ICCJ. Decizia nr. 1473/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1473/2012

Dosar nr.5341/121/2010

Şedinţa publică din 09 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 255 din 11 martie 2011 a Tribunalului Galaţi s-a dispus condamnarea inculpatului B.N. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului F.M.S., la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului F.V., la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99, 100, 109 C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului D.G.M., la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99, 100, 109 C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat fiecăruia dintre inculpaţii B.N.; F.M.S., F.V., D.G.M., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B.N. durata reţinerii acestuia de 24 ore, de la 09 iulie 2009, ora 18⁰⁸la 10 iulie 2009, ora 18⁰⁸. În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului F.M.S. pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni. În baza art. 81, 82, 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului F.V. pe durata termenului de încercare de 8 luni. În baza art. 81, 82, 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului D.G.M. pe durata termenului de încercare de 8 luni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor F.M.S., F.V. şi D.G.M. pe durata termenelor de încercare ale suspendării condiţionate a executării pedepselor stabilite pentru fiecare dintre ei. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului F.M.S. asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia fiecăruia dintre inculpaţii F.V. şi D.G.M. asupra disp. art. 83 C. pen. în referire la art. 110¹ alin. (2) C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate. în baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.N. să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi suma de 3325,77 lei cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.N. să plătească părţii vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 3000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 5000 lei cu titlu de daune morale. în baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul F.M.S. să plătească părţii vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 3500 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2), 1003 C. civ. a fost obligat inculpatul F.V. în solidar cu părţile responsabile civilmente F.I. şi F.V. să plătească părţii vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2), 1003 C. civ. a obligat inculpatul D.G.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.V. să plătească părţii vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 2000 lei cu titlu de daune morale. S-au respins ca nefondate restul pretenţiilor civile formulate de partea vătămată/parte civilă D.J.D.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.N. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare. În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaţilor F.V. şi D.G.M. pentru faza de urmărire penală, în sumă totală de 600 lei (câte 300 lei pentru fiecare inculpat), se vor vira către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu al inculpaţilor F.V. şi D.G.M. pentru faza de judecată, în sumă totală de 600 lei (câte 300 lei pentru fiecare inculpat), s-a dispus a se vira către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii B.N. şi F.M.S. să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, respectiv 1200 lei de către inculpatul B.N. şi 900 lei de către inculpatul F.M.S.

În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen. a obligat inculpatul F.V. în solidar cu părţile responsabile civilmente F.I. şi F.V. să plătească suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen. a obligat inculpatul D.G.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.V. să plătească suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi nr. 726/P/2009 nr. 726/P/2009 din 02 iunie 2010, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1) B.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen.;

2) F.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.;

3) D.G.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.;

4) F.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. penal cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.

Analizând şi coroborând probele administrate în cauză instanţa a constatat următoarele: Inculpatul B.N. este crescător de animale - administrator de stână şi până la începutul lunii iulie 2009, inculpatul venea zilnic la stână, între orele 04,30-22,00 şi supraveghea activităţile pe care le desfăşurau angajaţii săi. La sfârşitul lunii aprilie 2009, la stâna aparţinând inculpatului B.N., lucrau ca ciobani inculpaţii F.M.S., F.V., D.G.M. şi martorul B.I. La data de 01 mai 2009, la solicitarea inculpatului, au venit să lucreze la stână şi partea vătămată D.J.D. şi numitul B.I. Încă din ziua în care partea vătămată a venit să muncească la stâna inculpatului, acesta din urmă a început să o batjocorească.

Pe la sfârşitul lunii mai-începutul lunii iunie 2009, la stână se aflau inculpaţii F.M.S., F.V., D.M., inculpatul B.N., partea vătămată D.J.D., martorul B.I. şi numitul B.I. zis „I.C.". Pe motiv că partea vătămată D.J.D. nu s-a dus la izvor să aducă apă şi a rămas să fumeze cu numitul B.I., inculpatul B.N. i-a lovit pe cei doi cu un târn peste tot corpul, inclusiv în zona capului. După aplicarea acestui tratament, partea vătămată şi numitul B.I. zis „I.C." au mers să aducă apă de la izvor şi pentru că întârziau, inculpatul s-a dus după ei cu un bici. Odată ajuns lângă cei doi, inculpatul Ie-a aplicat lovituri cu biciul peste corp, mânându-i spre stână.

În cursul lunii iunie, inculpatul B.N., nemulţumit fiind de felul în care îşi făceau treburile, a aplicat din nou lovituri părţii vătămate D.J.D. şi numitului B.I., cu un ciocan, peste tot corpul. S-a constatat că împrejurarea că partea vătămată prezenta urme de violenţă în zona capului a fost confirmată de către toţi cei prezenţi la stână. Datorită comportamentului inculpatului, numitul B.I. zis „I.C." a şi fugit de la stâna inculpatului. La câteva zile, tot în cursul lunii iunie 2009, pe motiv că partea vătămată se mişca prea încet, inculpatul B.N. a aplicat acesteia, din nou, lovituri cu un ferăstrău peste corp, inclusiv în zona capului. Tot pe parcursul lunii iunie 2009, în împrejurări diferite, inculpatul D.G.M. a lovit-o pe partea vătămată D.J.D. cu varga peste fund şi picioare, inculpatul F.V. a lovit-o cu lingura peste mâini şi cap iar inculpatul F.M.S. a lovit-o cu polonicul peste cap şi peste mâini. De asemenea şi martorul B.I. a lovit-o pe partea vătămată cu varga la palme şi la tălpi. Pentru că în zilele următoare ultimei agresări a părţii vătămate de către inculpat, aceasta se simţea rău, se plângea că o doare capul şi voma, inculpatul B.N. a decis să o ducă la locuinţa sa. Împreună cu inculpatul D.M.G. a urcat-o pe partea vătămată în căruţă şi s-a deplasat spre locuinţa sa. Pe drum, inculpatul s-a oprit la magazinul la care vindea martora S.M. Aceasta a sesizat că partea vătămată D.J.D. părea să nu fie în regulă, părea ameţit, buimăcit dar nu a sesizat dacă avea urme de lovituri sau sânge. Din ziua de 17 iunie 2009 şi până la data de 19 iunie 2009, partea vătămată a fost găzduită de inculpat, în ideea că acesta se va însănătoşi şi nu va fi nevoit să o ducă la spital. În tot acest timp, deşi starea părţii vătămate era gravă, inculpatul nu a anunţat salvarea sau poliţia. La data de 19 iunie 2009, inculpatul B.N. a sunat părinţii părţii vătămate, solicitându-le să-i trimită buletinul acesteia pentru a o duce la spital. Cu acelaşi prilej, inculpatul i-a spus martorului D.C. (tatăl părţii vătămate) că partea vătămată D.J.D. nu se simte bine de vreo 2-3 zile, fără a-i da alte amănunte. La solicitarea martorului D.J.D., inculpatul B.N. a condus-o pe partea vătămată, a doua zi, 20 iunie 2009, până la autobuz. În momentul în care martorul a luat-o pe partea vătămată de la autobuz, în mun. Galaţi, acesta a sesizat că fiul său nu vorbea coerent, nu mişca mâna stânga şi că nu l-a recunoscut. La domiciliu, martorul D.C. a ajutat-o pe partea vătămată să se spele, ocazie cu care a sesizat că aceasta prezenta urme de lovituri peste tot corpul, inclusiv în zona capului. A doua zi, 21 iunie 2009, partea vătămată a făcut crize, lucru care i-a determinat pe părinţii săi să sune la 112, partea vătămată fiind internată la Spitalul Clinic de Urgenţă Galaţi. În ziua de 20 iunie 2009, în momentul în care martorul D.C. a văzut urmele de violenţă pe care le prezenta partea vătămată, l-a sunat pe inculpatul B.N. pentru a-i cere explicaţii cu privire la acest aspect. Inculpatul a încercat să-l convingă pe martor că partea vătămată „nu are mare lucru" dar a promis că va merge la stână să se intereseze de ce anume s-a întâmplat acolo. în perioada următoare, după ce a aflat că partea vătămată a fost operată la cap, inculpatul nu a mai răspuns la telefon.

