ICCJ. Decizia nr. 1338/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1338/2012

Dosar nr. 46056/3/2009

Şedinţa publică din 27 aprilie 2012

Asupra recursului penal de faţă:

Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 903/F din 29 noiembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul C.E. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse cu închisoarea aplicate, astfel încât inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea şi anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, care s-a executat după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 iunie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.E.

II. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.V.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 25 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse cu închisoarea aplicate, astfel încât inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care s-a executat după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare a atras revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză de la 30 iunie 2009 la 17 februarie 2010.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin Decizia penală nr. 295 D din 17 februarie 2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

III. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

f) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

g) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 86⁴ C. pen. a căror nerespectare a atras revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză de la 25 august 2009 la 17 februarie 2010.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin Decizia penală nr. 295 din 17 februarie 2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

IV. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate, astfel încât inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

i) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

j) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

k) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

l) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză de la 28 iulie 2009 la 26 august 2009 şi la 03 mai 2010.

V. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.H.H. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

m) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

n) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

o) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

p) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a constatat că inculpatul a fost reţinut în prezenta cauză la data de 01 octombrie 2009.

VI. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

q) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

r) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

s) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

t) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare a atras revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a constatat că inculpatul a fost reţinut în prezenta cauză la data de 22 octombrie 2009.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din data de 20 noiembrie 2009 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

VII. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.A.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a luat act că părţile vătămate F.W., S.I., C.G. şi C.M. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a desfiinţat în totalitate următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare fals autentificat sub nr. 2130 din 06 noiembrie 2002 de B.N.P. I.T.; solicitarea B.N.P. G.G. privind eliberarea unui extras de carte funciară pentru terenul din strada R., Bucureşti; adresa către Biroul de Carte Funciară sector 1 de la B.N.P. P.T.I. cu nr. 375 din 29 aprilie 2009; procura falsă emisă de S.I. autentificată prin încheierea 500 din 04 aprilie 2009 de B.N.P. C.R.M.; cererea pretins semnată de S.I. prin care se solicită autentificarea procurii 500 din 04 aprilie 2009 de B.N.P. C.R.M.; fotocopia CI S.I. conţinând fotografia unei alte persoane decât a titularului; procura falsă emisă de S.I. autentificată prin încheierea 2373 din 14 octombrie 2008 de B.N.P. I.A.; cererea pretins consemnată de S.I. prin care se solicită autentificarea procurii 2373 din 14 octombrie 2008 de B.N.P. I.A.; cererea pentru eliberarea unui extras de carte funciară nr. 195652 din 28 aprilie 2009; fotocopia CI pe numele persoanelor vătămate C.G. şi C.M. purtând alte fotografii decât cele ale titularilor şi contractul de vânzare-cumpărare nr. 742 din 27 octombrie 2006.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la câte 2.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii I.C. şi M.A. s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Cu privire la imobilul din str. R. se constată că la data de 06 mai 2009, organele de urmărire penală au fost sesizate de martorul denunţător M.D., cu privire la săvârşirea de către inculpaţii M.A., I.C., C.E. şi G.V., dar şi de către alte persoane aflate în anturajul acestora, a unor infracţiuni de fals şi înşelăciune, având ca obiect imobile situate pe raza Municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov, totodată martorul a precizat că activitatea infracţională nu a încetat, persoanele denunţate urmărind săvârşirea de noi fapte penale, scop în care au efectuat deja acte preparatorii.

În sensul celor sesizate, martorul a depus la dosarul cauzei fotocopii de pe acte provenite de la autorii infracţiunilor, a indicat organelor de poliţie autoturismele cu care aceştia s-au deplasat, locurile în care s-au întâlnit, ori telefoanele mobile care le-au folosit.

În primele luni ale anului 2009, inculpaţii M.A. şi G.V., împreună cu o altă persoană din anturajul lor, identificată ulterior în persoana învinuitului T.A.A. au falsificat actul de proprietate al părţii vătămate F.W., proprietarul imobilului din Bucureşti, str. R., încercând vânzarea frauduloasă a acestuia.

În acest sens, inculpatul M.A. a tehnoredactat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul din str. R., acesta părând a fi încheiat între A.A. şi A.R., în calitate de vânzători şi F.W., în calitate de cumpărător, înscris pe care apoi învinuitul T.A.A. a executat semnăturile false, în timp ce inculpatul G.V.R. a aplicat, de asemenea în fals, o ştampila notarială şi timbru sec.

Scopul întocmirii acestui act a fost relevat de împrejurarea că, împreună cu un act de identitate fals, ar asigura persoanei care l-ar substitui pe adevăratul proprietar toate condiţiile inducerii în eroare a notarului public şi dispunerii pe nedrept de acest bun.

De asemenea, inculpatul M.A. a întocmit în fals, în numele proprietarului şi o procură autentică din care a rezultat că F.W. l-a împuternicit pe învinuitul C.A.M. să obţină de la autorităţile financiare documentele premergătoare actului de vânzare-cumpărare.

Aspectele relatate anterior, a rezultat din declaraţiile martorului M.D., coroborate cu declaraţiile inculpatului M.A., care a recunoscut participarea sa la comiterea tuturor faptelor pentru care a fost cercetat, dar şi cu interceptările şi înregistrările efectuate în cauză.

În contextul celor expuse anterior, inculpaţii M.A., I.C., C.E. şi G.V., împreună cu învinuiţii T.A.A., C.A.M. au făcut demersurile necesare întocmirii de acte false de proprietate şi identitate, obţinerii de la administraţiile financiare a certificatelor fiscale, etc.

La data de 25 mai 2009, inculpatul C.A.M. la solicitarea inculpatului M.A., de la care a primit şi un exemplar al actului de proprietate falsificat, precum şi o procură notarială, prin care a fost împuternicit de către falsul proprietar, s-a prezentat, împreună cu inculpatul G.V.R. la D.I.T.L., sector 1, unde a solicitat şi obţinut un certificat fiscal, pe care l-a înmânat inculpatului G.V.R., urmând să primească pentru serviciul făcut suma de 500 euro.

Efectuându-se verificări la B.N.P. V.M., s-a constatat că procura notarială nr. 124/2009 a avut cu totul alt conţinut, neexistând o procură privind imobilul situat în Bucureşti, str. R., prin care a fost împuternicit C.A.M.

În continuare, în vederea substituirii adevăratului proprietar al imobilului, partea vătămată F.W., inculpaţii M.A., I.C. şi G.V., au apelat la inculpatul S.M., care s-a aflat în relaţii mai apropiate cu inculpatul R.H.H., aceştia doi din urmă având rolul de a găsi un cetăţean arab, care să îl substituie pe adevăratul proprietar la efectuarea activităţilor ilicite ulterioare.

Împrejurarea că inculpatul S.M. s-a ocupat de găsirea autorului necunoscut a rezultat, pe lângă declaraţiile coroborate ale inculpaţilor şi martorilor, din convorbirile telefonice din data de 01 iunie 2009, orele 23:56:05 între inculpaţii G.V. şi S.M.

După cum legătura dintre inculpatul G.V. şi inculpatul M.A., cu privire la activităţile legate de substituirea adevăratului proprietar din str. R., a rezultat şi din mesajul din data de 02 iunie 2009, orele 11:20:00, expediat de inculpatul G.V.

În executarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpatul R.H.H. le-a prezentat celorlalţi inculpaţi un cetăţean arab, care a rămas până în prezent neidentificat, care a urmat să se prezinte în faţa notarului, cu un document fals de identitate, pretinzând că a fost adevăratul proprietar al terenului în cauză.

Având la cunoştinţă toate aceste acţiuni, organele de urmărire penală au decis introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire cu numele de cod „C.A.", măsura procedurală a fost motivată, pe de o parte, de necesitatea descoperirii tuturor persoanelor implicate, a avut în vedere modul de operare elaborat al autorilor şi complicilor, iar pe de altă parte de necesitatea limitării consecinţelor juridice ale actelor ilegale comise de inculpaţi şi învinuiţi – cu precădere asupra circuitului civil al bunurilor – şi a consecinţelor patrimoniale păguboase pe care le-ar fi suferit adevăratul titular al dreptului de proprietate.

În data de 29 mai 2009, investigatorul sub acoperire C.A., a fost prezentat autorilor faptelor penale ca un posibil cumpărător, împrejurare în care aceştia s-au întâlnit de două ori (restaurantul D.T. şi R.), au negociat preţul imobilului, inclusiv prin telefon, au stabilit suma de aprox. 300.000 euro şi au prezentat investigatorului sub acoperire terenul din str. R. ca fiind obiectul tranzacţiei – aspecte susţinute şi de interceptarea audio-video în mediu ambiental, dar şi de convorbirile telefonice purtate de inculpaţi.

La prezentarea imobilului oferit spre vânzare, alături de inculpaţii M.A., G.V.R., au participat şi inculpaţii S.M., I.C. şi C.E., probele administrate în cauză au dovedit rezoluţia infracţională comună (însoţesc de fiecare dată pe ceilalţi inculpaţii, îi sprijină pe aceştia în realizarea activităţilor ilicite prin asigurarea pazei zonei în care se află, prin asigurarea transportului, acordă sprijin bănesc, etc.). În acest sens inculpaţii au fost supravegheaţi operativ la întâlnirile cu investigatorul sub acoperire, efectuându-se şi activităţi privind interceptări în mediu ambiental şi a convorbirilor şi comunicărilor telefonice.

În vederea realizării cât mai grabnice a scopului propus, autorii au încercat înstrăinarea imobilului în cauză şi printr-o a doua modalitate: cetăţeanul arab, la solicitarea inculpaţilor şi având asupra sa documentul de proprietate, precum şi actul de identitate falsificat, s-a prezentat la B.N.P. M.S., unde s-a întocmit procură notarială nr. 1843 din 02 iunie 2009, prin care a fost împuternicit martorul B.D. să dispună de terenul respectiv.

Martorul B.D. a solicitat firmei SC P.P. SRL evaluarea imobilului, menţionând că această evaluare a fost necesară firmei SC B.C.M. SRL, care a fost reprezentată de administratorul D.A., în vederea obţinerii unei linii de credit la Banca I.R., sucursala Unirii, raportul de evaluare fiind trimis acestei unităţi bancare.

