ICCJ. Decizia nr. 1350/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1350/2012
Dosar nr. 18289/118/2010
Şedinţa publică din 27 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 226 din 30 mai 2011 pronunţată în Dosarul nr. 18289/118/2010 al Tribunalului Constanţa s-a hotărât, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.M.A. din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. în infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. în referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul H.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului H.M.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Din pedeapsa aplicată inculpatului s-a scăzut perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 26 noiembrie 2010 la 16 decembrie 2010 inclusiv.
Conform prevederilor art. 861 – 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, ce va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Potrivit prevederilor art. 863 C. pen. inculpatul H.M.A. a fost obligat să respecte, pe durata termenului de încercare măsurile de supraveghere constând în:
- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, la datele fixate de acesta;
- să anunţe Serviciul de probaţiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare mai mare de 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice Serviciului de probaţiune schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de probaţiune informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Conform prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere şi executarea pedepsei accesorii.
În baza prevederilor art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 alin. (1) şi (2) C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.
S-a luat act de împrejurarea că suma de 400 RON, pusă la dispoziţie de organele de urmărire penală denunţătorului B.D. şi înmânată de acesta inculpatului H.M.A. a fost ridicată de acestea.
În temeiul prevederilor art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei de judecată, dispusă faţă de inculpatul H.M.A. prin Decizia penală nr. 820/P din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa şi s-a luat act de împrejurarea că respectiva măsură preventivă încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi anterior revocată.
În temeiul prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul H.M.A. a fost obligat să plătească statului suma de 2.350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate tribunalul a reţinut pe baza probatoriului administrat următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul H.M.A., astfel cum rezultă din baza de date a Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul M.A.I., era încadrat în funcţia de ajutor şef post Poliţia Pantelimon, cu gradul profesional de agent de poliţie şi deţinea aviz de poliţie judiciară conform avizului de numire al procurorului nr. 1817/C/2007 şi a dispoziţiei de numire nr. S/211/02 04 2007.
În cadrul atribuţiilor de serviciu, potrivit fişei postului, ajutorul şef de post avea ca misiune, printre altele:
- desfăşoară activităţi preventive proactive şi reactive, în scopul asigurării climatului de siguranţă publică;
- desfăşoară activităţi informativ-operative pentru descoperirea autorilor de infracţiuni şi supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracţiuni;
- informează autorităţile publice locale despre factorii favorizatori ai criminalităţii, solicitând sprijinul pentru eliminarea acestora;
- supraveghează, îndrumă şi controlează, în condiţiile legii, participanţii la traficul rutier pe drumurile judeţene şi comunale situate în zona de competenţă şi acordă sprijin autorităţilor locale pentru buna desfăşurare a traficului rutier, efectuează cercetarea accidentelor rutiere soldate numai cu pagube materiale.
În vara anului 2010 inculpatul l-a depistat pe martorul denunţător B.D. în trafic, circulând fără centura de siguranţă pusă şi fără aplicarea semnelor de şofer începător, în condiţiile în care acesta obţinuse permis de conducere de mai puţin de un an. Rezultă din mijloacele de probă că inculpatul l-a oprit şi s-a sesizat asupra acestor neregularităţi în conducerea autoturismului, ce constituie contravenţii potrivit Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Astfel, atât martorul denunţător cât şi inculpatul confirmă în declaraţiile lor că a existat acest moment legat de oprirea lui B.D. în trafic şi legat de centura de siguranţă şi de semnele de începător. De asemenea, în cuprinsul convorbirii în mediul ambiental, între inculpatul H.M.A., martorul S.D.P. şi martorul B.D., înregistrată de acesta din urmă la data de 21 noiembrie 2010, B.D. face referire directă la evenimentul privind centura de siguranţă şi semnele de începător, referire pe care inculpatul nu o infirmă, ci o confirmă, astfel:
B.D.: ,,Îs dator şi atunci cu centura aia, şi cu bulinele alea în geamuri, am o grămadă".
H.M.: ,,Fă şi tu un calcul cât sunt amenzile (inculpatul vorbeşte la plural, deci nu se referă doar la amenda pentru conducere sub influenţa alcoolului). Pentru alcool e cinci patru sute … La centură unu două sute …".
B.D. (către S.): Mai am şi cu centura atunci, n-aveam nici … buline în geam".