S-a constatat că din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părţii vătămate D.J.D. au rezultat următoarele:- partea vătămată prezintă leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin:traumatismul cranio-cerebral cu plagă contuză parietală dreapta posterioară şi hematom subdural de emisfer drept a putut fi produs prin lovire cu corp contondent alungit;restul leziunilor au putut fi produse prin lovire repetată cu corp contondent alungit, lovire cu corp dur şi de plan dur;- leziunile pot data din 18 iunie 2009;- pentru vindecarea traumatismului cranio-cerebral cu hematom subdural de emisfer drept, cu monopareză brahială reziduală, necesită pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii; pentru vindecarea restului leziunilor a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii;- traumatismul cranio-cerebral cu plagă contuză parietală dreapta, hematom subdural de emisfer drept cu sindrom piramidal i-a pus în primejdie viaţa;- lipsa de substanţă osoasă fronto-parietală dreapta, post craniectomie de necesitate, reprezintă infirmitate fizică permanentă.

S-a apreciat că faptele şi vinovăţiile inculpaţilor sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 08 iulie 2009 şi planşă foto aferentă în care sunt consemnate detalii privitoare la locul comiterii faptelor, fiind ridicate şi unele obiecte cu potenţial contondent;

- declaraţiile părţii vătămate D.J.D. care arată că a fost lovit de inculpatul B.N. de mai multe ori în zona capului cu un bici, iar ulterior a fost lovit şi cu mânerul biciului. Partea vătămată a căzut la pământ din cauza loviturilor şi a început să-i curgă sânge. După ce s-a ridicat partea vătămată a mai fost lovită de inculpatul B.N. cu biciul pe spate, la picioare, la pulpe. Anterior acestui moment, partea vătămată a arătat că ceilalţi ciobani de la stână au început să-şi bată joc de el, îl scuipau, îi puneau sare în mâncare, îl pălmuiau. Aceştia erau M., în vârstă de vreo 20 de ani, l., în vârstă de vreo 14 ani, V. în vârstă de vreo 17 ani şi S. în vârstă de vreo 18 ani. Aceştia îi puneau sare în mâncare, îl scuipau şi-l puneau să ţină palmele ca să îl lovească cu beţele, lovituri care i le aplicau şi la tălpi cu ciocanul, dar nu îl loveau la cap. În ziua de 18 iunie 2009, partea vătămată D.J.D. a fost lovită de S. cu un târn, un fel de măturoi cu nuiele, de două ori în zona spatelui. De asemenea, D.J.D. a fost lovit în aceleaşi împrejurări cu picioarele în spate de M. şi de V., iar I. l-a călcat pe cap. Tot acesta a primit şi o lovitură cu o bâtă peste partea din spate a capului;

- certificat medico-legal din 30 iunie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Galaţi în care sunt prezentate leziunile suferite de partea vătămată;

- traumatismul cranio-cerebral i-a pus în primejdie viaţa, iar restul loviturilor au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale;

- adrese privind cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate în perioada 20-30 iunie 2009 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Galaţi;

- declaraţiile martorei S.M. care arată că inculpatul B.N. este un om foarte violent, iar în ziua de 18 iunie 2009 acesta a trecut prin faţa magazinului ei cu o căruţă. în atelaj era şi un tânăr care dormea în căruţă cu capul pe un butoi de bere. T.M. a cumpărat o bere, l-a trezit pe tânărul care dormea pe butoi, acesta a băut berea după care a adormit iar în căruţă. Acel tânăr părea ameţit, buimăcit. A doua zi, seara, martora stătea de vorbă cu T.M. şi cu D.C., iar unul dintre cei doi a afirmat ceva de genul „N. nu se mai linişteşte, că şi-a bătut şi un cioban de la stână, că l-ar fi biciuit când l-a pus să care apă", timp în care celălalt bărbat a confirmat acest lucru şi chiar a spus că a văzut urme de lovituri la acel tânăr.;

- declaraţiile martorului D.A. care arată că a aflat de la un cioban numit Ion că inculpatul B.N. „îi bate pe capete" pe ciobanii lui şi că nu are milă mai ales când se apropie salariul. Acest băiat i-a spus că a fugit de la stână întrucât îl bătea B.N. Tot acelaşi inculpat a bătut şi un alt băiat care era angajat la stână. Pe primul l-a bătut cu un băţ, iar pe al doilea l-a bătut cu ciocanul;

- declaraţiile martorului T.M. care arată că pe la mijlocul anului 2009, în jurul datei de 16 iunie 2009, s-a dus la magazinul din sat, loc în care era căruţa lui B.N. În căruţă se afla un băiat, D.J.D. care dormea pe un butoi. Martorul a observat că acest băiat D.J.D. era cam ameţit, se bâlbâia şi avea o zgârietură în zona capului. La câteva zile, martorul s-a întâlnit cu inculpatul B.N. care i-a explicat şi el că D.J.D. ar fi fost băut şi că şi-a băgat capul în izvor. Inculpatul i-a spus că l-a pus la autobuz, a vorbit cu părinţii lui şi că nu are nimic;

