ICCJ. Decizia nr. 1401/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1401/2012
Dosar nr. 15978/3/2010
Şedinţa publică din 2 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 444/F din 06 mai 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.N.D.
l. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat inculpata S.E. la 12 ani închisoare si 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A aplicat art. 71-64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatei si a dedus prevenţia de la 13 ianuarie 2010 la zi.
II. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) si art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.N. zis M. la o pedeapsa de 8 ani închisoare si 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A aplicat art. 71- 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului si a dedus prevenţia de la 13 ianuarie 2010 la zi.
III. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2000, a condamnat pe inculpatul S.M. zis M.M. la 11 ani închisoare si 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
In baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare.
In baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 7 luni închisoare.
In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
In baza art. 35 C. pen. a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultanta de 11 ani închisoare, pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen. pe o durata de 7 ani si pedeapsa complementară a degradării militare.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus detenţia preventiva de la 13 ianuarie 2010 la zi.
IV. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) si art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe inculpatul C.G.S. la o pedeapsa de 7 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen. pe o durata de 7 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A menţinut arestarea preventiva a inculpatului şi a dedus durata arestului preventiv de la 13 ianuarie 2010 la zi.
V. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. si art. 74 lit. c) - art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.N.D. la o pedeapsa de 9 ani închisoare.
In baza art. 39 alin. (2) C. pen. a contopit restul de pedeapsa rămas neexecutat de 11 ani si 1 luna închisoare, din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 894 din 25 iulie 2006 a Tribunalului Bucureşti, cu pedeapsa stabilită în cauză, în pedeapsa cea mai grea de 11 ani si 1 luna închisoare, sporită cu 4 ani si 11 luni închisoare, urmând ca inculpatul N.N.D. să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.
A făcut aplicaţia art. 71-64 lit. b), d), e) C. pen.
In baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durata de 10 ani.
In baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare.
A anulat MEPI nr. 1178 din 31 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti si a dispus emiterea unui nou mandat.
VI. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) si art. 74 lit. c) - art. 76 C. pen., a condamnat inculpata P.M. la o pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A aplicat art. 71-64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
VII. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 C. pen., a condamnat inculpata G.D.M. la o pedeapsa de 4 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A aplicat art. 71-64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
VIII. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 74 lit. a) - art. 76 C. pen., a condamnat inculpata C.C. zis C. la o pedeapsa de 6 ani închisoare si 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A aplicat art.71-64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A dedus prevenţia de la 13 ianuarie 2010 la 28 martie 2011.
A menţinut măsura preventiva a obligării de a nu paraşi localitatea.
IX. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. si art. 74 lit. c) - art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M. zis V. la o pedeapsa de 8 ani închisoare.
In baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa stabilita in cauza cu restul de 6 luni închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicata prin sentinţa penala nr. 431 din 23 august 2005 a Tribunalului Prahova, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporita cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 8 ani si 6 luni închisoare si 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A aplicat art. 71-64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A dedus prevenţia de la 29 septembrie 2009 la zi.
A dispus anularea MEPI emis in baza sentinţei penale nr. 431/2005 a Tribunalului Prahova si emiterea unui nou mandat.
A menţinut starea de arest a inculpatului.
In baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul S.M. a unui cântar electronic folosit la cântărirea heroinei.
In baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a sumelor de bani provenite din traficul de droguri.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond, a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1884/D/P/2009 din 26 martie 2010, Parchetul de lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus trimiterea in judecata a inculpaţilor S.E., N.N., S.M., C.G.S., P.M., G.D.M. si C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si a inculpaţilor N.M. si N.N.D. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc, prevăzută art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. In sarcina inculpatului S.M. a fost reţinuta si săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prevăzuta de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Prin actul de inculpare s-a reţinut că în data de 14 iulie 2009 organele de urmărire penala s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracţionala desfăşurata de inculpata S.E. si mai multe persoane, cu privire la care existau date si indicii privind săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri, împrejurări confirmate de probatoriul administrat in cursul urmăririi penale.
In baza probatoriului administrat in cursul urmăririi penale si la cercetarea judecătoreasca instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
In data de 14 iulie 2009, urmare sesizării organelor de politie din oficiu cu privire la activitatea de trafic de droguri de mare risc efectuată de S.E., s-a procedat la obţinerea unor autorizaţii de interceptare si la introducerea în gruparea infracţionala a unui colaborator al organelor de politie si a unui investigator sub acoperire.
