ICCJ. Decizia nr. 1526/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1526/2012
Dosar nr. 1219/87/2011
Şedinţa publică din 11 mai 2012
Asupra recursurilor penale de faţă;
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 138 din 13 decembrie 2011, Tribunalul Teleorman, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul Z.M.V. din: art. 192 alin. (2) C. pen. art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen. art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen., art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. d) din C. pen. toate cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
I. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) l-a condamnat pe inculpatul Z.M.V. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) l-a mai condamnat pe acelaşi inculpat şi la pedeapsa de 17 (şaptesprezece) ani închisoare.
În baza art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele urmând ca inculpatul Z.M.V. să execute pedeapsa rezultantă de 20 (douăzeci ) ani închisoare.
II. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul T.M.V. la pedeapsa de 7(şapte) ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. l-a mai condamnat pe inculpat şi la pedeapsa de 17 (şaptesprezece) ani închisoare.
În baza art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat şi la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) cu aplic. art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul T.M.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată de care a beneficiat inculpatul T.M.V. pentru pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 331 din 13 decembrie 2006 a Judecătoriei Turnu Măgurele şi în baza art. 39 alin. (2) C. pen. contopeşte restul neexecutat de 453 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă urmând ca inculpatul T.M.V. să execute pedeapsa rezultantă de 20 (douăzeci) ani închisoare.
S-a interzis ambilor inculpaţi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpaţilor Z.M.V. şi T.M.V., drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. timp de 10 (zece) ani după executarea pedepsei principale, a închisorii.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi deduce din pedepse, prevenţiile executate de fiecare de la 28 septembrie 2010 la zi.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţi suma totală de 250 RON.
A luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă.
Au obligat inculpaţii la plata unei sume de 1.500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat oficiu de câte 200 RON pentru fiecare inculpat s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii T.M.V. (27 ani) şi Z.M.V. (26 ani) nu realizează venituri, sunt prieteni de mai mult timp, locuiesc în apropiere şi în acelaşi cartier cu victima S.N. - 53 ani, cu care se cunoşteau întrucât obişnuiau să frecventeze acelaşi bar.
Prin sentinţa penală nr. 331 din 13 decembrie 2006 a Judecătoriei Turnu Măgurele rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 23/A din 30 ianuarie 2007 a Tribunalului Teleorman şi Decizia penală nr. 467 din 23 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpaţii au fost condamnaţi la pedeapsa închisorii de 4,6 ani -T.M.V. şi respectiv, 4 ani -Z.M.V., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 208 – 209 lit. a), e), g), i) C. pen., faptă pe care au săvârşit-o împreună.
De menţionat că ambii inculpaţi încă din perioada minoratului au comis şi alte infracţiuni.
După executarea ultimei pedepse, inculpaţii au menţinut relaţia de prietenie şi pentru a-şi asigura existenţa se ocupau cu valorificarea fierului vechi şi alte activităţi care nu aduceau constant venituri importante iar banii obţinuţi îi cheltuiau pe băuturi, ţigări şi cele necesare traiului.
În noaptea de 19/20 septembrie 2010 inculpatul Z.M.V. s-a deplasat la un cazinou din municipiul Turnu Măgurele şi a câştigat la ruletă suma de circa 900 RON (conform declaraţiilor martorilor B.S.C. şi C.M.S.
Din banii obţinuţi inculpatul şi-a cumpărat ulterior obiecte de îmbrăcăminte şi cele necesare traiului fapt pentru care după circa o săptămână nu deţinea o sumă importantă de bani (declaraţie inculpat).
La data de 20 septembrie 2010 (luni), victima S.N. care locuia singur, a încasat pensia în valoare de circa 800 RON din care şi-a achitat datoriile, a cumpărat alimente iar la data de 23 septembrie 2010 (joi) a lichidat un cont la o bancă în valoare de 1004,26 RON şi în aceeaşi zi a depus suma de 504,26 RON (conform cerere de lichidare şi contract de constituire depozit) oprindu-şi pentru nevoi personale suma de 500 RON.
Deoarece dispunea de o sumă de bani la data de 25 septembrie 2010 (sâmbătă) în jurul orelor 19.00 S.N. a mers la barul SC S. SRL, situat la circa 500 metri faţă de locuinţa sa.