- declaraţiile martorului B.E. care atestă că a aflat de la F.V. că D.J.D. I-a lovit pe I., fapt pentru care V. i-a dat peste mâini lui D.J.D. cu o teslă sau cu o secure. D.J.D. a mai stat câteva zile la stână, iar în momentul în care s-a simţit rău a fost transportat de fratele martorului (inc. B.N.) cu căruţa acasă. În timp ce se afla la stână, martorul a aflat de la mama lui că, în data de 19 iunie 2009, D.J.D. a fost trimis acasă la Galaţi cu autobuzul de către B.N. întrucât se simţea din ce în ce mai rău. Mama lui a afirmat că D.J.D. o fi fost bătut, dar nu ştia nici ea sigur ce s-a întâmplat;

- declaraţiile martorei B.D. care arată că pe data de 19 iunie 2009 a fost informată de finii ei, D.C. şi D.I., că fiul lor, D.J.D., este bolnav şi că va fi trimis acasă în aceeaşi zi cu un autobuz care efectua traseul Aldeşti-Galaţi. După ce l-au luat de la autocar, aceştia i-au spus că fiul lor este lovit şi nu şi-a recunoscut tatăl când a venit să-l ia de la autobuz. Pe data de 22 iunie 2009, martora a fost la spital şi a aflat de la partea vătămată că a fost lovită la stână de I., S. şi M., cu o bâtă, un bici, un târn şi cu pumnii şi picioarele peste corp. Ulterior, martora a aflat tot de la partea vătămată că loviturile la cap i-au fost aplicate de B.N., însă acesta l-ar fi ameninţat să nu spună, situaţie în care el s-a temut şi nu ar fi zis organelor de cercetare penală de la început acest lucru;

- declaraţiile martorului D.C., tatăl părţii vătămate, care arată că în dimineaţa de 19 iunie 2009, inculpatul B.N. a sunat-o pe soţia lui şi i-a spus că fiul lor este bolnav şi a cerut buletinul acestuia pentru a-l duce la spital. Ulterior a văzut că fiul lui avea probleme de vorbire, nu putea mişca mâna stângă şi l-a recunoscut foarte greu. Partea vătămată avea vânătăi pe spate, fese, picioare şi mâini, acestea fiind foarte mari în zona feselor şi a coapselor. Avea şi leziuni în zona capului. A doua zi, partea vătămată a început să aibă crize, astfel încât a fost internată la spital, la secţia neurochirurgie. în timpul spitalizării, martorul a aflat de la partea vătămată că a fost bătut cu biciul, cu lopata, cu varga peste tot corpul, iar martorul a înţeles că e vorba de persoanele care lucrau la aceeaşi stână, S., I., M., N. Partea vătămată a mai spus că a fost lovită cu un bici, cu o coadă de lopată şi cu un măturoi. Tot partea vătămată a precizat că îşi băteau joc de el la stână, îi puneau sare în mâncare şi îl băteau. Ulterior, martorul a aflat tot de la partea vătămată că a fost lovită în cap de inculpatul B.N. şi că îi este frică în continuare de acesta;

- declaraţiile martorului D.M., fratele părţii vătămate, care arată că pe data de 19 iunie 2009, a fost sunat pe telefonul mobil de inculpatul B.N. care i-a spus că fratele lui este bolnav, că stă în pat de trei zile, că l-a frecat cu oţet, că i-a dat medicamente cu vin, situaţie în care martorul i-a spus să cheme salvarea. Inculpatul B.N. a precizat că nu poate să cheme salvarea pentru că nu are buletinul părţii vătămate şi nu vrea să intre în probleme cu procuratura şi poliţia. Martorul a văzut ulterior că partea vătămată vorbea greu, avea gura într-o parte, nu mişca mâna, avea vânătăi pe spate, pe picioare, avea o falcă umflată, avea vânătăi la cap, avea mâna stângă umflată. A mai observat că palmele şi tălpile erau tăbăcite şi avea răni ca şi cum ar fi fost lovit. Partea vătămată i-a spus că l-ar fi bătut cu biciul inculpatul B.N. şi cu o creangă ruptă pentru că nu s-a dus să bage cârlanii. Partea vătămată i-a mai precizat că inculpatul B.N. i-ar fi pus şi pe ceilalţi ciobani să-l bată şi aceştia chiar l-au bătut cu picioarele, cu o coadă de lopată, cu o coadă de topor, l-au călcat cu picioarele pe cap şi dansau în jurul lui, în timp ce B. striga la ei să dea că merită. A menţionat şi nişte nume cum ar fi S., I. şi M., B.N. l-ar fi băgat cu capul în izvor ca să-şi revină şi apoi l-a dus cu căruţa acasă la el;

- declaraţiile martorului B.I. care arată că inculpatul B.N. a luat un măturoi (târn) şi a început să-i lovească pe I.C. şi pe D.J.D. peste tot corpul, peste cap, spate, picioare şi mâini. Lui D.J.D. i-a spart capul, acestuia curgându-i sânge din partea dreaptă a capului, avea umflată urechea dreaptă, era crăpată şi din ea îi curgea sânge. Inculpatul B. i-a bătut până când s-a rupt târnul. Ulterior i-a lovit cu biciul peste tot corpul, inclusiv în cap. La circa o săptămână sau două, inculpatul B.N. l-a bătut pe D.J.D. cu un băţ pe spinare şi cu un târn peste tot corpul, spărgându-i capul. S. îl lovea pe D.J.D. îndeosebi cu lingura sau cu polonicul, în cap sau peste mâini, dar îl lovea încet, în glumă, întrucât D.J.D. nu vroia să mănânce mâncarea în care era pusă sare. V. îl bătea pe D.J.D. la solicitarea lui B.N. cu varga la palme şi la tălpi şi cu o teslă peste mâini, despre acest ultim lucru, martorul aflând de la partea vătămată;

- declaraţiile martorului B.I. care arată că fiul lui, înainte de a fugi de la stâna lui B.N., atât el cât şi D.J.D. au fost bătuţi de acesta. Mai exact, B.N. l-a lovit pe D.J.D. cu biciul, apoi cu ghioaga în cap, iar pe fiul martorului l-a lovit cu biciul şi apoi cu un ciocan;

- referate de evaluare pentru inculpaţii F.V. şi D.G.M. în care sunt prezentate condiţiile psiho-sociale de dezvoltare ale celor doi inculpaţi;

