ICCJ. Decizia nr. 1483/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1483/2012
Dosar nr. 3733/108/2011
Şedinţa publică din 9 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 442 din 24 octombrie 2011 a Tribunalului Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul C.B.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 modificată.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că prin încheierea şedinţei publice din 12 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., s-a admis plângerea petentei A.I.F. din cadrul D.G.F.P. Arad împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală din 11 februarie 2011 din Dosarul nr. 108/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad şi a ordonanţei din 29 martie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pe care le-a desfiinţat şi s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de învinuitul C.B.V. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, reţinându-se cauza în vederea judecăţii.
Cu ocazia ascultării sale în faţa primei instanţe inculpatul a arătat că nu este vinovat de comiterea faptei, întrucât a preluat societatea de la o persoană pe care nu o cunoaşte, nu a plătit pentru aceasta, nu cunoaşte unde era sediul acesteia şi nu a desfăşurat nici un fel de activitate.
Din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală şi anume – sesizarea penală, proces-verbal, invitaţii, înscrisuri O.N.R.C., certificat constatator, contract de închiriere, contract de comodat, extras CF, declaraţiile martorului A.S.C., declaraţiile inculpatului, cât şi în mod nemijlocit, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate în faţa primei instanţei – respectiv - declaraţiile martorilor A.S.C., C.R.M., declaraţia inculpatului, instanţa reţine următoarea stare de fapt:
La data de 12 noiembrie 2008 A.F.P. Arad – A.I.F. a formulat plângere penală împotriva numitului C.B.V., administrator al SC E.D. A&C SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, constând în aceea că, organele de control ale Finanţelor Publice au fost în imposibilitatea efectuării unui control deoarece societatea nu funcţiona la adresa declarată la Oficiul pentru Registrul Comerţului.
Conform procesului-verbal întocmit la data de 12 noiembrie 2088 de către A.F.P.A. rezultă că, în perioada 13 octombrie 2008 – 12 noiembrie 2008 inspectorii din cadrul acestei instituţii, au efectuat o cercetare la faţa locului în vederea verificării realităţii şi legalităţii activităţii de dezinsecţie desfăşurată în punctele de trecere a frontierei de stat Nădlac, Vărşand şi Turnu de către SC E.D. A&C SRL, dar nu s-a reuşit intrarea în contact cu nici un reprezentant legal al societăţii, astfel că controlul s-a efectuat la sediul A.F.P.A.
Inculpatului C.B.V. i-au fost trimise un număr de şase invitaţii pentru a se prezenta la sediul D.G.F.P. Arad, Activitatea de Inspecţie Fiscală, atât la adresa de domiciliu cât şi la sediul declarat al societăţii, invitaţii care au fost returnate, fără confirmare de primire.
Potrivit înscrisurilor existente la O.R.C., prin Hotărârea nr. 1 din 28 septembrie 2007 a SC E.D. A&C SRL, martorul A.S.C. cesionează cu titlu gratuit toate părţile sociale deţinute de societate către inculpat şi la data preluării societăţii sediul acesteia a fost mutat pe str. Ş.Z. FN., în urma încheierii unui contract de comodat pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 28 septembrie 2007, contract încheiat cu martorul C.R.M., proprietar al imobilului. Procedându-se la efectuarea de verificări s-a stabilit că inculpatul nu mai locuieşte la adresa de domiciliu, iar la sediul social declarat al societăţii nu se desfăşoară nici un fel de activitate.
Din adresa nr. 315336 din 11 ianuarie 2011 emisă de Ambasada României la Madrid rezultă că inculpatul C.B.V. a fost încarcerat în perioada 16 decembrie 2008 – 12 februarie 2009 în Centrul Penitenciar Madrid V Soto del Real, ca urmare a unui mandat de arestare preventivă emis de Judecătorul central nr. 1 din Madrid. Ulterior, în perioada 17 martie 2009 – 29 octombrie 2009, inculpatul a fost încarcerat în Penitenciarul Timişoara, în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 393/2007 a Judecătoriei Arad definitivă prin Decizia penală nr. 272/R/2008 a Curţii de Apel Timişoara.
Infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat presupune sub aspectul laturii obiective o acţiune de declarare fictivă, inexactă a sediului social al unei societăţi, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Ori, în speţă, din probatoriul administrat rezultă că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost declarat în mod real, a avut la bază un contract de comodat legal încheiat. Pe de altă parte, faţă de împrejurarea că inculpatul a fost în perioada respectivă încarcerat în ţară şi în străinătate, nu se poate reţine că a avut ca scop sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, astfel că infracţiunii de evaziune fiscală îi lipseşte unul din elementele constitutive respectiv latura obiectivă.
În raport de aceste considerente, Tribunalul în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2000 modificată.
Având în vedere că infracţiunea pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul C.B.V. este o infracţiune de pericol, instanţa a constatat că A.N.A.F.– D.G.F.P – A.I.F., nu are calitatea de parte vătămată în procesul penal.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel partea vătămată D.G.F.P. a Judeţului Arad, în nume propriu şi în reprezentarea A.N.A.F. ca reprezentat legal al Statului Român, solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei penale atacate în sensul condamnării inculpatului C.B.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2000 actualizată.
