ICCJ. Decizia nr. 1342/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1342/2012
Dosar nr. 6087/111/2008
Şedinţa publică din 27 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120/ P din 17 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului A.J.Y.S. , din infracţiunea de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea de complicitate la înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A.C., sub aspectul comiterii infracţiunilor de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ. a fost obligat inculpatul A.J.Y.S. la plata sumei de 206.360 lei în favoarea părţii civile SC N.S. SRL cu sediul în Oradea, Calea Clujului, judeţul Bihor.
În baza art. 348 C. proc. pen. au fost declarate false filele cec, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a acestora.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului în vederea efectuării menţiunii interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul în cuantum de 600 lei pentru avocaţii din oficiu B. (F.) A. şi B.L. din cadrul Baroului Bihor să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei conform delegaţiilor din 29 decembrie 2008 şi din 29 decembrie 2008.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 04 decembrie 2008 în Dosarul nr. 547/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor şi înregistrat la tribunal la data de 08 decembrie 2008, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor A.J.Y. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi A.C. pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În partea expozitivă a rechizitoriului se arată că inculpatul A.C. s-a prezentat la partea vătămată SC N.S. SRL ca fiind director al SC C. SRL sub numele de P.C. şi a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 09 mai 2006 pentru achiziţionarea a 486 de uşi. La încheierea contractului inculpatul A.C. a negociat condiţiile de plată, achitarea unui avans minim şi diferenţa să fie plătită cu file cec scadente la 30 de zile. La semnarea contractului acesta fără a deţine vreo calitate în cadrul societăţii SC C. SRL Suceava şi fără a avea specimen de semnătură a emis fila cec. La 7 zile de la semnarea contractului, inculpaţii A.C. şi A.J.Y. s-au prezentat la sediul părţii vătămate, au achitat un avans de 10.000 lei şi inculpatul A.C. a emis a doua filă cec completată parţial. Ulterior marfa a fost livrată la 12 iunie 2006 şi 26 iunie 2006. La scadenţă, filele cec au fost completate de martora F.L. şi introduse în bancă pentru decontare. Ambele au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil şi trăgător aflat în interdicţie bancară. Marfa achiziţionată a fost transportată la Buhuşi unde a fost depozitată la locuinţa martorului Z.T. de către inculpatul A.C. şi învinuitul S.V., de unde a fost apoi ridicată de alte persoane. După efectuarea tranzacţiei, nici inculpaţii şi nici învinuitul nu au făcut nici un demers pentru plată.
Partea vătămată SC N.S. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 206.3330 lei reprezentând diferenţa de preţ neachitată şi pentru care filele cec au fost refuzate la plată (f. 22).
Inculpatul A.J.Y. a fost audiat în şedinţa publică din 1 martie 2011 şi nu a recunoscut comiterea faptei reţinute în sarcina sa. A arătat că în cursul anului 2006 a cesionat părţile sociale ale SC C. SRL de la F. Cu ocazia cesiunii a primit de la cedent certificatul de înmatriculare, statutul societăţii, actele constitutive, ştampila şi un carnet cu file cec. A precizat că după cesiune eu a devenit unicul administrator şi a făcut formalităţile de publicitate la Oficiul Reg. Comerţului. Nu a făcut formalităţi pentru obţinerea unui specimen de semnătură în bancă pentru că nu a ştiut acest lucru. Cel care i-a cesionat părţile sociale i-a spus că societatea are deschis un cont la B.R.D. şi a înţeles că poate să lucreze pe acel cont întrucât denumirea societăţii a rămas aceeaşi. Pe inculpatul