- declaraţiile inculpatului F.M.S. care arată că pe la sfârşitul lunii mai 2009, inculpatul B.N. a luat un târn şi a început să-i lovească pe D.J.D. şi pe I. peste cap, peste spate, mai exact peste tot corpul. Lui D.J.D. i-a spart capul căci îi curgea sânge din partea dreaptă a capului şi de la urechea dreaptă. Ulterior, inculpatul B.N. i-a lovit cu biciul pe cei doi. La o perioadă de timp, inculpatul B. i-a bătut tot pe cei doi cu un ciocan. Inculpatul a precizat că şi el şi ceilalţi ciobani îl mai loveau pe D.J.D., dar făceau acest lucru ca să îşi bată joc de el, mai ales că îi stricase telefonul, fapt pentru care i-a dat două vergi peste fund. Inculpatul l-a mai lovit la masă cu polonicul peste cap, dar uşor şi cu lingura peste mâini fiindcă acesta nu se spăla pe mâini. Ceilalţi l-au lovit pe D.J.D. dar tot în glumă. Astfel, V. l-a lovit cu tesla peste mâini, I. cu varga peste mâini şi picioare, iar M. i-a dat cu piciorul în fund, dar lovituri uşoare. Inculpatul B.N. când a aflat că D.J.D. este la spital şi-a făcut probleme, cerându-le ca în cazul în care vor fi audiaţi să nu recunoască nimic şi să spună că acesta ar fi căzut din căruţă;

- declaraţiile inculpatului D.G.M. care arată că D.J.D. era lovit în batjocură de S. cu lingura sau cu polonicul, era vizată zona capului, dar crede că nu erau nişte lovituri puternice. Îl mai bătea în batjocură pe D.J.D. şi V. tot cu lingura la masă peste mâini şi chiar cu palme peste cap. Cu altă ocazie, inculpatul B.N. i-a bătut pe D.J.D. şi pe I.C. cu un târn de nuiele peste tot corpul inclusiv în cap. Lui D.J.D. i-a spart capul întrucât îi curgea sânge peste faţă şi chiar a căzut la pământ. în aceeaşi zi i-a bătut pe cei doi şi cu un bici. La vreo două săptămâni, inculpatul B.N. i-a mai aplicat lui D.J.D. o lovitură cu un ferăstrău în zona capului. Acelaşi inculpat Ie-a spus că în momentul în care vor fi anunţaţi că urmează să fie audiaţi, să nu recunoască adevărul şi să declare că D.J.D. a căzut din căruţă;

- declaraţiile inculpatului F.V. care arată că inculpatul B.N. i-a bătut pe D.J.D. şi pe I.C. cu un târn peste tot corpul. în cele din urmă târnul s-a rupt, iar lui D.J.D. îi curgea sânge din partea dreaptă a capului. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul B.N. i-a lovit pe cei doi şi cu biciul. La o perioadă de timp, inculpatul B.N. l-a mai lovit pe D.J.D. cu biciul sau ghioaga peste cap şi spate. Inculpatul F.V. a precizat că l-a lovit şi el pe D.J.D. la masă cu lingura după cap, iar altă dată cu o varga peste mâini, însă l-a lovit încet. Fratele inculpatului l-a lovit pe D.J.D. cu varga peste fund, dar tot la cerinţa lui N.. B.I. l-a lovit pe D.J.D. cu un băţ peste spate întrucât D.J.D. îl lovise cu pumnul peste gură, iar M. l-a lovit cu varga peste spate, însă aceste lovituri erau uşoare. în momentul în care au fost chemaţi la poliţie pentru audieri, B.N. Ie-a cerut să nu recunoască adevărul şi să spună că D.J.D. ar fi căzut din căruţă.

Inculpatul B.N. a precizat că nu şi-a bătut joc de partea vătămată, în schimb ceilalţi ciobani, respectiv I., M., S. şi V. l-au luat în derâdere, în sensul că îl scuipau, îi dădeau lapte cu cheag, l-au ras pe cap, îl băteau la palme şi la tălpi cu varga, îi puneau sare în mâncare. Inculpatul a menţionat că l-a bătut pe D.J.D. doar în două rânduri cu biciul peste picioare şi spate şi cu palmele peste faţă. Ceilalţi ciobani îl băteau aproape zilnic, S. l-a lovit cu ghioaga peste umăr şi cu varga peste mâini şi picioare, V. l-a lovit cu tesla peste mâini şi gât, M. l-a lovit cu băţul la fund, iar I. l-a lovit cu polonicul şi lingura peste frunte şi mâini.

Partea responsabilă civilmente F.V., tatăl inculpaţilor F.V. şi F.M.S. a declarat că aceştia nu au mai creat probleme anterior, iar el s-a ocupat în mod corespunzător de creşterea şi educarea lor.

S-a constatat că sub aspectul laturii civile, au fost depuse de partea vătămată mai multe înscrisuri medicale, bonuri fiscale, iar martorul C.D.V. a declarat că ştie că partea vătămată a fost internată în spital începând cu 20 iunie 2009 întrucât avea unele ameţeli. Părinţii părţii vătămate i-au solicitat martorului bani pentru întreţinerea acestuia în spital, respectiv un împrumut în valoare de 2000 lei. S-a constatat că din probele prezentate rezultă în mod cert că inculpatul B.N. i-a aplicat părţii vătămate D.J.D. lovituri în zona capului cu corpuri contondente (bici, bâtă, târn) provocându-i acesteia traumatismul cranio-cerebral care i-a pus în primejdie viaţa. De asemenea, inculpaţii F.M.S., F.V., D.G.M. i-au aplicat aceleaşi părţi vătămate D.J.D. în diverse împrejurări, lovituri de intensitate mică, fie peste fund cu varga, cu polonicul peste cap, cu lingura peste mâini, cu tesla peste mâini, respectiv cu piciorul în fund, care i-au produs leziuni pentru care au fost necesare 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. S-a apreciat că relevante în acest sens sunt atât declaraţiile martorilor S.M., B.D., D.C., D.M., B.I., B.I., declaraţiile inculpaţilor F.M.S., F.V., D.G.M., cât şi certificatul medico-legal.