În aceeaşi după-amiază în jurul orelor 18.30 la acelaşi bar, se aflau şi cei doi inculpaţi care, tocmai fiindcă nu aveau asupra lor o sumă importantă de bani i-au solicitat vânzătoarei V.T.A. să consume pe „ datorie" o navetă cu bere în valoare totală de 54 RON.
Întrucât aveau şi alte datorii la barul respectiv, martora V.T.A. a vorbit pe telefonul mobil cu administratorul societăţii care a fost de acord cu cele solicitate de inculpaţi, urmând ca aceştia să achite suma datorată peste două zile (luni).
În timp ce se afla în local, cu ocazia discuţiilor, S.N. a afirmat şi faptul că a vândut (sau intenţionează să vândă) o suprafaţă de teren şi a încasat o parte din sumă, aspect care a fost auzit şi de martorul B.M.C. care se afla la altă masă.
În jurul orelor 22.30 vânzătoarea le-a spus consumatorilor că era ultima comandă, fapt pentru care S.N. a cumpărat circa 200 ml. coniac şi s-a aşezat la aceeaşi masă cu inculpaţii.
Din declaraţiile martorei V.T.A., (vânzătoarea) rezultă cu certitudine că la ora 23.50 în local se aflau numai victima şi inculpaţii care, fiind în apropiere, au văzut când S.N. a scos banii pe care i-a avut asupra sa, a achitat consumaţia cu o bancnotă de 50 RON şi a primit restul în valoare de 47 RON.
La scurt timp victima a plecat singură spre locuinţă, mergând pe jos, iar după circa 10-20 minute şi inculpaţii au părăsit barul, urmând să achite ulterior suma totală de 63 RON.
În jurul orelor 0.10 după ce a închis barul şi se deplasa spre domiciliu parcurgând circa 50 metri pe aceeaşi parte cu localul, ajungând la intersecţia străzilor L. (unde este amplasat barul) cu strada N. G. (unde locuia victima), martora V.T.A. a văzut că inculpaţii se aflau pe partea opusă (conform proces verbal, planşă foto şi schiţă) şi l-a auzit pe inculpatul Z.M.V. afirmând „vrei să te ia poliţia" (declaraţii martor V.T.A.).
De asemenea, martora a precizat şi faptul că fiind târziu, în apropiere ori pe traseul parcurs de aceasta nu se aflau alte persoane.
Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice întrucât anterior fiecare inculpat consumase singur circa 7-8 sticle cu bere şi cunoscând faptul că S.N. locuia singur, consumase alcool şi avea asupra sa o sumă de bani (minim 47 RON) iar în zona unde domicilia nu avea rude sau alte persoane care să intervină (majoritatea vecinilor sunt pensionari ori persoane plecate din ţară), inculpaţii s-au hotărât să-i sustragă banii.
În vederea realizării acestui scop, profitând de faptul că pe strada unde locuia S.N. iluminatul public era insuficient, inculpaţii s-au deplasat după victimă, au intrat în curte şi au ajuns-o în momentul în care aceasta intenţiona să pătrundă în casă.
În timp ce se aflau în curte, la circa 20 metri faţă de poarta de acces, inculpaţii au exercitat în mod repetat acte de violenţă cu pumnii şi picioarele asupra victimei şi după ce i-au sustras banii l-au abandonat pe S.N. pe sol, la circa un metru faţă de aleea din beton şi uşa de acces în locuinţă iar apoi au părăsit imobilul pe poartă, fără să o închidă.
Deoarece pe aceeaşi parte cu locuinţa victimei, la circa 60 -70 metri faţă de aceasta deţine o suprafaţă de teren (grădină) unde obişnuieşte să doarmă în perioada respectivă, martorul C.A. l-a auzit pe S.N. şi întrucât a strigat de trei ori l-a recunoscut după voce când afirma „aoleu, tuşă I., mor".
De menţionat că martorul a precizat cu certitudine faptul că a auzit victima solicitând ajutorul la ora 0.30 deoarece imediat a privit ceasul (declaraţii martor C.A.).
În consecinţă, este evident că în noaptea de 25/26 septembrie 2010, în intervalul cuprins între orele 0.10 (când martora V.T.A. i-a văzut şi auzit pe inculpaţi afirmând „vrei să te ia poliţia") şi orele 0.30 (când martorul C.A. a auzit victima solicitând ajutorul) singurele persoane aflate în zonă ce aveau posibilitatea să acţioneze asupra acesteia la scurt timp după ce a ajuns la domiciliu, erau numai inculpaţii.