A.C. şi învinuitul S.V. i-a cunoscut, a lucrat cu aceştia ca şi colaboratori, dar fără a fi angajaţii societăţii sale. Ştie că cei doi au făcut în numele societăţii sale o comandă unei firme orădene pentru o cantitate mare de uşi de interior şi exterior, însă comanda respectivă a fost făcută fără acordul său şi presupune că au folosit actele constitutive ale societăţii pe care le-a uitat în maşina acestora. Despre comandă a aflat abia în momentul în care administratorul părţii vătămate l-a contactat telefonic şi i-a cerut să plătească avansul. După această convorbire l-a contactat pe A.C. şi l-a întrebat despre ce este vorba. Acesta a confirmat efectuarea comenzii spunându-i că are un client pentru uşile respective deoarece construieşte un hotel. După această discuţie a acceptat contractul în condiţiile negociate şi l-a însoţit pe A. la Oradea unde a achitat avansul (aproximativ 20.000 lei). Nu a completat şi nu a emis nici o filă cec. Nu a discutat cu reprezentanţii părţii vătămate despre plata diferenţei de preţ. Nu ştie când a fost ridicată marfa de la Oradea, dar după livrare a fost contactat de reprezentantul părţii vătămate care i-au cerut să vină la Oradea pentru plată. Nu s-a conformat solicitării acestora deoarece nu l-a mai găsit pe inculpatul A.C.. Despre cele două file cec a aflat de la reprezentanţii părţii vătămate, dar nu a discutat nimic despre acestea deoarece nu ştia nimic despre procedura utilizării lor. A susţinut că nu ştia despre emiterea filelor cec, iar după deplasarea la Oradea, atunci când a plătit avansul, la o săptămână, a constatat lipsa carnetului cec şi a sesizat organele poliţiei sucevene. Nu a cunoscut faptul că societatea pe care o administra nu avea dreptul să emită file cec. Nu ştia în ce calitate au semnat contractul inculpatul A.C. şi învinuitul S.V. Nu l-a văzut şi nu cunoaşte clauzele contractuale. (fila 129-130).
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:
În data de 19 aprilie 2006 inculpatul A.J.Y. a cesionat părţile sociale ale SC C. SRL de la L.D.F., devenind astfel asociat şi administrator unic al acesteia potrivit actului adiţional cu dată certă din 19 aprilie 2006 de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava. Cu ocazia cesiunii, inculpatul a preluat actele în original ale societăţii, documentaţia contabilă, documente cu regim special, facturi, avize, chitanţe şi carnetul de cecuri emis de B. de la numerele x la y, unitate bancară la care societatea avea cont deschis, precum şi două ştampile, după cum a rezultat din procesul verbal întocmit în prezenţa martorului B.I. (filele 79-80 d.u.p.).
După preluarea părţilor sociale, inculpatul A.J.Y. nu a făcut nici un demers pentru a obţine specimenul de semnătură în bancă. La scurtă vreme de la preluarea părţilor sociale, mai exact la data de 09 mai 2006, inculpatul A.C. şi învinuitul S.V. s-au prezentat la sediul SC N.S. SRL din Oradea şi au solicitat livrarea unei cantităţi de 486 de uşi de interior şi exterior. Inculpatul A.C. s-a prezentat sub identitatea de Popescu Constantin şi şi-a atribuit calitatea de director al SC C. SRL.
Identitatea reală a acestuia a fost stabilită abia ulterior ca urmare a recunoaşterii sale de pe planşă foto, recunoaşteri efectuate de T.S., T.N.S. şi F.L. (filele 63-75 d.u.p.).
Inculpatul A.C. şi învinuitul S.V. susţinând că sunt directorii SC C. SRL au negociat cu reprezentanţii părţii vătămate contractul din 09 mai 2006. Potrivit acestuia, societatea reprezentată de cei doi, achiziţiona 486 de uşi de interior şi exterior, în valoare totală de 215.160 lei, plata acestora urmând a fi făcută cu file cec scadente la 30 de zile. De asemenea, potrivit contractului s-a solicitat şi un avans de 10.000 lei la 7 zile de la semnarea contractului. Contractul a fost semnat de către învinuitul S.V. Cu ocazia semnării contractului, inculpatul A.C. a emis fila cec, fără a fi completată integral.
