ICCJ. Decizia nr. 1451/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Abuzul de încredere (art. 213 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1451/2012
Dosar nr.5548/312/2010
Şedinţa publică din 08 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 579 din 06 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Slobozia, în baza art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A.D. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru infracţiunea de fals în declaraţii.
În baza art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru infracţiunea de abuz de încredere.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a: dreptul de a fi ales şi lit. b) C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. executarea pedepselor accesorii a fost suspendată pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul M.A.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M.T. S.R.L. Amara, către partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Ialomiţa, la plata sumei de 213.776 RON cu titlu de daune materiale şi la plata dobânzilor şi majorărilor de întârziere ce vor fi calculate până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 – 999 C. civ., a fost obligat inculpatul M.A.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B.P. S.R.L. Amara, către partea civilă G.F. Ialomiţa, la plata sumei de 13.748 RON cu titlu de daune materiale şi la plata dobânzilor şi majorărilor de întârziere ce vor fi calculate până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 163 şi urm. din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în instituirea sechestrului asupra imobilelor cu care figurează inculpatul, S.C. M.T. S.R.L. Bucureşti şi S.C. B.P. S.R.L Amara.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut:
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 662/P/2010 din 18 ianuarie 2011, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inculpatul M.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. (1) C. pen.
În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpatul M.A.D., în perioada iulie 2009 - 19 ianuarie 2010, în calitate de administrator de fapt al S.C. B.P. S.R.L. Amara, a înstrăinat fără drept şi fără consimţământul organelor competente cantitatea de 30.550 kg grâu confiscat de comisari ai Gărzii Financiare Ialomiţa şi lăsat în custodia societăţii pe care o conducea.
Faptele descrise în actul de sesizare se probează prin declaraţiile formulate de inculpat în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu plângerea penală formulată de Garda Financiara Ialomiţa, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, notele explicative furnizate de inculpat în faţa comisarilor Gărzii, declaraţiile martorilor C.M., V.C.V., M.L.M., procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
De asemenea, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 1844/P/2008 din 15 septembrie 2010 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inculpatul M.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În acest act de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. M.T. S.R.L. Amara, a vândut mai multe bunuri ce aparţineau societăţii şi care au fost sechestrate de către D.G.F.P. Ialomiţa datorită neachitării datoriilor către bugetul statului, că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul a declarat că bunurile înstrăinate nu sunt grevate de sarcini sau servituţi, ignorând, în mod voit, să menţioneze sechestrul aplicat de D.G.F.P. Ialomiţa - A.F.P. – Slobozia, că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. M.T. S.R.L. Amara, în perioada 01 ianuarie 2006 -31 mai 2009, a înregistrat obligaţii fiscale ce constituie „stopaj la sursă" care au fost reţinute personalului angajat cu ocazia plăţii drepturilor salariale şi nu au fost virate la bugetul consolidat al statului.
Faptele descrise în acest act de sesizare se probează prin proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de sechestru, extras de carte funciară, contract de vânzare-cumpărare, sesizarea D.G.F.P. Ialomiţa - Activitatea de Inspecţie Fiscală, proces-verbal de constatare întocmit de D.G.F.P. Ialomiţa - Activitatea de Inspecţie Fiscală, la data de 10 iulie 2009, centralizatoare privind încasările şi plăţile efectuate de S.C. M.T. S.R.L. Amara, declaraţiile inculpatului M.A.D., date în faza de urmărire penală.
La termenul din 18 aprilie 2011, având în vedere că între faptele deduse judecăţii prin cele două acte de sesizare există o strânsă legătură, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie, instanţa a dispus conexarea cauzei cu nr. 353/312/2011 la cauza cu nr. 5548/312/2010.
La acelaşi termen de judecată, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul prin apărător a arătat că doreşte ca judecata să se facă în temeiul art. 3201 C. proc. pen.
Fiind audiat, în temeiul art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul a declarat că recunoaşte faptele aşa cum au fost descrise în actul de sesizare şi solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
Având în vedere solicitarea inculpatului ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, recunoscând în totalitate faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201.