A arătat că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, pentru considerentul că inculpatul a fost în perioada respectivă încarcerat în ţară şi în străinătate, în perioada 16 decembrie 2008 – 12 februarie 2009, și respectiv în perioada 17 martie 2009 – 29 octombrie 2009, deci ulterior perioadei în care organele de inspecție fiscală au efectuat controlul, considerând totodată că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost declarat în mod real, și a avut la bază un contract de comodat legal încheiat.
A considerat sentința nelegală și netemeinică, ca fiind dată cu ignorarea tuturor probelor de la dosar, întrucât inculpatul a trimis 6 invitații administratorului la adresa sediului declarat al societății, nedând curs nici invitației nr. 59461 din 21 octombrie 2008 care a fost confirmată de primire, prin urmare inculpatul avea cunoștință de solicitarea organelor fiscale, organele de inspecție fiscală fiind astfel împiedicate să efectueze inspecția fiscală. Mai mult, nu se explică cum sediul societății este real declarat din moment ce invitațiile trimise pe adresa indicată, au fost returnate cu mențiunea inexistenței unei astfel de adrese în Arad.
Apelul declarat de partea vătămată D.G.F.P. a Judeţului Arad, în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca reprezentat legal al Statului Român, este nefondat.
Infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat, presupune sub aspectul laturii obiective o acţiune de declarare fictivă, inexactă a sediului social al unei societăţi, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Ori, în speţă, din probatoriul administrat rezultă că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost declarat în mod real, a avut la bază un contract de comodat legal încheiat, nefiind nici fictiv, nici inexact, iar faptul că administratorul societăţii nu a desfăşurat activitate la sediul înmatriculat la registrul comerţului constituie contravenţie, potrivit art. 9 lit. b) din OG 15/1996. Pe de altă parte, faţă de împrejurarea că inculpatul a fost în perioada respectivă încarcerat în ţară şi în străinătate, nu se poate reţine că a avut ca scop sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, astfel că infracţiunii de evaziune fiscală îi lipseşte unul din elementele constitutive respectiv latura obiectivă.
Nu se poate reţine nici susţinerea declarării nereale a sediului societății, observând că există contrarietate între menţiunile factorilor poştali, în sensul că nu pe toate invitaţiile emise, motivul restituirii l-a constituit mențiunea inexistenței unei astfel de adrese în Arad, pe invitaţia din data de 28 octombrie 2008, menţionându-de „mutat de la adresa indicată", concluzionând că inculpatul nu avea cunoștință de solicitarea organelor fiscale, invitația nr. 59461 din 21 octombrie 2008 nefiind semnată de acesta.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată D.G.F.P. a Judeţului Arad, în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca reprezentat legal al Statului Român împotriva sentinţei penale nr. 442 din 24 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3733/108/2011.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 9/A din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată D.G.F.P. a Judeţului Arad, în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca reprezentat legal al Statului Român împotriva sentinţei penale nr. 442 din 24 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3733/108/2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat partea vătămată recurentă să plătească 300 RON statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca suma de 200 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Timiş.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea vătămată Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. – D.G.F.P. Arad criticând-o ca nelegală şi netemeinică solicitând modificarea hotărârilor pronunţate în sensul condamnării inculpatului C.B.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2000 actualizată.
S-a arătat că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, pentru considerentul că inculpatul a fost în perioada respectivă încarcerat în ţară şi în străinătate, în perioada 16 decembrie 2008 – 12 februarie 2009, și respectiv în perioada 17 martie 2009 – 29 octombrie 2009, deci ulterior perioadei în care organele de inspecție fiscală au efectuat controlul, considerând totodată că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost declarat în mod real, și a avut la bază un contract de comodat legal încheiat.
S-a considerat sentința nelegală și netemeinică, ca fiind dată cu ignorarea tuturor probelor de la dosar, întrucât inculpatul a trimis 6 invitații administratorului la adresa sediului declarat al societății, nedând curs nici invitației nr. 59461 din 21 octombrie 2008 care a fost confirmată de primire, prin urmare inculpatul avea cunoștință de solicitarea organelor fiscale, organele de inspecție fiscală fiind astfel împiedicate să efectueze inspecția fiscală. Mai mult, nu se explică cum sediul societății este real declarat din moment ce invitațiile trimise pe adresa indicată, au fost returnate cu mențiunea inexistenței unei astfel de adrese în Arad.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivele de critică expuse, ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de partea vătămată Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F. – D.G.F.P. Arad se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât, în mod justificat prin examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală şi anume – sesizarea penală, proces-verbal, invitaţii, înscrisuri O.N.R.C., certificat constatator, contract de închiriere, contract de comodat, extras CF, declaraţiile martorului A.S.C., declaraţiile inculpatului, cât şi în mod nemijlocit, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate în faţa primei instanţei – respectiv - declaraţiile martorilor A.S.C., C.R.M., ambele instanţe de fond şi de apel au reţinut corect, cu titlu de situaţie de fapt că, la data de 12 noiembrie 2008 A.F.P.A. – A.I.F. a formulat plângere penală împotriva numitului C.B.V., administrator al SC E.D. A&C SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, constând în aceea că, organele de control ale Finanţelor Publice au fost în imposibilitatea efectuării unui control deoarece societatea nu funcţiona la adresa declarată la Oficiul pentru Registrul Comerţului.
