ICCJ. Decizia nr. 1469/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1469/2012
Dosar nr. 1131/45/2011
Şedinţa publică din 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel laşi Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.T. împotriva rezoluţiei din data de 26 octombrie 2011, data în dosarul nr. 263/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi.
A fost menţinută rezoluţia atacată.
A fost obligat petentul sa plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La Curtea de Apel laşi a fost înregistrată sub nr. 1131/45/2011 plângerea formulată de petentul M.T. împotriva rezoluţiei din data de 26 octombrie 2011, dată in dosarul nr. 263/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori F.R. şi B.M.W., cercetaţi sub aspectul infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen.
În motivarea plângerii petentul a susţinut că procurorul de caz şi procurorul ierarhic superior nu au analizat corect situaţia de fapt şi au favorizat persoanele reclamate.
A solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru a se încape urmărirea penala împotriva acestor persoane cercetate, pe baza probelor de la dosar.
Prima instanţă a reţinut că petentul M.T. a formulat plângere penală împotriva magistraţilor procurori F.R. şi B.M.W. Acesta a reclamat faptul că fostul prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, F.R. nu a soluţionat plângerea formulată împotriva soluţiei dispuse de procuror în dosarul penal nr. 2077/P/2003, lăsând în nelucrare această cauză timp de opt luni, iar actualul prim procuror al aceleiaşi unităţi de parchet, B.M.W. l-a obligat pe petent să semneze o „declaraţie" prin care să solicite revizuirea deciziei penale nr. 305/R/2004 a Tribunalului Vaslui.
Prin rezoluţia din 26 octombrie 2011 dată în dosarul nr. 263/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de aceste persoane, cu motivarea ca nu au reieşit elemente din care sa rezulte cele reclamate de petent.
Procurorul de caz a motivat că, în ceea ce-l priveşte pe magistratul procuror F.R., fapta reclamată nu există, întrucât aceasta a soluţionat plângerea împotriva soluţiei procurorului formulată de petentul M.T. după primirea dosarului de la Tribunalul Vaslui, în urma pronunţării deciziei penale nr. 305/R din data de 4 iunie 2004.
Cu privire la fapta reclamata in sarcina prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, B.M.W., cercetările efectuate nu au confirmat-o, în sensul că, declaraţia numitului M.T. din data de 30 noiembrie 2007 este semnată de acesta iar cu ocazia judecării ei de către instanţele de fond şi de recurs petentul nu a retras-o, ci a solicitat chiar admiterea revizuirii, indicând textele de lege corespunzătoare.
Fiind nemulţumit de aceasta rezoluţie, petentul M.T., a formulat plângere împotriva acesteia la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi.
Prin rezoluţia din 30 noiembrie 2011 dată de procurorul general adjunct, plângerea a fost respinsa ca neîntemeiata, cu aceeaşi motivare conform căreia, din ansamblul materialului probator rezultă că faptele reclamate de petent nu se confirmă iar plângerea penală formulată nu se coroborează cu nici un mijloc de probă de natură a înlătura prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoanele cercetate.
Procurorul general adjunct a constatat că prim procurorul F.R. a soluţionat plângerea formulată împotriva rezoluţiei procurorului în termenul prevăzut de lege şi nu i se poate imputa întârzierea faptului că tocmai petentul s-a adresat greşit instanţei de judecată şi nu a respectat procedura prev. art. 278 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte formularea cererii de revizuire nu numai că petentul a semnat cererea, dar a şi susţinut-o în faţa instanţei de fond şi a exercitat şi calea de atac a recursului.
Prima instanţă a constat că în mod corect a apreciat procurorul de caz că din actele premergătoare efectuate în cauză nu s-a confirmat încălcarea atribuţiilor de serviciu de către persoanele nominalizate în plângere.
Instanţa de fond a mai reţinut că petentul M.T. a sesizat Poliţia municipiului Bârlad despre faptul că martorii P.M. şi I.P. au făcut afirmaţii mincinoase în două cauze civile ale Judecătoriei Bârlad.
