată în centrul de primire C. pe o durată de 30 de zile, alături de D.A.M. şi A.R., depistate şi ele în incinta barului O. După circa două săptămâni de la data internării, a mai arătat martora A.N.C., într-o noapte a fost anunţată de gardianul public care asigura paza în respectivul centru, să coboare la intrare deoarece este căutată de un bărbat. La uşa de intrare, a mai arătat martora, în timp ce se afla alături de D.A.M., au fost întâmpinate de domnul A., unul dintre patronii barului O. Acesta s-a arătat foarte rezervat în limbaj şi a intrat în vorbă cu martora, spunându-i acesteia că, alături de celelalte fete, va fi pusă curând în libertate. „La un moment dat, a mai arătat martora, L.A. mi-a oferit o bancnotă de 500.000 de lei, atenţionându-mă să am grijă ce vorbesc la parchet când voi fi audiată, după ce în prealabil m-a întrebat ce declaraţii am dat. Eu am răspuns că voi avea grijă”, a mai arătat martora.

Participarea inculpatului L.A. la ansamblul activităţilor infracţionale care se derulau sub paravanul clubului O. este demonstrată şi prin depoziţiile martorei V.L., aceasta susţinând că „instructajul” în club i-a fost făcut de inculpatul L., acesta spunându-i că nu-i va încheia contract de muncă, ea trebuind să danseze la mesele clienţilor când era solicitată de aceştia şi să intre în conversaţie cu ei pentru a-i determina să consume băuturi alcoolice. A mai arătat martora în declaraţiile date în faza de urmărire penală că „tot A. mi-a mai precizat că urma să întreţin şi relaţii sexuale contra cost cu clienţii care îmi solicitau acest lucru, sens în care sumele pe care trebuia să le pretind de la aceştia trebuia să fie de minimum 100 dolari S.U.A.”, inculpatul L. pretinzând o cotă de 500.000 lei din banii pe care martora îi încasa de la bărbaţii cu care întreţinea raporturi sexuale. „O parte dintre clienţi îmi cereau să întreţin raporturi sexuale, a mai arătat martora, iar după ce negociam preţul, în anumite situaţii, raporturile sexuale aveau loc în camera de la etajul clubului, iar în alte cazuri mergeam cu aceştia la alte locaţii, în afara barului. De fiecare dată plăteam în mod direct lui L.A. suma de 500.000 lei, conform înţelegerii iniţiale, din sumele pe care le încasam de la fiecare bărbat”, a mai arătat martora în declaraţiile date în faza de urmărire penală (filele 288-292 vol. 3 dosar urmărire penală). Conform depoziţiei aceleiaşi martore, la un interval scurt de timp, prin intermediul inculpatului L.A., l-a cunoscut şi pe inculpatul S., cel de-al doilea patron al barului, inculpatul L. spunându-i martorei că, în cazul absenţei sale, comisionul provenit din practicarea prostituţiei trebuia plătit lui S.. În lipsa ambilor patroni, a mai arătat martora, comisioanele erau plătite de fiecare dată acestora, prin intermediul barmaniţelor care se aflau de serviciu, pe nume C. (D., fostă T.) şi A. „La fel ca şi mine, a mai arătat martora, am constatat că procedau şi celelalte dansatoare care practicau prostituţia în club”.

Faptul că inculpatul L.A. a avut în cadrul activităţii infracţionale o poziţie mai puţin perceptibilă pentru persoanele care frecventau barul respectiv nu înseamnă că acesta nu a efectuat acele activităţi care se circumscriu elementului material laturii obiective specific infracţiunii de proxenetism. Este extrem de edificatoare în acest sens depoziţia martorei P.A., aceasta precizând faptul că la o săptămână de la angajarea sa în barul O., respectiv la finalul anului 2003, a decis să practice prostituţia, împrejurare în care inculpatul S.C. i-a relatat că la etajul clădirii se află o cameră care poate fi folosită pentru întreţinerea de relaţii sexuale cu clienţii amatori. Banii obţinuţi în urma practicării prostituţiei reveneau inculpatului S.C. dar şi inculpatului L.A. A mai precizat martora că: „i-am dat bai şi celui de-al doilea patron al barului, respectiv domnului A. Ţin minte că o dată m-am dus la domnul A. care dormea pe o canapea lângă bar, l-am trezit şi i-am dat, după câte îmi amintesc suma de 1.000.000 ROL. Dânsul i-a băgat în buzunar, fără a spune nimic şi s-a culcat la loc. Domnul A., a mai arătat martora, cunoştea că noi, dansatoarele din bar ne prostituam cu clienţii, pentru că, fiind în bar în fiecare seară, ne vedea când ne urcam cu bărbaţi în camera de la etaj pentru a întreţine raporturi sexuale şi ne vedea când plecam din bar cu clienţii în timpul programului”.

