ICCJ. Decizia nr. 1463/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1463/2012
Dosar nr. 3385/114/2011
Şedinţa publică din 08 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, prin sentinţa penală nr. 84 din 14 iunie 2011, a condamnat pe inculpatul H.M., la 4 luni închisoare pentru infracţiunea de refuz de a prezenta documente societăţii spre verificare fiscală, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la 8 luni închisoare pentru infracţiunea de stopaj la sursă, prevăzută de art. 6 din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la 1 an şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 3201 C. proc. pen. şi la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de folosire a creditului societăţii, cu rea credinţă în alte scopuri, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 1 an şi 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Potrivit art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 10 luni.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Pe latură civilă, s-a constatat acoperit parţial prejudiciul cauzat părţii civile D.G.F.P. Buzău, inculpatul fiind obligat la plata, către aceeaşi parte civilă, a sumei de 21.397 RON despăgubiri materiale.
De la inculpat, s-a dispus confiscarea sumei de 240.000 RON folosită în interes personal.
S-a mai dispus comunicarea sentinţei la Registrul Comerţului.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
În 2006, inculpatul a înfiinţat SC P. 2006 SRL, având ca obiect principal de activitate construcţia de clădiri şi lucrări de geniu, el fiind acţionar unic şi administrator.
Până în anul 2009, societatea a fost plătitoare de impozit pe venit micro-întreprinderi, din ianuarie 2010 devenind plătitoare de impozit pe profit.
Figurând la Administraţia Finanţelor Publice Râmnicu-Sărat cu datorii reprezentând taxe, impozite, contribuţii, în vederea stabilirii obligaţiilor fiscale, inculpatul contribuabil a fost somat de 3 ori să prezinte evidenţele firmei. O primă somare a avut loc la 02 septembrie 2009, primită de inculpat la 29 septembrie 2009, o a doua la 26 ianuarie 2010 primită la 02 februarie 2010 şi ultima, la 25 februarie 2010, primită la 05 martie 2010.
Întrucât inculpatul nu a dat curs somaţiilor, organul fiscal amintit a formulat plângere penală.
La 08 aprilie 2010, Biroul de Investigare Fraude din cadrul Poliţiei Municipiului Râmnicu-Sărat s-a sesizat din oficiu în legătură cu folosirea, de către administratorul SC P. 2006 SRL, a banilor firmei în scopuri personale, în condiţiile în care societatea comercială figura cu obligaţii stopaj la sursă, neachitate.
Administraţia Finanţelor Publice sesizează că societatea inculpatului înregistrase debite către bugetul consolidat al statului, în sumă de 35.114 RON.
La 19 aprilie 2010, Judecătoria Râmnicu-Sărat a autorizat efectuarea unei percheziţii domiciliare, cu această ocazie găsindu-se documente contabile ale SC P. 2006 SRL, acestea fiind puse la dispoziţia inspectorilor fiscali.
Inspecţia fiscală a stabilit că societatea administrată de inculpat prezenta datorii către buget în sumă de 89.933 RON, iar scriptic, în contul 531 (casă), exista înscrisă suma de 290.498 RON, în realitate ea neexistând.
S-a mai reţinut că inculpatul, cu ştiinţă, nu a evidenţiat în contabilitate şi nu a virat la buget suma de 6.029 RON impozit pe dividende datorat la finele anului 2006, deşi firma repartizase dividende în sumă de 37.679 RON, sumă luată de inculpat.
Totodată, în perioada 2007-2009, inculpatul a înregistrat în contabilitate cheltuieli nejustificate, cu acte false, pentru acestea deducând nelegal TVA în sumă de 18.855 RON, iar din casa societăţii, din scripticul 290.498 RON, luase pentru sine, 240.000 RON, prima sumă neexistând în fapt.
Inspecţia fiscală derulată în perioada 04 iunie – 10 iunie 2010 a constatat că la 31 decembrie 2006, societatea administrată de inculpat a repartizat dividende în sumă de 37.679 RON, dar nu a calculat şi nici nu a vărsat impozitul pe venit, respectiv 6.029 RON, iar pentru perioada 2007-2009, a înregistrat cheltuieli care fie nu erau proprii obiectului de activitate (ex. mobilă pentru dormitor, saltele) în sumă de 17.568 RON, din care 2.805 RON TVA, ori cheltuieli cu materiale pentru care nu a justificat o operaţiune, TVA suplimentar fiind suma de 18.855 RON. S-a mai stabilit că societatea inculpatului a calculat, înregistrat, dar nu virat la buget suma de 216 RON impozit pe salarii, 260 RON CAS asiguraţi, 51 RON CAS şomaj angajator, 23 RON contribuţii asigurări sociale asiguraţi, 169 RON contribuţii asigurări sănătate asiguraţi. Aceste sume au fost achitate de către inculpat în timpul respectivei inspecţii fiscale.
