ICCJ. Decizia nr. 1362/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1362/2012
Dosar nr. 5892/2/2011/a2
Şedinţa publică din 27 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 aprilie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, a respins, ca nefondată cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul G.N.A. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1603 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a hotărârii atacate şi modificarea controlului judiciar în sensul de a i se permite inculpatului să părăsească Municipiul Bucureşti.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 1603 C. proc. pen., referitoare la modificarea sau ridicarea controlului judiciar, controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin încheierea din data de 18 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 5892/2/2011 a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, odată cu admiterea cererii instanţa impunând în sarcina acestuia următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească fără încuviinţarea instanţei limita teritorială a Municipiului Bucureşti;
b) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv Poliţia Municipiului Bucureşti, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
f) să nu se apropie şi să nu comunice cu coinculpatul S.M.C. şi cu martorii C.A., R.F., F.S.M., D.V., V.M., C.M., C.I.I., I.N., R.D., F.S., V.N., B.D., B.C.G., B.C.;
g) să nu exercite funcţia de consilier în cadrul A.N.A.F.
Această încheiere a fost confirmată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia din data de 23 ianuarie 2012, în Dosarul 409/1/2012.
Înalta Curte constată că încheierea atacată pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este legală şi temeinică. În cauză nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1603 C. proc. pen. în mod corect a apreciat prima instanţă că specificul activităţii desfăşurată de inculpat nu presupune cu necesitate părăsirea limitei teritoriale fixate de instanţă cu atât mai mult cu cât din contractele ce au fost depuse la dosarul cauzei a rezultat că societăţile comerciale cu care firma inculpatului a intrat în relaţii de afaceri au sediul în Municipiul Bucureşti.
Este de menţionat că inculpatul are posibilitatea de a solicita instanţei pentru cazuri expres determinate, de a depăşi limita teritorială fixată pe o perioadă limitată.
Apreciind că nu există motive temeinice pentru a fi modificat controlul judiciar instituit de către Curtea de Apel Bucureşti, constatând legală şi temeinică încheierea pronunţată la data de 18 aprilie 2012, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.N.A.
În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.N.A. împotriva încheierii din 18 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1430/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1357/2012. Penal. Neglijenţa în serviciu... → |
|---|