La data de 09 iunie 2009, orele 15:31:49, între inculpatul M.A. şi martorul B.D. a fost interceptată şi înregistrată o convorbire telefonică, privind înstrăinarea imobilului din str. R. şi modificarea primei procuri notariale obţinute în favoarea martorului B.D. în mod fraudulos.

Inculpatul M.A. a declarat faptul că, în luna ianuarie 2009, a primit de la inculpatul G.V. copiile actelor de proprietate ale terenului din str. R., acesta spunându-i că terenul a fost părăsit şi poate fi vândut.

În acest scop, inculpatul M.A. a scanat copiile actelor de proprietate, cadastrul şi intabularea, după care le-a imprimat şi i le-a dat inculpatului G.V., care a aplicat pe acestea ştampilele notariale şi timbrul sec, în timp ce învinuitul T.A.A. s-a ocupat de falsificarea semnăturilor părţilor contractante.

După întocmirea acestor acte de proprietate, cărora le-au asigurat şi aparenţa de autenticitate, inculpaţii au încercat înstrăinarea terenului prin două modalităţi: prin vânzarea terenului, de către falsul proprietar, către un terţ sau prin încheierea unei procuri notariale autentice în favoarea martorului B.D., au primit în schimb de la acesta suma de 60.000 euro.

Inculpatul M.A. a declarat că, la solicitarea inculpatului G.V., inculpatul S.M. cu ajutorul inculpatului R.H.H., a identificat şi a adus în faţa notarului un cetăţean arab, care l-a substituit pe adevăratul proprietar al terenului, F.W.

Astfel, la B.N.P. M.S. a întocmit o procură, prin care inculpatul D.B. a fost mandatat să instituie o garanţie reală asupra acelui imobil.

Cu această procură, inculpatul D.B. s-a deplasat la o unitate bancară din zona Unirii, unde i s-a comunicat că procura trebuie modificată, în sensul sporirii puterilor mandatarului, situaţie în care martorul B.D. i-a solicitat inculpatului M.A. modificarea procurii iniţiale, fapt care nu s-a mai realizat întrucât cetăţeanul arab – falsul proprietar - nu a mai fost găsit, cu toate insistenţele inculpatului R.H.H.

De asemenea, din declaraţiile inculpatului M.A. a rezultat că, în paralel, s-a încercat vânzarea imobilului către un potenţial cumpărător, pe nume C.A., la aceasta tentativă de înstrăinare participând, sub diferite modalităţi şi inculpaţii G.V., S.M., I.C. şi C.E.

Declaraţiile sale s-au coroborat cu acelea ale martorului M.D., ale investigatorului sub acoperire, ale inculpatului S.M., dar şi cu interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice, care au evidenţiat participarea tuturor inculpaţilor la tentativa de înstrăinare a imobilului, desfăşurând fiecare activităţi specifice autoratului ori complicităţii la infracţiunea de tentativă de înşelăciune:

Din declaraţiile inculpatului S.M. a rezultat faptul că în primăvara anului 2009, inculpatul G.V. i-a comunicat că are actele de proprietate ale terenului din str. R., falsificate şi i-a cerut să îl sprijine în intenţia vânzării frauduloase prin găsirea unui cetăţean arab care să fi fost de acord, în schimbul unei sume de bani, să îl substituie pe adevăratul proprietar al terenului, care era tot arab şi se numea F.W.

Fiind de acord cu săvârşirea faptei penale, inculpatul S.M. a luat legătura cu inculpatul R.H.H., care a avut mai multe cunoştinţe în rândul cetăţenilor arabi din Bucureşti, acesta găsind şi aducând, de asemenea în schimbul unui comision, un cetăţean arab, mai în vârstă, care, în faţa notarului public, a susţinut că se numeşte F.W., încheindu-se o procură la un notariat de pe Bld. D.C.

Tot inculpatul G.V. i-a făcut cunoştinţă cu ceilalţi inculpaţi: M.A., I.C. şi C.E.

Împreună cu aceştia a încercat vânzarea imobilului către un cumpărător prezentat de martorul M.D., la începutul lunii iunie 2009, în acest scop existând două întâlniri cu acesta.

Pentru sprijinul acordat, inculpatul S.M. a urmat să primească de la inculpatul G.V. suma de 30.000 euro.

Cu ocazia audierii, inculpatul R.H.H. a precizat că inculpatul S.M. i-a cerut să aducă un cetăţean arab, pentru a-l substitui pe proprietarul unui teren din Bucureşti, care era tot de origine arabă, el urmând să primească în schimb suma de 5.000 euro.

În urma solicitării, inculpatul R.H.H. a prezentat celorlalţi inculpaţi un cetăţean arab pe nume N., care a purtat discuţii atât cu inculpatul S.M. cât şi cu inculpatul G.V. şi a acceptat să se substituie adevăratului proprietar al terenului pentru a face o procură prin care mandata pe unul dintre inculpaţi să vândă imobilul proprietatea părţii vătămate F.W.

În depoziţiile sale, învinuitul T.A.A. a declarat că inculpatul M.A., i-a cerut să contrafacă mai multe semnături, pe mai multe contracte de vânzare-cumpărare, printre acestea numărându-se şi actul falsificat al terenului din str. Bucureşti, str. R.

Din declaraţia inculpatului C.A.M. a rezultat că l-a cunoscut pe martorul B.D., având cunoştinţă despre mai multe activităţi infracţionale comise de acesta.

Astfel, inculpatul a arătat că inculpatul B.D., cunoscând că actele de proprietate ale unui alt imobil, situat în Bucureşti, str. S. au fost false, a acceptat să depună documentele respective la o bancă, în vederea obţinerii unui credit ipotecar, însă tranzacţia nu s-a mai realizat întrucât nu s-a mai înţeles cu inculpatul M.A. cu privire la suma ce trebuia împărţită în urma obţinerii creditului.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, declarând că având de la inculpatul M.A. actul de proprietate falsificat al imobilului din str. R. şi o procură notarială, prin care a fost împuternicit de către falsul proprietar să efectueze acte de dispoziţie şi administrare, s-a prezentat împreună cu inculpatul G.V.R. la D.I.T.L., sector 1, unde a solicitat şi obţinut un certificat fiscal, pe care i l-a înmânat inculpatului G.V.R.

Cu ocazia audierii inculpatul I.C. a recunoscut că l-a prezentat pe martorul M.D. inculpatului G.V.R., care oferea spre vânzare terenul din str. R., precum şi faptul că i-a însoţit pe ceilalţi inculpaţi în momentul în care s-a încercat înstrăinarea terenului în cauză către investigatorul sub acoperire.

Inculpaţii G.V.R., C.E. nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la adresa lui B.D. din Bucureşti, Al. N. au fost găsite copii după contractul de vânzare-cumpărare falsificat al terenului din str. R., copii certificat de urbanism şi fişa bunului imobil al aceluiaşi teren precum şi copii ale unor acte ale firmei B.C.M. S.R.L cu toate că martorul B.D. declarase că toate documentele privind imobilul din str. R. le restituise lui M.A.

La percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatul M.A. organele de cercetare penală au descoperit şi ridicat o ştampilă notarială falsă, un aparat de imprimat timbru notarial sec, mai multe documente privind proprietăţi situate pe raza Mun. Bucureşti şi jud. Ilfov, corpuri delicte care nu au legătură cu prezenta cauză, fiind disjunse şi declinate în favoarea unei alte unităţi de parchet, competentă material.

Prin urmare, declaraţiile martorului denunţător M.D., din care au rezultat că în cursul lunii decembrie 2008 a fost contactat de inculpatul I.C. şi C.E., persoane pe care le cunoştea de mai multă vreme, aceştia propunându-i vânzarea unui imobil al martorului, către numitul C.I., urmând ca preţul, respectiv 4.500 euro să fi fost achitat de către inculpatul C.E., întrucât acesta a avut o datorie faţă de C.I. au fost susţinute de probele ce au fost analizate în continuare.

După realizarea tranzacţiei, martorul a primit numai suma de 2.000 euro.

În cursul lunii februarie 2009, acelaşi inculpat C.E. i-a solicitat martorului, având în vedere că acesta desfăşura activităţi imobiliare, să găsească un teren pentru acelaşi cumpărător, urmând să primească un comision pentru intermedierea realizată.

În aceste împrejurări martorul a fost împuternicit de numita S.M. să vândă un imobil al acesteia, contra sumei de 54.000 euro, tranzacţia realizându-se în favoarea numitului C.I., dar, din nou, martorul nu a primit suma de bani cuvenită.

Deplasându-se de mai multe ori la locuinţele inculpaţilor I.C. şi C.E., încercând să-i determine pe aceştia să-i plătească sumele datorate, martorul a fost solicitat de cei doi inculpaţi să-i conducă cu autoturismul său, în diverse locaţii.

Astfel, auzind discuţiile purtate de inculpaţi, martorul a concluzionat că aceştia pregătesc comiterea unei fapte penale, respectiv vânzarea unui imobil situat în Bucureşti, folosind acte false şi substituindu-l pe adevăratul proprietar.

Aspectele luate la cunoştinţă au fost relatate de către martor organelor de poliţie şi instanţei de judecată, precizând şi faptul că cei doi inculpaţi erau în posesia contractului de vânzare-cumpărare au avut ca obiect acel teren, dar şi a unei cărţi de identitate, false, pe numele adevăratului proprietar.

La solicitarea celor doi inculpaţi, martorul i-a condus şi la un birou notarial din localitatea C., unde, în data de 04 mai 2009 cei doi inculpaţi s-au deplasat fiind însoţiţi de inculpatul S.M., precum şi de o persoană de sex feminin, rămasă neidentificată, însă cu privire la care organele de poliţie au stabilit că, de comun acord cu inculpaţii, a substituit-o pe proprietara imobilului din str. S., utilizând un act de identitate cu datele reale ale numitei S.

Falsa proprietară a terenului, în această împrejurare, a semnat o procură notarială, prin care îl împuternicea pe învinuitul R.V.A. să înstrăineze imobilul din S.

Toate aceste aspecte au fost aduse la cunoştinţa organelor de poliţie de către martorul denunţător în data de 06 mai 2009, totodată acesta probând susţinerile sale cu fotocopii de pe actul de identitate falsificat precum şi de pe contractul de vânzare-cumpărare a terenului.

În cursul lunii mai 2009, inculpatul I.C. l-a întrebat pe martorul M.D. dacă a ştiut vreun cumpărător pentru un teren situat în cartierul C.