Prezenţa lor la sediul părţii vătămate şi contribuţia pe care au avut-o în perfectarea contractului a rezultat din declaraţiile martorilor T.N., T.S. şi F.L. (filele 48-56 d.u.p. şi 152-154 dosar fond).
La expirarea termenului pentru plata avansului, reprezentantul părţii vătămate, martorul T.N.S. l-a contactat telefonic pe unul dintre cei doi (inculpatul A.C. sau învinuitul S.V.).
După această discuţie, inculpatul A.C. însoţit de inculpatul A.J.Y. s-a prezentat la sediul părţii vătămate, a achitat avansul de 10.000 lei, pentru care s-au întocmit chitanţele fiscale din 12 iunie 2006 şi din 13 iunie 2006. Inculpatul A.C. a emis şi a doua filă cec, parţial completată.
Marfa a fost livrată la 12 iunie 2006 şi 26 iunie 2006, SC N.S. SRL Oradea a emis factura fiscală din 17 iunie 2004 în valoare de 216.360 lei.
Prima filă cec, a fost completată la toate rubricile de către martora F.L. pentru suma de 150.000 lei, a fost depusă spre decontare la 05 iulie 2006, banca comunicând „lipsa totală de disponibil, client în interdicţie bancară”. Şi a doua filă cec a fost introdusă în circuitul bancar pentru decontarea sumei de 56.360 lei, a fost refuzată la plată tot pentru lipsa disponibilului, confirmându-se că societatea SC C. SRL se află în interdicţie bancară.
Banca Naţională a României comunică că SC C. SRL Suceava a intrat în interdicţie bancară de a emite cecuri la 23 iunie 2006, figurează în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi cu 11 incidente de plată.
O parte din marfă a fost transportată de la Oradea în localitatea Buhuşi, a fost depozitată la locuinţa martorului Z.T. de către inculpatul A.C. şi învinuitul S.V., fiind ridicată ulterior de alte persoane necunoscute.
La locuinţa martorului Z.T., la 24 noiembrie 2006, organele de cercetare penală au identificat un număr de 11 uşi, bunuri care au fost ridicate şi predate părţii vătămate.
Transportul mărfurilor a fost efectuat de către martorul G.C., care a declarat că a efectuat transportul respectiv la cererea inculpatului A.C., persoană pe care a recunoscut-o în fotografia prezentată de către organele de urmărire penală, acesta achitându-i parţial contravaloarea serviciului prestat. Martorul a mai susţinut că în municipiul Oradea, pentru ridicarea mărfurilor, a fost însoţit de către învinuitul S.V., persoană pe care a cunoscut-o anterior şi pentru care a mai efectuat şi alte transporturi de mărfuri.
Sintetizând cele expuse mai sus, tribunalul a concluzionat că inculpatul A.J.Y. a preluat părţile sociale ale SC C. SRL, cel mai probabil la solicitarea inculpatului A.C. (aşa cum a susţinut în declaraţia de la urmărire penală). După cesiunea părţilor sociale, a pus la dispoziţia inculpatului A.C., actele societăţii inclusiv carnetul cu file cec. Acesta nu a participat la negocierea contractului şi nici nu a emis filele cec, însă nu a putut fi primită susţinerea sa că nu a avut cunoştinţă despre comiterea faptei de către inculpatul A.C., atâta vreme cât la ultima deplasare la Oradea l-a însoţit pe acesta, iar când a fost contactat telefonic de reprezentanţii părţii vătămate a confirmat că plăţile vor fi onorate. Inculpatul A.C. s-a prezentat la partea vătămată sub o identitate nereală, a negociat contractul de vânzare cumpărare în calitate de director al SC C. SRL, calitate pe care nu a deţinut-i în realitate, a emis acele instrumente de plată, a plătit avansul, mai mult, el fiind cel care a valorificat mărfurile. Contractul de vânzare cumpărare a fost semnat de învinuitul S.V. în calitatea nereală de director al SC C. SRL, acesta fiind şi cel care s-a ocupat de transportul mărfii.