Acest aspect se coroborează şi cu faptul că asupra victimei s-a acţionat numai cu corpuri dure (pumni, picioare) iar inculpaţii nu erau înarmaţi cu vreun obiect.
După comiterea agresiunii, provocându-i-se leziuni grave (fracturi costale, rupturi de organe interne, etc.) în aceeaşi noapte, S.N. a decedat. După comiterea faptei, conform propriilor declaraţii, inculpaţii s-au deplasat împreună, circulând pe jos, la un local situat în centrul municipiului Turnu Măgurele, iar pe drum inculpatul Z.M.V. şi-a cumpărat un pachet de ţigări în valoare de 11 RON.
La barul respectiv, deşi anterior consumaseră „pe datorie" neavând o sumă importantă asupra lor, cei doi inculpaţi declarând că împreună deţineau suma totală de maxim 50 RON din care au cumpărat şi un pachet de ţigări în valoare de 11 RON, au solicitat să joace la aparatele mecanice, însă fiind târziu martora N.A.M. (vânzător) i-a refuzat şi în această situaţie după ce au consumat fiecare o sticlă cu bere în valoare totală de circa 8 RON, după circa 30 minute, au plecat (declaraţie martor N.A.M.).
În continuare, inculpaţii s-au deplasat pe jos (circa 2 km) spre staţia O.M.V. situată la ieşirea din municipiul Turnu Măgurele unde au ajuns la ora 4.29 iar inculpatul Z.M.V. a cumpărat o sticlă de un litru Coca - Cola şi un recipient cu un litru Capy pe care le-a achitat cu o bancnotă de 50 RON.
Ori, în situaţia în care cei doi inculpaţi (aşa cum au declarat iniţial) din suma totală de 50 lei pe care au avut-o împreună au cumpărat produse în valoare de 20 RON, nu se justifica diferenţa şi nici faptul că, inculpatul Z.M.V. a cumpărat produsele de la staţia O.M.V. cu o bancnotă de 50 RON.
Faptul că, în noaptea de 25/26 septembrie 2010 la ora 4.29 inculpatul Z.M.V. a achitat produsele cu o bancnotă de 50 RON, rezultă din adresa eliberată de societatea respectivă.
Inculpaţii au consumat răcoritoarele pe terasă, fără să se apropie ori să discute cu alte persoane şi în jurul orelor 5.22 au plecat spre locuinţe (înregistrare camere de supraveghere).
Dacă inculpaţii ar fi avut anterior numai suma totală de 50 RON, aşa cum au declarat, fapt pentru care au consumat „pe datorie", era imposibil ca după ora 0.30 când victima a fost agresată, să deţină o sumă mai mare.
A doua zi ( 26 septembrie 2010, duminică) în jurul orelor 9.30 martorul C.I. a mers la locuinţa victimei şi după ce a strigat la poartă, observând că aceasta nu era închisă prin interior, a intrat în curte.
După ce a văzut că S.N. era căzut, avea corpul orientat cu faţa în jos şi nu reacţiona în vreun mod, de teamă martorul s-a deplasat în alergare la locuinţă, i-a relatat martorului P.M. (văr) cele întâmplate, iar la scurt timp au fost sesizate organele de poliţie.
Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a evidenţiat faptul că victima prezenta leziuni externe, rigiditate, nu avea urme de târâre iar asupra sa nu au fost găsite bunuri sau valori deşi era firesc să deţină suma de minim 47 RON cu care a părăsit localul.
Din raportul de necropsie eliberat de S.M.L. Teleorman, rezultă că „moartea numitului S.N. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unui traumatism toraco-abdominal cu numeroase fracturi costale şi rupturi de organe interne. Leziunile constatate s-au putut produce prin lovire repetată şi comprimare cu corp dur şi au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Sângele recoltat de la cadavru conţinea 1,50 gr.‰ alcool".
Pentru a zădărnici aflarea adevărului sau a diminua răspunderea penală, ambii inculpaţi au manifestat în mod constant o atitudine nesinceră.
Astfel, rezultă din actele şi lucrările dosarului că pe parcursul procesului penal, inculpaţii au adoptat o poziţie oscilantă prezentând diverse variante în legătură cu faptele reţinute în sarcina lor.