În ziua următoare, discuţiile referitoare la acest teren s-au purtat în prezenţa inculpaţilor C.E., I.C. şi G.V., martorul aflând că a fost vorba despre imobilul din str. R.

M.D. a apelat la o altă cunoştinţă pe nume „M.", acesta a avut o agenţie imobiliară, însă tranzacţionarea terenului nu s-a realizat prin intermediul acestuia.

La sfârşitul lunii mai 2009, martorul M.D. s-a întâlnit la o terasă în zona Piaţa Alba Iulia cu inculpaţii G.V., M.A. şi S.M., ocazie cu care inculpatul M.A. i-a precizat că el, împreună cu G.V., s-au ocupat de tranzacţionarea acestui teren.

Ulterior, de la organele de poliţie, martorul a aflat că şi acest teren a urmat să fie tranzacţionat, iar în cauză, în calitate de cumpărător al bunului, a urmat să fie introdus un investigator sub acoperire.

Fără a participa efectiv la vreuna dintre activităţile infracţionale, martorul a luat la cunoştinţă numeroase împrejurări privindu-i pe inculpaţi, pe care, de asemenea, le-a adus la cunoştinţa organelor de urmărire penală.

Astfel, martorul a ştiut că investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul M.A., la restaurantul „D.T.", pentru a discuta despre terenul în litigiu, în timp ce inculpaţii G.V. şi S.M. au rămas afară, în apropierea restaurantului.

Cu această ocazie, inculpatul M.A. a susţinut că este reprezentantul proprietarului, l-a condus pe investigatorul sub acoperire la teren şi a negociat cu acesta preţul imobilului.

Toate aceste activităţi s-au desfăşurat sub supravegherea inculpaţilor G.V. şi S.M., pe care martorul i-a întâlnit ulterior la o benzinărie, unde a luat la cunoştinţă activităţile infracţionale, precum şi suspiciunile inculpatului M.A. cu privire la persoana numitului C.A., inculpatul emiţând ipoteza că acesta ar putea fi poliţist.

De la inculpatul G.V. martorul a auzit că adevăratul proprietar al imobilului din str. R. este de origine arabă, iar în momentul prezentării la notariat „ei" urmau să aducă un alt arab, cu un act de identitate fals, care să-l substituie pe proprietar şi să vândă terenul.

De asemenea, martorul i-a văzut pe inculpaţii G.V. şi M.A. întâlnindu-se cu un cetăţean de origine arabă, rămas neidentificat, cel care trebuia să-l substituie pe adevăratul proprietar al imobilului, inculpatul M.A. deplasându-se cu acesta la notariat în vederea întocmirii procurii.

După primul eşec al încheierii tranzacţiei, la iniţiativa inculpatului G.V. a fost contactat din nou investigatorul sub acoperire, acestuia transmiţându-i-se faptul că proprietarul s-a răzgândit şi vrea să vândă terenul, dar inculpaţii nu au mai reuşit să-l găsească pe cetăţeanul arab, rămas neidentificat, care a avut rolul de a-l substitui pe adevăratul proprietar.

Totodată martorul a precizat că inculpatul I.C. a utilizat numărul de telefon xxx, iar inculpatul C.E., numărul de telefon xxx.

Martorul a fost de acord să-i fie interceptate şi înregistrate convorbirile şi comunicările telefonice care au avut legătură cu obiectul prezentei cauze.

Prin procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere din 12 mai 2009, însoţit de planşa foto, martorul M.D. l-a recunoscut pe inculpatul G.V. ca fiind unul dintre participanţii la săvârşirea faptelor penale denunţate.

De asemenea, prin procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere din 12 mai 2009, însoţite de planşe foto, martorul M.D. i-a recunoscut pe inculpaţii C.E., M.A. şi I.C. ca fiind persoanele participante la săvârşirea faptelor penale denunţate.

Totodată, acest martor a predat dovada din 29 iunie 2009 de primire a unui contract de vânzare-cumpărare aparent original, din care a rezultat că partea vătămată F.W. a fost proprietarul terenului din str. R., dobândindu-l de la A.A. şi A.R.

Comparând acest act cu cel prezentat de adevăratul proprietar s-a constatat că acesta a fost contrafăcut, sens în care a declarat şi partea vătămată F.W.

Dovada de predare–primire din 29 iunie 2009, din care a rezultat că organele de poliţie au primit de la martorul M.D. un contract de vânzare-cumpărare între D.D. şi P.C. pe de o parte şi D.V. pe de altă parte, un act adiţional la acest contract, un act de dezmembrare-lotizare a terenului ce a constituit obiectul contractului de vânzare-cumpărare; certificat de urbanism; planuri cadastrale; încheieri notariale; titluri de proprietate pe numele D.V., alte înscrisuri referitoare la imobilul din str. R., documente dobândite de martor de la inculpatul C.E., care i-a cerut să găsească un cumpărător pentru acest teren.

Mijloacele de probă analizate mai sus, s-au coroborat şi cu documentele originale sau în fotocopie privind imobilul din Bucureşti, str. R., ridicate de la B.N.P. M.Ş. şi A.Ş., cu declaraţiile părţii vătămate F.W. din care a rezultat că este proprietarul imobilului din str. R., pe care l-a dobândit în data de 06 noiembrie 2002, de la numiţii A.A. şi A.R.

Partea vătămată a precizat că nu a intenţionat niciodată să înstrăineze acest imobil, a deţinut toate exemplarele originale ale contractului de vânzare-cumpărare, nu a cunoscut nici o persoană care se numeşte R.H.H. sau N., însă l-a cunoscut pe numitul F.M., cu privire la care ştie că este decedat.

Tribunalul a constatat că actele de identitate ale numitului F.M., au fost găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare, la locuinţa inculpatului G.V.

I-a fost prezentat contractul de vânzare-cumpărare, întocmit în fals prin contrafacerea scrierii şi subscrierii, act prin care partea vătămată a dobândit terenul din R., F.W. a declarat că scrisul şi semnătura pretins emise de el, nu i-au aparţinut; semnăturile vânzătorilor (A.A. şi A.R.) nu au coincis cu cele din contractul original, după cum înscrisul fals a conţinut şi numeroase greşeli de ortografie.

Din procesul-verbal de consemnare a declaraţiilor investigatorului sub acoperire C.A. a rezultat că, în data de 29 mai 2009, a luat legătura cu inculpatul M.A., acesta s-a prezentat ca fiind reprezentantul proprietarului terenului din str. R., având o împuternicire în acest sens, obiectul mandatului a fost înstrăinarea acestui teren.

Investigatorul sub acoperire a solicitat inculpatului vizionarea terenului, M.A. fiind de acord şi conducându-l pe investigator la imobilul în litigiu.

Pe parcursul deplasării, investigatorul sub acoperire C.A. a observat că sunt urmăriţi de un autoturism marca Suzuki, în care s-a aflat inculpatul G.V.R.

În data de 01 iunie 2009, investigatorul sub acoperire a purtat discuţii telefonice cu inculpatul M.A., negociind preţul imobilului, convenind asupra sumei de 420 euro/m.p.

În ziua următoare, 02 iunie 2009, investigatorul sub acoperire a fost contactat telefonic de inculpatul M.A., acesta i-a cerut să se întâlnească, în zona restaurantului „R.", acesta a urmat să se deplaseze la un notar public şi să perfecteze actele vânzării terenului.

Ajungând în faţa biroului notarial, inculpatul M.A. nu a mai oprit autoturismul pe care l-a condus, deplasându-se într-o direcţie necunoscută, însă l-a contactat telefonic pe investigatorul sub acoperire, comunicându-i că „arabul s-a răzgândit şi nu mai vrea să facă vânzarea".

În data de 24 iunie 2009, de pe telefonul martorului M.D., investigatorul sub acoperire a fost contactat de inculpatul G.V.R., care i-a precizat că au fost nişte neînţelegeri, iar proprietarul terenului a dorit în continuare înstrăinarea acestuia.

Depoziţia investigatorului sub acoperire a fost susţinută de procesul-verbal de redare a discuţiei purtate în mediu ambiental, în data de 29 mai 2009, între investigatorul sub acoperire C.A. şi inculpatul M.A., interceptare care s-au coroborat cu declaraţiile investigatorului sub acoperire, declaraţiile inculpatului M.A., precum şi ale martorului M.D.; suportul optic marca TDK, purtând menţiunile „ambiental" şi 1274/P/2009, conţinând imaginile interceptate şi înregistrate la data de 29 mai 2009, cu ocazia întâlnirii de la restaurantul „D.T."; proces–verbal de supraveghere operativă, din 29 mai 2009, din care rezultă că investigatorul sub acoperire C.A. s-a deplasat la întâlnirea avută cu inculpaţii însoţit fiind de mai mulţi ofiţeri din cadrul D.G.P.M.B. – Serviciul de Investigaţii Criminale.

În aceste împrejurări, la faţa locului, în strânsă legătură cu activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul M.A. au fost observaţi inculpaţii G.V.R., S.M., dar şi alte persoane rămase neidentificate aşa cum a rezultat din: procesul-verbal de supraveghere operativă, din 02 iunie 2009, în care ofiţerii din cadrul D.G.P.M.B. – S.I.C. l-au însoţit pe investigatorul sub acoperire C.A. în zona restaurantului „R.", unde acesta avea să se întâlnească cu inculpatul M.A., în vederea deplasării la notariatul public şi întocmirii actelor de vânzare-cumpărare, frauduloasă, cu privire la imobilul din str. R. observând pe inculpaţii M.A., G.V.R., I.C. şi S.M. care nu au mai oprit în faţa notarialului pentru întâlnirea programată; suportul optic marca TDK, purtând menţiunile „supraveghere operativă" şi 1274/P/2009, conţinând cele două activităţi desfăşurate de ofiţerii din cadrul DGPMB – S.I.C. în zilele de 29 mai 2009 şi 02 iunie 2009; declaraţia martorului M.I.A., angajat al unei societăţi de evaluare a imobilelor, din care rezultă că în data de 03 iunie 2009 a primit o solicitare telefonică pentru evaluarea imobilului din str. R., persoana solicitantă recomandându-se „D.", identificat ulterior, în persoana inculpatului B.D. Această persoană i-a precizat martorului că beneficiarul evaluării va fi SC B.C.M. SRL.