Apărătorul inculpatului B.N. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor în infracţiunea de loviri sau alte violenţe întrucât nu s-a făcut dovada că leziunile care i-au pus în primejdie viaţa părţii vătămate au fost aplicate de respectivul inculpat, instanţa apreciind nefondată această solicitare. După cum s-a arătat inculpatul B.N. a fost cel care i-a aplicat loviturile de intensitate medie, în zona capului, cu obiecte contondente, părţii vătămate D.J.D. Tot acest inculpat i-a îndemnat pe ceilalţi ciobani, inclusiv pe partea vătămată, să nu declare adevărul la Poliţie, ci să spună că D.J.D. a căzut din căruţă. S-a apreciat că o astfel de atitudine, coroborată cu faptul că acelaşi inculpat a luat-o acasă pe partea vătămată care era în stare critică, cu scopul de a încerca să o împiedice pe aceasta să ajungă la spital şi să i se constate leziunile, conduce la o vinovăţie clară a inculpatului B.N. pentru infracţiunea de tentativă la omor. S-a constatat că apărătorul inculpaţilor F.V. şi D.G.M. a cerut achitarea acestora conform art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi s-a apreciat că nu se poate considera că faptele acestora nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii de lovire sau alte violenţe. Cei doi inculpaţi chiar dacă erau minori la data faptelor, au supus-o pe partea vătămată, împreună cu ceilalţi inculpaţi, unui regim constant de umilire şi intoleranţă, iar loviturile aplicate au fost doar o latură a acestuia. în acest context, faptele de lovire ale celor doi inculpaţi, respectiv F.V. şi D.G.M., sunt suficient de conturate şi de grave încât să se circumscrie infracţiunilor de care au fost acuzaţi, pericolul social specific acestora reieşind cu claritate din situaţia faptică concretă. S-a constatat că tot apărătorul inculpaţilor D. şi F.V. a arătat că şi partea are o culpă întrucât a refuzat să meargă de la început cu salvarea, ducând astfel la o mărire a prejudiciului medical. S-a constatat că nu rezultă din probe un astfel de refuz, mai ales că partea vătămată avea o stare generală de sănătate deteriorată. Cel care a împiedicat acordarea asistenţei medicale de specialitate a fost chiar inculpatul B.N. care se ferea de intervenţia organelor judiciare.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N. care, în cursul lunii iunie 2009, în timp ce se afla la o stână pe raza comunei Bereşti Meria, a aplicat părţii vătămate D.J.D. - cioban la stâna sa - lovituri repetate cu corpuri şi obiecte contondente (târn, bâtă, bici) peste corp, inclusiv în zona capului, de intensitate mare, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parietală dreapta posterioară şi hematom subdural de emisfer drept, leziuni ce au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. penal în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. S-a apreciat că faptele inculpaţilor F.M.S., D.G.M. şi F.V. care, în cursul lunii iunie 2009, în diverse împrejurări, au lovit-o pe partea vătămată D.J.D. cu obiecte şi mijloace contondente (polonic, lingură, varga, etc.) peste corp, în zona spatelui, la tălpi, palme, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru fiecare inculpat în parte. Având în vedere că inculpaţii F.V. şi D.G.M. erau minori la data faptelor, instanţa a făcut aplicarea disp. art. 99, 100, 109 C. pen. faţă de aceştia. S-a apreciat că nu se impune reţinerea vreuneia dintre circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen. pentru nici unul dintre inculpaţii B.N., F.M.S., D.G.M. şi F.V., întrucât faptele acestora au o anumită gravitate, s-au produs pe fondul unor manifestări constante de înjosire a părţii vătămate, inculpatul B.N. a încercat să-şi minimalizeze răspunderea, iar urmările produse au o anumită gravitate.

La dozarea şi individualizarea sancţiunilor penale aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la dispoziţiile părţii generale a Codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la împrejurările care atenuează răspunderea penală (tentativa, minoritatea), la gradul de pericol social al faptelor comise, precum şi la persoana inculpaţilor care nu au antecedente penale (inclusiv înscrisurile favorabile depuse la dosar de inculpatul B.N.;

Faţă de cele descrise, instanţa a apreciat că aplicarea următoarelor pedepse va asigura atingerea scopului educativ-preventiv al sancţiunilor:

- 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, inculpatului B.N.;

- 4 luni închisoare inculpatului F.M.S.;

- 2 luni închisoare inculpatului F.V.;

-2 luni închisoare inculpatului D.G.M.

Pentru inculpaţii F.V. şi D.G.M. s-a cerut în subsidiar ca şi sancţiune pedeapsa amenzii penale. S-a apreciat că o astfel de pedeapsă pecuniară este prea blândă faţă de cei doi inculpaţi, ţinând cont de contextul în care s-au comis faptele şi de urmările produse. Cu toate acestea, având în vedere lipsa antecedentelor penale în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii F.M.S., F.V., D.G.M., atitudinea procesuală pozitivă a acestora, recunoscând faptele comise, ţinând cont de cuantumul pedepselor ce vor fi aplicate acestora, instanţa apreciind că scopul pedepselor poate fi atins chiar şi fără executarea acestora, a dispus suspendarea condiţionată a respectivelor pedepse.

S-a apreciat că pentru inculpatul B.N. nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei (condiţionată sau sub supraveghere) având în vedere cuantumul pedepsei ce va fi aplicată acestuia şi gradul ridicat de pericol social al infracţiunii care impune o executare a sancţiunii în regim de detenţie.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., instanţa a aplicat fiecăruia dintre inculpaţii B.N.; F.M.S., F.V., D.G.M., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), instanţa a dedus din pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B.N. durata reţinerii acestuia de 24 ore, de la 09 iulie 2009, ora 18⁰⁸ la 10 iulie 2009, ora 18⁰⁸.

În baza art. 81, 82 C. pen., instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului F.M.S. pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni.

În baza art. 81, 82, 110 C. pen., instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului F.V. pe durata termenului de încercare de 8 luni.

În baza art. 81, 82, 110 C. pen., instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului D.G.M. pe durata termenului de încercare de 8 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., instanţa a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor F.M.S., F.V. şi D.G.M. pe durata termenelor de încercare ale suspendării condiţionate a executării pedepselor stabilite pentru fiecare dintre ei.

În baza art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatului F.M.S. asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia fiecăruia dintre inculpaţii F.V. şi D.G.M. asupra disp. art. 83 C. pen. în referire la art. 110¹ alin. (2) C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate. Referitor la latura civilă a cauzei, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale (fapte ilicite, prejudiciu, legătură de cauzalitate, vinovăţie, culpa părţilor responsabile civilmente) conform art. 998, art. 1000 alin. (2), art. 1003 C. civ.

Altfel spus, s-a apreciat că fapta ilicită de tentativă la omor a inculpatului B.N. a cauzat prejudicii atât părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi constând în cheltuielile de spitalizare în sumă de 3325,77 lei cât şi părţii vătămate/parte civilă D.J.D. reprezentând daune materiale şi morale.

S-a constatat că partea vătămată D.J.D. a solicitat daune materiale de la toţi inculpaţii: 3000 lei de la inculpatul B.N., 3000 lei de la inculpatul D.G.M., 3000 lei de la inculpatul F.M.S., 3000 lei de la inculpatul F.V.