Având în vedere că cecurile fără acoperire au fost emise de altă persoană decât cea care avea dreptul de semnătură în bancă şi au fost date pentru inducerea în eroare a părţii vătămate cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare, iar prin aceasta s-a produs părţii vătămate o pagubă care depăşeşte 200.000 lei, constatându-se că infracţiunea comisă este cea de înşelăciune în convenţii prin folosirea unui mijloc fraudulos, cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Aceasta a fost comisă de inculpatul A.C. în forma autoratului, iar de inculpatul A.J.Y. în forma complicităţii. Deoarece acesta a fost trimis în judecată în calitate de autor, tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice cu privire la acest aspect.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.C. tribunalul a reţinut că acesta a decedat la data de 14 decembrie 2008, potrivit certificatului de deces înregistrat în registrul stării civile din 15 decembrie 2008 la Piatra Neamţ (fila 62).
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului A.J.Y., tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţele reale ale comiterii faptei, contribuţia efectivă pe care acesta a avut-o, urmarea produsă, valoarea prejudiciului, aspectul că acesta a rămas nerecuperat, precum şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale, dar a adoptat o poziţie nesinceră şi nu s-a prezentat în faţa instanţei decât sporadic.
Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului A.J.Y.S. din infracţiunea de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea de complicitate la înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., text în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, apreciind că în raport de fapta comisă este nedemn de exerciţiul acestora.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A.C. sub aspectul comiterii infracţiunilor de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei tribunalul a reţinut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 206.360 lei reprezentând diferenţa dintre valoarea contractului şi suma plătită de inculpatul A.C. cu titlu de avans. Partea civilă a făcut dovada livrării mărfii precum şi dovada încasării avansului cu înscrisuri.
Pentru că inculpatul A.C. a decedat în faza de judecată, s-au identificat moştenitorii acestuia în vederea introducerii lor în cauză. Potrivit adresei Primăriei Piatra Neamţ nu se cunosc moştenitorii inculpatului întrucât nu s-a solicitat deschiderea procedurii succesorale (fila 61). Aceeaşi adresă a indicat faptul că certificatul de deces a fost ridicat de fiul inculpatului - A.C.
Acesta a comunicat tribunalului declaraţia autentificată cu nr. 28/29 martie 2010 de Biroul Notarului Public – A.M.C., potrivit căreia înţelege să rămână străin de moştenirea tatălui său (f. 92). De asemenea, acesta a comunicat faptul că fratele său A.C.D. are aceeaşi poziţie de neacceptare a succesiunii (f. 91).
În consecinţă, obligat la repararea prejudiciului a fost doar inculpatul A.J.Y.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ. a fost obligat inculpatul A.J.Y.S. la plata sumei de 206.360 lei în favoarea părţii civile SC N.S. SRL cu sediul în Oradea, Calea Clujului nr. 285, judeţul Bihor.
În baza art. 348 C. proc. pen. au fost declarate false filele cec, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a acestora, fiind emise de o persoană care nu avea calitatea pentru aceasta.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului în vederea efectuării menţiunii interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul în cuantum de 600 lei pentru avocaţii din oficiu B. (F.) A. şi B.L. din cadrul Baroului Bihor să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei conform delegaţiilor din 29 decembrie 2008 şi din 29 decembrie 2008.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul A.J.Y.S., solicitând prin motivele scrise, repunerea în termen, arătând în motivarea acestei cereri faptul că inculpatul a fost în imposibilitate obiectivă să formuleze apelul întrucât sentinţa i-a fost comunicată la o adresă greşită.
La dezbaterea asupra apelului, apărătorul inculpatului apelant, a invocat şi faptul că inculpatul la data de 3 martie 2011, dată la care inculpatul a fost audiat la instanţa de fond, acesta a depus copia actului de identitate în care era indicată noua adresă.
Prin decizia penală nr. 85/A/2011 din 30 noiembrie 2011 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca tardiv apelul penal declarat de A.J.Y.S., din Penitenciarul Oradea , împotriva sentinţei penale nr. 120 din 17 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o menţine în întregime.