Martorul a precizat că a fost singur la adresa indicată în vederea efectuării evaluării, la faţa locului întâlnind un grup de persoane necunoscute care l-au interpelat împreună cu activitatea pe care o desfăşura. Precizând scopul sosirii sale, martorul a fost invitat de unul dintre aceşti indivizi, pe terenul în cauză, acesta deschizând sistemul de asigurare al porţii de acces.

Referitor la copiile actelor de proprietate şi cadastru ale terenului, martorul a precizat că le-a primit prin fax, iar evaluarea a fost solicitată în vederea contractării unui credit ipotecar la Banca I.R. Martorul a precizat că pentru acelaşi beneficiar SC B.C.M. SRL a mai efectuat o evaluare în cursul lunii aprilie 2009 pentru terenul din Dâmboviţa.

De această dată martorul s-a întâlnit cu martorul B.D., care i-a prezentat terenul supus evaluării şi a precizat că a intenţionat să cumpere acel imobil prin credit ipotecar.

Din procesul-verbal pentru recunoaştere din 23 septembrie 2009 a rezultat că martorul M.I.A. l-a recunoscut pe martorul B.D. ca fiind persoana care a solicitat evaluarea terenurilor în litigiu iar declaraţia acestuia a fost confirmată de raportul de evaluare, în original, întocmit de SC R.P. SRL cu privire la imobilul din str. R. (valoarea pe piaţa proprietăţii fiind stabilită la suma de 400.000 euro).

Relevante au fost şi declaraţiile martorei de profesie notar public C.R.M., martor care şi-a desfăşurat activitatea la un birou notarial din Crevedia, depoziţii din care a rezultat că în faţa acestui notar s-au prezentat, în repetate rânduri, mai multe persoane care au solicitat întocmirea ori legalizarea de documente referitoare la imobilele din Bucureşti, str. S., str. D. şi str. R.

În aceste împrejurări, martora a arătat că pentru imobilul din str. S. s-a prezentat o persoană de sex feminin, care, potrivit actelor de identitate prezentate, s-a numit S.I., aceasta a solicitat întocmirea unei procuri notariale, prin care nepotul său, învinuitul R.V.A., a fost mandatat să se ocupe de vânzarea sau ipotecarea acestui imobil.

Referitor la aceste două persoane, martora nu a avut nici o suspiciune, semnalmentele acestora corespunzând fotografiilor aplicate pe actele de identitate prezentate, fapt pentru care a întocmit procura notarială solicitată.

După câteva zile de la acest eveniment, în faţa notarului s-au prezentat martorul M.D. şi o persoană rămasă neidentificată, în timp ce restul grupului a rămas în curtea notariatului.

Cu această ocazie notarul public a primit o fotocopie a unui contract de vânzare-cumpărare privind terenul din str. D., fotocopii de pe actele de identitate ale proprietarilor C.G. şi C.M., precum şi de pe carte de identitate a martorului B.D., în favoarea acestei din urmă persoane trebuind a fi întocmită o procură prin care a fost mandatat să vândă ori să ipotecheze acest teren.

Notarul public a solicitat prezenţa proprietarilor terenului, aceştia urmând să aibă asupra lor actele originale ale imobilului, situaţie în care actul notarial nu a mai fost realizat.

Cu privire la persoanele care aşteptau în curtea imobilului, martora a precizat că acestea erau de etnie rromă, erau îmbrăcaţi sport, aveau un aspect neîngrijit şi s-au deplasat cu mai multe autoturisme, a căror marcă nu a reţinut-o.

La scurt timp, martorul M.D. a reapărut în curtea notariatului, însoţit de mai multe persoane necunoscute, de această dată notarului public fiindu-i remise fotocopii de pe actele de proprietate ale imobilului din str. R., cu precizarea că s-a intenţionat realizarea unei vânzări.

Şi de această dată martora le-a precizat persoanelor prezente că pentru înstrăinarea imobilului a trebuit să se înfăţişeze proprietarul terenului, având asupra sa actele originale şi a trebuit să semneze o cerere pentru obţinerea extrasului de carte funciară.

Nici de această dată tranzacţia nu s-a realizat.

Depoziţia martorei C.R.M. a susţinut restul probelor administrate în cauză a fost relevat în aceste împrejurări scopul acţiunilor desfăşurate de inculpaţi privind tehnoredactarea unui înscris, căruia să îi dea aparenţă de autenticitate şi pe care să îl prezinte apoi notarului ca fiind titlul de proprietate asupra imobilului; găsirea unui cetăţean de origine arabă care să-l substituie pe adevăratul proprietar din str. R.; săvârşirea de către inculpatul C.A. a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prin care s-a urmărit dobândirea certificatului fiscal şi a extrasului de carte funciară.

Declaraţiile martorei B.A., angajată a B.N.P. C.R.M., din care a rezultat că în data de 04 mai 2009 l-a văzut pe martorul M.D. însoţit de o persoană de sex feminin care s-a prezentat a fi S.I., precum şi de un bărbat, aceştia din urmă au solicitat întocmirea unei procuri notariale prin care mandatarul era împuternicit să vândă ori să ipotecheze imobilul din Bucureşti, str.S.

Martora a precizat că îl cunoaşte pe M.D. întrucât a fost un client mai vechi al acestui birou notarial.

După verificarea documentelor prezentate notarul public a redactat procură solicitată, iar persoanele prezente au semnat în calitate de mandant şi mandatar.

Procesul-verbal de constatare, din data de 08 mai 2009, din care rezultă că martora C.R.M., notar public, a contactat telefonic organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. – S.I.C., aducându-le acestora la cunoştinţă faptul că, în aceiaşi zi, la notariat s-au prezentat mai multe persoane care au depus numeroase documente, solicitând emiterea de procuri pentru trei imobile situate pe raza municipiului Bucureşti, documente care au trezit suspiciuni notarului public.

În aceste împrejurări, prin fax, notarul public a transmis organelor de poliţie 5 file privind imobilul din str. D.; 8 file privind imobilul din str. C.V. şi 20 file privind imobilul din str. R.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 282033 din 10 august 2009, având ca obiect 2 contracte de vânzare-cumpărare, ambele încheiate între aceleaşi părţi şi privind acelaşi bun, respectiv imobilului din str. R., s-a stabilit că semnăturile de la rubricile vânzător şi cumpărător de pe contractul de vânzare-cumpărare, aparent original, autentificat prin încheierea 2130 din 06 noiembrie 2002 nu au fost efectuate de aceleaşi persoane care au semnat în actul original.

Specialiştii criminalişti nu au putut stabili dacă semnăturile contrafăcute au fost executate de inculpatul G.V.R.