Prin rezoluţia procurorului nr. 2077/P/2003 din data de 20 ianuarie 2004 a fost confirmată propunerea de a nu se începe urmărirea penală faţă de cele două persoane sus arătate, în temeiul disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere la Judecătoria Bârlad, în temeiul prev. art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 423 din 25 martie 2004 a Judecătoriei Bârlad a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în dosarul nr. 2077/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad cu motivarea că petentul nu a respectat procedura prevăzută de art. 278-2781 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. , în sensul că nu s-a adresat în prealabil cu plângere la prim procurorul parchetului.
Petentul a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, astfel încât, prin decizia penală nr. 305/R din 4 iunie - 2004 a Tribunalului Vaslui acesta a fost admis iar cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad pentru soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale de către prim procurorul acestei unităţi de parchet.
Prin rezoluţia prim procurorului F.R. nr. 303/ll/2 din data de 26 iulie 2004 s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul M.T. împotriva rezoluţiei nr. 2077/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
Din analiza actelor dosarului penal nr. 2077/P/2003 prim procurorul F.R. a ajuns la concluzia că numitul P.M., în calitate de martor, a declarat că nu cunoaşte aspecte legate de obiectul cauzei în care a fost citat, numita l.P. a avut calitatea de inculpat în cauza indicată de petent iar în cauzele civile dintre părţi, persoanele reclamate au fost reclamaţi şi pârâţi astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infr. prev. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Ulterior, plângerea formulată de către acelaşi petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 20 ianuarie 2004 a fost respinsă de instanţa de judecată.
La data de 30 noiembrie 2007, susnumitul a declarat în faţa prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, B.M.W. că „doreşte să se facă revizuirea dosarului nr. 1553/2004 în care s-a pronunţat o decizie penală a Tribunalului Vaslui nr. 305/R/2004".
Atât instanţa de fond cât şi cea de recurs au respins cererea de revizuire formulată de petent pe considerentul că motivele invocate de acesta nu se înscriu în sfera cazurilor de revizuire enumerate de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a), e) C. proc. pen. iar pe de altă parte, potrivit jurisprudenţei înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a), b) C. proc. pen. este inadmisibilă.
În urma cercetărilor s-a demonstrat că faptele reclamate nu există iar magistraţii procurori reclamaţi şi-au îndeplinit în mod legal atribuţiile specifice funcţiilor deţinute.
Prima instanţă a apreciat că nu se poate începe urmărirea penală împotriva persoanelor reclamate doar pe baza supoziţiilor petentului, care este nemulţumit de unele soluţii dispuse de organele judiciare.
Neputându-se stabili vinovăţia acestor persoane cercetate, instanţa de fond a constatat că în mod temeinic şi legal procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţie care a fost menţinută şi de procurorul ierarhic superior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul M.T., cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală, sub nr. 1131/45/2011.
La termenul fixat pentru judecarea recursului, respectiv 8 mai 2012, înalta Curte, din oficiu, conform dispoziţiilor art. 302 alin. (2), rap. la art. 3851 art. 38515 lit. a) teza a II a şi la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţie excepţia de inadmisibilitate a recursului declarat de petentul M.T. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel laşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Excepţia pusă în discuţie este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută de Codul de procedură penală şi în legi speciale.
Corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac, numai în condiţiile legii, legea procesual penală a reglementa cadrul căilor de atac, precum şi cazurile de casare.
Raportat la cauza dedusă judecăţii, se constată că dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 publicată în M. Of. Partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010, au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunţate în fond în procedura prevăzută de 2781 C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 3851 C. proc. pen.
În aceste condiţii, se constată că sentinţa penală nr. 4 din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel laşi, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu poate face obiectul controlului jurisdicţional, astfel încât recursul declarat de petentul M.T. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, înalta Curte, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.,respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.T.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.T. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel laşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 08 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3871/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3922/2012. Penal → |
|---|