A fost obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Onorariu pentru traducător de limba arabă S.A. pe o durată de o oră a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţei de apel, curtea a găsit neîntemeiată cererea de repunere în termen invocată de către inculpatul A.J.Y.S. pentru următoarele motive:
Potrivit art. 177 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuieşte. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal inculpatul a indicat alt loc pentru a fi citat, el va fi citat la acel loc, iar din conţinutul alin. (3) rezultă că în caz de schimbare a adresei arătată în declaraţie, acesta va fi citat la noua adresă numai dacă a încunoştinţat instanţa de judecată de schimbarea intervenită.
Potrivit art. 182 prevede că, comunicarea celorlalte acte de procedură - inclusiv comunicarea hotărârilor - se face potrivit dispoziţiilor prevăzute în prezentul capitol, deci se aplică şi prevederile art. 177 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen.
Astfel, cu privire la afirmaţia că inculpatul a comunicat noua adresă organelor de poliţie la care a fost obligat inculpatul să se prezinte ca urmare a luării faţă de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara dispusă într-un alt dosar, faţă de prevederile art. 177 alin. (3) C. proc. pen., analizând actele de la dosar, curtea constată că inculpatul nu a încunoştinţat instanţa de judecată conform prevederilor legale.
Într-adevăr inculpatului i s-a luat declaraţie la instanţa de fond la data de 3 martie 2011 - filele 129-130 - dar acesta nu a făcut nicio menţiune privind schimbarea domiciliului.
Nu pot fi avute în vedere nici prevederile art. 365 C. proc. pen., care prevede că partea care a lipsit atât la termenele de judecată, cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
Într-adevăr inculpatul nu a fost prezent la pronunţare, dar a fost prezent, după cum am mai arătat, la data de 3 martie 2011 când a dat declaraţie în faţa instanţei de fond, nefiind astfel îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 365 C. proc. pen., respectiv lipsa atât de la termenele de judecată, cât şi de la pronunţare.
Pentru aceste motive, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca tardiv apelul penal declarat de către inculpatul apelant împotriva sentinţei penale nr. 120 din 17 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Bihor, care va fi menţinută în întregime.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.J.Y.S., care a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de recurs întrucât în mod greşit i s-a respins ca tardiv apelul formulat,nu a avut cunoştinţă de hotărârea judecătorească pronunţată de prima instanţă.
Înalta Curte analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate apreciază că recursul formulat este nefondat în raport de următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 363 C. proc. pen.:
Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. În cauzele în care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. După redactarea hotărârii, instanţa este obligată să trimită de îndată dosarul procurorului, iar acesta este obligat să-l restituie după expirarea termenului de apel.
Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Analizând actele dosarului prin prisma acestui text de lege,Înalta Curte apreciază că în mod corect a fost respins ca tardiv apelul formulat de inculpat.
Din conţinutul dovezilor de comunicare rezultă că inculpatului i-a fost comunicată hotărârea la data de 30 iunie 2011 iar acesta a declarat apel la data de 19 august 2011 (data de trimitere a plicului cu declaraţia de apel).
Aşa cum corect a constatat şi instanţa de apel deşi a fost audiat la data de 1 martie 2011, acesta nu a precizat şi nu a făcut nici o menţiune privind schimbarea domiciliului astfel că în mod corect s-a constatat ca nefiind astfel îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 365 C. proc. pen., respectiv lipsa atât de la termenele de judecată, cât şi de la pronunţare.
Motivarea acestuia formulată cu titlu de apărarea în sensul că a comunicat această schimbarea de domiciliu doar organelor de poliţie şi nu a realizat faptul că trebuia comunicat şi instanţei nu poate fi primită de instanţă, întrucât nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii pentru a obţine protecţia unui drept.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că hotărârea apelată este legală, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.J.Y.S. împotriva deciziei penale nr. 85/ A din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba arabă, se va plăti don fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1349/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1302/2012. Penal → |
|---|