Tribunalul a avut în vedere şi următoarele mijloace de probă: proces-verbal de percheziţie domiciliară din data de 30 iunie 2009, efectuată la locuinţa inculpatului G.V.R., ocazie cu care a fost găsit şi ridicat un permis de şedere pe numele F.M.; adresa nr. 12274/2009 din 07 octombrie 2009, din care a rezultat că numitul F.M. este decedat; proces-verbal de percheziţie domiciliară din data de 30 iunie 2009, privind activităţile efectuate la locuinţa inculpatului C.E., domiciliu din care au fost ridicate o sabie şi un cuţit, corpuri depuse ulterior la camera de corpuri delicte; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 03 august 2009, din care rezultă că inculpatul M.A. l-a indicat pe inculpatul B.D. ca fiind persoana în favoarea căreia s-au încheiat procurile notariale necesare valorificării imobilelor din str. R., S. şi D.; planşa foto; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 03 august 2009, din care a rezultat că inculpatul M.A. l-a indicat pe învinuitul T.A.A. ca fiind persoana care a falsificat semnăturile de pe actul de proprietate al imobilului situat în str. R.; planşa foto; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 28 iulie 2009, din care a rezultat că inculpatul M.A. l-a indicat pe inculpatul R.H.H., ca fiind persoana care i-a ajutat pe inculpaţi prin aducerea autorului necunoscut, de origine arabă, care l-a substituit pe adevăratul proprietar al terenului din str. R.; planşa foto; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 14 septembrie 2009, din care a rezultat că inculpatul M.A. l-a indicat pe inculpatul S.M. ca fiind persoana care, împreună cu inculpatul R.H.H. s-a preocupat de identificarea unui cetăţean arab care să se prezinte în faţa notarului, substituindu-l pe adevăratul proprietar; planşa foto; proces-verbal de percheziţie domiciliară din data de 20 iulie 2009, la locuinţa inculpatului M.A., din care a rezultat că au fost ridicate: o ştampilă cu inscripţia „notar public I.G., Afumaţi–Ilfov; un aparat de imprimat timbru sec cu inscripţia „Bucureşti, România I.G."; numeroase încheieri notariale, contracte de vânzare-cumpărare, extrase de carte funciară, fără a avea legătură cu prezenta cauză; planşa fotografică cu aspecte fixate la data de 13 august 2009 cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului M.A.; dovadă de restituire către I.A.F. a bunurilor ridicate de la percheziţie, care nu au legătură cu cauza; proces-verbal din 24 august 2009 de efectuare a unei percheziţii informatice asupra mediilor de stocare şi sistemelor informatice găsite în locuinţa inculpatului M.A., constatările neprezentând interes pentru cauză; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 29 septembrie 2009, din care a rezultat că inculpatul C.A.M. l-a indicat pe martorul B.D. ca fiind persoana care, a acceptat să vândă sau să ipotecheze mai multe imobile, în baza unor procuri despre care ştia că nu au provenit de la adevăratul proprietar; planşa foto; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 29 septembrie 2009, din care rezultă că inculpatul C.A.M. l-a indicat pe inculpatul M.A. ca fiind persoana care, a falsificat actele de proprietate ale mai multor imobile şi a întocmit procuri notariale false, cu scopul de a vinde sau ipoteca acele imobile; planşa foto; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 29 septembrie 2009, din care rezultă că inculpatul C.A.M. l-a indicat pe inculpatul G.V.R. ca fiind persoana care, l-a însoţit la Administraţia Financiară a sectorului 1 unde învinuitul a solicitat şi obţinut, pe nedrept un certificat fiscal cu privire la imobilul din str. R., certificat pe care l-a înmânat apoi inculpatului; planşa foto; raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 287426 din 29 octombrie 2009, având ca obiect cererea de eliberare a unui certificat de atestare fiscală privind imobilul din str. R., concluziile fiind că scrisul ce completează rubricile acestei cereri a fost executat de inculpatul C.A.M.; proces-verbal din 14 octombrie 2009, privind ridicare de probe de scris de la inculpatul C.A.M.; set de acte transmis de Direcţia Generală de Taxe şi Impozite sector 1 cu privire la terenul din str. R., între acestea regăsindu-se două documente false respectiv cererea completată de inculpatul C.A.M., din data de 25 mai 2009, precum şi procura specială autentificată sub nr. 124 din 16 februarie 2009 la B.N.P. V.M., prin care partea vătămată F.W. l-a împuternicit pe inculpatul C.A.M. ca, pentru el sau în numele său să vândă sau să ipotecheze imobilul din str. R.; adresa Societăţii Civile de Notari Publici „V. şi A.", nr. 1057 din 28 octombrie 2009, din care rezultă că numărul de autentificare menţionat pe procura falsă, respectiv 124 aparţine în fapt unui contract de mandat, încheiat la data de 09 februarie 2009, între părţile B.D.I. şi B.A.M.; proces-verbal de percheziţie domiciliară din data de 30 iunie 2009, la locuinţa inculpatul C.A.M., ocazie cu care au fost ridicate mai multe înscrisuri, cărţi de identitate, carduri, cărţi de vizită care nu au legătură cu prezenta cauză, dar care împreună cu corpurile delicte ridicate din locuinţa inculpatului M.A. au fost trimise Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 30 iunie 2009 din care a rezultat că martorul B.D. l-a recunoscut şi indicat pe inculpatul M.A. ca fiind persoana care i-a cerut să vândă mai multe terenuri din Bucureşti, inclusiv cel din str. R. şi planşa foto; proces-verbal de percheziţie domiciliară din data de 30 iunie 2009, la locuinţa martorului B.D., ocazie cu care au fost ridicate mai multe fotocopii ale unor cărţi de identitate şi procuri notariale; dovada din data de 30 iulie 2009 de restituire către martorului B.D. a bunurilor care nu au legătură cu dosarul cauzei; proces-verbal de percheziţie domiciliară din data de 01 octombrie 2009, la locuinţa martorului B.D., ocazie cu care au fost ridicate mai multe înscrisuri privind imobilul din str. R.; declaraţiile martorului D.A. din care a rezultat că evaluarea imobilelor în litigiu a fost solicitată de martorul B.D.; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de detecţie psihologică a comportamentului simulat, nr. 287805 din 16 noiembrie 2009, din care a rezultat că martorul D.A., întrebat fiind despre activitatea infracţională a martorului B.D. a dat răspunsuri în care s-au evidenţiat modificări semnificative ce pot fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat; declaraţiile martorului C.S.G. cu privire la instituirea unei garanţii imobiliare asupra imobilelor din Bucureşti str. R. şi D.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 22 octombrie 2009, din care a rezultat că inculpatul S.M. l-a recunoscut şi indicat pe inculpatul I.C. ca fiind persoana care împreună cu ceilalţi inculpaţi cercetaţi în dosar, utilizând documente false, au încercat vânzarea imobilului din str. R.; planşa foto; proces-verbal de percheziţie domiciliară din data de 01 octombrie 2009, la locuinţa inculpatului S.M.; fotocopie de pe permisul de şedere al inculpatului R.H.H.; proces-verbal de efectuare a unei percheziţii domiciliare, din 01 octombrie 2009, la locuinţa inculpatului R.H.H., ocazie cu care au fost ridicate mai multe corpuri delicte, care nu au avut legătură cu prezenta cauză însă sunt necesare soluţionării unui alt dosar penal înregistrat pe rolul D.I.I.C.O.T.; procesul-verbal de depistare a inculpatului R.H.H., din 28 iulie 2009, ocazie cu care, efectuându-se percheziţie corporală şi a autoturismului cu care inculpatul s-a deplasat, au fost descoperite alte înscrisuri care au prezentat interes pentru organele judiciare; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 06 octombrie 2009, din care a rezultat că inculpatul R.H.H. l-a recunoscut pe inculpatul G.V.R. ca fiind persoana care l-a însoţit pe inc. S.M. la discuţiile purtate, precum şi la prezentarea cetăţeanului de naţionalitate arabă, care l-a substituit pe adevăratul proprietar din str. R. şi planşa foto; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 06 octombrie 2009, din care a rezultat că inculpatul R.H.H. l-a recunoscut pe inculpatul S.M. ca fiind persoana care i-a cerut să găsească un cetăţean de naţionalitate arabă, care să-l substituite pe adevăratul proprietar din str. R. şi planşa foto; proces-verbal din data de 03 noiembrie 2009 privind ridicarea de probe de scris de la învinuitul T.A.A.; raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 287835 din 09 noiembrie 2009, care a concluzionat că nu se poate stabili dacă semnăturile executate pe contractul de vânzare-cumpărare nr. 2130 din 06 noiembrie 2002, aparent autentic, au fost realizate de martorul T.A.A.; proces-verbal de percheziţie domiciliară din 02 octombrie 2009 la locuinţa martorului T.A.A.; precum şi declaraţiile inculpaţilor M.A., S.M., I.C., R.H., C.A.M., G.V.R., C.E.

Referitor la imobilul situat în Bucureşti, str. S., Tribunalul a constatat că la începutul anului 2009, inculpaţii C.E. şi G.V. s-au preocupat şi de falsificarea cărţii de identitate a părţii vătămate S.I. şi a actelor de proprietate ale acesteia, astfel încât au prezentat în faţa notarului public C.R.M. o persoană de sex feminin, care a pretins că se numeşte S.I. şi a solicitat în aceste condiţii încheierea unei procuri notariale, prin care falsul proprietar l-a împuternicit pe învinuitul R.V.A. să vândă imobilul din str. S., valoarea prejudiciului urmărit fiind de aproximativ 328.000 RON.

Aceste aspecte au fost sesizate organelor de urmărire penală de către martorul M.D.

Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că activitatea infracţională a inculpaţilor şi învinuiţilor din prezenta cauză a debutat, cel puţin cu privire la imobilul din str. S. încă din cursul anului 2008.

Astfel, de la B.N.P. C.I.A., au fost ridicate şi depuse la dosar următoarele: procură autentificată sub nr. 2373 din 14 octombrie 2008 la B.N.P. C.I.A. prin care falsa proprietară a imobilului îl împuternicea pe învinuitul R.V.A. să vândă terenul de la adresa menţionată anterior; cererea formulată de autoarea neidentificată, care a substituit-o pe partea vătămată S.I. prin care a solicitat autentificarea procurii.

Cu privire la activitatea infracţională desfăşurată în cursul anului 2009, în urma verificărilor efectuate a fost identificat biroul notarului public C.R.M. situat în com. C., jud. Dâmboviţa, constatându-se veridicitatea celor sesizate de martorul M.D.

Cu aceeaşi ocazie, s-a constatat că inculpaţii depuseseră actele necesare încheierii de procuri notariale, prin acelaşi mod de operare şi pentru imobilele situate în Bucureşti, str. R. şi str. D.

Ulterior, întrucât nu au reuşit vânzarea imobilului în termenul urmărit, inculpaţii C.E. şi G.V. au decis obţinerea unui credit ipotecar, în numele unei societăţi comerciale, folosind drept garanţie terenul în litigiu.

Astfel, a fost identificat biroul notarului public P.T.I. din Bucureşti, unde inculpaţii C.E. şi G.V. şi învinuitul R.V.A. au încercat să încheie un contract pentru obţinerea unui credit ipotecar, folosindu-se de procura încheiată anterior în comuna C., garanţia imobiliară reprezentând-o terenul situat în str. S., însă tranzacţia nu a fost încheiată întrucât B.C.R. - Sucursala Olt a refuzat perfectarea actelor cu persoana împuternicită, solicitând prezenţa proprietarului.

În continuare, s-a constatat că solicitantul creditului respectiv era firma C.G. SRL, al cărui administrator a fost învinuitul M.A., stabilindu-se totodată legătura dintre inculpatul C.F. şi învinuitul R.V.A.

Probele administrate în cauză au relevat că, fostul administrator al societăţii, inculpatul C.F., în înţelegere cu inculpaţii din prezenta cauză şi dobândind de la aceştia înscrisurile falsificate, cu intenţia de a obţine o sumă de bani instituind ipotecă asupra imobilului în litigiu şi totodată pentru a îndepărta de sine eventualele verificări, l-a determinat pe învinuitul M.A. să preia SC C.G. SRL şi să solicite creditul ipotecar în condiţiile la care am făcut referire, practic să realizeze toate activităţile pe care inculpatul C.F. şi le propusese.

Astfel, cu ocazia audierilor, învinuitul M.A. a declarat că inculpatul F.C. l-a condus la B.C.R. Slatina, că acesta a depus toată documentaţia necesară obţinerii creditului, semnând o parte din documentele bancare, „găsind" chiar şi terenul care urma să fie lăsat garanţie imobiliară.

Inculpatul C.F. a confirmat aspectele semnalate de către învinuitul M.A., însă a susţinut că nu l-a cunoscut pe individul care i-a înmânat documentele privind imobilul în cauza.

Pe de altă parte, martora M.C.M., angajată la B.C.R.-Slatina în funcţia de consilier client microîntreprinderi, a declarat că la sediul băncii s-a prezentat împreună cu inculpatul C.F. şi o persoană care, potrivit actelor prezentate, era împuternicită, prin procură notarială, să reprezinte proprietara imobilului din Bucureşti, str. S., în vederea finalizării documentelor necesare obţinerii creditului, respectiv învinuitul R.V.A.

Aşa cum a rezultat din probele administrate în cauză, ca mod de operare, niciodată persoanele aflate în contact direct cu autorităţile nu erau însoţite făţiş de către inculpaţi, dar nici lăsate singure, cu toate documentele false asupra lor – existând practic posibilitatea de a înstrăina oricând, fără „supravegherea" inculpaţilor imobilul pentru care aceştia au săvârşit atât de multe infracţiuni.

Această stare de fapt a rezultat din coroborarea declaraţiilor martorului M.D. cu declaraţiile inculpaţilor M.A. şi S.M., dar şi cu declaraţiile notarului public C.R.M., potrivit cărora în toate situaţiile în care i-au parvenit documentele privind imobilele în litigiu, persoana care depunea actele era aşteptată, în curtea notariatului, de un grup format de mai mulţi indivizi.