Au fost efectuate două cumpărări supravegheate de droguri, în data de 16 iulie 2009 şi în data de 22 iulie 2009.
Instanţa a reţinut că faptele inculpatei care, în stare de recidiva postexecutorie, a vândut în 16 si 22 iulie 2009 colaboratorului sub acoperire 4 doze de heroina cu suma de 200 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
In urma informaţiilor primite, organele de urmărire penala au procedat in cursul lunii iulie 2009 la documentarea activităţii infracţionale a numitei P.M.
Inculpata a vândut colaboratorului C.M. doua doze de heroină în data de 20 iulie 2009 si alte doua doze, cu suma de 100 lei, in data de 21 iulie 2009.
Inculpata a recunoscut în totalitate faptele, arătând ca a mai vândut heroina si altor persoane.
Instanţa a reţinut că faptele inculpatei, săvârşite în stare de recidivă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Având în vedere comportamentul sincer al inculpatei, cu referire si la practica constantă a Curţii de Apel Bucureşti în acest sens, Tribunalul a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante, cu referire la art. 74 lit. c) C. pen.
Cu privire la inculpata G.D.M., instanţa a reţinut că aceasta, în data de 25 august 2009, a vândut colaboratorului C.M. doua doze de heroina, cu suma de 80 lei.
Având în vedere cantitatea mică de droguri, prima instanţă a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei.
Organele de politie s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea inculpaţilor N.N.D. si N.M., deţinuţi în Penitenciarul Giurgiu, cunoscuţi ca fiind consumatori de heroină, primul dintre aceştia si ca distribuitor.
Inculpatul N.N.D. a solicitat tatălui sau, inculpatul N.N., să-i introducă în penitenciar nişte droguri.
Din convorbirile telefonice a rezultat că inculpatul N.D. se consulta tot timpul cu inculpatul N.M., cu referire la cantitatea care să fie adusă.
După ce şi-a convins tatăl să procure drogurile, indicându-i si persoana de la care sa le obţină, a dat acestuia instrucţiuni dovedind profesionalizarea inculpatului privind tehnica de disimulare a acestora, într-un pui la rotisor.
Inculpatul N.N. a urmat instrucţiunile celor doi inculpaţi deţinuţi în Penitenciarul Giurgiu şi a remis puiul în care fusese disimulata heroina unui taximetrist care, la rândul lui, l-a remis numitului G.I., persoană care avea o ruda în penitenciar si putea să primească pachet.
La intervenţia organelor de politie, după intrarea în incinta penitenciarului, s-a descoperit disimulata în pui cantitatea de 4,63 gr. heroină.
Toţi cei trei inculpaţi au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor.
Instanţa a reţinut că faptele inculpatului N.N. de a remite, la cererea inculpaţilor N.N.D. si N.M., cantitatea de 4,62 gr. heroină întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, iar a celor doi inculpaţi, elementele constitutive ale instigării la săvârşirea acestei infracţiuni.
Cu privire la activitatea infracţionala a inculpatului S.M., instanţa a reţinut că, urmare informaţiilor primite concretizate în suspiciuni potrivit cărora acesta ar fi un dealer major de droguri, respectiv persoana care se ocupa cu aprovizionarea distribuitorilor stradali, s-a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice, din conţinutul acestora rezultând ca principala sa ocupaţie este distribuirea heroinei.
Martorii A.V. si V.A., distribuitori stradali de droguri, au declarat că în cursul lunilor august 2009 - ianuarie 2010 au cumpărat de mai multe ori droguri de la inculpat, pe care le-au revândut unor consumatori.
In data de 13 ianuarie 2010 s-a făcut o percheziţie la domiciliul inculpatului, ocazie cu care au fost găsite un număr de 6 comprimate Xanax pentru care nu avea autorizaţie si despre care acesta a precizat că erau destinate consumului propriu.
Cu ocazia percheziţiei autovehiculului inculpatului a mai fost găsita cantitatea de 1.055,99 gr. heroina, având o valoare de 96.000 Euro pe piaţa drogurilor, precum si un cântar electronic pe care au fost depistate urmare de heroina.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina acestuia.
Cu privire la activitatea infracţionala a inculpaţilor C.G.S. si C.C., probatoriul administrat in cauza a dovedit deţinerea la domiciliul lor, fapt constatat cu ocazia percheziţiei, a unei cantităţi de 6068 comprimate Methadona (din care legal doar un număr de 756 comprimate), 0,91 gr. heroina si un cântar electronic.
Împrejurarea că cei doi se ocupau în mod profesional cu traficul de droguri, având o multitudine de clienţi, rezultă şi din convorbirile telefonice.
Instanţa a reţinut că faptele inculpatului C.G.S., comise în stare de recidivă, care în perioada noiembrie-decembrie 2009 a comercializat heroină, iar in data de 13 ianuarie 2010 a deţinut ilegal în vederea vânzării methadona si heroina, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Faptele inculpatei C.C. care în perioada noiembrie-decembrie 2009 a comercializat heroina, iar în data de 13 ianuarie 2010 a deţinut ilegal în vederea vânzării methadona si heroina, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, faţă de toţi inculpaţii instanţa de fond a avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârşite si periculozitatea inculpaţilor, cu referire la faptul că aceştia au săvârşit acte de trafic de droguri de mare risc în scop de îmbogăţire.
Instanţa de fond a constatat că inculpata S.E. a avut o poziţie nesinceră, nerecunoscând fapta, deşi a fost filmată în timp ce vindea droguri, aşa incit nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante in favoarea acesteia.
Cu privire la inculpaţii N.N.D. si N.M. instanţa de fond a reţinut ca aceştia au traficat droguri în penitenciar, punând in evidenţă o deosebită lipsă de respect faţă de valorile sociale si rezistenţa la factorii educativi din penitenciar.
Având in vedere că inculpatul N.N.D. a suferit mai multe condamnări pentru tâlhărie în formă calificată si violuri, instanţa de fond a apreciat că se impune a se da o eficienţă deosebită funcţiei pedepsei de eliminare temporara a inculpatului.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel inculpaţii S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M., C.C., C.G.S., N.N.D. si N.M., criticând-o pentru greşita individualizare a pedepselor. Apelanţii au solicitat reanalizarea probatoriului, acordarea unei eficiente sporite circumstanţelor personale si reindividualizarea pedepselor, apreciate ca fiind mult prea aspre în raport cu pericolul social concret al faptelor si persoana inculpaţilor.
Prin decizia penala nr. 273/A din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de inculpaţii S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M. si C.C., a desfiinţat in parte sentinţa penala apelata si rejudecând, în fond:
A redus pedeapsa aplicata inculpatei S.E. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare.
A aplicat art. 71 si art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
A redus pedeapsa aplicata inculpatului N.N. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. c) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare.
A aplicat art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultanta de 11 ani închisoare aplicata inculpatului S.M. in pedepsele componente, pe care Ie-a repus in individualitatea lor, a redus pedeapsa aplicata inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare, a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul S.M. sa execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
A aplicat art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
A înlăturat pedeapsa complementara a degradării militare.
In baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridica a faptelor reţinute in sarcina inculpatei P.M. din infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) in infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege in baza căruia inculpata a fost condamnata la o pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare.
A aplicat art. 71 si art. 64 teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 861 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata inculpatei G.D.M., pe durata unui termen de încercare de 6 ani si a stabilit masurile de supraveghere.
In baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
A înlăturat pedeapsa complementara a interzicerii, pe o durata de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
A redus pedeapsa aplicata inculpatei C.C. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) si art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.
In baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 7 ani si a stabilit masurile de supraveghere cărora aceasta urmează a se supune.
In baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
A înlăturat pedeapsa complementara a interzicerii, pe o durata de 6 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţii de 1055,02 gr. heroina rămasă în urma analizelor de laborator si a 6035 comprimate de methadona.
In baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea speciala a sumei de 200 lei de la inculpata S.E.
A înlăturat dispoziţia de confiscare a sumei de 4050 lei de la inculpatul N.N.
In baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea sumei de 630 lei către inculpata S.E., a sumei de 4050 lei, a unui telefon mobil Samsung C3050 si a unui telefon mobil Nokia 1112 către inculpatul N.N.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii primei instanţe au fost menţinute.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.G., N.N.D. si N.M. împotriva aceleaşi sentinţe.
Examinând actele dosarului si sentinţa penala apelata, atât prin prisma criticilor formulate, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a analizat temeinic probele administrate in cauza si a reţinut o stare de fapt concordanta sub toate aspectele ce rezulta din aceste mijloace de proba, temeinicia hotărârii din perspectiva conţinutului faptelor penale, în materialitatea lor, nefiind contestata de apelanţii-inculpaţi care au înţeles, în majoritate, să critice exclusiv modalitatea de stabilire a tratamentului sancţionator, fie sub aspectul cuantumului, fie a modalităţii de executare, singura inculpată G.D.M. formulând critici sub aspectul temeiniciei soluţiile de condamnare în sine, invocând în apărarea sa împrejurarea că nu a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii, respectiv că nu a acţionat cu intenţie.
Reexaminând ansamblul probator în virtutea efectului integral devolutiv al apelurilor declarate, instanţa de apel a constatat că săvârşirea, cu vinovăţie, a infracţiunilor deduse judecăţii, în modalitatea reţinută prin hotărârea instanţei de fond, este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe si legal administrate.
Cu privire la criticile formulate de inculpata G.D.M., cu referire la caracterul inechitabil a procesului decurgând din neascultarea nemijlocită a colaboratorului cu nume de cod C.M., în cursul judecăţii, si întemeierea soluţiei de condamnare pe unica declaraţie a investigatorului „I.G.";, precum si cu privire la caracterul provocator al activităţii desfăşurate de colaboratorul menţionat, a cărui atitudine a constituit motivul determinat al comiterii faptei, instanţa de apel a apreciat caracterul neîntemeiat al acestora, reţinând că:
- activitatea desfăşurata de colaboratorul „C.M."; reprezintă expresia folosirii unei tehnici legale specifice activităţii sub acoperire si nu se subsumează conceptului de „înscenare";;
- cercetările penale in cauza au fost întreprinse, la data de 14 iulie 2009, ca urmare a indiciilor de implicare în traficul de droguri a altor persoane, inculpata fiind contactată telefonic, la data de 25 august 2009, din conţinutul dialogului dintre aceasta şi colaborator rezultând posibila existenţă a unor tranzacţii anterioare, precum şi intenţia declarată a inculpatei de a continua activitatea ilicită de comercializare;
- audierea nemijlocită în instanţă a colaboratului „C.M."; nu a fost posibilă ca urmare a imposibilităţii obiective de identificare a adresei actuale a acestuia.
Prin urmare, vinovăţia acesteia constând în desfăşurarea unui act de vânzare de heroină, la data de 25 august 2009, este pe deplin dovedită, pe baza unor probe directe, complete şi legal administrate.
În ceea ce priveşte critica aceleiaşi inculpate referitoare la finalizarea urmăririi penale fără a i se aduce la cunoştinţă materialul de urmărire penală, instanţa de apel a constatat că organele de urmărire penală au făcut demersuri pentru identificarea adresei acesteia. S-a constatat că aceasta nu locuia nici la adresa de domiciliu şi nici la cea din str. B., necunoaşterea adresei este imputabilă inculpatei, aşa încât este justificată neprezentarea materialului de urmărire penală, potrivit art. 254 C. proc. pen.
Pe de altă parte, participarea nemijlocită a inculpatei la judecata în fond a cauzei a creat efectiv acesteia posibilitatea de a lua cunoştinţă de probele în acuzare existente, să conteste temeinicia acestora si să propună probe în apărare, aşa încât apare neîntemeiata si critica referitoare la greşita respingere a cererii acesteia de restituire a cauzei la procuror.
Sub aspectul individualizării pedepselor, instanţa de apel a constatat, în condiţiile în care considerentele instanţei de fond referitoare la gradul de pericol social al faptelor sunt corecte, că pedepsele stabilite reflectă exclusiv funcţiile pedepsei de constrângere si eliminare. Însă, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen., pedepsele trebuie să reprezinte, în egală măsură, alături de funcţia coercitivă si pe cea de mijloc de reeducare. Or, sub aspectul acestor critici, pedepsele nu reflectă necesarul echilibru între aceste trăsături esenţiale, prin raportare a conţinutului elementului material al acestora la toate împrejurările anterioare ori concomitente comiterii faptelor, precum si la datele personale ale inculpaţilor.
Reevaluând pedepsele aplicate în aceste coordonate generale, instanţa de apel a constatat că în privinţa inculpatei S.E. aplicarea unei pedepse la cuantumul minim prevăzut de lege este suficientă pentru constrângerea si reeducarea acesteia, având în vedere limita minimă ridicată prevăzută de lege pentru traficul de droguri de mare risc, precum si ansamblul elementelor relevante în procesul de individualizare.
Cu privire la inculpata P.M., instanţa a constatat că în raport de data comiterii faptelor, infracţiunea nu a fost săvârşită în stare de recidivă, impunându-se în acest sens schimbarea încadrării juridice a faptelor prin înlăturarea stării de recidiva postexecutorie, în raport de care se impune si o reevaluare a cuantumului pedepsei.
Din actele si lucrările dosarului rezultă că inculpatul N.N. a comis faptele pe fondul preexistentei unui contact constant al acestuia cu distribuitorii de droguri si, pe de altă parte, ca urmare a relaţiilor apropiate cu fiul său, încarcerat la Penitenciarul Giurgiu. Apreciind ca imperativă păstrarea unei proporţii juste între pedepsele aplicate şi având in vedere criteriile generale de individualizare, instanţa de apel a apreciat că se justifică reducerea suplimentară a pedepsei stabilite acestui inculpat, până la nivelul de 7 ani închisoare.
Cu privire la inculpaţii N.N.D. si N.M., instanţa de apel a apreciat că pedepsele aplicate acestora sunt corect proporţionalizate, criticile inculpaţilor constatându-se neîntemeiate sub acest aspect. Sunt însa întemeiate criticile celor doi apelanţi-inculpaţi sub aspectul modalităţii de stabilire a restului rămas neexecutat, rest contopit conform dispoziţiilor art. 39 alin. (2) C. pen.
In raport de atitudinea sincera a inculpatului S.M. si contribuţia acestuia la identificarea altor participanţi, instanţa de apel a apreciat că aceste circumstanţe favorabile trebuie valorificate în procesul de individualizare în aceeaşi măsură cu gravitatea faptei, si a decis ca o pedeapsă moderată, în cuantum de 8 ani închisoare, este în măsură a permite în concret atingerea rolului preventiv-educativ al acesteia. Ca o consecinţă a reducerii pedepsei, instanţa de apel a înlăturat si pedeapsa complementara a degradării militare.
Instanţa de apel a constatat că în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptei si de datele personale ale inculpatului, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului C.G.S. a fost just individualizată.
Cu privire la inculpata C.C., instanţa de apel a constatat că în procesul de individualizare judiciară a pedepsei prima instanţă a omis aspectele referitoare la existenta unor relaţii de rudenie cu inculpatul C.G.S. si capacitatea redusă de apreciere critică a consecinţelor faptelor săvârşite care, chiar dacă nu exclusiv, dar in mod substanţial a contribuit la atragerea acesteia în activitatea infracţională. Valorificând toate aceste elemente, instanţa de apel a apreciat că o pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen., reprezintă o măsura mai adecvată imperativului scopului preventiv-educativ al pedepsei.
Pedeapsa aplicata inculpatei G.D.M. apare ca fiind just individualizată, instanţa de apel neconstatând alte aspecte relevante pentru individualizarea pedepsei ori date suplimentare pozitive pentru caracterizarea conduitei inculpatei, aşa încât a apreciat ca neîntemeiată solicitarea acesteia de reducere a pedepsei până la limita permisă de lege.
Instanţa de apel a constatat însa că este numai parţial corectă aprecierea primei instanţe privitoare la sustragerea inculpatei cercetărilor, din actele dosarului rezultând că neprezentarea inculpatei în fata organelor judiciare se datorează mai degrabă culpei acesteia, decât ignorării deliberate a unor obligaţii procesuale. Drept urmare, instanţa de apel a reţinut ca punând în balanţa fapta concretă imputată inculpatei si circumstanţele sale personale, inclusiv comportarea avută după începerea judecăţii, pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru aceasta si, chiar fără executarea pedepsei, aceasta nu va mai săvârşi noi infracţiuni.
Împotriva acestei din urma hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - DIICOT- Serviciul Teritorial Bucureşti si inculpaţii S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M., C.C., C.G.S. si N.M.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Parchetul a susţinut că pedepsele aplicate inculpatelor G.D.M. si C.C. sunt greşit individualizate, având în vedere faptele săvârşite de acestea, modalitatea săvârşirii si atitudinea lor procesuala.
Astfel, cu referire la inculpata G.D.M., din procesele verbale rezulta că aceasta s-a urcat în autoturismul condus de investigator, în care se afla si colaboratorul, au mers împreuna în imobilul din str. B. nr. 2-4, de unde inculpata a adus cele doua doze de heroină. Din procesele verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental rezultă că inculpata mai vânduse anterior droguri si urma să mai vândă, chiar dacă în prezenta cauza este cercetată pentru un singur act material. In raport de neasumarea faptei si a consecinţelor acesteia, a lipsei unei ocupaţii stabile care să-i asigure venituri materiale suficiente traiului zilnic, stabilirea pedepsei de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen. nu corespunde scopului acesteia stabilit prin art. 52 C. pen.
In ceea ce o priveşte pe inculpata C.C., din declaraţiile martorilor a rezultat că aceasta vindea droguri în mod constant. Din declaraţiile acesteia a rezultat că pastilele găsite la percheziţia domiciliară erau ale ei si ale soţului ei si erau destinate consumului. Cu ocazia percheziţiei aceasta a încercat să scape de dozele de heroină, aruncând o punguţă de heroina pe geamul locuinţei, iar în contextul convorbirilor telefonice este pusă în evidenta folosirea de către aceasta a unui limbaj codificat, luându-si măsuri de precauţie. Totodată, relaţiile de rudenie cu inculpatul C.G.S., precum si împrejurarea că acesta procura drogurile pe care inculpata le vindea, apar ca nerelevante în raport de perioada lungă de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională. In raport de aceste elemente evidenţiate de actele si lucrările din dosar, reducerea pedepsei de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen. nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de faptele săvârşite, de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatelor, în raport de care se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai mare, cu executarea în regim de detenţie, Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate si aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum mai mare, cu executarea acesteia în regim de detenţie, inculpatelor C.C. si G.D.M.
Inculpaţii nu au motivat în scris recursurile declarate împotriva deciziei instanţei de apel.
La termenul de judecată din 14 martie 2012, instanţa de control judiciar a adus la cunoştinţa inculpaţilor prezenţi prevederile art. 3201 C. proc. pen. si i-a întrebat dacă înţeleg să beneficieze de aceste prevederi.
Recurenţii-inculpaţi C.C., S.E., N.N., S.M., C.G.S. si P.M. au arătat ca înţeleg să uzeze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. si, prin declaraţiile date în instanţă, consemnate si ataşate la dosarul cauzei, au arătat că recunosc faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata să se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penală. La termenul de judecată din 18 aprilie 2012, inculpaţii G.D. si N.M. au declarat că înţeleg să beneficieze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., au arătat ca recunosc faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei si au solicitat ca judecata să se facă in baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat si dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, in baza lucrărilor si materialului din dosarul cauzei, următoarele:
Starea de fapt a fost corect stabilită de prima instanţa, corespunzător ansamblului probator si susţinută de probele administrate.
Reevaluând pedepsele stabilite inculpaţilor de prima instanţa, instanţa de apel a reindividualizat pedepsele.
Pedepsele stabilite de instanţa de apel apar ca fiind just individualizate. In acest sens, atunci când aplica pedeapsa, instanţa este obligată să ţină seama de toate criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin raportare la dispoziţiile art. 52 din acelaşi cod, vizează sub aspectul cuantumului si modalităţilor de executare, stabilirea unei pedepse care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii.
Această adecvare nu priveşte însă numai funcţiile de constrângere, exemplaritate ci, concomitent, si funcţia de reeducare a inculpatului.
Sub acest aspect, în mod judicios instanţa de apel a constatat că prima instanţă a stabilit pedepse reflectând preponderent gradul de pericol social al faptelor, în detrimentul funcţiei educative.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, se constată că pedepsele stabilite de instanţa de apel constituie o judicioasă adaptare a acestora, realizată în cadrul individualizării judiciare în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de natură a asigura finalitatea răspunderii penale, adecvarea corespunzătoare a acestora funcţiilor pedepsei, astfel cum acestea sunt stabilite prin art. 52 C. pen.
Prin urmare, pedepsele stabilite constituind o replică adecvată faptelor si persoanei inculpaţilor, hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., recursurile declarate în cauză constatându-se a fi nefondate.
In consecinţa, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti împotriva deciziei penale nr.273/A din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penala.
Examinând cauza în raport de recunoaşterea vinovăţiei de către inculpaţi si cererilor acestora privind judecata cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, se constată că sunt îndeplinite condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Prin urmare, îndeplinite fiind condiţiile aplicării procedurii speciale, având ca efect beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpaţii S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M., C.C., C.G.S. si N.M. împotriva aceleiaşi decizii, va casa in parte decizia si sentinţa penala nr. 444 din 06 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, si, rejudecând, în fond, face aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. si:
1 Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatei S.E. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 7 ani la 5 ani.
In temeiul art. 71 C. pen. aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
2 - Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatului N.N. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 si art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 7 ani la 5 ani.
Aplica art. 71-64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
3 - Descontopeste pedeapsa rezultanta de 8 ani închisoare aplicata inculpatului S.M. in pedepsele componente, pe care le repune in individualitatea lor astfel:
- pedeapsa de 8 ani închisoare aplicata pentru infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- pedeapsa de 7 luni închisoare aplicata pentru infracţiunea prevăzuta de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatului S.M. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., de la 7 ani la 5 ani.
Reduce pedeapsa aplicata inculpatului pentru infracţiunea prevăzuta de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 7 luni închisoare la 6 luni închisoare.
In baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) si art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul S.M. sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In temeiul art. 71 C. pen. aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
4 - Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatului C.G.S. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) si art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 7 ani la 4 ani.
Aplica art. 71-64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
5 - Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatului N.M. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) si art. 76 lit. b) C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 8 ani la 5 ani.
In baza art. 39 alin. (2) C. pen. contopeşte restul de pedeapsa rămas neexecutat de 6 luni închisoare cu pedeapsa stabilita in prezenta cauza, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
6 - Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatei P.M. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. c) si art. 76 lit. b) C. pen. de la 4 ani si 6 luni închisoare la 3 ani si 6 luni închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 5 ani la 3 ani.
Aplica art. 71-64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
7 - Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatei G.D.M. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
In temeiul art. 71 C. pen. aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 861 alin. (1), (3) C. pen. suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatei G.D.M., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, si stabileşte masurile cărora inculpata se va supune pe durata acestui termen.
In baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
8 - Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatei C.C. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) si art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
In temeiul art. 71 C. pen. aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 861 alin. (1), (3) C. pen. suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatei C.C., pe durata unui termen de încercare de 5 ani si stabileşte masurile de supraveghere cărora inculpata trebuie să se supună pe durata termenului de încercare.
In baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate în cauză.
Deduce prevenţia de la 13 ianuarie 2010 la zi pentru inculpaţii S.E., N.N., S.M., C.G.S. si de la data de 29 septembrie 2009 la zi pentru inculpatul N.M.
Onorariul si onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, conform dispozitivului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M., C.C., C.G.S. şi N.M. împotriva deciziei penale nr. 273/A din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează, în parte, decizia şi sentinţa penală nr. 444 din 06 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi, rejudecând, în fond:
1). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei S.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare .
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 7 ani la 5 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
2). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului N.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare .
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 7 ani la 5 ani.
În temeiul dispoziţiilor art.71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
3). Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului S.M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor astfel:
- pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.
- pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 7 ani la 5 ani.
Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 7 luni închisoare la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedeapsele aplicate urmând ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
4). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului C.G.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 19 din Legea 682/2002 de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare .
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 7 ani la 4 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
5). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului N.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare .
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 8 ani la 5 ani.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen. contopeşte restul de pedeapsă rămas neexecutat de 6 luni închisoare (din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 431 din 23 august 2005 a Tribunalului Prahova) cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de 5 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
6). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei P.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 5 ani la 3 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
7). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei G.D.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei G.D.M. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata G.D.M. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte o dată la 2 luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
8). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei C.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata C.C. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte o dată la 2 luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce prevenţia de la data de 13 ianuarie 2010 la zi pentru inculpaţii S.E., N.N., S.M., C.G.S. şi de la data de 29 septembrie 2009 la zi pentru inculpatul N.M.
Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu desemnaţi pentru inculpaţii S.E., N.N., P.M., G.D.M., N.M. şi C.C., în cuantum de câte 400 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorilor din oficiu desemnaţi pentru inculpaţii S.M. şi C.G.S., în cuantum de câte 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1375/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1472/2012. Penal → |
|---|
