ICCJ. Decizia nr. 3922/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3922/2012
Dosar nr. 585/62/2009
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 336 din 11 august 2010 a Tribunalului Braşov, în temeiul art. 20 raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., inculpatul C.S.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronică.
În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată prin prezenta hotărâre, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Arad, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Arad, de la 24 mai 2004 până la 8 octombrie 2004 inclusiv şi de la 15 iulie 2008 până la 16 februarie 2010 inclusiv.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza Sentinţei penale nr. 2434/2008 a Judecătoriei Arad şi emiterea unui nou mandat de executare potrivit prezentei hotărâri.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C.S.P. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a componentelor dispozitivului montat în ATM-ul B. de pe str. C.B., Braşov.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 8 noiembrie 2006 organele de urmărire au fost sesizate că în ATM-ul aparţinând B. - Agenţia Braşov de pe strada C.B. este montat un dispozitiv destinat falsificării instrumentelor de plată prin obţinerea de date relevante înscrise pe banda magnetică a cardurilor utilizate de clienţi.
Martorul D.C.F., agent de pază, a sosit la faţa locului şi a putut constata din înregistrările video efectuate de camera de luat vederi că, cei care au montat dispozitivele artizanale de citire a datelor de pe carduri erau două, trei persoane cu glugă; una dintre acestea se aşezase în faţa camerei de luat vederi pentru a scunde ce face celălalt.
Din examinarea imaginilor surprinse de camera de luat vederi montată în dreptul bancomatului s-a constatat că la montarea echipamentelor au participat trei tineri, care aveau glugile trase pe ochi, însă se poate distinge fizionomia unuia dintre aceştia, care este asemănătoare cu cea a inculpatului C.S.P.
De pe banda adezivă care fixa componentele electronice pe interiorul dispozitivului au fost fixate şi ridicate 7 fragmente de urme papilare.
În concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 iulie 2007 s-a stabilit că fragmentele de urme papilare ridicate de pe dispozitivul de copiat carduri au fost create de degetul arătător de la mâna stângă a inculpatului C.S.P.
Conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că profilul genetic al inculpatului a fost evidenţiat pe suprafaţa bateriei marca S.E., componentă a dispozitivului artizanal montat pe bancomat, reţinându-se astfel că nu există niciun dubiu că inculpatul este una din cele trei persoane care au încercat să monteze dispozitivul artizanal de copiere a datelor înscrise pe banda magnetică, la ATM-ul aparţinând B. - Agenţia Braşov, de pe strada C.B.
Susţinerile inculpatului că în data de 8 noiembrie 2006 s-ar fi ciocnit de o persoană, într-un centru de închirieri casete video şi DVD-uri, moment în care acesteia i-ar fi căzut din sân un dispozitiv asemănător celui montat pe bancomat, iar inculpatul s-a aplecat să i-l ridice, nu are nicio bază în materialul probator, fiind respinsă ca nesinceră.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului C.S.P., care, la data de 8 noiembrie 2006 a aplicat, împreună cu două persoane neidentificate, un dispozitiv de falsificare a instrumentelor de plată pe un bancomat aparţinând B. - Agenţia Braşov de pe strada C.B., cu scopul obţinerii de date relevante înscrise pe banda magnetică a instrumentelor de plată electronică utilizate de diferiţi deţinători de carduri la ATM-ul respectiv, constituie infracţiunea de tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Totodată, s-a reţinut că nu există însă nicio dovadă în sensul că inculpatul C.S.P. ar fi deţinut acest dispozitiv vreo altă perioadă de timp, în afara timpului necesar pentru montarea lui pe bancomatul aparţinând B., de pe str. C.B., apreciindu-se că posesia pe durata necesară pentru montarea dispozitivului pe bancomat nu poate fi considerată ca întrunind elementele constitutive şi ale infracţiunii de deţinere de echipamente, în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, deoarece aceasta se absoarbe în conţinutul infracţiunii de tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, reţinută de asemenea în sarcina inculpatului.
Întrucât la montarea dispozitivului au mai participat încă două persoane rămase neidentificate, instanţa de fond a reţinut că nu se poate susţine nici că ar fi logică o astfel de deţinere de către inculpatul C.S.P., deoarece dispozitivul putea fi deţinut anterior montării lui pe bancomat de oricare din cei trei inculpaţi. Din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică depuse la dosar rezultă că pe dispozitivul artizanal a fost. evidenţiat un amestec de profile genetice provenind de la minim trei persoane, printre care şi inculpatul C.S.P., care s-a dovedit că a participat la montarea dispozitivului pe bancomat.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că pentru a putea fi reţinută şi infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 trebuie să se dovedească deţinerea echipamentelor de falsificare o perioadă de timp, anterior sau ulterior timpului necesar pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare, deoarece deţinerea exclusiv pe perioada montării pe bancomat se absoarbe în mod natural în infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică. Prin urmare, reţinându-se că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa a dispus achitarea inculpatului C.S.P.
Totodată, întrucât infracţiunea supusă judecăţii s-a reţinut a fi concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 2334 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei Arad, în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe care o va spori cu 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul C.S.P.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 11/AP din 14 februarie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Braşov, împotriva Sentinţei penale nr. 336 din 11 august 2010 a Tribunalului Braşov, care a fost desfiinţată sub aspectul achitării inculpatului C.S.P. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., al procedeului de contopire, al neaplicării art. 35 alin. (1) C. pen. şi al anulării mandatului de executare a pedepsei emis în baza Sentinţei penale nr. 2434/2008 a Judecătoriei Arad.