În urma investigaţiilor efectuate în cauză s-a constatat că învinuitul R.V.A. nu a locuit la adresa de domiciliu, nereuşindu-se până în prezent identificarea imobilului unde acesta locuieşte fără forme legale.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 01 octombrie 2009 la domiciliul inculpatului C.F. au fost găsite documentele firmei C.G.

În cursul urmăririi inculpatului M.A. a recunoscut-o din planşa foto pe învinuita M.M., ca fiind persoana care a substituit-o pe proprietara terenului din str. S., respectiv S.I., încheind astfel o procură la notariatul din Crevedia, în favoarea lui R.V.A., însă ulterior a revenit asupra declaraţiei iniţiale şi a menţionat ca a confundat-o pe M.M. cu autoarea necunoscută, acestea având trăsături asemănătoare.

De altfel, învinuita M.M. a negat implicarea sa în comiterea faptei penale, precizând că nu cunoaşte pe vreunul dintre cei cercetaţi în cauză, iar niciuna din probele administrate în cauză nu conduce la concluzia că aceasta a fost autoarea tentativei de înşelăciune, persoana care, legitimându-se cu acte false de identitate a încercat înstrăinarea imobilului din S.

Situaţia de fapt reţinută de Tribunal a rezultat din următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate S.I., din care a rezultat că în cursul anului 2006 a cumpărat imobilul situat în str. S. iar de la data cumpărării şi până în prezent partea vătămată nu a avut niciodată intenţia de a înstrăina această proprietate.

Totodată, partea vătămată S.I. a arătat că în primăvara anului 2009, obţinând autorizaţia de demolare a construcţiei vechi, partea vătămată a început demersurile ridicării unei locuinţe ocazie cu care a evacuat şi mai mulţi indivizi de etnie rromă, care ocupaseră abuziv acest imobil.

I-au fost aduse la cunoştinţă activităţile infracţionale desfăşurate cu privire la acest imobil, S.I. a precizat că nu a fost niciodată în comuna C. jud. Dâmboviţa, nu a cunoscut nici un birou notarial din zona respectivă şi nu a semnat nici un document referitor la proprietatea din str. S., iar faţă de procura notarială nr. 500 din 04 mai 2009, partea vătămată a precizat că nu a cunoscut nici o persoană cu numele R.V.A., iar scrisul şi semnătura de pe procură nu i-au aparţinut.

Aceiaşi a fost şi situaţia şi în cazul contractului de vânzare-cumpărare, anexă procurii menţionate anterior, din care a rezultat că S.I. a cumpărat imobilul în litigiu, acest înscris fiind la rândul lui un fals, care a redat, ca şi conţinut documentul original, cu menţiunea că semnăturile nu au fost executate de titularii contractului.

De asemenea, partea vătămată a declarat că, exceptând instituţiile statului, la care a depus copii de pe actele de proprietate şi identitate, în nici o altă împrejurare nu a remis vreunui persoane fizice sau juridice originale ori copii ale actelor contrafăcute.

Declaraţiile părţii vătămate S.I. s-au coroborat, potrivit art. 75 C. proc. pen., cu declaraţiile martorei P.T.I., notar public, din care a rezultat că în data de 29 aprilie 2009 la B.N.P. din str. C.R.M., s-a prezentat învinuitul R.V.A. care a solicitat întocmirea unui contract de ipotecă pentru garantarea unui credit pe care urma să-l contracteze S.I., în fapt autoarea infracţiunii de înşelăciune în formă calificată, cea care a substituit-o pe adevărata proprietară.

Acestei martore i-au fost prezentate actele de proprietate ale imobilului din Bucureşti, str. S., în original (acte care, aşa cum a rezultat din compararea cu originalele puse la dispoziţie de partea vătămată şi Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, dar şi din declaraţiile părţii vătămate, sunt false prin contrafacerea scrierii şi subscrierii) procura prin care R.V.A. a fost împuternicit să încheie un contract de credit şi să constituie ipoteca, dar şi o carte de identitate pe numele mandatarului.

Martora i-a precizat învinuitului că a fost necesar un extras de carte funciară pentru autentificare, împrejurare în care învinuitul R.V.A. a completat o cerere în vederea obţinerii extrasului.

În aceiaşi zi, martora a fost contactată de către un reprezentant al B.C.R. Sucursala Olt, care i-a relatat că urmează să încheie un contract de credit cu un client, prin mandatar, în timp ce contractul de ipotecă va fi autentificat la biroul în care lucra martora.

În aceste împrejurări reprezentantul B.C.R. a transmis notarului public, prin email, tipizatul contractului de ipotecă agreat de bancă, procura provenită de la S.I. şi fotocopii de pe cărţile de identitate ale angajaţilor bancari, stabilindu-se termen pentru semnarea contractului de ipotecă 05 mai 2009.

P.T.I. a precizat că respectivul contract de ipotecă nu s-a mai semnat, întrucât nici învinuitul R.V., nici S.I., după cum nici reprezentanţii băncii nu s-au mai prezentat la biroul notarial.

Sub acest aspect, se reţin: fotocopii de pe actele primite de notarul public, prin poşta electronică, de la reprezentanţii B.C.R. Sucursala Olt; cererea completată de învinuitul R.V.A., în temeiul procurii false, atribuindu-şi rolul de mandatar al părţii vătămate S.I.; set de acte, depuse la dosarul cauzei de către notarul public, martora P.T.I., între acestea regăsindu-se, în forma sa de aparentă autenticitate, procura notarială prin care falsa S.I. l-a împuternicit pe învinuitul R.V.A. să încheie un contract de credit ori să constituie ipotecă precum şi să îndeplinească toate formalităţile necesare vânzării ori să vândă imobilul din str. S., Bucureşti, precum şi contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 742 în 27 octombrie 2006, la B.N.P. C.G.N., depus în fotocopie, contract de asemenea fals, copiat ca şi conţinut de pe înscrisul original, primind şi el aparenţă de autenticitate prin ştampilarea şi semnarea de către notarul public, precum şi aplicarea, tot în fals, a unui timbru notarial sec.

Acest document a conţinut semnăturile false la rubrica vânzător şi cumpărător.

Tot în categoria înscrisurilor falsificate de autoarea necunoscută care a substituit-o pe adevărata proprietară a terenului din str. S., s-a numărat şi cererea din 04 aprilie 2009 adresată B.N.P. C.R.M., privind solicitarea autentificării procurii de vânzare a imobilului, precum şi actul de identitate din 18 decembrie 2004, care au conţinut datele de identitate reale ale părţii vătămate S.I., dar fotografia autoarei infracţiunii de înşelăciune.

În acelaşi sens au fost şi declaraţiile martorei M.C.M., din care a rezultat că în perioada februarie–martie 2009 la sediul B.C.R. Sucursala Slatina s-au prezentat inculpatului C.C. şi învinuitului M.A., care au solicitat acordarea unui credit, prin instituirea unei garanţii imobiliare – ipotecă asupra imobilului din Bucureşti, str. S., care sunt susţinute de un set de documente puse la dispoziţie de B.C.R. Sucursala Olt, conţinând cererea de credit, în care este menţionat ca bun ce poate fi adus în garanţie terenul aparţinând părţii vătămate S.I., alte înscrisuri bancare necesare obţinerii creditului, raportul de evaluare al imobilului din str. S. (valoarea fiind stabilită la 149.501 euro), dar şi o copie a contractului original de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 742 din 27 octombrie 2006 la B.N.P. C.G.N., pe care se poate observa cu uşurinţă semnătura adevăratului titular al dreptului de proprietate.

Tribunalul a avut în vedere declaraţiile martorei F.G., privind evaluarea terenului situat în str. S. în beneficiul SC C.E.G. SRL; declaraţiile martorului N.E.; setul de acte puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de notarul public C.I.A., din care a rezultat că activitatea infracţională a inculpaţilor şi învinuiţilor din prezenta cauză a debutat, cel puţin cu privire la imobilul din str. S. încă din cursul anului 2008; procură autentificată sub nr. 2373 din 14 octombrie 2008 la B.N.P. C.I.A. prin care falsa proprietară a imobilului l-a împuternicit pe învinuitul R.V.A. să vândă terenul de la adresa menţionată anterior; cererea formulată de autoarea neidentificată, care a substituit-o pe partea vătămată S.I. prin care a solicitat autentificarea procurii; copia cărţii funciare a imobilului din Bucureşti, str. S., setul de acte transmis organelor de urmărire penală conţinând şi contractul de vânzare cumpărare din 27 octombrie 2006 – în copie conformă cu originalul, pe acesta observându-se semnătura adevăratului proprietar al terenului, dar şi o copie a contractului contrafăcut, o cerere de eliberare a unui extras de carte funciară pentru informare din 28 aprilie 2009, formulată de numitul D.O., persoană rămasă neidentificată, înscris care conduce la concluzia existenţei şi a unei alte tentative de vânzare a terenului în cauză, în afară de cele două cunoscute deja de organele de urmărire penală; declaraţiile martorului M.D., expuse la fapta descrisă anterior; recunoaşterile de pe planşe foto; procesele – verbale de redare a interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicărilor telefonice; declaraţiile inculpaţilor M.A., S.M., I.C., R.H., C.A.M., G.V.R., C.E.

Cu privire la imobilul din Bucureşti, str. D., s-a reţinut că în cursul anului 2000, părţile vătămate C.G. şi C.M. au achiziţionat imobilul din str. D., teren în raport de care nu au avut niciodată intenţia de a-l vinde, împrejurare în care au aflat cu surprindere că persoane necunoscute au încercat înstrăinarea acestuia.

Potrivit probelor administrate în cauză, inculpatul C.E. a procurat acte false cu privire la proprietatea imobilului din Bucureşti, str. D. şi cu ajutorul a două persoane rămase neidentificate, care s-au legitimat cu documente false de identitate, i-au substituit pe adevăraţii proprietari - C.G. şi C.M., întocmind în numele acestora o procură notarială, prin care inculpatul D.B. era împuternicit să dispună de terenul în cauză.

În aceste împrejurări, martorul B.D. a solicitat firmei SC P.P. SRL evaluarea imobilului, menţionând ca aceasta evaluare a fost necesară firmei SC B.C.M. SRL, reprezentată de administratorul D.A., în vederea obţinerii unei linii de credit la Banca I.R., Sucursala Unirii, raportul de evaluare fiind trimis acestei unităţi bancare.

În aceste condiţii martorul B.D. a utilizat procura în litigiu obţinând un credit ipotecar.