În urma constatării contravenţiilor, inculpatul nu a luat nicio măsură faţă de martorul denunţător. În urma depistării efectuate, agentul de poliţie l-a ameninţat pe denunţător cu aplicarea unei sancţiuni contravenţionale pentru abaterile săvârşite, dar în urma discuţiilor purtate cu acesta, a pretins denunţătorului să-i facă o „cinste" care să fie în egală măsură cu valoarea contravenţiei pe care ar fi trebuit să o aplice. Din acel moment, de fiecare dată când martorul se întâlnea cu agentul de poliţie, acesta aducea aminte denunţătorului despre datoria pe care acesta o are faţă de el.
În acest sens este declaraţia dată de martor în care relatează că: ,,Agentul mi-a solicitat documentele şi mi-a spus că-mi poate da amendă precum şi puncte de penalizare. I-am răspuns acestuia că dacă îmi dă amendă îmi ia pâinea de la gura copiilor care se aflau cu mine în maşină. Agentul mi-a reamintit valoarea sancţiunii precum şi punctele de penalizare pe care trebuia să mi le dea, spunând că îi rămân dator cu o cinste. Pe parcursul discuţiei acesta mi-a amintit de mai multe ori că amenda este substanţială şi sunt multe puncte de penalizare, sugerând că ,,cinstea" cu care îi rămân dator trebuie să fie şi ea în egală măsură cu sancţiunea pe care el nu mi-a aplicat-o".
Această declaraţie se coroborează cu discuţiile ulterioare în mediul ambiental, înregistrate şi transcrise la dosar, din care rezultă că inculpatul i-a precizat faptul că renunţă la demersurile legale de sancţionare în schimbul unui avantaj material. De altfel, ambele discuţii înregistrate în mediul ambiental confirmă intenţia inculpatului de a obţine o sumă de bani de la martor, ca urmare a faptului că nu l-a sancţionat pentru nepurtarea centurii de siguranţă, a semnelor de începător şi a consumului de alcool la volan.
La începutul lunii octombrie, martorul denunţător B.D. s-a deplasat într-o seară la discoteca din localitate împreună cu soţia sa şi cu sora acesteia, martora C.M., fiind observat de agentul de poliţie H.M.A. când a ieşit din localul din localitatea Pantelimon, s-a urcat la volanul autoturismul şi a început deplasarea spre domiciliu, moment în care a fost oprit în trafic de inculpat şi la chestionat cu privire la consumul de băuturi alcoolice, denunţătorul recunoscând că a consumat un pahar de whisky.
Luând cunoştinţă de acest aspect, inculpatul H.M.A. nu a luat măsurile legale în situaţia respectivă, în sensul că nu a întreprins activităţile de constatare a consumului de alcool şi de sancţionare contravenţională, fie personal fie prin sesizarea agentului de poliţie S.D., care era de faţă şi avea atribuţii de poliţist rutier.
Împrejurarea că inculpatul a luat cunoştinţă despre faptul că B.D. conducea autoturismul după ce băuse un pahar de whisky (conform susţinerilor acestuia) rezultă cu certitudine atât din declaraţiile martorilor S.D., B.V., ale martorului denunţător B.D., cât şi din conţinutul discuţiilor în mediul ambiental înregistrate.
Astfel, Tribunalul reţine pasajele relevante din aceste convorbiri:
21.11.2010:
H.M.: ,,Pentru alcool e cinci patru sute … Cât băusei?"(deci inculpatul ştia că martorul băuse alcool).
22.11.2010:
S.D.: ,,Tu i-ai dat voie atunci să plece, tu rezolvi problema … a băut, să plătească".
H.M. (vorbind ca şi cum s-ar fi adresat cumnatei lui S.): ,,hai să-l scoatem şi noi pe omul ăsta, lugu, lugu, să n-aibă probleme".
26.11.2010:
H.M.: ,,Asta nu înseamnă că gata, data viitoare tu umbli cu şpriţul … fiecare greşeală are plata ei … ai băut. Îţi făceam dosar, dar nu ţi-am recoltat alcoolemia. D., erai, aşa făceai (contrazicându-l pe B.D., care susţinea că nu băuse decât un whisky şi deci nu avea alcoolemie mare).
Rezultă deci că inculpatul a constatat, la momentul opririi maşinii în trafic, starea de beţie în care se afla B.D.
Ori, în aceste condiţii, şi în contextul în care inculpatul nu avea nici o relaţie personală cu B.D., de natură a presupune că a renunţat la aplicarea dispoziţiilor legale în virtutea acestor relaţii, rezultă că singura posibilitate raţională rămasă este aceea susţinută de martorul denunţător şi confirmată prin activităţile ulterioare ale inculpatului, şi anume aceea că încă de la momentul depistării în trafic, inculpatul i-a indicat martorului că în schimbul nesancţionării contravenţionale acesta trebuie să-i dea unele avantaje materiale, neprecizate ca valoare.