Apreciind că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu reinserţia celor doi inculpaţi sub aspectul faptelor reţinute în sarcina lor, instanţa de fond a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Referitor la inculpatul Z.M.V. a reţinut instanţa fondului că acesta a comis faptele în condiţiile recidivei prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi nu în condiţiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen., inculpaţii Z.M.V. şi T.M.V., solicitând aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 34 din 9 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanţii inculpaţi Z.M.V. şi T.M.V., împotriva sentinţei penale nr. 138 din 13 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală.
S-a computat prevenţia fiecărui inculpat de la 28 septembrie 2010 la zi.
S-a menţinut starea de arest pentru fiecare inculpat.
A obligat pe fiecare inculpat la câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 RON pentru fiecare avocat din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică.
Situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond, iar pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate în raport de exigenţele reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Referitor la reţinerea disp. art. 3201 C. proc. pen., apreciază instanţa de prim control judiciar că aceste dispoziţii legale nu sunt incidente în cauză, faţă de natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, respectiv omor deosebit de grav.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal de 10 zile prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpaţii Z.M.V. şi T.M.V., criticile formulate de aceştia vizând netemeinicia pedepselor aplicate pe care le apreciază ca fiind prea aspre în raport de atitudinea de recunoaştere a faptelor pe care au adoptat-o pe parcursul procesului penal.
Solicită, de asemenea, inculpaţii ca judecata cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. cu consecinţa reducerii pedepselor în limitele prev. de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În susţinerea recursurilor, inculpaţi invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., în baza cărora instanţa de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., cât şi din perspectiva disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect, apreciind instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpaţilor.
Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că în noaptea de 25/26 septembrie 2010, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice au pătruns în curtea victimei şi au exercitat în mod repetat acte de violenţă asupra acestuia, S.N., cu intenţia să-i sustragă o sumă de bani, cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei, faptele comise de inculpaţi întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu în formă agravată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Iniţial inculpaţii nu au recunoscut faptele, iar ulterior au dat mai multe declaraţii oferind diferite variante cu privire la modalitatea de săvârşire a faptelor.
În faza de judecată a apelului inculpaţii au revenit asupra poziţiei iniţiale, recunoscând faptele reţinute în sarcina lor, solicitând ca judecarea cauzei să se realizeze în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Aceeaşi solicitare au adresat-o inculpaţii şi Înaltei Curţi cu consecinţa aplicării unor pedepse într-un cuantum redus, critici ce se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că aceste dispoziţii legale care reglementează procedura simplificată de soluţionare a unei cauze în situaţia recunoaşterii vinovăţiei nu sunt incidente în cauză.
Potrivit disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.
Având în vedere că inculpaţii Z.M.V. şi T.M.V. sunt trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen., care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoarea de la 15 la 25 ani, Înalta Curte apreciază că disp. art. 3201 C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză.
Criticile formulate de inculpaţi cu referire la netemeinicia pedepselor aplicate, apreciază Înalta Curte că nu sunt întemeiate.
Natura infracţiunilor comise, fapte deosebit de grave ce au condus la decesul victimei, modalitatea de comitere a faptelor, perseverenţa infracţională de care au dat dovadă inculpaţii, agresivitatea cu care au acţionat lovind victima în repetate rânduri, lovituri ce au condus la rezultatul letal, sunt împrejurări ce justifică orientarea sancţiunii penale către maximul special al pedepsei prevăzut de lege.
Nici circumstanţele personale ale inculpaţilor nu sunt demne de a fi luate în considerare pentru a le da eficienţa necesară în sensul aplicării unor pedepse într-un cuantum mai mic.
Astfel inculpaţii au dat dovadă de nesinceritate la debutul urmăririi penale încercând să inducă în eroare organele de anchetă cu scopul vădit de a fi exoneraţi de răspundere penală, de asemenea sunt cunoscuţi cu antecedente penale, ambii inculpaţi fiind recidivişti inculpatul Z.M.V. a săvârşit faptele în condiţiile recidivei postexecutării prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar inculpatul şi T.M.V. în condiţiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen., toate împrejurările arătate conducând la concluzia că sancţiunile penale aplicate inculpaţilor sunt apte să asigure scopul pedepsei, astfel cum este definit de disp. art. 52 C. pen.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 septembrie 2010 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z.M.V. şi T.M.V. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 9 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 septembrie 2010 la 11 mai 2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1529/2012. Penal. Cerere de contopire a... | ICCJ. Decizia nr. 1483/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