Aceeaşi inspecţie fiscală a mai constat că deşi firma inculpatului a încasat sume mari de bani (an 2007 – suma de 177.128 RON, an 2008 – suma de 289.440 RON, an 2009 – suma de 290.498 RON, an 2010 – suma de 290.498 RON), iar la 31 martie 2010 avea în cont, scriptic, suma de 290.498 RON, nu s-a putut justifica cheltuirea banilor, aceasta cu consecinţa imposibilităţii de achitare a datoriilor către buget la aceeaşi dată în cont neexistând nici un ban.
Organul fiscal solicitase obligarea inculpatului la plata sumei de 89.993 RON, instanţa stabilind că paguba încasată a fost de numai 24.884 RON, compusă din 6.029 RON impozit pe dividende şi 18.885 RON TVA, diferenţa reprezentând datorii evidenţiate în contabilitatea societăţii, aceasta urmând a fi recuperată potrivit C. proCod Fiscal
Pentru că, astfel cum s-a arătat, în timpul inspecţiei fiscale, inculpatul a achitat parte din prejudiciu, a rămas de recuperat suma de 21.397 RON.
Inculpatul, după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, personal şi asistat fiind de avocat ales, a declarat că recunoaşte faptele, doreşte să se judece în baza probatoriului administrat la urmărirea penală şi a fost de acord cu prejudiciul astfel cum s-a reţinut prin actul de sesizare.
Împotriva sentinţei, a declarat apel A.N.A.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, motivul invocat fiind greşita soluţionare a laturii civile, partea civilă susţinând că inculpatul trebuie obligat la plata sumei de 89.993 RON astfel cum se stabilise prin raportul de inspecţie fiscală din 17 iunie 2010.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 141 din 29 septembrie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă.
Nemulţumită şi de hotărârea instanţei de apel, partea civilă A.N.A.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris.
Deşi legal citată (Dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) partea civilă nu s-a prezentat pentru susţinerea recursului declarat.
Din examinarea motivelor de apel, în cadrul acestora partea civilă susţinând că hotărârea fondului nu a analizat toate probele care-i erau administrate pentru dovedirea prejudiciului cu care, la urmărirea penală, se constituise parte civilă, cazul de casare apare a fi încadrabil în cel prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
În aceste condiţii, recursul părţii civile se va examina potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., cazul prevăzut la pct. 10 luându-se în considerare din oficiu.
În cauză, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. nu este însă incident, instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar pronunţându-se, motivat, pe latură civilă.
Astfel, în mod legal s-a admis, în parte, acţiunea civilă alăturată acţiunii penale şi, totodată, bazat pe actele cauzei, s-a constatat acoperirea parţială a prejudiciului, acoperire prin plată de către inculpat, rămânând ca recurenta să-şi aproprie suma de 21.397 RON.
Pentru a pronunţa soluţia pe latură civilă, instanţa de fond şi hotărârea sa a fost menţinută şi de către instanţa de prim control judiciar, s-a limitat la judecată în raport cu faptele cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, cum, de altfel, se prevede în art. 317 C. proc. pen., infracţiunea fiind singurul temei al răspunderii civile, art. 14 din acelaşi Cod prevăzând că acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului.
În cauză, sesizarea instanţei s-a făcut, în ce priveşte latura civilă, cu săvârşirea, de către inculpatul H.M., a infracţiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (nu a virat la bugetul de stat suma de 6.029 RON - impozit dividende) şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 din aceeaşi lege (a înregistrat în perioada 2007-2009, în contabilitatea firmei administrată cheltuieli nejustificate, pentru care, nelegal, a dedus TVA în sumă de 18.855 RON).
Că partea civilă recurentă pretinde că actul inspecţiei fiscale a reţinut că inculpatul nu a virat la buget şi alte sume (impozit pe venit, CAS asiguraţi, CAS şomaj angajator, alte contribuţii) excede actului de sesizare.
În altă ordine de idei, partea civilă, în paralel cu judecarea cauzei, a participat la procedura de angajare a răspunderii administratorului societăţii comerciale în conformitate cu normele legislaţiei comerciale şi ale insolvenţei (sentinţa comercială nr. 457 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ), astfel obţinând obligarea lui H.M. să-i plătească sume ce reprezintă creanţe către buget.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de partea civilă nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi Cod, partea civilă recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, împotriva deciziei penale nr. 141 din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul H.M.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 08 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1483/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1451/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