În declaraţia olografă existentă la dosarulul de urmărire penală, denunţătorul B.D. a precizat că „de atunci, H.M.A. a început să-mi pretindă, pe unde mă prinde, să-i dau bani ca să nu ia măsuri împotriva mea, adică amendă şi suspendarea permisului".
În depoziţia dată, martorul S.A.P., aflată la dosarul de urmărire penală a menţionat: „… confirm că în cadrul discuţiei din acel moment între noi trei, H.M.A. i-a pretins lui B.D., în clar, să-i dea bani, folosind sintagma (alea cu serie), şi toate acestea aveau legătură cu abaterile rutiere reţinute sau care puteau fi reţinute în sarcina lui B.D.".
A doua zi după incidentul de la discotecă, inculpatul a venit la domiciliul denunţătorului unde i-a solicitat acestuia să-i facă cunoştinţă cu cumnata acestuia, despre care auzise că este divorţată şi locuieşte la denunţător. Deoarece femeia nu a dorit să vorbească cu agentul de poliţie, acesta a plecat, revenind mai târziu cu un apel telefonic, şi solicitându-i denunţătorului să-i dea să vorbească cu cumnata sa. În urma conversaţiei telefonice, cumnata denunţătorului s-a întâlnit cu agentul de poliţie revenind la domiciliu după câteva ore. La câteva zile de la evenimentele sus-amintite, cumnata denunţătorului a plecat în Spania. Aceste aspecte au legătură cu cauza de faţă, în contextul în care rezultă din probe că inculpatul a intenţionat să o convingă pe cumnata martorului să întreţină relaţii intime cu el, în schimbul renunţării la pretenţiile băneşti de la B.D., referitoare la contravenţiile constatate. Prin urmare, se dovedeşte implicit că inculpatul a urmărit ca în schimbul nesancţionării martorului, să obţină un avantaj de orice natură – iniţial material, apoi, unul înlocuitor de natură sexuală, revenind în final la pretenţiile materiale iniţiale, ca urmare a nefinalizării actului sexual.
Conform declaraţiei martorului denunţător, inculpatul a revenit cu un apel telefonic, după o anumită perioadă, cerându-i denunţătorului să iasă în faţa casei „să-i arunce şi lui nişte mărunţiş", dar dat fiind faptul că denunţătorul făcea baie în acel moment şi nici nu avea bani să-i dea acestuia, nu a avut loc nici o întâlnire între cei doi.
În data de 21.11.2010, agentul de poliţie l-a căutat din nou pe denunţător la domiciliul acestuia, ocazie cu care i-a cerut din nou acestuia bani, denunţătorul spunându-i că încă nu a încasat contravaloarea lucrării efectuate pentru o persoană din sat, şi că în momentul în care va intra în posesia banilor îl va căuta. Tot cu această ocazie, denunţătorul l-a întrebat pe agentul de poliţie câţi bani să-i dea, dar acesta nu i-a precizat o sumă exactă, însă i-a spus să ţină cont că sancţiunile pe care ar fi trebuit să i le aplice însumau 660 RON, precum şi puncte de penalizare. Conţinutul discuţiei este dovedit prin înregistrarea şi transcrierea acesteia de către martor.
În data de 22.11.2010, denunţătorul a fost căutat din nou la domiciliu de către agentul de poliţie H.M.A., care de data aceasta a venit însoţit de colegul său S.D.P., agentul H. întrebându-l direct pe denunţător dacă a primit banii de la persoana la care acesta lucrase. Primind de la acesta un răspuns negativ, agentul de poliţie H. îl întreabă câţi bani are de primit, şi când denunţătorul îi răspunde că are de primit 1.200 RON, acelaşi agent completează cu „să luăm şi noi un procentaj", agentul de poliţie S. precizând „Taxă de şmecher". Totodată acesta din urmă aduce în discuţie faptul că dacă cumnata denunţătorului ar fi cedat la propunerile făcute de agentul H. şi ar fi întreţinut relaţii intime cu acesta, ar fi fost lăsat în pace.
Întrebând din nou pe agentul H. cu câţi bani să se pregătească, denunţătorul este lăsat să stabilească el suma, agentul H.M.A. exprimându-se: „Pui şi tu acolo cât te lasă pipota" şi „ Băi, pui deoparte, dar fără să iei tu nimic, că nouă ne plac alea cu serie", sugerându-i ca vrea să primească direct bani şi nu alte bunuri sau produse.