La rândul lor, martorele S.Ş. şi M.I.N. au făcut referire clară la implicarea inculpatului L.A. în activităţile infracţionale care se derulau în incinta clubului de noapte „O.”. Astfel, din depoziţiile date de martora M.I.N. rezultă că „până la sosirea lui C., fiecare dansatoare plătea lui S. din sumele pe care la încasau din activitatea de prostituţie un comision de 20% pe care îl împărţea în mod egal cu A. După sosirea lui C., a mai arătat martora, aceste comisioane erau plătite în mod direct lui C., în acest mod procedând şi eu. După aproximativ două săptămâni de la momentul în care am început activitatea în Clubul O., am fost contactată de M., care mi-a cerut să practic prostituţia sub controlul său, sens în care mi-a spus că îmi va asigura protecţie şi găzduire pentru care urma să îi plătesc un comision de 50% din sumele pe care eu le încasam în urma practicării prostituţiei. Menţionez că acest comision de 50% era exclusiv celui de 20% pe care îl plăteam din aceleaşi sume patronilor clubului” A mai arătat martora că până la sosirea lui C. în club, procentul de 20% era plătit lui A., prin intermediul S. După ce a acceptat să practice prostituţia sub controlul lui M., a mai arătat martora M.I.N., acesta obişnuia să vină în fiecare noapte în club, unde de fiecare dată stătea la aceeaşi masă în compania lui C. şi A., aspect care sugera existenţa unei înţelegeri în modul de coordonare a activităţii din bar. Referitor la A., a mai arătat martora, acesta avea o poziţie mai discretă cu privire la activitatea de prostituţie care se desfăşura în club, însă, a mai arătat martora „nu am nici un dubiu de faptul că între acesta, celălalt patron şi respectiv M. exista o înţelegere cu privire la coordonarea acestei activităţi”.

Tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei înseamnă obţinerea de profituri, avantaje materiale de orice natură de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

În conţinutul notelor scrise depuse la dosar, inculpatul L.A., prin apărător, a arătat în esenţă că, în privinţa conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 329 C. pen., există o cerinţă esenţială, care presupune existenţa unei legături obiective între oricare dinte acţiunile descrise în art. 329 C. pen. şi practicarea prostituţiei de către o persoană. Conform celor stabilite în literatura de specialitate, se mai arată în notele scrise, fără a această legătură a acţiunii cu infracţiunea de prostituţie, nu poate exista elementul material al proxenetismului. Astfel, în cazul îndemnului, se cere ca acesta să fie un îndemn la prostituţie. Dacă îndemnul s-ar referi la un simplu raport sexual dezinteresat sau chiar la raporturi interesate însă cu aceeaşi persoană, el nu va constitui elementul material al proxenetismului. Aceeaşi cerinţă priveşte şi cazul acţiunii de înlesnire care se referă la practicarea prostituţiei. Cât priveşte acţiunea de tragere de foloase, se cere explicit ca acestea să fie trase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană. Dacă foloasele nu ar avea ca sursă practicarea prostituţiei, ci o altă activitate, chiar ilicită a persoanei de la care sunt obţinute, acţiunea de a trage asemenea foloase, nu poate constitui element material al proxenetismului. În fine, se mai arată în apărare, în ceea ce priveşte acţiunile de recrutare a unei persoane sau de trafic de persoane, acestea pot constitui elementul material al proxenetismului numai dacă sunt comise în scop de prostituţie. Dacă procurarea acestor persoane s-a făcut în vederea îndeplinirii unei alte activităţi, chiar ilicite, acţiunea nu constituie elementul material al infracţiunii de proxenetism. Or, în cauză din actele aflate la dosar rezultă că persoanele pe care inculpatul L.A. le-ar fi îndemnat sau constrâns să se prostitueze, nu au fost trimise în judecată pentru această infracţiune.