Conform procesului verbal întocmit la data de 12 noiembrie 2008 de către A.F.P.A. rezultă că, în perioada 13 octombrie 2008 – 12 noiembrie 2008 inspectorii din cadrul acestei instituţii, au efectuat o cercetare la faţa locului în vederea verificării realităţii şi legalităţii activităţii de dezinsecţie desfăşurată în punctele de trecere a frontierei de stat Nădlac, Vărşand şi Turnu de către SC E.D. A&C SRL, dar nu s-a reuşit intrarea în contact cu nici un reprezentant legal al societăţii, astfel că controlul s-a efectuat la sediul A.F.P.A.
Inculpatului intimat C.B.V. i-au fost trimise un număr de şase invitaţii pentru a se prezenta la sediul D.G.F.P. Arad, A.I.F., atât la adresa de domiciliu cât şi la sediul declarat al societăţii, invitaţii care au fost returnate, fără confirmare de primire.
Potrivit înscrisurilor existente la O.R.C., prin Hotărârea nr. 1 din 28 septembrie 2007 a SC E.D. A&C SRL, martorul A.S.C. cesionează cu titlu gratuit toate părţile sociale deţinute de societate către inculpat şi la data preluării societăţii sediul acesteia a fost mutat pe str. Ş.Z., în urma încheierii unui contract de comodat pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 28 septembrie 2007, contract încheiat cu martorul C.R.M., proprietar al imobilului. Procedându-se la efectuarea de verificări s-a stabilit că inculpatul nu mai locuieşte la adresa de domiciliu, iar la sediul social declarat al societăţii nu se desfăşoară nici un fel de activitate.
Din adresa nr. 315336 din 11 ianuarie 2011 emisă de Ambasada României la Madrid rezultă că inculpatul intimat C.B.V. a fost încarcerat în perioada 16 decembrie 2008 – 12 februarie 2009 în Centrul Penitenciar Madrid V Soto del Real, ca urmare a unui mandat de arestare preventivă emis de Judecătorul central nr. 1 din Madrid. Ulterior, în perioada 17 martie 2009 – 29 octombrie 2009, inculpatul nominalizat a fost încarcerat în Penitenciarul Timişoara, în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 393/2007 a Judecătoriei Arad rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 272/R/2008 a Curţii de Apel Timişoara.
Cu titlu de premisă, Înalta Curte are în vedere că infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul intimat sus-indicat, presupune sub aspectul laturii obiective o acţiune de declarare fictivă, inexactă a sediului social al unei societăţi, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Ori, în speţă, din probatoriul administrat rezultă că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost declarat în mod real, a avut la bază un contract de comodat legal încheiat, nefiind nici fictiv, nici inexact, iar faptul că administratorul societăţii nu a desfăşurat activitate la sediul înmatriculat la Registrul Comerţului constituie contravenţie, potrivit art. 9 lit. b) din OG 15/1996. Pe de altă parte, faţă de împrejurarea că inculpatul deja menţionat a fost în perioada respectivă încarcerat în ţară şi în străinătate, nu se poate reţine că a avut ca scop sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, astfel că infracţiunii de evaziune fiscală îi lipseşte unul din elementele constitutive respectiv latura obiectivă.
Nu se poate reţine nici susţinerea declarării nereale a sediului societății, observând că există contrarietate între menţiunile factorilor poştali, în sensul că nu pe toate invitaţiile emise, motivul restituirii l-a constituit mențiunea inexistenței unei astfel de adrese în Arad, pe invitaţia din data de 28 octombrie 2008, menţionându-se „mutat de la adresa indicată", concluzionând că inculpatul C.B.V. nu avea cunoștință de solicitarea organelor fiscale, invitația nr. 59461 din 21 octombrie 2008 nefiind semnată de acesta.
Aşa fiind, se conchide că în mod judicios prima instanţă prin hotărârea pronunţată, menţinută prin Decizia instanţei de apel, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului-intimat C.B.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.
În consecinţa soluţiei de achitare, în mod judicios, s-a statuat de către ambele instanţe de fond şi prim control judiciar că întrucât infracţiunea de evaziune fiscală este o infracţiune de pericol, rezultă că recurenta de faţă nu are calitatea de parte vătămată în procesul penal, în sensul definiţiei legale stabilită prin textul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată Statul Român prin A.N.A.F. – prin D.G.F.P. Arad, împotriva deciziei penale nr. 9/A din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat C.B.V.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1526/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1463/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