Instanţa de fond a reţinut că S.C. M.T. S.R.L. Amara a fost înfiinţată în anul 2002, de către inculpatul M.A.D., având ca asociaţi pe tatăl său M.G. şi pe sora sa C.A.M., societatea fiind administrată de către inculpat şi are ca obiect principal de activitate „Fabricarea produselor de morărit". Întrucât, în perioada noiembrie 2006 - ianuarie 2007, S.C. M.T. S.R.L. Amara nu a achitat impozitele şi taxele datorate bugetului de stat, în sumă totală de 181.438 RON, la data de 15 ianuarie 2007 D.G.F.P. Ialomiţa - A.F.P. - Slobozia, prin executor fiscal, a procedat la sechestrarea unor bunuri imobile ce aparţineau societăţii, respectiv o clădire în suprafaţă de 385,70 m.p. având destinaţia de moară şi o clădire de 303,38 m.p., având destinaţia de brutărie. Sechestrul a fost instituit în prezenţa inculpatului M.A.D. care a fost încunoştinţat că bunurile mobile urmează a fi indisponibilizate cât timp durează executarea silită, dacă obligaţia fiscală nu va fi stinsă în termen de 15 zile. Cu prilejul instituirii sechestrului a fost întocmit procesul-verbal din 9 ianuarie 2007 care a fost semnat de către învinuit.
La data de 08 august 2007, dovedind o vădită intenţie de a sustrage bunurile imobile de la executarea silită, inculpatul, împreună cu cei doi asociaţi M.G. şi C.A.M., au vândut mai multe bunuri imobile ce aparţineau S.C. M.T. S.R.L. Amara printre care moara şi brutăria ce se aflau sub sechestru. Bunurile imobile au fost vândute S.C. B.P. S.R.L. Amara, administrată de M.L.M. - soţia inculpatului. La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, M.A.D., M.G. şi C.A.M. au declarat în faţa notarului că bunurile înstrăinate nu sunt grevate de sarcini sau servituţi, în afara ipotecii instituită în favoarea B.R.D., inculpatul ignorând, în mod voit, să menţioneze sechestrul aplicat de D.G.F.P. Ialomiţa - A.F.P. - Slobozia care modifica situaţia juridică a bunurilor.
În perioada 01 iulie 2009 - 10 iulie 2009, inspectori din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ialomiţa - Activitatea de Inspecţie Fiscală au procedat la constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultând din activitatea S.C. M.T. S.R.L. Amara, privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale, analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţii proprii sau alte surse. La momentul efectuării controlului, inspectorii financiari au avut în vedere activitatea desfăşurată de societate în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 mai 2009. În urma controlului a fost întocmit procesul verbal din 28 septembrie 2009 prin care s-a constatat că societatea a înregistrat obligaţii fiscale, ce constituie stopaj la sursă care au fost reţinute personalului angajat cu ocazia plăţii drepturilor salariale şi nu au fost virate la bugetul consolidat al statului, după cum urmează:
- impozit pe venitul din salarii în sumă de 7.640 RON;
- contribuţie la fondul de sănătate datorată de persoanele asigurate în sumă de 10.278 RON;
- contribuţie asigurări sociale de stat datorată de persoanele asigurate în sumă de 10.685 RON;
- contribuţie pentru fondul de şomaj datorată de angajator în sumă de 2.691 RON;
- contribuţie pentru fondul de şomaj datorată de persoanele asigurate în sumă de 1.044 RON.
Prin reţinerea şi nevirarea contribuţiilor cu reţinere la sursă, inculpatul M.A.D. a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 32.338 RON.
De asemenea, s-a constatat că, în perioada supusă controlului, societatea a achitat personalului drepturile salariale în totalitate.
Instanţa de fond a arătat că faptele descrise mai sus se probează prin proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de sechestru, extras de carte funciară, contract de vânzare-cumpărare din 08 august 2007, sesizarea D.G.F.P. Ialomiţa - Activitatea de Inspecţie Fiscală, proces-verbal de constatare întocmit de D.G.F.P. Ialomiţa - Activitatea de Inspecţie Fiscală, la data de 10 iulie 2009, centralizatoare privind încasările şi plăţile efectuate de S.C. M.T. S.R.L. Amara, declaraţiile inculpatului M.A.D., date în faza de urmărire penală.
De asemenea, potrivit rechizitoriului nr. 662/P/2010 din 18 ianuarie 2011, s-a reţinut că S.C B.P. S.R.L Amara funcţionează pe raza oraşului Amara, jud. Ialomiţa, având ca unic asociat şi administrator pe martora M.L.M. Cu toate acestea, de administrarea în fapt a societăţii, cât şi de reprezentarea acesteia în relaţiile cu terţii, s-a ocupat inculpatul M.A.D., încă de la înfiinţarea S.C. B.P. La data de 11 iulie 2009, S.C. B.P. S.R.L Amara a făcut obiectul unui control efectuat de comisari ai Gărzii Financiare Ialomiţa, controlul având ca obiect verificarea legalităţii şi regularităţii activităţii comerciale a persoanei juridice menţionate. Urmare controlului, martorii C.M., V.C.V., ambii - comisari în cadrul Gărzii Financiare Ialomiţa, au întocmit procesul - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor G 0087045 din 11 iulie 2009, prin care s-a procedat la sancţionarea S.C. B.P. S.R.L. Amara pentru încălcarea art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 republicată.