S-a constatat că un prejudiciu material s-a produs acestei părţi vătămate constând în cheltuielile efectuate cu tratamentul şi medicamentele achiziţionate în acest sens, acesta fiind probat cu înscrisurile de la dosar (bonuri fiscale, reţete medicale) şi cu declaraţiile martorilor B.D. şi C.D.V. Valoarea lui se ridică la suma de 3000 lei şi are drept cauză fapta de tentativă la omor a inculpatului B.N., întrucât doar această infracţiune este susceptibilă de o pagubă materială. Faptele celorlalţi trei inculpaţi nu au o astfel de aptitudine de a cauza prejudicii materiale, raportat la natura leziunilor şi la numărul de zile de îngrijiri medicale. S-a reţinut că partea vătămată D.J.D. a cerut şi daune morale de la fiecare inculpat: 5000 lei de la inculpatul B.N., 3500 lei de la inculpatul D.G.M., 3500 lei de la inculpatul F.M.S.. 3500 lei de la inculpatul F.V. S-a apreciat că faptele celor patru inculpaţi au produs cu certitudine prejudicii morale părţii vătămate D.J.D., atât din perspectiva suferinţelor fizice cât şi a celor psihice, ţinând cont de natura şi împrejurările concrete în care s-au săvârşit. Luând în calcul toate aspectele faptice şi personale, instanţa a stabilit cuantumul acestor daune morale după cum urmează:- 5000 lei în sarcina inculpatului B.N.;- 3500 lei în sarcina inculpatului F.M.S.;- 2000 lei în sarcina inculpatului F.V. şi a părţilor responsabile civilmente F.I. şi F.V.;- 2000 lei în sarcina inculpatului D.G.M. şi a părţii responsabile civilmente B.V. S-a apreciat că părţile responsabile civilmente au o răspundere civilă solidară cu inculpaţii minori din perspectiva culpei acestora în creşterea şi supravegherea acestor minori, conform art. 1000 alin. (2), art. 1003 C. civ.

Partea vătămată D.J.D. a solicitat şi o contribuţie lunară cu titlu de pensie de întreţinere în cuantum de 400 lei pe lună de la inculpatul B.N.

Instanţa a apreciat că o astfel de cerere este nefondată, întrucât din certificatul medico-legal şi din celelalte înscrisuri medicale nu rezultă o incapacitate de muncă cu caracter permanent care să aibă la bază fapta de tentativă la omor a inculpatului B.N. S-a apreciat că o anumită invaliditate parţială sau totală cu caracter temporar sau permanent a părţii vătămate, care să conducă la o incapacitate de muncă se poate stabili doar de Comisia de specialitate formată în cadrul direcţiilor judeţene ale Ministerului Muncii şi care, după ce analizează situaţia persoanei în cauză şi stabileşte diagnosticul şi efectele, pune în valoare şi dreptul părţii la o anumită pensie lunară (de invaliditate). După parcurgerea acestor etape se poate vorbi de o eventuală răspundere, în completare, a inculpatului B.N. Instanţa a dat unele lămuriri în acest sens la termenul de judecată din 12 noiembrie 210, însă partea vătămată care a fost şi asistată de un apărător ales nu a procedat în mod corespunzător.

Prin urmare, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., instanţa l-a obligat pe inculpatul B.N. să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi suma de 3325,77 lei cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., instanţa l-a obligat pe inculpatul B.N. să plătească părţii vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 3000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 5000 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., instanţa l-a obligat pe inculpatul F.M.S. să plătească părţii vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 3500 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2), 1003 C. civ., instanţa l-a obligat pe inculpatul F.V. în solidar cu părţile responsabile civilmente F.I. şi F.V. să plătească părţii vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2), 1003 C. civ., instanţa l-a obligat pe inculpatul D.G.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.V. să plătească părţii vătămate/parte civilă D.J.D. suma de 2000 lei cu titlu de daune morale. Instanţa a respins ca nefondate restul pretenţiilor civile formulate de partea vătămată/parte civilă D.J.D.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanţa a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.N. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaţilor F.V. şi D.G.M. pentru faza de urmărire penală, în sumă totală de 600 lei (câte 300 lei pentru fiecare inculpat), s-au virat către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. instanţa a obligat inculpaţii B.N. şi F.M.S. să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, respectiv 1200 lei de către inculpatul B.N. şi 900 lei de către inculpatul F.M.S. În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.N. susţinând că nu există probe certe că el ar fi aplicat loviturile care au produs leziuni mai grave părţii vătămate astfel încât a solicitat să se reţină şi faţă de el, la fel ca pentru ceilalţi inculpaţi din cauză, prevederile art. 180 alin. (2) C. pen. în subsidiar inculpatul a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante şi stabilirea unei modalităţi de executare neprivative de libertate.

Apelul declarat de inculpat s-a apreciat că este fondat şi a fost admis pentru următoarele considerente.

Examinând sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu sub toate aspectele, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că situaţia de fapt fost în mod corect reţinută de instanţa de fond, pe baza unei complete şi judicioase analize a materialului probator administrat în cauză.

Critica inculpatului referitoare încadrarea juridică a faptei comise s-a apreciat că este nefondată. Astfel Curtea a constatat că la dosar există probe suficiente din care rezultă cu certitudine că cel care a aplicat părţii vătămate D.J.D. loviturile mai intense, inclusiv în zona capului, este inculpatul B.N.

În acest sens s-au reţinut declaraţiile martorului B.I. din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul B.N. a lovit-o pe partea vătămată în cursul lunii iunie 2009, de mai multe ori, cu un târn din nuiele dar şi cu un bici, inclusiv în zona capului, în urma loviturilor partea vătămată suferind leziuni în partea dreaptă a capului, martorul văzând că aceasta avea capul spart, urechea crăpată şi că îi curgea sânge. Aceste declaraţii s-au coroborat cu depoziţiile părţii vătămate dar şi cu cele ale coinculpaţilor F.M.S., D.G.M. şi F.V. aceştia arătând că inculpatul B.N., în calitate de patron al stânei la care erau toţi angajaţi, se manifesta estrem de violent faţă de ei dar în special faţă de partea vătămată pe care a lovit-o de mai multe ori, inclusiv în zona capului, cu un târn, cu un bici şi chiar cu un ciocan, nemulţumit fiind de felul în care partea vătămată îşi îndeplinea atribuţiile.

S-a apreciat că este adevărat că şi aceşti coinculpaţi au făcut glume pe seama părţii vătămate şi chiar au lovit-o cu o lingură de lemn şi cu un polonic peste mâini şi peste cap însă din declaraţiile celor implicaţi rezultă că aceste lovituri nu erau de o intensitate mare, fiind aplicate doar pentru necăjirea părţii vătămate, spre deosebire de loviturile aplicate de inculpat care erau de o intensitate ridicată.

Aceste declaraţii s-au coroborat cu concluziile raportului de constatare medico-legală din cuprinsul căruia rezultă că partea vătămată prezintă mai multe leziuni de violenţă dar că leziunea ce i-a pus acesteia viaţa în primejdie este localizată în zona parietală dreaptă ceea ce confirmă declaraţia martorului ocular B.I.