Situaţia de fapt reţinută a rezultat din următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţilor vătămate C.G. şi C.M., din care a rezultat că în cursul anului 2000 au achiziţionat imobilul din str. D., terenul constituind în prezent obiectul unui litigiu civil cu foştii proprietari ai acestuia.

Părţile vătămate au precizat că nu au intenţionat niciodată să vândă această proprietate şi nu s-au prezentat la nici un notariat în vederea întocmirii ori semnării unor acte privind vânzarea ori ipotecarea terenului.

La sfârşitul anului 2008, spre surprinderea lor, părţile vătămate au constatat că terenul proprietate personală a fost împrejmuit cu un gard de către persoane rămase necunoscute şi ale căror intenţii nu le-au fost dezvăluite. Această situaţie a fost sesizată organelor de poliţie din cadrul Secţiei 21 Poliţie, care, efectuând verificări au lămurit situaţia de fapt, constatând că un vecin al părţilor vătămate, din eroare, a îngrădit şi proprietatea acestora.

În cursul lunii martie sau aprilie 2009, în timp ce se întorceau la locuinţă, părţile vătămate au fost interpelate de un individ, de aproximativ 30 ani, cu înălţimea în jur de 1,80, brunet cu constituţie atletică, acesta interesându-se dacă terenul din str. D., este de vânzare.

Părţile vătămate i-au răspuns negativ, însă au solicitat numele şi numărul persoanei interesate de cumpărarea imobilului, împrejurare în care individul a refuzat să dea amănunte. Au fost întrebate cu privire la persoanele care ar fi putut intra în posesia documentelor de proprietate şi identitate, părţile vătămate au declarat că nu au cunoştinţă despre persoane care ar fi avut acces la aceste înscrisuri, însă fiindu-le prezentată fotocopia contractului de vânzare cumpărare, acestea au recunoscut-o ca fiind conformă cu originalul, recunoscând scrisul şi semnăturile de la rubrica cumpărător.

Din adresa B.N.P. N.D.M. a rezultat că pe rolul acestui birou notarial nu a fost înregistrat ori autentificat vreun act având ca părţi pe C.G. şi C.M. şi nici nu au fost lăsate documente care privesc imobilul din str. D.

Conform adresei Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 18361 din 11 mai 2009 a rezultat că imobilul din Bucureşti, str. D., a figurat intabulat pe numele C.G. şi C.M., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1172 din 26 iulie 2000 la B.N.P. A.A.J., iar în cursul anului 2009 pentru acest imobil, nu s-au regăsit înregistrate cereri de eliberare a unor extrase de carte funciară.

Declaraţia martorului M.I.A., angajat al unei societăţi de evaluare a imobilelor, a relevat faptul că pentru beneficiarul SC B.C.M. SRL a mai efectuat o evaluare în cursul lunii aprilie 2009 pentru terenul din Dâmboviţa.

De această dată martorul s-a întâlnit cu martorul B.D., care i-a prezentat terenul supus evaluării, precizând că au intenţionat să cumpere acel imobil prin credit ipotecar.

Din proces-verbal pentru recunoaştere din 23 septembrie 2009 a rezultat că martorul M.I.A. l-a recunoscut pe martorul B.D. ca fiind persoana care a solicitat evaluarea terenurilor în litigiu.

Declaraţiile martorei de profesie notar public C.R.M., martor care şi-a desfăşurat activitatea la un birou notarial din Crevedia, a rezultat că în faţa acestui notar s-au prezentat, în repetate rânduri, mai multe persoane care au solicitat întocmirea ori legalizarea de documente referitoare la imobilele din Bucureşti, str. S., str. D. şi str. R.

Astfel, martora a arătat că a primit o fotocopie a unui contract de vânzare cumpărare privind terenul din str. D., fotocopii de pe actele de identitate ale proprietarilor C.G. şi C.M., precum şi de pe carte de identitate a martorului B.D., în favoarea acestei din urmă persoane trebuind a fi întocmită o procură prin care era mandatat să vândă ori să ipotecheze acest teren.

Martora a solicitat prezenţa proprietarilor terenului, aceştia urmând să aibă asupra lor actele originale ale imobilului, situaţie în care actul notarial nu a mai fost realizat.

Tribunalul a avut în vedere şi următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorului C.S.G. cu privire la instituirea unei garanţii imobiliare asupra imobilelor din Bucureşti str. R. şi D.; declaraţiile martorului M.D., care au fost menţionate la prezentarea primei faptă pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată; recunoaşterile de pe planşe foto; procesele-verbale de redare a interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicărilor telefonice; declaraţiile inculpatului M.A., care au fost menţionate la fapta descrisă anterior; declaraţiile celorlalţi învinuiţi şi inculpaţi, aşa cum au fost prezentate la prima faptă expusă.

Cu privire la apărările inculpaţilor C.A.M., G.V.R., C.E. şi R.H.H. prin care s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că lipseşte latura subiectivă, respectiv intenţia, Tribunalul a constatat din materialul probator administrat în cauză că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă la comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, astfel încât nu se impune achitarea acestora potrivit temeiului de drept invocat.

Totodată, inculpaţii G.V.R., C.E. şi I.C. au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivând că nu au participat la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, însă aşa cum s-a demonstrat la analiza materialului probator administrat în cauză prezumţia de nevinovăţie garantată inculpaţilor a fost răsturnată iar participarea lor la comiterea infracţiunilor reţinute în rechizitoriu a fost pe deplin dovedită.

Inculpaţii M.A. şi R.H.H. au invocat cauza de nepedepsire prevăzută de art. 22 C. pen., respectiv desistarea şi a solicitat achitarea/încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) - i¹) C. proc. pen.

Pentru a ne afla în prezenţa unei desistări trebuie îndeplinită şi condiţia referitoare la întreruperea executării din voinţa liberă a infractorului. Ori, în cauză aşa cum a rezultat din probele administrate inculpatul M.A. a renunţat la continuarea săvârşirii infracţiunii în momentul în care a constatat că martorul C.A. este investigator cu identitate protejată şi, pe cale de consecinţă, nu a fost îndeplinită condiţia renunţării la continuarea comiterii faptei din proprie iniţiativă, inculpatul temându-se de urmarea faptei sale. Raţiunea a fost identică şi cu privire la inculpatul R.H.H., astfel că nu s-a impus încetarea procesului penal faţă de inculpaţi motivat de existenţa unei cauze de nepedepsire.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor Tribunalul Bucureşti a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Apreciind că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate şi chiar fără executarea acesteia, instanţa fondului a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor G.V.R., I.C., M.A., R.H.H. şi S.M.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel, în termenul legal, prev. de art. 363 C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii C.E., C.A.M., G.V.R., I.C. şi R.H.H.

În apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost criticată sentinţa penală atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie şi anume:

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, în cazul celor pentru care s-au reţinut circumstanţe atenuante, solicitând înlăturarea acestora întrucât o comportare adecvată anterioară ţine de normalitate iar în contextul unei activităţi bogate infracţionale desfăşurate de inculpaţi nu i se poate acorda o valoare maximă pentru sancţionarea lor la limita minimă a pedepselor şi prin suspendarea sub supraveghere a executării lor;

- în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.E., pedeapsa să-i fie înăsprită întrucât este recidivist şi nu şi-a recunoscut faptele, ia.

- privitor la inculpatul G.V.R., în raport de fiecare infracţiune reţinută se impunea aplicarea circumstanţelor atenuante şi nu numai cu privire la două dintre ele.

Apelanţii inculpaţi au solicitat, în principal, admiterea căii de atac şi achitarea lor întrucât fie nu au săvârşit faptele imputate, fie contribuţia lor a fost redusă, nu există prejudiciu în cauză, sau au adoptat o atitudine sinceră şi nu au antecedente penale încât urmează a se da o eficienţă sporită circumstanţelor atenuante.

Prin Decizia penală nr. 270/A din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul C.E. şi inculpatul G.V.R. împotriva sentinţei penale nr. 903 din 29 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 46056/3/2009.

S-a desfiinţat în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond:

S-a descontopit pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului C.E. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

1. În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul C.E., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 25 raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tentativă de înşelăciune.

În baza art. 25 raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a mai condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tentativă la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a dedus prevenţia inculpatului de la 30 iunie 2009 la zi şi s-a menţinut starea lui de arest.

2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.V.R. şi s-a repus în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 25 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) – 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe acest inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. a contopit această pedeapsă cu cele aplicate de instanţa fondului, în final inculpatul având de executat 3 ani închisoare.

S-a înlăturat dispoziţiile art. 86¹ – 86⁴ C. pen. privind modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor G.V.R., I.C., M.A., R.H.H., S.M. şi s-a dispus executarea lor în regim de detenţie.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a înlăturat dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor în cauză.

S-a dispus expulzarea inculpatului R.H.H. din România, după executarea pedepsei principale.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

S-au respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I.C., R.H.H. şi C.A.M. şi obligă pe fiecare dintre aceştia la câte 800 RON cheltuieli judiciare statului.

S-a luat act că inculpatul C.A.M. a fost arestat în altă cauză.

Onorariile avocaţilor din oficiu, C.V., M.L., R.G., C.C., I.S., în sumă de câte 200 RON pentru prestaţia parţială, precum şi a avocatului din oficiu P.M., în sumă de câte 400 RON pentru cei trei inculpaţi asistaţi, ca şi a avocatului G.F. în sumă de 400 RON, s-au suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma coroborării întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, însă a apreciat că modalitatea de executare a pedepselor nu corespunde gradului de pericol social al faptelor comise, singura modalitate în măsură să contribuie la reeducarea inculpaţilor şi direct proporţională cu gradul de pericol social ridicat al faptelor comise fiind executarea pedepselor în regim penitenciar.

Faţă de aceste împrejurări Curtea de Apel Bucureşti a dispus înlăturarea disp. art. 86¹ - art. 86⁴ C. pen., faţă de inculpaţii G.V.R., I.C., S.M., M.A. şi R.H.H. şi a dispus executarea pedepselor în regim de detenţie.

A apreciat, de asemenea, Curtea de Apel Bucureşti că sunt întemeiate criticile formulate de parchet cu privire la inculpatul G.V.R., în sensul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante numai cu privire la o parte din activitatea infracţională.