Apărările formulate de inculpatul L.A., prin apărător, conform cu care nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de proxenetism deoarece s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie s-ar fi impus a fi analizate în contextul în care temeiul soluţiei de netrimitere în judecată ar fi fost art. 10 lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală sau, după caz, 10 lit. d) C. proc. pen. - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. În condiţiile în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe motivul lipsei gradului de pericol social concret, în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. - reţinându-se existenţa faptei în materialitatea ei cu forma de vinovăţie prevăzută de lege pentru existenţa infracţiunii, în cauză este demonstrată existenţa unei activităţi de prostituţie impusă pentru existenţa infracţiunii de proxenetism. Interpretarea apărării conform cu care infracţiunea de proxenetism presupune în mod necesar existenţa unei infracţiuni de prostituţie adaugă la textul art. 329 C. proc. pen., lucru nepermis în materie penală, unde legea este de strictă interpretare şi aplicare. Or, dacă legiuitorul ar fi dorit sancţionarea activităţii specifice infracţiunii de proxenetism numai în măsura existenţei unei infracţiuni de prostituţie ar fi reglementat expres acest lucru. Reţinerea unei asemenea ipoteze în lipsa unei prevederi normative exprese nu reprezintă altceva decât o completare normei de incriminare de la art. 329 C. pen.

În referire la apărările invocate de inculpatul L.A., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) al Legii nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu reţinerea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), conform cu care, pentru soluţionarea cauzei în sensul condamnării, trebuie să se dovedească prin probe certe că inculpatul a cunoscut starea de minoritate a dansatoarelor D.A.M., A.N.C. şi A.R.C., în cauză există mijloace de probă clare care demonstrează că inculpatul L.A. a avut cunoştinţă de acest aspect.

În drept, faptele inculpatului L.A., constând în aceea că în perioada ianuarie 2002 - mai 2004 a recrutat şi înlesnit practicarea prostituţiei în Clubul de Noapte O. de către mai multe dansatoare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

C.2. Nu este fondată nici critica aceluiaşi recurent inculpat L.A., în sensul că în mod greşit ambele instanţe nu au ridicat măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra autoturismului J., aplicat prin ordonanţa nr. 109/P/2004 din data de 30 august 2004.

Aceasta întrucât în condiţiile în care, inclusiv inculpatul L.A., în mod temeinic, a fost obligat la plata de daune morale, solicitarea acestuia de a se dispune disponibilizarea autoturismului este nefondată, întrucât, măsura sechestrului asiguratoriu este necesară, în cauză, până la achitarea prejudiciului infracţional.

D. Examinând într-o analiză unică celelalte motive de critică din recursul declarat de procuror sub aspectul greşitei reţineri de circumstanţe atenuante faţă de inculpaţii S.C.V., L.A., D. (fostă T.) M.C., D.S., R.M., H.A. (fostă I.) şi P.V. cât şi sub aspectul greşitei modalităţi de executare a pedepselor cu aplicarea netemeinică a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., faţă de inculpaţii D. (fostă T.) M.C., R.M., H.A. (fostă I.) şi P.V., cât şi unicele motive de critică din recursurile declarate de inculpaţii M.I. şi D. (fostă T.) M.C., toate întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi prin care se solicită dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru inculpatul M.I. şi reducerea pedepsei pentru inculpaţii D., Înalta Curte are în vedere nepertinenţa tuturor acestor critici.

a) În mod judicios instanţa de fond prin hotărârea pronunţată şi menţinută prin decizia instanţei de apel a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) pentru inculpatul S.C.V., cea prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpaţii L.A., inculpata D. (fostă T.) M.C., inculpata H.A. (fostă I.) şi pentru inculpatul P.V. şi respectiv, pe cea prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. pentru inculpatul D.S.; nefiind cazul aşa cum se pretinde în recursul procurorului de a fi înlăturate motivat de inexistenţa antecedentelor penale sau/ şi poziţia cooperantă de recunoaştere şi regret a faptelor imputate în sarcina recurenţilor inculpaţi.

b) Tot astfel, este nejustificată cererea iterată prin recursul declarat de procuror de înlăturare a modalităţii de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 86¹ C. pen. pentru inculpaţii D. (fostă T.) M.C., R.M., H.A. (fostă I.) şi P.V.

Astfel, cu titlu de premisă se reţine că în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate tuturor inculpaţilor din cauză, Curtea constată că, în mod temeinic, instanţa de fond a aplicat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând dispoziţiile părţii generale a Codului penal incidente în cauza dedusă judecăţii, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, dar şi persoana şi conduita fiecărui inculpat.

Pe de altă parte, sub aspectul modalităţii de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere şi împrejurarea că faptele au fost comise în intervalul 2002 - 2004, iar gravitatea faptelor şi rezonanţa socială negativă acestora, necoroborate cu alte elemente, nu pot conduce, în mod automat, la concluzia existenţei unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea inculpaţilor în libertate ci, dimpotrivă, acest pericol trebuie să rezulte din date concrete, în caz contrar ajungându-se la arbitrariu, soluţie inacceptabilă cât priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei.

De asemenea, luarea în considerare, exclusiv, a gradului de pericol social al infracţiunii ar face inaplicabile celelalte criterii de individualizare la care s-a făcut referire mai sus.

c) Este nepertinentă cererea recurentului inculpat M.I. de a se dispune ca pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare să fie redusă la o limită care să permită dispunerea suspendării sub supraveghere a executării acesteia având în vedere că Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti au demonstrat că în cursul anului 2003, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a obţinut foloase de pe urma practicării prostituţiei de către martora V.L.

Astfel, conform celor susţinute de martora V.L. în cursul urmăririi penale (filele 288-292 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că în vara anului 2003 martora a venit în Municipiul Bucureşti cu scopul de a-şi găsi de lucru, având o situaţie financiară precară, iar în Gara de Nord a fost abordată de o persoană de etnie rromă, care i-a promis că o va pune în legătură cu o altă persoană, aceasta putând interveni pe lângă patronii Clubului O., unde martora putea fi angajată ca dansatoare. Ca urmare a faptului că avea o situaţie financiară dificilă, a mai arătat martora, provenind dintr-o familie săracă şi având mai mulţi fraţi, a fost de acord cu propunerea făcută, fiind pusă în legătură cu o altă persoană poreclită „I.G.”. „I.G., a mai susţinut martora, mi-a spus că se cunoaşte foarte bine cu patronii unui club de noapte cu denumirea O., pe nume C. şi A., pe lângă care o să intervină în favoarea mea, în sensul de a-i determina să accepte să lucrez în acel club”.

Ca urmare a situaţiei materiale pe care o avea, precum şi în lipsa altui mijloc de subzistenţă, a mai susţinut V.L., a acceptat propunerea lui „I.G.”, de a se prostitua în Clubul O. „După ce mi-am dat acordul, a mai arătat martora, acesta m-a transportat la o adresă din Bucureşti, unde m-am găzduit la o femeie în vârstă, într-un apartament situat la o adresă pe care nu o cunosc, persoană despre care mi-a spus că este mama sa. În acel apartament, acesta mi-a prezentat pe o altă tânără care se numea V., despre care mi-a zis că şi pentru ea intervenise pe lângă patronii Clubului O., unde lucra ca dansatoare. În perioada următoare, a mai arătat martora, m-am convins că persoana la care m-a găzduit era mama acestuia, întrucât am realizat acest aspect din discuţiile pe care aceştia le aveau. În afară de găzduire şi protecţie, „I.G.” mă transporta cu autoturismul său, de culoare albă, la Clubul O., a mai arătat martora. În aceeaşi seară m-a transportat la Clubul O., unde m-a prezentat unuia dintre patroni, care se numea A.”, a mai arătat V.L. în declaraţia dată în faza de urmărire penală.

Referitor la „I.G.”, martora a mai precizat că acesta coordona activitatea de prostituţie practicată şi de V., despre care martora a mai precizat că era găzduită la domiciliul mamei inculpatului. De asemenea, se mai reţine tot din depoziţiile martorei V.L. că în fiecare seară inculpatul le transporta pe aceasta şi pe M.V., de la domiciliul mamei sale la Clubul O., iar, dimineaţa la terminarea programului, înapoi la locuinţa acesteia. „În fiecare dimineaţă, a mai arătat martora, după ce eram aduse de I.G. la domiciliul mamei sale, plăteam acestuia 50% din banii pe care noi îi încasam în noaptea respectivă de la bărbaţii cu care întreţinusem raporturi sexuale, aceste comisioane fiind înafara acelora pe care le plăteam lui S.C. şi L.A. De la V., a mai arătat martora, am aflat că în afara noastră, I.G., a mai avut în Clubul O., o altă prostituată pe nume A., care se afla sub controlul său în ceea ce privea activitatea de prostituţie per care o desfăşura în acest club.

Din procesul verbal de recunoaştere după planşa fotografică, ataşat la filele 297-301 vol. 3 dosar urmărire penală rezultă că, după ce a privit cu atenţie planşa fotografică, învinuita a indicat fără ezitare fotografia cu numărul 4 declarând: „îl cunosc sub numele de I.G.. L-am cunoscut în vara anului 2003, când am venit în Bucureşti pentru a-mi căuta de lucru. El mi-a spus că mă poate duce să lucrez în barul O., unde pot să dansez şi să mă prostituez cu clienţii barului, totodată spunându-mi că el îmi va asigura protecţie, dar trebuie să-i dau 50% din banii proveniţi din prostituţie. El m-a dus şi m-a prezentat lui L.A., patronul barului O., unde m-am prostituat. I.G. m-a cazat la domiciliul mamei sale, unde mai era cazată dansatoarea V., care de asemenea se prostitua în folosul lui şi mă transporta de fiecare dată cu maşina lui, o Dacie de culoare albă. De fiecare dată când întreţineam raporturi sexuale pe bani, cu bărbaţi racolaţi din bar, îi dădeam lui I.G. 50% din sumele obţinute astfel, pentru fiecare client pe care îl aveam. El mă supraveghea în permanenţă şi ştia de fiecare dată cu câţi bărbaţi m-am prostituat şi pentru ce sumă”.

Conform menţiunilor acestui proces verbal, s-a procedat la citirea datelor înscrise pe verso-ul planşei, în dreptul fotografiei nr. 4, fiind vorba de inculpatul M.I.

Extrem de relevantă sub aspectul implicării inculpatul M.I. în comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat este şi depoziţia martorei C.N. (filele 67-71 vol. 3 dosar urmărire penală). Conform celor declarate de această martoră,, „un alt proxenet aflat în legătura patronilor, era un bărbat cunoscut sub numele de G.. Acesta avea două prostituate în clubul O., pe nume V. şi L. Cunoşteam despre el, a mai arătat martora, faptul că le avea găzduite pe aceste tinere la domiciliul mamei sale, precum şi faptul că obişnuia să le transporte în fiecare noapte pe acestea la/de la locaţiile unde se deplasau cu diferiţi bărbaţi cu care întreţineau raporturi sexuale contra cost. Declar că de fiecare dată, îi vedeam pe patroni într-o încăpere a clubului, cunoscută sub denumirea Salonul Roşu, împreună cu F., M. şi G., loc de unde supravegheau activitatea de prostituţie a dansatoarelor.

De asemenea, în cauză, este relevantă şi atitudinea adoptată de inculpatul M.I., cu ocazia confruntării care a avut loc la data de 10 iunie 2005. Conform menţiunilor din procesul verbal de confruntare (filele 72-75 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul M.I. a afirmat că afirmaţiile martorei C.N. nu sunt adevărate. „Este adevărat faptul că M.V. şi V.L. locuiau la domiciliul mamei mele, a mai arătat inculpatul cu acea ocazie, însă pentru acest lucru ele plăteau contravaloarea chiriei şi întreţinerii. Este adevărat că eu le transportam de la locuinţa mamei mele la Clubul O., însă pentru acest lucru, eu eram plătit de ele cu suma de 100.000 ROL pentru fiecare cursă. Nu este adevărat că eu le-am pretins şi am primit de la ele sume de bani din cele pe care acestea le câştigau din activitatea de prostituţie”, a mai arătat inculpatul M.I. cu ocazia confruntării.

Poziţia adoptată de inculpatul M.I., conform cu care ar fi fost un simplu conducător auto care ar fi practicat taximetria în zona unui club de noapte, neavând nici un fel de legătură cu activitatea infracţională nu va putea fi reţinută de instanţă, fiind contrazisă de întregul material probator administrat în cauză. Sub acest aspect, chiar dacă în apărare s-a afirmat că declaraţiile învinuitelor nu pot servi la aflarea adevărului, decât în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, în referire la inculpatul M.I., declaraţiile date de învinuita V.L. sunt confirmate prin depoziţiile martorei C.N. În consecinţă, instanţa nu va putea înlătura din ansamblul probator depoziţiile martorei V.L., doar pe motivul că aceasta a avut iniţial calitatea de învinuită, iar începerea urmăririi penale constituie fără dubiu un mijloc de presiune faţă de persoana cercetată.