Ca urmare a denunţului formulat de martorul B.D. la sediul Serviciului Judeţean Anticorupţie Constanţa şi înregistrat cu nr. 1180770 din 24 noiembrie 2010, având în vedere Ordonanţa de delegare nr. 1979/P/2010 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa la data de 26 noiembrie 2010, s-a procedat la constatarea infracţiunii de luare de mită, ocazie cu care, agentul de poliţie H.M.A. a fost depistat în flagrant primind suma de 400 RON de la denunţător, pentru a nu-l sancţiona pentru abaterile comise în trafic şi anume: conducere sub influenţa băuturilor alcoolice şi conducere fără a avea centura de siguranţă cuplată şi fără a avea montate semnele de începător.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul H.M.A., arătând că nu există probe care să-i ateste vinovăţia.
Criticile apelantului inculpat H.M.A. s-au referit la greşita condamnare pentru infracţiunea de luare de mită, motivat de aceea că actele materiale constitutive ale respectivei infracţiuni sunt posterioare consumării ei, iar nu anterioare sau concomitente cum ar trebui să fie, la reţinerea nejustificată a prevederilor art. 254 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care inculpatul nu avea atribuţii de control în sensul legii şi la faptul că, deşi a fost organizată prinderea în flagrant probatoriul administrat în cauză, nici acela de la urmărirea penală, nici acela de la cercetarea judecătorească nu face dovada săvârşirii infracţiunii de luare de mită ori a unui abuz.
Prin Decizia penală nr. 117/P din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în temeiul art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins apelul formulat de inculpat.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei de judecată, dispusă faţă de inculpatul H.M.A.
A obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, fapta comisă de inculpat, fiind corect încadrată juridic.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs inculpatul H.M.A. Invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12, 17 şi 18 C. proc. pen., recurentul a reiterat criticile formulate în faţa primei instanţe de control judiciar.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare pentru următoarele considerente:
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a fost corect stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, fiind just încadrată juridic în mod corect, reţinând instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii ce i se reţine în sarcină, în mod corect instanţa de fond dispunând condamnarea acestuia, neexistând elemente care să facă posibilă adoptarea unei soluţii contrare celei stabilite de instanţele inferioare, în sensul achitării inculpatului, aşa cum în mod netemeinic susţine apărarea.
În urma propriei analize reţine Înalta Curte că fapta inculpatului de a pretinde denunţătorului B.D. bani, pentru că îl favorizase, prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu constând în neîntocmirea proceselor verbale de constatare a abaterilor la regimul circulaţiei rutiere ce constituiau contravenţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, fapta fiind comisă cu intenţie directă.
Din declaraţiile martorului denunţător B.D., ale martorului S.D.P. coroborate cu înregistrarea convorbirilor ambientale din datele de 21 noiembrie 2010, 22 noiembrie 2010 şi din 26 noiembrie 2010, precum şi din declaraţiile inculpatului H.M.A. se reţine că inculpatul l-a depistat pe martorul denunţător conducând un autoturism fără a avea pusă centura de siguranţă şi fără aplicarea semnelor de şofer începător, deşi obţinuse permis de conducere de mai puţin de 1 an.
Inculpatul avea funcţia de ajutor şef post la Poliţia Pantelimon, cu gradul profesional de agent de poliţie, deţinea aviz de poliţie judiciară, conform dispoziţiei de numire nr. S/211 din 2 aprilie 2007.
Potrivit fişei postului, inculpatul avea între alte atribuţii de serviciu şi pe acelea privind supravegherea, îndrumarea şi controlul, în condiţiile legii a participanţilor la traficul rutier în zona de competenţă, acordarea de sprijin autorităţilor locale pentru buna desfăşurare a traficului rutier şi efectuarea cercetării accidentelor rutiere soldate numai cu pagube materiale, precum şi desfăşurare a activităţii informativ–operative pentru descoperirea autorilor infracţiunilor şi supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracţiuni.
Deşi, potrivit atribuţiilor de serviciu menţionate mai sus inculpatul era competent să constate contravenţiile la regimul circulaţiei rutiere săvârşite de martorul denunţător B.D., nu a procedat în acest sens, ci i-a pretins denunţătorului „o cinste" echivalentă ca valoare cu amenda contravenţională ce ar fi trebuit aplicată, aşa cum rezultă din convorbirea ambientală din data de 21 noiembrie 2010 şi din declaraţia martorului denunţător B.D.