În concluzie Curtea a constatat că inculpatul B.N. este singurul care a lovit cu intensitate pe partea vătămată în zona capului, cu obiecte contondente apte să producă leziuni grave, care puteau conducă chiar la decesul persoanei, situaţie în care încadrarea juridică a faptei comise s-a stabilit în mod corect ca fiind aceea de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte însă cel de-al doilea motiv de apel, referitor la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Curtea a constatat că este întemeiat. Astfel Curtea a reţinut că inculpatul este o persoană integrată social, în vârstă de 34 de ani, care se află la primul impact cu legea penală şi care a avut, atât până la momentul comiterii faptei cât şi ulterior, până în prezent, o conduită bună în familie şi societate. De asemenea, a reţinut că inculpatul a comis fapta pe fondul nemulţumirilor legate de activitatea părţii vătămate, pe care o angajase ca cioban la stână şi că obiectele folosite denotă că inculpatul nu a urmărit totuşi suprimarea vieţii părţii vătămate, fapta fiind comisă cu intenţie indirectă. Aceste împrejurări au justificat reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse principale sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă, până la un cuantum de 4 ani, apreciat de instanţă ca fiind suficient pentru atingerea scopurilor instituite de art. 52 C. pen. S-a apreciat că este adevărat că fapta inculpatului este de o gravitate ridicată iar acesta a manifestat o atitudine relativ nesinceră încercând să îşi diminueze participaţia însă aceste împrejurări nu exclud, de plano, reţinerea de circumstanţe atenuante, instanţa fiind datoare să dea eficienţă atât împrejurărilor care agravează răspunderea penală cât şi celor care vin să o atenueze. Cât priveşte modalitatea de executare, Curtea a reţinut că în cauză se poate aprecia că pronunţarea condamnării faţă de inculpat constituie un avertisment faţă de acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârşi pe viitor infracţiuni. S-a avut în vedere că fapta a fost comisă de inculpat în anul 2009 şi că de atunci şi până în prezent acesta nu a mai comis infracţiuni astfel că există motive suficiente a se crede că inculpatul nu are un potenţial criminogen şi că fapta ce face obiectul prezentei cauze a constituit un comportament atipic pentru inculpat, ce este puţin probabil să fie reiterat. în consecinţă, văzând că în cauză sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 86¹ alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (inculpatul nu a mai suferit condamnări anterioare iar pedeapsa ce se va aplica nu este mai mare de 4 ani închisoare), Curtea a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B.N. pentru un termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86² C. pen.

Pentru cele mai sus arătate apelul declarat de inculpatul B.N. a fost admis, sentinţa penală apelată a fost desfiinţată în parte, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale acesteia

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul B.N.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi înlăturarea dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi înlăturarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. iar inculpatul a solicitat menţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate dar şi din oficiu, înalta Curte reţine că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel în recursul parchetului instanţa de recurs constată că în mod greşit în apel s-au aplicat dispoziţiile art. 86¹ C. pen. întrucât nu au fost avute în vedere prev. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), anume: pericolul social concret al infracţiunii comise determinat de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii care impune o executare a sancţiunii în regim de detenţie.

Astfel, la individualizarea pedepsei se va avea în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite de inculpat, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului şi circumstanţele atenuante sau agravante ca şi criterii de individualizare alăturate şi distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanţa de judecată şi-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana infractorului, se află şi criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului şi conduita sa luată în considerare desigur, în ansamblul ei, dar şi după săvârşirea faptei, până în momentul soluţionării cauzei de către organul judiciar.

Potrivit concepţiei ce a prezidat redactarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei săvârşite şi persoana infractorului constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonome, fiecare cu un conţinut propriu, deosebit de al celuilalt.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana făptuitorului, pe de o parte, şi împrejurările care atenuează răspunderea penală, pe de altă parte, trebuie subliniat că există o legătură indisolubilă. Esenţa acestora din urma este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozităţii persoanei făptuitorului.

Când face parte din pericolul social al faptei săvârşite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) are în vedere gradul de pericol social concret al acelei fapte, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.

De asemenea, având în vedere gravitatea faptelor şi pericolul creat, Înalta Curte apreciază că circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale pot determina aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

În recursul inculpatului, se vor aplica dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen., având în vedere declaraţia inculpatului la termenul de astăzi 9 mai 2012.

Dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea soluţionării cauzelor, text potrivit căruia „Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanţa a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.

Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.

În caz de respingere a cererii, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun".

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului,rezultă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen., astfel, pe baza unui material probator just administrat şi apreciat, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, în sensul că inculpatul B.N. care, în cursul lunii iunie 2009, în timp ce se afla la o stână pe raza comunei Bereşti Meria, a aplicat părţii vătămate D.J.D. - cioban la stâna sa - lovituri repetate cu corpuri şi obiecte contondente (târn, bâtă, bici) peste corp, inclusiv în zona capului, de intensitate mare, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parietală dreapta posterioară şi hematom subdural de emisfer drept, leziuni ce au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. penal în referire la art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut că faptele şi vinovăţia inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile părţii vătămate D.J.D. care arată că a fost lovit de inculpatul B.N. de mai multe ori în zona capului cu un bici, iar ulterior a fost lovit şi cu mânerul biciului. Partea vătămată a căzut la pământ din cauza loviturilor şi a început să-i curgă sânge. După ce s-a ridicat partea vătămată a mai fost lovită de inculpatul B.N. cu biciul pe spate, la picioare, la pulpe. Anterior acestui moment, partea vătămată a arătat că ceilalţi ciobani de la stână au început să-şi bată joc de el, îl scuipau, îi puneau sare în mâncare, îl pălmuiau. Aceştia erau M., în vârstă de vreo 20 de ani, I., în vârstă de vreo 14 ani, V. în vârstă de vreo 17 ani şi S. în vârstă de vreo 18 ani. Aceştia îi puneau sare în mâncare, îl scuipau şi-l puneau să ţină palmele ca să îl lovească cu beţele, lovituri care i le aplicau şi la tălpi cu ciocanul, dar nu îl loveau la cap. În ziua de 18 iunie 2009, partea vătămată D.J.D. a fost lovită de S. cu un târn, un fel de măturoi cu nuiele, de două ori în zona spatelui. De asemenea, D.J.D. a fost lovit în aceleaşi împrejurări cu picioarele în spate de M. şi de V., iar I. I-a călcat pe cap. Tot acesta a primit şi o lovitură cu o bâtă peste partea din spate a capului;

- certificat medico-legal din 30 iunie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Galaţi în care sunt prezentate leziunile suferite de partea vătămată; traumatismul cranio-cerebral i-a pus în primejdie viaţa, iar restul loviturilor au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale;

- adrese privind cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate în perioada 20-30 iunie 2009 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Galaţi;