Rejudecând cauza în aceste limite, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în pedepsele componente de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Arad, înlăturând şi sporul de 6 luni închisoare.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, a fost condamnat inculpatul C.S.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (1), 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi de 3 ani închisoare, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2434 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 104 din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare pe care o sporeşte la 4 ani închisoare, alături de care aplică şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.
Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Verificând sentinţa apelată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt şi de drept, cât şi prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu mijloacele de probă şi care au relevat faptul că la data de 8 noiembrie 2006 inculpatul C.S.P. a aplicat, împreună cu două persoane neidentificate, un dispozitiv de falsificare a instrumentelor de plată pe un bancomat aparţinând B. - Agenţia Braşov de pe strada C.B., cu scopul obţinerii de date relevante înscrise pe banda magnetică a instrumentelor de plată electronică utilizate de diferiţi deţinători de carduri la ATM.
Curtea a constatat că prima instanţă a apreciat în mod neîntemeiat că nu există însă nicio dovadă că inculpatul C.S.P. ar fi deţinut acest dispozitiv vreo altă perioadă de timp, în afara timpului necesar pentru montarea lui pe bancomatul aparţinând B., reţinând că mijloacele de probă administrate în cauză au demonstrat faptul că urme papilare ale inculpatului au fost evidenţiate pe banda adezivă şi pe bateria S.E., astfel încât s-a apreciat că este cert faptul că a participat la confecţionarea dispozitivului şi a deţinut, anterior montării pe bancomat, acest dispozitiv.
Astfel, s-a apreciat că alături de infracţiunea de tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reţinută în mod corect de prima instanţă, ar mai fi trebuit reţinută şi infracţiunea prevăzută de „deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică", prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, ale cărei elemente constitutive sunt întrunite în speţă, fiind dovedite de mijloacele de probă administrate.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 356/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în mod judicios tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret ridicat ale faptei, relevat de modalitatea şi împrejurările săvârşirii acesteia, cât şi de persoana inculpatului, care a suferit mai multe condamnări în trecut şi a avut o conduită procesuală nesinceră.
Împotriva deciziei penale sus-arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.S.P., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 şi pct. 18 C. proc. pen.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public şi susţinerile apărătorului recurentului-inculpat au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 şi pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele care urmează:
Astfel, Înaltă Curte, verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse, constată faptul că instanţele au dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, reţinând o corectă situaţie de fapt.
În cauză prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul C.S.P. a fost răsturnată în cursul activităţii de probaţiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăţiei inculpatului.
Cât priveşte îndeplinirea conţinutului constitutiv al infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat - infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, instanţa constată că potrivit acestei infracţiuni este sancţionată deţinerea de echipamente şi programe software ori hardware, în scopul de a le folosi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. Interpretând gramatical şi teleologic textul arătat, instanţa reţine că simpla deţinere conştientă de echipamente apte de falsificare atrage răspunderea penală.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că mijloacele de probă administrate în cauză au demonstrat faptul că urme papilare ale inculpatului au fost evidenţiate pe suprafaţa bateriei marca S.E. din componenţa dispozitivului destinat falsificarea instrumentelor de plată, precum şi pe banda adezivă care fixa componentele electronice pe interiorul dispozitivului, astfel încât apreciază că este cert faptul că acesta a participat la confecţionarea dispozitivului şi a deţinut acest dispozitiv în afara timpului necesar pentru montarea lui pe bancomatul aparţinând B.
Prin urmare, faţă de cele învederate, Înalta Curte apreciază că în mod corect a apreciat instanţa de control judiciar reţinând a fi dovedita vinovăţia inculpatului C.S.P. privind infracţiunea de deţinere de echipamente şi programe software în scopul de a le folosi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic.
Totodată, Înalta Curte constată că în speţa dedusă judecăţii inculpatului C.S.P. i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeană într-o jurisprudenţă constantă.
Examinând cauza prin prisma criticii formulată de către inculpatul C.S.P. privitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pedeapsa stabilită de instanţa de control judiciar de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii făptuitorului de natură a realiza scopul şi a îndeplinirii funcţiei pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Astfel, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 72 din C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoanele infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contra, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Totodată, Înalta Curte reţine că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care totdeauna, prin mărimea privaţiunii trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni."
Ori, fapta pentru care inculpatul C.S.P. a fost condamnat este neîndoielnic gravă, astfel că în operaţiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte având în vedere activităţile ilicite desfăşurate, astfel cum au fost descrise anterior, precum şi importanţa şi specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecinţele grave ale acţiunilor sale şi, nu în ultimul rând, circumstanţele personale ale inculpatului apreciază că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin executarea pedepsei de 4 ani închisoare în regim de detenţie.
Totodată, Înalta Curte reţine că dacă asemenea fapte nu ar fi urmate de o ripostă corespunzătoare a organelor în drept s-ar întreţine climatul infracţional şi s-ar crea inculpatului menţionat impresia că poate ignora în continuare valorile ocrotite de lege, prin normele speciale, fără a accepta să-şi corijeze comportamentul, putându-se ajunge în final în atare mod la lipsă de efect educativ a pedepselor aplicate.
Aşa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă şi echilibrată importanţă gradului de pericol social al infracţiunii, dar şi poziţiei procesuale a inculpatului, astfel că pedeapsa de 4 ani cu executarea în regim de detenţie este justă şi proporţională, în măsură să asigure funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al sancţiunii.
Prin urmare, faţă de cele învederate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.P. împotriva Deciziei penale nr. 11/AP din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.P. împotriva Deciziei penale nr. 11/AP din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3963/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3871/2012. Penal → |
|---|