Urmare a denunţului formulat de B.D. şi înregistrat sub nr. 1180770 din 24 noiembrie 2010 la Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa la data de 26 noiembrie 2010, s-a organizat flagrantul, ocazie cu care inculpatul H.M.A. a fost depistat având asupra sa un plic în care se aflau 6 bancnote în valoare totală de 400 RON, marcate cu inscripţiile „Mită" şi „26 noiembrie 2010".
Situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului H.M.A. rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental, înregistrările audio–video privind activitatea investigată, procesul-verbal de constatare a flagrantului, coroborate cu declaraţiile martorului denunţător B.D. şi ale martorului S.D.P., precum şi cu înscrisurile referitoare la atribuţiile de serviciu ale inculpatului, acte de constatare a contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice întocmite de acesta şi planificarea serviciului pe lunile octombrie şi noiembrie 2010 a lucrătorilor Postului de Poliţie Pantelimon unde lucra inculpatul.
Susţinerea inculpatului, potrivit căreia suma de 400 RON reprezintă un împrumut, pe care i l-a solicitat martorului B.D., este contrazisă de probele administrate în cauză, respectiv de înregistrările convorbirilor din mediu ambiental purtate de martor cu inculpatul şi de declaraţiile martorului S.D.P., care a fost de faţă atunci când inculpatul i-a pretins denunţătorului bani, motivat de neîntocmirea proceselor–verbale de constatare a contravenţiilor.
Critica formulată de inculpat, referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei este, de asemenea, neîntemeiată.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost reţinută pe baza probatoriului administrat în cauză, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., în condiţiile în care primirea banilor nu s-a făcut în considerarea îndeplinirii unui act la care era obligat în virtutea funcţiei deţinute, aceasta fiind singura modalitate de săvârşire a respectivei infracţiuni.
De asemenea, forma agravată prevăzută de alin. (2) al art. 254 C. pen. se justifică temeinic, întrucât inculpatul era competent potrivit legii şi atribuţiilor de serviciu să „îndrume, supravegheze şi controleze, în condiţiile legii, participanţii la traficul rutier pe drumurile judeţene şi comunale situate în zona de competenţă …", iar potrivit prevederilor art. 21 alin. (2) din OUG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în calitate de agent constatator, întocmea procesele–verbale de constatare a contravenţiilor la regimul circulaţiei rutiere înmânându-le apoi unui poliţist specialist în domeniu pentru completarea rubricilor privind încadrarea juridică şi sancţiunea aplicată.
Rezultă că, potrivit atribuţiilor de serviciu, inculpatul era competent să întocmească actul de constatare a abaterii de la regimul circulaţiei rutiere, cu rol determinant în finalizarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională, ori şi în această ipoteză pretinzând denunţătorului bani, urmare neîndeplinirii respectivelor atribuţii de serviciu, inculpatul a săvârşit infracţiunea de luare de mită.
Una din modalităţile alternative de săvârşire a infracţiunii de luare de mită este şi aceea a pretinderii de bani sau alte foloase necuvenite, în scopul neîndeplinirii îndatoririlor de serviciu iar consumarea acesteia are loc în momentul pretinderii respectivelor foloase, fără să intereseze, din perspectiva textului incriminator, dacă şi când s-a îndeplinit, nu s-a îndeplinit ori s-a întârziat îndeplinirea actului privitor la îndatoririle de serviciu sau contrar acestor îndatoriri.
Din perspectiva celor menţionate se constată că, inculpatul a săvârşit infracţiunea de luare de mită, la momentul pretinderii de bani de la denunţător, chiar dacă neîndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu a avut loc anticipat respectivului moment iar încălcarea atribuţiilor de serviciu s-a făcut, aşa cum rezultă explicit din probe, în considerarea obţinerii de foloase necuvenite.
Aşa cum rezultă din situaţia de fapt reţinută, potrivit probatoriului administrat în cauză, inculpatul a fost cel care a insistat să i se dea bani de către martorul denunţător în schimbul neîntocmirii proceselor verbale de constatare a contravenţiilor săvârşite de acesta din urmă, aspect confirmat de înregistrările convorbirilor din mediul ambiental de la datele de 21 noiembrie 2010, 22 noiembrie 2010 şi 26 noiembrie 2010, coroborate cu declaraţiile martorului S.D.P. şi aşa fiind nu sunt dovedite pretinsele acte de provocare din partea denunţătorului, această susţinere a inculpatului, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.M.A. împotriva deciziei penale nr. 117/P din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1353/2012. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 1338/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