- declaraţiile martorei S.M. care arată că inculpatul B.N. este un om foarte violent, iar în ziua de 18 iunie2009 acesta a trecut prin faţa magazinului ei cu o căruţă. în atelaj era şi un tânăr care dormea în căruţă cu capul pe un butoi de bere. T.M. a cumpărat o bere, l-a trezit pe tânărul care dormea pe butoi, acesta a băut berea după care a adormit iar în căruţă. Acel tânăr părea ameţit, buimăcit. A doua zi, seara, martora stătea de vorbă cu T.M. şi cu D.C., iar unul dintre cei doi a afirmat ceva de genul „N. nu se mai linişteşte, că şi-a bătut şi un cioban de la stână, că l-ar fi biciuit când l-a pus să care apă", timp în care celălalt bărbat a confirmat acest lucru şi chiar a spus că a văzut urme de lovituri la acel tânăr;

- declaraţiile martorului B.E. care atestă că a aflat de la F.V. că D.J.D. l-a lovit pe I., fapt pentru care V. i-a dat peste mâini lui D.J.D. cu o teslă sau cu o secure. D.J.D. a mai stat câteva zile la stână, iar în momentul în care s-a simţit rău a fost transportat de fratele martorului (inc. B.N.) cu căruţa acasă. În timp ce se afla la stână, martorul a aflat de la mama lui că, în data de 19 iunie 2009, D.J.D. a fost trimis acasă la Galaţi cu autobuzul de către B.N. Întrucât se simţea din ce în ce mai rău. Mama lui a afirmat că D.J.D. o fi fost bătut, dar nu ştia nici ea sigur ce s-a întâmplat;

- declaraţiile martorului D.M., fratele părţii vătămate, care arată că pe data de 19 iunie 2009, a fost sunat pe telefonul mobil de inculpatul B.N. care i-a spus că fratele lui este bolnav, că stă în pat de trei zile, că l-a frecat cu oţet, că i-a dat medicamente cu vin, situaţie în care martorul i-a spus să cheme salvarea. Inculpatul B.N. a precizat că nu poate să cheme salvarea pentru că nu are buletinul părţii vătămate şi nu vrea să intre în probleme cu procuratura şi poliţia. Martorul a văzut ulterior că partea vătămată vorbea greu, avea gura într-o parte, nu mişca mâna, avea vânătăi pe spate, pe picioare, avea o falcă umflată, avea vânătăi la cap, avea mâna stângă umflată. A mai observat că palmele şi tălpile erau tăbăcite şi avea răni ca şi cum ar fi fost lovit. Partea vătămată i-a spus că l-ar fi bătut cu biciul inculpatul B.N. şi cu o creangă ruptă pentru că nu s-a dus să bage cârlanii. Partea vătămată i-a mai precizat că inculpatul B.N. i-ar fi pus şi pe ceilalţi ciobani să-l bată şi aceştia chiar l-au bătut cu picioarele, cu o coadă de lopată, cu o coadă de topor, l-au călcat cu picioarele pe cap şi dansau în jurul lui, în timp ce B. striga la ei să dea că merită. A menţionat şi nişte nume cum ar fi S., I. şi M.. B.N. l-ar fi băgat cu capul în izvor ca să-şi revină şi apoi l-a dus cu căruţa acasă la el;

- declaraţiile martorului B. I. care arată că inculpatul B.N. a luat un măturoi (târn) şi a început să-i lovească pe I.C. şi pe D.J.D. peste tot corpul, peste cap, spate, picioare şi mâini. Lui D.J.D. i-a spart capul, acestuia curgându-i sânge din partea dreaptă a capului, avea umflată urechea dreaptă, era crăpată şi din ea îi curgea sânge. Inculpatul B. i-a bătut până când s-a rupt târnul. Ulterior i-a lovit cu biciul peste tot corpul, inclusiv în cap. La circa o săptămână sau două, inculpatul B.N. l-a bătut pe D.J.D. cu un băţ pe spinare şi cu un târn peste tot corpul, spărgându-i capul. S. îl lovea pe D.J.D. îndeosebi cu lingura sau cu polonicul, în cap sau peste mâini, dar îl lovea încet, în glumă, întrucât D.J.D. nu vroia să mănânce mâncarea în care era pusă sare. V. îl bătea pe D.J.D. la solicitarea lui B.N. cu varga la palme şi la tălpi şi cu o teslă peste mâini, despre acest ultim lucru, martorul aflând de la partea vătămată;

- referate de evaluare pentru inculpaţii F.V. şi D.G.M. în care sunt prezentate condiţiile psiho-sociale de dezvoltare ale celor doi inculpaţi;

Ulterior, inculpatul B.N. i-a lovit cu biciul pe cei doi. La o perioadă de timp, inculpatul B. i-a bătut tot pe cei doi cu un ciocan. Inculpatul a precizat că şi el şi ceilalţi ciobani îl mai loveau pe D.J.D., dar făceau acest lucru ca să îşi bată joc de el, mai ales că îi stricase telefonul, fapt pentru care i-a dat două vergi peste fund. Inculpatul l-a mai lovit la masă cu polonicul peste cap, dar uşor şi cu lingura peste mâini fiindcă acesta nu se spăla pe mâini. Ceilalţi l-au lovit pe D.J.D. dar tot în glumă. Astfel, V. l-a lovit cu tesla peste mâini, I. cu varga peste mâini şi picioare, iar M. i-a dat cu piciorul în fund, dar lovituri uşoare. Inculpatul B.N. când a aflat că D.J.D. este la spital şi-a făcut probleme, cerându-le ca în cazul în care vor fi audiaţi să nu recunoască nimic şi să spună că acesta ar fi căzut din căruţă;

Aşadar, înalta Curte va admite recursul inculpatului B.N. şi va reduce pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. de la 5 ani la 3 ani închisoare, care a fost redusă cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, totodată, având în vedere gravitatea faptelor şi pericolul creat, înalta Curte apreciază că circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 34 ani, are familie şi copii în întreţinere şi a acordat îngrijiri victimei au fost avute în vedere anterior, aceste împrejurări au justificat reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi au determinat aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării dispoz. art. 320¹ C. proc. pen.

De asemenea, înalta Curte a apreciat că îndreptarea şi reeducarea inculpatului B.N. se pot realiza în condiţii optime prin executarea unei pedepse de 3 ani închisoare în regim de detenţie.

Înalta Curte reţine însă că scopul pedepselor aplicate inculpatului B. poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum de 3 ani închisoare stabilit de către instanţa de recurs, în urma aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. în regim de detenţie.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 221/A din 05 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte Decizia recurată şi în rejudecare:

Va face aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi va reduce pedeapsa aplicată inculpatului B.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. de la 5 ani la 3 ani închisoare.

Se vor înlătura dispoziţiile art. 86¹ - 86⁴ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. şi în baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul B.N. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 221/A din 05 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte Decizia recurată şi rejudecând:

Face aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului B.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. de la 5 ani la 3 ani închisoare.

Înlătură dispoziţiile art. 86¹ - 86⁴ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. şi în baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul B.N. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1477/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1443/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1473/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1473/2012. Penal