La controlul efectuat a participat şi inculpatul M.A.D., care şi-a declinat în faţa organelor de control fiscal calitatea de director în societate, calitate care a şi fost menţionată în procesul verbal, semnând personal, fără a formula obiecţiuni, procesul verbal de constatare şi aplicare a contravenţiilor G 0087045 din 11 iulie 2009. Prin acest proces verbal s-a dispus, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 12/1990, confiscarea cantităţii de 30.550 kg grâu panificaţie, pentru care societatea nu a putut prezenta documente legale de provenienţă. Grâul confiscat a fost lăsat în custodia S.C. B.P. S.R.L. Sancţiunea contravenţională aplicată, precum şi măsura confiscării, nu au fost contestate de către contravenientul B.P.
La data de 19 ianuarie 2010, aceiaşi comisari din cadrul Gărzii Financiare Ialomiţa au efectuat un control al integrităţii grâului confiscat şi lăsat în custodie, context în care au luat cunoştinţă despre faptul că inculpatul a înstrăinat grâul confiscat, acesta nemaiaflându-se la sediul societăţii. Prin nota explicativă dată în faţa martorilor - comisari ai Gărzii, inculpatul a precizat că a înstrăinat grâul către persoane necunoscute, la data de 18 ianuarie 2010, urmând a vira preţul primit la bugetul de stat.
Prin declaraţiile date în cursul procesului penal, inculpatul a precizat că a dispus personal asupra înstrăinării grâului, către persoane a căror identitate nu o cunoaşte, fără a întocmi documente justificative sau alte documente legale de transfer şi a folosit banii obţinuţi din comercializarea grâului pentru achitarea contravalorii energiei electrice consumate de societate.
Inculpatul a mai declarat că personal administra în fapt S.C. B.P. S.R.L. Amara, fără ca martora M.L., soţia sa, să efectueze vreo activitate materială sau juridică de reprezentare a societăţii. Aceleaşi aspecte de fapt a reţinut instanţa că rezultă şi din declaraţiile martorei M.L.M., administrator de drept al S.C. B.P., martora relevând că nici nu a avut cunoştinţă despre activitatea infracţională a inculpatului, soţul său, acesta ocupându-se de administrarea în fapt a societăţii fără a-i da nici un fel de socoteală cu privire la activitatea acesteia, martora acceptând această stare de lucruri prin prisma raporturilor maritale existente.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută mai sus, se probează cu următoarele probe şi mijloace de probă: declaraţiile formulate de inculpat în cursul procesului penal - faza de urmărire penală, care se coroborează cu plângerea penală formulată de Garda Financiară Ialomiţa, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, notele explicative furnizate de inculpat în faţa comisarilor Gărzii, declaraţiile martorilor C.M., V.C.V., M.L.M., procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Inculpatul, atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În cauză s-au constituit părţi civile A.N.A.F. – D.G.F.P. Ialomiţa cu suma de 213.776 RON cu titlu de daune materiale, precum şi cu dobânzile şi majorările de întârziere aferente şi Garda Financiară Ialomiţa cu suma de 13.748 RON cu titlu de daune materiale, precum şi cu dobânzile şi majorările de întârziere aferente.
Instanţa de fond, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, mai exact în faza urmăririi penale, a constatat că:
Fapta inculpatului M.A.D. care, în calitate de administrator al S.C. M.T. S.R.L. Amara, a vândut mai multe bunuri ce aparţineau societăţii şi care au fost sechestrate de către D.G.F.P. Ialomiţa datorită neachitării datoriilor către bugetul statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Fapta inculpatului M.A.D. care, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4665 din 08 august 2007, a declarat că bunurile înstrăinate nu sunt grevate de sarcini sau servituţi, ignorând, în mod voit, să menţioneze sechestrul aplicat de D.G.F.P. Ialomiţa - A.F.P. - Slobozia, constituie infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Fapta inculpatului M.A.D. care, în calitate de administrator al S.C. M.T. S.R.L. Amara, în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 mai 2009, a înregistrat obligaţii fiscale, ce constituie „stopaj la sursă" care au fost reţinute personalului angajat cu ocazia plăţii drepturilor salariale şi nu au fost virate la bugetul consolidat al statului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului M.A.D., constând în aceea că, în perioada iulie 2009 - 19 ianuarie 2010, în calitate de administrator de fapt al S.C. B.P. S.R.L. Amara, a înstrăinat fără drept şi fără consimţământul organelor competente cantitatea de 30.550 kg grâu confiscat de comisari ai Gărzii Financiare Ialomiţa şi lăsat în custodia societăţii pe care o conducea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere prev de art. 213 alin. (1) C. pen.