Cum circumstanţele atenuante se referă la persoana inculpatului acestea nu pot fi reţinute selectiv numai pentru o parte din infracţiuni, ele profitând inculpatului cu privire la toate infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Referitor la inculpatul C.E. a apreciat instanţa de apel că pedeapsa aplicată este prea aspră şi vădit disproporţionată faţă de pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi aşa încât a admis apelul declarat de inculpat şi i-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum redus aptă să asigure reeducarea şi resocializarea sa.

Referitor la criticile formulate de inculpaţii I.C., R.H.H. şi C.A.M. în sensul de a se constata nevinovăţia lor a reţinut instanţa de apel că acestea sunt neîntemeiate, probele administrate în cauză, în baza cărora a fost stabilită situaţia de fapt, dovedind indubitabil vinovăţia inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal, prev. de art. 385³ C. proc. pen., inculpaţii C.E., C.A.M., G.V.R., I.C., R.H.H., S.M. şi M.A.

La termenul din 13 aprilie 2012, înainte de a se acorda cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurenţii inculpaţi C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. şi M.A., au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, cu consecinţa aplicării unor pedepse într-un cuantum redus şi dispunerea suspendării sub supraveghere a executării acestora.

Recurentul inculpat C.E. formulează critici de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei penale recurate şi invocă în susţinerea recursului, cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt ce a determinat greşita sa condamnare. Susţine recurentul inculpat că din probele dosarului nu rezultă cu certitudine vinovăţia sa, sens în care solicită achitarea.

În subsidiar solicită reducerea pedepsei aplicate în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Apărătorul recurentului inculpat R.H.H., în temeiul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei apreciind că pedeapsa aplicată de instanţa de apel este prea aspră în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptelor.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., cât şi în raport de disp. art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că doar apelurile formulate de inculpaţii C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. şi M.A. sunt întemeiate, urmând a fi admise ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în baza unei analize atente şi obiective a întregului ansamblu probator administrat în cauză, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor au fost just încadrate juridic, în mod corect apreciind instanţa de fond că sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Materialul probator administrat în cauză face dovada, mai presus de orice dubiu, a vinovăţiei inculpaţilor cu privire la comiterea faptelor reţinute în sarcina lor.

Criticile formulate de inculpatul C.E. din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., nu sunt întemeiate.

Pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică pe de o parte să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea de fapt nu priveşte dreptul de apreciere al probelor ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor.

Verificând probatoriul administrat în cauză Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu observă existenţa acestei discordanţe, în sensul că faptele ce i-au fost reţinute în sarcină nu au existat în materialitatea lor şi că a fost comisă o gravă eroare de fapt.

Dimpotrivă, Înalta Curte constată că vinovăţia inculpatului C.E. a fost dovedită pe baza unor probe certe, indubitabile rezultând că acesta împreună cu inculpaţii G.V.R., I.C., S.M. şi M.A. au încercat vânzarea frauduloasă a imobilului din Bucureşti, str. R., utilizând documente false privind proprietatea şi identitatea părţii vătămate.

De asemenea, rezultă din probele dosarului că împreună cu inculpatul G.V.R., a determinat o persoană de sex feminin să se prezinte în faţa a doi notari publici unde a susţinut că este proprietarul terenului în litigiu cu scopul încheierii unor tranzacţii frauduloase, totodată sprijinind-o pe autoarea necunoscută prin punerea la dispoziţie a actelor de proprietate falsificate, a unui act de identitate fals, au transportat-o la şi de la locul faptei, i-au prezentat persoana căreia autoarea tentativei de înşelăciune i-a întocmit procura referitoare la teren, urmând astfel producerea unui prejudiciu de 150.000 RON.

Rezultă, de asemenea, din materialul probator administrat în cauză că inculpatul C.E. a determinat două persoane rămase neidentificate să se substituie adevăraţilor proprietari ai imobilului situat în Bucureşti, str. D., încercând astfel vânzarea sau ipotecarea frauduloasă a acestuia, urmărind producerea unui prejudiciu de 400.000 euro.

Probele administrate în cauză respectiv, declaraţiile martorilor, procese-verbale de recunoaştere de pe planşe foto, înregistrări audio-video, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, procese-verbale de percheziţii domiciliare, relevă o bogată şi intensă activitate infracţională a inculpatului C.E. ce a fost pe larg analizată de instanţa de fond, analiză însuşită şi de Înalta Curte.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte va reţine şi poziţia manifestată de ceilalţi coinculpaţi de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina lor şi implicit fac dovada şi a vinovăţiei inculpatului C.E., cât timp actele infracţionale desfăşurate de aceştia se întrepătrund cu activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C.E.

Ca atare apreciază Înalta Curte că în mod corect instanţele inferioare au reţinut că inculpatul C.E. se face vinovat de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, neexistând date care să confirme apărarea adoptată de inculpat, în sensul comiterii unei grave erori de fapt.

Nici criticile referitoare la netemeinicia pedepsei stabilită de instanţa de apel nu sunt întemeiate.

Astfel, instanţa de prim control judiciar a supus analizei toate circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptelor şi a dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului C.E. până la limita de 5 ani închisoare.

Înalta Curte apreciază că nu mai pot fi identificate împrejurări care să facă posibilă, în continuare, aplicarea unei sancţiuni penale mai blânde existând în acest context riscul de a aplica pedepse mici, derizorii, pentru fapte care prezintă un grad ridicat de pericol social.

Activitatea infracţională intensă a inculpatului C.E. relevată de multitudinea de infracţiuni comise, gradul său de implicare în activitatea infracţională, starea de recidivă în care se află inculpatul sunt aspecte care justifică regimul sancţionator stabilit de instanţa de prim control judiciar şi nu este susceptibil de a fi modificat, fapt pentru care Înalta Curte consideră că recursul declarat de inculpat nu este întemeiat.

Nici recursul declarat de inculpatul R.H.H. nu este întemeiat, criticile formulate de acesta referitoare la netemeinicia pedepsei aplicată nefiind în măsură să determine stabilirea unei sancţiuni penale mai blânde.

Pedeapsa aplicată de instanţa de apel este în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei astfel cum este reglementat de disp. art. 52 C. pen. şi corespunde funcţiilor pedepsei respectiv, educativă, coercitivă şi de exemplaritate, neexistând elemente care să facă posibilă aplicarea unui regim sancţionator mai blând.

Faţă de modul de comitere a faptei, gradul său de participare la activitatea infracţională, lipsa antecedentelor penale ca şi atitudinea de sfidare a instanţelor el neprezentându-se în faţa instanţelor de judecată, apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului R.H.H. a fost just individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, fapt pentru care consideră că recursul declarat de inculpat este nefondat.

Cu privire la recursurile declarate de inculpaţii C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. şi M.A., Înalta Curte consideră că sunt întemeiate urmând a fi admise şi a se face aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., privind procedura simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 121 din data de 22 decembrie 2011, în cauzele în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, disp. art. 320¹ C. proc. pen., se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Cum cauza dedusă judecăţii era în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, apreciază Înalta Curte că în cauză sunt incidente disp. art. 320¹ C. proc. pen., fapt pentru care apreciază că sunt întemeiate recursurile declarate de inculpaţi, urmând a fi admise ca atare.

Înalta Curte apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi.

Aceştia au fost audiaţi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, toţi declarând că recunosc faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu solicită administrarea altor probe şi sunt de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală.

Având în vedere această manifestare de voinţă a inculpaţilor C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. şi M.A., Înalta Curte va soluţiona recursurile formulate de inculpaţi în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen. şi va da eficienţă disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Referitor la modalitatea de executare a pedepselor Înalta Curte apreciază că în cazul inculpaţilor C.A.M., G.V. şi M.A. se impune că executarea pedepselor să se realizeze în regim privativ de libertate faţă de împrejurarea că aceştia sunt arestaţi în alte cauze fapt ce denotă perseverenţa infracţională, astfel realizarea funcţiilor pedepsei neputând fi atinse în alt mod.

Cu privire la inculpaţii I.C. şi S.M., Înalta Curte apreciază că sunt incidente disp. art. 86¹ C. pen., fapt pentru care va dispune în cazul acestor inculpaţi suspendarea executării pedepselor sub supraveghere.

Înalta Curte are convingerea că prin stabilirea acestui mod de executare a pedepselor se poate realiza scopul pedepsei, astfel cum este definit de disp. art. 52 C. pen., iar supunerea inculpaţilor măsurilor de supraveghere reglementate de disp. art. 86³ C. pen., oferă garanţia că inculpaţii îşi vor revizui atitudinea în raport de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială existând riscul că în cazul nerespectării acestor măsuri să execute pedeapsa în întregime.

Faţă de toate argumentele prezentate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de inculpaţii C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. şi M.A. împotriva deciziei penale nr. 270/A din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va casa în parte Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 903 din 29 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi rejudecând în fond:

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., cu privire la inculpaţii C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. şi M.A. după cum urmează:

I. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului G.V.R. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat de la 1 lună închisoare la 15 zile închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

II. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.C. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare va atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare va suspenda executarea pedepsei accesorii.

III. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.A. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se va executa după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

IV. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.M. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare va suspenda executarea pedepsei accesorii.

V. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.A.M. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat de la 1 lună închisoare la 15 zile închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului şi dispune să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se va executa după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

Va constata că inculpaţii C.A.M., G.V.R. şi M.A. sunt arestaţi în altă cauză.

Vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.E. şi R.H.H. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 iunie 2009 la 27 aprilie 2012.

Vor obliga recurenţii inculpaţi C.E. şi R.H.H. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C.A.M., G.V.R. şi M.A., în cuantum de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpaţii C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. şi M.A. împotriva deciziei penale nr. 270/A din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează în parte Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 903 din 29 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi rejudecând în fond:

Face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la inculpaţii C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. şi M.A. după cum urmează:

I. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G.V.R. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat de la 1 lună închisoare la 15 zile închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepse aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

II. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.C. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii.

III. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.A. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepse aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

IV. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.M. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii.

V. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.A.M. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpate de la 1 lună închisoare la 15 zile închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului şi dispune să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.

Constată că inculpaţii C.A.M., G.V.R. şi M.A. sunt arestaţi în altă cauză.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.E. şi R.H.H. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 iunie 2009 la 27 aprilie 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi C.E. şi R.H.H. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C.A.M., G.V.R. şi M.A., în cuantum de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2012.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 1350/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 1311/2012. Penal. Contestaţie la executare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1338/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs