ICCJ. Decizia nr. 1450/2012. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1450/2012
Dosar nr. 3323/1/2012
Şedinţa publică din 7 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor din dosar constată următoarele.
Prin încheierea din 25 aprilie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 416/33/2012, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către persoana extrădabilă S.D.B. ca inadmisibilă.
În temeiul art. 43 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile S.D.B cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C.N. pe o perioadă de 30 de zile.
S-a impus persoanei extrădabile S.D.B. următoarele obligaţii.
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie al mun. Cluj-Napoca desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
e) să nu acceseze, fără încuviinţarea instanţei, sisteme informatice de natură a-i permite a lua legătura cu persoane fizice sau juridice şi în legătură cu activităţi de natura celor pentru care s-a solicitat extrădarea.
S-a atras atenţia persoanei solicitate că în caz de încălcare cu rea credinţă, a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligaţiilor stabilite, măsura preventivă va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel a reţinut că prin încheierea penală nr. 8/HI pronunţată la data de 21 martie 2012 de Curtea de Apel Cluj s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dispunându-se, în temeiul art. 44 rap. la art. 43 din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie în vederea extrădării a cetăţeanului olandez S.D.B., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21 martie 2012 şi până la data de 18 aprilie 2012, inclusiv.
Potrivit art. 43 din Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi art. 2 din Tratatul de extrădare dinte România şi Statele Unite ale Americii, în caz de urgenţă, autorităţile competente ale părţii solicitante, în speţă autorităţile judiciare americane, pot cere arestarea provizorie a persoanei căutate în vederea extrădării.
Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autorităţile judiciare americane indică existenţa unui mandat de arestare preventivă, o expunere sumară a faptelor, menţionează dispoziţiile legale aplicabile şi datele de identificare şi localizare a persoanei extrădabile.
Astfel, pe numele persoanei extrădabile S.D.B. s-a emis mandat de arestare de către judecătorul de instrucţie B.A.T. din Western District - Washington - S.A.U. pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie, folosire de dispozitive de accesare frauduloasă şi furt de identitate cu consecinţe deosebit de grave incriminate de art. 371, capitolul 18, art. 1029 (a) (3) capitolul 18 şi art. 1028 (a) (1) capitolul 18 C. pen. S.U.A., reţinându-se în sarcina acestuia, că în perioada 2011 - 2012 a conspirat împreună cu numitul C.S. în vederea furtului şi vânzării de informaţii privitoare la cardurile de credit piratate prin diverse mijloace frauduloase.
Aceste fapte sunt incriminate şi în legislaţia română putând întruni elementele constitutive ale infracţiunilor de acces fără drept la un sistem informatic, transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic, fraudă informatică prev. de art. 42 alin. (1), (3) art. 44 alin. (2), art. 49 din Legea nr. 161/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 364/2002 privind comerţul electronic.
S-a mai reţinut că din datele reţinute mai sus, nu rezultă că extrădarea nu ar fi posibilă, iar pe de altă parte, sunt semnalate date şi circumstanţe care relevă urgenţa dispunerii arestării provizorii în sensul dispariţiei persoanei, fără posibilitatea ulterioară de a fi localizată.
De asemenea s-a mai reţinut că, prin ordonanţa din data de 20 martie 2012 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus reţinerea numitului S.D.B. pe o durată de 24 de ore începând cu data de 20 martie 2012, ora 21:55.
Prin încheierea din data de 10 aprilie 2012 pronunţată de aceeaşi instanţă, s-a menţinut măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile pe o perioadă de 30 de zile, reţinându-se aceleaşi motive din hotărârea de arestare provizorie.
Persoana extrădabilă S.D.B. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar şi respectiv înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile.
Curtea de Apel a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este inadmisibilă pentru cele ce urmează:
Astfel, dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi ale Legii nr. 111/2008 prin care s-a rarificat tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite al Americii nu prevăd instituţia liberării provizorii sub control în cadrul procedurii soluţionării cererii de extrădare, motiv pentru care aceasta nu este admisibilă.
Mai mult, potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., eliberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, experţi sau martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Ori, aplicarea acestor dispoziţii implică o analiză de fond a cauzei, care aparţine organelor judiciare ale statului solicitant şi excede obiectului şi procedurii unei cereri de extrădare.
În fine, potrivit dispoziţiilor art. 1606 alin. (4) C. proc. pen., Curtea de Apel a reţinut că soluţionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar aparţine instanţei căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în fond, instanţă care aparţine statului solicitant şi nu autorităţilor judiciare române sesizate cu cererea de extrădare.
În soluţionarea cererii de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, Curtea Apel a reţinut reţine următoarele.
În cauză s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecată, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 şi Legea nr. 111/2008 privind luarea măsurii arestării provizorii, înainte de formarea şi transmiterea cererii de extrădare.
Organele judiciare române, în speţă Curtea de Apel Cluj, la sesizarea parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, au acţionat prompt, la cererea statului solicitant, dispunând arestarea provizorie a persoanei urmărite, conformându-se dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 302/2004 şi art. 12 din Legea nr. 111/2008, potrivit cărora, în caz de urgenţă, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în aşteptarea cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia.
Curtea de Apel a mai reţinut că, deşi persoana căutată a fost reţinută şi arestată provizoriu începând cu data de 20 aprilie 2012, până la data soluţionării prezentei cereri, nu a fost sesizată cu cererea de extrădare din partea statului solicitant.
Ori, caracterul de urgenţă, în accepţiunea dispoziţiilor art. 44 pct. (1) din Legea nr. 303/2004 şi a dispoziţiilor art. 12 pct. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, vizează obligaţii, atât în sarcina statului solicitat cât şi în sarcina statului solicitant, respectiv de soluţionare a cererii de arestare provizorie şi, în caz de admitere a acesteia, de trimitere a cererii de extrădare şi a documentelor anexate în regim de urgenţă, obligaţie care nu a fost respectată de statul solicitant.
De altfel, a reţinut prima instanţă că în vederea respectării caracterului de urgenţă de către statul solicitant în ce priveşte trimiterea cererii de extrădare şi a documentelor anexate, dispoziţiile art. 44 pct. 6 din Legea nr. 302/2004 şi dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 111/2008 prevăd termene privind dispunerea încetării măsurii arestării provizorii la cerere (18 zile) sau încetarea de drept a măsurii (40 de zile şi 60 de zile).
Curtea de Apel a reţinut că, pe tot parcursul procedurii cererii de arestare provizorie şi în aşteptarea cererii de extrădare, numitul S.D.B. şi-a declarat toată disponibilitatea de colaborare cu instituţiile judiciare române în vederea finalizării cererii de extrădare şi cu autorităţile judiciare americane în vederea clarificării învinuirilor aduse acestuia.
Este de remarcat în acest sens că la dosarul cauzei există o cerere a persoanei extrădabile de a fi judecată mai repede, prin preschimbarea termenului de judecată, în care aceasta îşi exprimă consimţământul la extrădare, demers care nu poate fi valorificat datorită lipsei de diligenţă a organelor judiciare americane în trimiterea cererii de extrădare.
Această susţinere este întărită şi de faptul că deşi nu a fost de acord cu arestarea provizorie, solicitând ca cererea de extrădare să fie judecată cu persoana extrădabilă în stare de libertate, nu a exercitat calea de atac împotriva măsurilor de arestare provizorie şi de menţinere a măsurii, în speranţa soluţionării urgente a cererii de extrădare.
Apoi, s-a mai reţinut de către Curtea de Apel că din datele aflate la dosar rezultă că în cadrul comisiei derogatorii desfăşurată la sediul DIICOT Cluj, cât şi în faţa autorităţilor americane cu care a luat legătura după arestarea provizorie, a avut o atitudine cooperantă în vederea lămuririi situaţiei sale juridice.
Mai mult, conform scriptului aflat la dosar care reflectă opinia unui expert american în securitate informatică, persoana extrădabilă a ajutat corporaţiile să vadă plusurile şi minusurile în administrarea cardurilor, fără ca acesta să fie interesat de partea financiară.
Curtea de Apel a mai reţinut că potrivit actelor judiciare aflate la dosar persoana extrădabilă suferă de astm bronşic, boală cronică care este favorizată de aerul rece şi uscat, fumul de ţigară, poluare şi stres.
S-a mai reţinut, potrivit documentelor medicale aflate la dosar că în perioada arestării provizorii, persoana extrădabilă a avut o tentativă de sinucidere la data de 11 aprilie 2012.
În fine s-a reţinut că, potrivit contractului de închiriere persoana extrădabilă are asigurată o locuinţă pe raza municipiului Cluj-Napoca.
Curtea de Apel concluzionând a apreciat că, în soluţionarea prezentei cauze trebuie să existe un just echilibru între obligaţiile statului solicitant, a statului solicitat, aşa cum sunt ele prevăzute în Legea nr. 302/2004 şi Legea nr. 111/2008 privind procedura arestării provizorii şi soluţionarea cererii de extrădare şi drepturile persoanei extrădabile, la viaţă, sănătate, integritate corporală şi soluţionarea procedurii într-un termen rezonabil, drepturi pe care România, în calitate de semnatară a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului este obligată să le respecte.
Având în vedere cele reţinute mai sus, la care se adaugă vârsta, lipsa antecedentelor penale, atitudinea extrem de cooperantă a persoanei extrădabile şi angajamentul acesteia că va respecta toate obligaţiile impuse, Curtea de Apel a apreciat că, în lipsa cererii de extrădare şi a documentelor anexate, că există suficiente garanţii că finalizarea acestei proceduri este posibilă şi prin judecarea persoanei extrădabile în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Dispoziţiile art. 12 pct. 4 din Legea nr. 111/2008 privind încetarea de drept a măsurii arestării provizorii la expirarea unui termen de 60 de zile nu exclud înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură, neprivativă de libertate, aspect confirmat şi de dispoziţiile art. 5 potrivit cărora punerea în libertate nu exclude rearestarea ulterioară în vederea extrădării şi extrădarea persoanei respective dacă cererea de extrădare este primită la o dată ulterioară.
Curtea de Apel a apreciat că numai în această formă se poate asigura un just echilibru între obligaţiile statului solicitant, ale statului solicitat, aşa cum sunt ele stipulate în Legea nr. 111/2008 şi Legea nr. 302/2004 şi drepturile persoanei extrădabile prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care sunt obligatorii pentru statul solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicitând casarea, în parte, a hotărârii atacate şi, rejudecând respingerea ca nefondată, a cererii formulată de persoana extrădabilă S.D.B., privind înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Înalta Curte, analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează.
Încheierea atacată, este nelegală şi netemeinică, în sensul înlocuirii măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pe de o parte, referitor la circumstanţele personale ale persoanei extrădabile avute în vedere de Curtea de Apel în considerentele încheierii atacate, se poate observa că acestea sunt identice cu cele avute în vedere de aceeaşi instanţă cu ocazia luării şi menţinerii măsurii arestării preventive, astfel că se apreciază că acestea sunt în continuare nerelevante pentru determinarea unui nou temei juridic legat de analiza temeiniciei menţinerii arestării provizorii, iar noua interpretare făcută contravine scopului pentru care această măsură a fost instituită.
Mai mult, raportat la împrejurările evidenţiate de statul solicitant legate de temerea obiectivă că persoana extrădabilă, aflată în stare de libertate, poate să dispară într-o locaţie necunoscută, aspecte de natura lipsei antecedentelor penale sau vârsta acestei persoane, nu prezintă importanţă în analiza necesităţii menţinerii acestei măsuri.
De asemenea, faptele penale pretins comise şi pentru care statul solicitant consideră necesară arestarea cetăţeanului olandez în cauză sunt considerate de o gravitate ridicată, iar prin modul de realizare presupun un pericol deosebit al lăsării în libertate, deoarece activitatea persoanei extrădabile este doar o parte dintr-un mecanism infracţional extrem de complex.
De altfel, nici aspectul reţinut în sensul că persoana extrădabilă ar avea asigurată locuinţa pe raza municipiului Cluj-Napoca, nu este dovedit, ba dimpotrivă la dosarul cauzei fiind depus un contract de închiriere privind un imobil din localitatea Cluj-Napoca, încheiat de terţe persoane cauzei de faţă.
Se are în vedere totodată şi faptul că persoana extrădabilă nu a făcut dovada că este rezidentă sau că ar îndeplini condiţiile de şedere temporară pe teritoriul României.
Cât priveşte afecţiunile de care suferă persoana extrădabilă, acestea nu sunt contestate, dar legiuitorul a instituit o altă procedură prevăzută de art. 1391 C. proc. pen. care nu a fost urmată legal de persoana extrădabilă.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte considerarea primei instanţe că măsura arestării preventive provizorii nu mai îndeplineşte condiţia termenului rezonabil impus de C.E.D.O. se apreciază că s-a făcut o interpretare sui generis ignorând dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008 rap. la dispoziţiile art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 care prevăd expres acest termen rezonabil, respectiv, de 60 de zile, în care autorităţile judiciare străine pot comunica documentaţia necesară soluţionării cererii de extrădare şi instanţa poate menţine starea de arest, atunci când s-a constatat că există motive temeinice în acest sens.
Având în vedere că, de la data arestării provizorii a persoanei extrădabile la momentul dispoziţiei atacate au trecut doar 35 de zile, astfel încât nu există nici o încălcare a dispoziţiilor legale ce reglementează, obligaţiile statului solicitant.
Mai mult, nici dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008 nu prevăd necesitatea punerii în libertate de plano a persoanei extrădabile, la expirarea duratei de 60 zile de la arestarea provizorie, dată fiind prevederea acestui text de lege, care se referă şi la situaţia de excepţie a existenţei în continuare a unor motive temeinice de arestare, dispoziţie care de altfel se ailă în concordanţă cu dispoziţiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, care permite o durată totală a arestării provizorii în cursul procedurii de extrădare de 180 de zile.
De altfel, acesta este termenul rezonabil prin care statul român a înţeles să preia în legislaţie, prevederile C.E.D.O., aceasta regăsindu-se în art. 23 alin. (5) din Constituţia României.
Totodată, în cauză, potrivit actelor depuse la dosar se constată că la data de 4 mai 2012 s-a dispus rearestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva încheierii din 25 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. 416/33/2012 privind pe persoana extrădabilă S.D.B. urmează să fie admis, şi rejudecând, respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană extrădabilă, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă olandeză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva încheierii din 25 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. 416/33/2012 privind pe persoana extrădabilă S.D.B.
Casează încheierea atacată şi rejudecănd, respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană extrădabilă, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă olandeză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1577/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1441/2012. Penal → |
|---|