Având în vedere că s-a admis ca judecarea prezentei cauzei să se facă în baza art. 3201 C. proc. pen., instanţa de fond a redus limitele de pedeapsă cu o treime în baza art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale şi obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din consultarea fişei de cazier a rezultat că inculpatul nu figurează cu antecedente penale şi a calificat acest aspect drept circumstanţă atenuantă judiciară, pedepsele aplicate fiind cele anterior arătate.
Soluţionând latura civilă a procesului penal, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998–999 C. civ., a obligat pe inculpatul M.A.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M.T. S.R.L. Amara, către partea civilă A.N.A.F, D.G.F.P. Ialomiţa la plata sumei de 213.776 RON cu titlu de daune materiale şi la plata dobânzilor şi majorărilor de întârziere ce vor fi calculate până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998–999 C. civ., a obligat pe inculpatul M.A.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B.P. S.R.L. Amara, către partea civilă G.F. Ialomiţa la plata sumei de 13.748 RON cu titlu de daune materiale şi la plata dobânzilor şi majorărilor de întârziere ce vor fi calculate până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 163 şi urm. din C. proc. pen. a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în instituirea sechestrului asupra imobile cu care figurează inculpatul şi părţile responsabile civilmente.
B. Împotriva sentinţei penale a formulat recurs inculpatul, care nu a depus motivele pentru care a criticat hotărârea, acesta neprezentându-se nici în faţa instanţei în vederea susţinerii recursului.
Prin Decizia penală nr. 292 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală privind pe intimatul inculpat M.A.D. s-a admis apelul declarat de apelantul – inculpat împotriva sentinţei penale nr. 579 din 06 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Slobozia care a fost desfiinţată, în parte, şi rejudecând în fond, în baza art. 192 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. M.T. Amara S.R.L. şi S.C. B.P. S.R.L. Amara, la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, în fondul cauzei. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a decide în acest sens, instanţa Curţii de Apel Bucureşti, a recalificat din oficiu calea de atac, constatând că aceasta a fost calificată la momentul înregistrării dosarului ca recurs, faţă de pronunţarea asupra fondului cauzei de către judecătorie. Faţă de obiectul cauzei, respectiv infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, calea de atac care se poate exercita împotriva hotărârii instanţei de fond este apelul, infracţiunea de evaziune fiscală beneficiind atât sub imperiul dispoziţiilor legii anterioare cât şi în prezent atât de calea de atac a apelului cât şi de calea de atac a recursului, fiind inadmisibilă privarea părţilor de o cale de atac prin schimbarea competenţei materiale a instanţei competente în prezent să judece în fond cauzele de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 [potrivit art. 27 pct. 1 lit. e)1] C. proc. pen., tribunalul fiind instanţa competentă să judece în primă instanţă această infracţiune.
A mai apreciat că, prin schimbarea competenţei materiale sub aspectul arătat, prin Legea nr. 202/2010, nu s-a produs nicio modificare în sensul posibilităţii exercitării celor 2 căi de atac, apel şi recurs, împotriva hotărârilor pronunţate cu privire la această infracţiune, iar în ceea ce priveşte instanţa competentă material să judece în prezent apelul declarat împotriva unei sentinţe a judecătoriei, prin care aceasta s-a pronunţat legal la momentul pronunţării sale, cu privire la fondul infracţiunii de evaziune fiscală, a apreciat că este instanţa competentă să judece apelul împotriva unei astfel de sentinţe, potrivit dispoziţiilor procedurale în vigoare în prezent, apelul împotriva unei sentinţe de fond privind infracţiunea de evaziune fiscală fiind de competenţa Curţii de Apel, chiar dacă asupra fondului s-a pronunţat judecătoria şi nu tribunalul, tribunalul nemaiputând judeca apeluri, faţă de dispoziţiile procesual - penale în vigoare, judecătoria fiind competentă material să judece infracţiunea de evaziune fiscală la momentul pronunţării sale.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea a constatat că instanţa de fond a analizat probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, reţinând aplicarea în cauză a art. 3201 C. proc. pen. şi a reţinut în mod corect situaţia de fapt.