Implicarea inculpatului M.I., zis G. rezultă şi din declaraţiile date de inculpatul S.C.V. în cursul urmăririi penale (filele 217 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală). Conform celor declarate de inculpatul S.C.V. în cursul urmăririi penale, „Pe G. - M.I., l-am recunoscut după fotografia pusă la dispoziţie. Era proxenet şi avea o fată, dansatoare în clubul O., care se prostitua pentru el şi se numea M.V., Aceasta era din Republica Moldova. G. nu stătea în Clubul O. Ştiu că o aducea pe V. şi mai târziu pe o altă fată blondă, care a lucrat ca dansatoare în club, circa o săptămână. M. nu era independent de raporturile cu F. Ştiu că a lucrat pentru R., care are un bar în Snagov, mai precis un restaurant cu vaporaş staţionar. Acolo a lucrat D.A. - zisă A.C., până când au adus-o în Clubul O. L.A. şi R.M.”. Tot referitor la implicarea inculpatului M.I., inculpatul S.C. a mai susţinut că „M.I. era superior lui F. pentru că am remarcat, înafara celor descrise, că nu era deloc impresionat de prezenţa sau numele lui în Clubul O.

Aşa fiind, în mod judicios, s-a statuat că în drept, faptele comise de inculpatul M.I., constând în aceea că în cursul anului 2003, acţionând în baza unei unice rezoluţii infracţionale, a obţinut foloase de pe urma practicării prostituţiei de către numita V.L. şi M.V., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Astfel, se conchide că pedeapsa aplicată într-un cuantum de 5 ani închisoare în regim de detenţie este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen. şi este corespunzător dozată prin prisma criteriilor de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) având în vedere inclusiv reţinerea justificată a incidenţei dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. relative la starea de recidivă mare postcondamnatorie. Din fişa de cazier judiciar rezultă că acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 657 din 03 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 739 din 26 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen. Prin sentinţa penală nr. 2483 din 13 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti inculpatul M.I. a fost liberat condiţionat şi pus efectiv în libertate la data de 20 octombrie 2003, fiind arestat preventiv la data de 20 decembrie 2002. Prin urmare, dintr-o pedeapsă de 18 luni închisoare, inculpatul a executat 10 luni, astfel încât faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost comise în termenul de liberare condiţionată, înainte deci de considerarea ca executată a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare.

Se conchide, faţă de cele mai sus arătate că nu există elemente în speţă care să justifice reducerea pedepsei şi modificarea modalităţii de executare a acesteia.

d) În fine, este nepertinentă cererea recurentei inculpate D.M.C. (fostă T.) de reducere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în regim de suspendare a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 5 ani, întrucât cuantumul mai susmenţionat este corespunzător dozat, faţă de gravitatea faptelor acestei recurente constând în aceea că în perioada iunie 2003 - martie 2004 a înlesnit practicarea prostituţiei încasând comisioane provenite din prostituarea dansatoarelor clubului de noapte O., mascate sub forma a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei, susţinând astfel activitatea infracţională a grupului criminal organizat format din S.C.V., L.A., D.S., R.M., M.I. şi I.A..

Se va constatat că intimatul inculpat D.S. este arestat în altă cauză penală.

Sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au rămas în sarcina statului.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 22 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.A.

Casează în parte decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 730 din 22 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.A., şi rejudecând:

Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 86¹şi urm. C. pen. şi face aplicarea dispoziţiilor art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II şi lit. b) C. pen.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I., S.C.V., D. (fostă T.) M.C. şi L.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Constată că intimatul inculpat D.S., este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 625 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu inculpaţilor până la prezentarea apărătorilor aleşi şi suma de câte 225 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu părţilor vătămate S.D., I.Ţ.G.T., P.A., A.N.C., B.N.G. şi M.N.V., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu intimaţilor inculpaţi D.S., H.A. (fostă I.) A. şi P.V., în sume de câte 400 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat R.M. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1342/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3475/2012. Penal. înlocuirea măsurii... →

ICCJ. Decizia nr. 1302/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1302/2012. Penal