A mai apreciat că apelul inculpatului, deşi nu a fost motivat – fiind însă susţinut oral de către apărătorul din oficiu care a invocat reducerea cuantumului pedepselor prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante şi reţinerea şi a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. b) şi c) C. pen., dincolo de cele prev. de art. 74. lit. a), care a fost reţinută şi de instanţa de fond -, este admisibil sub un alt aspect, respectiv al obligării sale în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat faţă de disp. art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., reţinând că acesta a fost condamnat şi obligat în solidar cu acestea la plata despăgubirilor civile către partea civilă, instanţa de fond omiţând să îl oblige în solidar şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, acesta fiind singurul motiv pentru care apelul inculpatului va fi admis, reţinând că acesta este o dispoziţie de favoare pentru inculpat.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că în mod greşit instanţa Curţii de Apel a soluţionat o cale de atac neprevăzută de lege, în complet nelegal constituit, apreciind că nu este competentă să soluţioneze cauza în recurs, cu nesocotirea prevederilor art. 27 alin. (2) C. proc. pen., care a abrogat dispoziţiile privind competenţa soluţionării în apel de către Curţile de Apel. A invocat dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr. 202/2010, menţionând că, potrivit acestei legi, hotărârile pronunţate în fond de către judecătorii sunt prevăzute doar cu calea de atac a recursului, care este în competenţa de soluţionare a Curţilor de Apel. A solicitat casarea în totalitate a deciziei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru judecarea recursului.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, dar pentru alte motive decât cele invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) - (3) din Legea nr. 202/2010:
„(1) Hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) În caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile."
Prin Legea nr. 202/2010, infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 au fost trecute din competenţa de judecată în primă instanţă a judecătoriei în competenţa de judecată în primă instanţă a tribunalului.
Atât înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, cât şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentinţele privind infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 sunt supuse apelului şi recursului.
Prin urmare, nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nici după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 sentinţele privind infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu sunt supuse unei singure căi de atac (recursul), ci atât apelului, cât şi recursului.
Neoperând prin Legea nr. 202/2010 nicio modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul sentinţelor privind infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, normele tranzitorii referitoare la numărul căilor de atac - art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - din interpretarea căruia s-a desprins concluzia că sentinţele pronunţate de judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului, nu sunt incidente în cazul acestei categorii de sentinţe.
Singura normă tranzitorie referitoare la numărul căilor de atac - art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - priveşte categoriile de sentinţe pentru care legea nouă a eliminat o cale de atac (apelul), iar nu şi sentinţele pentru care posibilitatea atacării atât cu apel, cât şi cu recurs a rămas nemodificată. O normă tranzitorie nu poate privi decât o situaţie modificată, iar nu şi o situaţie nemodificată.
Este ceea ce rezultă din formularea art. XXIV alin. (1) - „hotărârile (…) rămân supuse căilor de atac" -, utilizarea verbului rămân incluzând ideea că pe viitor hotărârile la care se referă nu mai sunt supuse aceloraşi căi de atac, nu mai sunt supuse căilor de atac anterioare.
Pe de altă parte, din interpretarea dispoziţiilor art. XXIV alin. (2) şi (3) din Legea nr. 202/2010, rezultă că sentinţele privind infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, pronunţate de judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt supuse apelului Ia tribunal şi recursului la curtea de apel.
Astfel, art. XXIV alin. (2) constituie temeiul legal pentru continuarea judecării în primă instanţă a infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 de către judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dacă aceste instanţe au fost legal învestite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Referirea la „procesele în curs de judecată" utilizată în art. XXIV alin. (2) se referă, însă, nu numai la judecată în primă instanţă, ci şi la judecata în apel şi în recurs.
În acelaşi timp, art. XXIV alin. (3) prevede că, în caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare (la prima instanţă) sunt aplicabile noile dispoziţii privind competenţa, de unde rezultă că, în lipsa dispoziţiei de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare (la prima instanţă), sunt aplicabile vechile dispoziţii privind competenţa de judecată în apel şi în recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) teza a II-a C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 292 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, privind pe intimatul inculpat M.A.D., va casa această decizie şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.A.D. împotriva sentinţei penale nr. 579 din 06 iunie 2011 pronunţată de pronunţată de Judecătoria Slobozia, la Tribunalul Bucureşti.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 292 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, privind pe intimatul inculpat M.A.D.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.A.D. împotriva sentinţei penale nr. 579 din 06 iunie 2011 pronunţată de pronunţată de Judecătoria Slobozia, la Tribunalul Bucureşti.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat M.A.D. în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1463/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1575/2012. Penal → |
|---|
