ICCJ. Decizia nr. 1481/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1481/2012

Dosar nr.3665/101/2010

Şedinţa publică din 09 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 104 din 8 aprilie 2011, Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul T.J., la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen. şi pe o durată de 3 ani interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale cu titlu de pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale conform art. 66 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 08 aprilie 2010 până în prezent.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului. A fost obligat inculpatul să despăgubească părţii civilă SC P.C.S. SA, având sediul în Slatina, suma de 1.829.551,02 lei. A fost obligat inculpatul la 5.300 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi din 3 mai 2010, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T.J., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a reţinut că, la data de 17 iulie 2009, SC P.C.S. SA din Slatina, judeţul Olt, a solicitat să se efectueze cercetări faţă de T.J., deoarece, acesta în calitate de asociat unic al SC T.U. SRL din Strehaia a indus şi menţinut în eroare reprezentanţii societăţii comerciale, în legătură cu încheierea şi executarea contractului de vânzare comercială, prin aceea că a achiziţionat mărfuri pe baza unor bilete la ordin, cunoscând că pentru valorificarea acestora nu exista disponibil bănesc, estimând valoarea prejudiciului la suma de 1.031.307,23 lei.

S-a arătat că probele administrate în cauză, au stabilit că la începutul lunii iunie 2008, inculpatul T.J. s-a prezentat la sediul SC P.C.S. SA din Slatina şi motivând că a câştigat licitaţia pentru un proiect rezidenţial din Craiova ce avea ca obiect alimentarea cu energie electrică, a prezentat o cerere de ofertă pentru caburi electrice. Urmarea negocierii cu reprezentanţii SC P.C.S. SA din Slatina, respectiv cu directorul comercial C.I. şi şef serviciu desfacere S.C., între SC P.C.S. SA din Slatina, în calitate de vânzător şi SC T.U. SRL, reprezentantă de inculpatul T.J., în calitate de director general, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare comercială cu executare succesivă, având ca obiect achiziţionarea de cabluri electrice.

S-a mai reţinut că, conform dispoziţiilor contractuale, cumpărătorul, adică inculpatul era obligat să achite 25% din valoarea contractului, acesta obligându-se ca diferenţa să fie achitată cu bilete la ordin în proporţie de 30% în termen de 48 zile şi în proporţie de 45% în termen de 60 de zile, livrarea mărfii şi plata preţului fiind cu executare succesivă.

În baza contractului, inculpatul s-a deplasat personal la sediul SC P.C.S. SA şi a achiziţionat în perioada 26 iunie 2008-21 august 2008, cabluri electrice în valoare de 2.000.609,65 lei, pe baza a 9 facturi fiscale, facturi ce s-a arătat că se regăsesc la filele 67-119 dosar urmărire penală.

S-a arătat că, la fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat un avans de 25% din contravaloarea acesteia, prin virament bancar, iar pentru diferenţă a remis reprezentanţilor SC P.C.S. SA un număr de 5 bilete la ordin semnate şi ştampilate de acesta cu ştampila SC T.U. SRL, astfel:- BO în valoare de 200.669,41 lei, emis la 26 iunie 2008, cu scadenţa la 25 august2008- BO în valoare de 201.377,61 lei, emis la 27 iunie 2008, cu scadenţa la 26 august 2008- BO în valoare de 40.423,61 lei, emis la 30 iunie 2008, cu scadenţa la 29 august 2008- BO în valoare de 449.879 lei, emis la 14 iulie 2008, cu scadenţa la 12 septembrie 2008- BO în valoare de 837.110,28 lei emis la 21 august 2008, cu scadenţa la 20 octombrie 2008.

S-a arătat de asemenea, că primul bilet la ordin din 26 iunie 2008 a fost completat personal de către inculpat iar următoarele patru au fost completate la data scadenţei de către reprezentanţii SC P.C.S. SA, conform înţelegerii.

S-a arătat că, inculpatul a achiziţionat marfa în perioada 26 iunie 2008-21 august 2008, achitând de fiecare dată avansul de 25% şi dobândind încrederea reprezentanţilor părţii civile. Prima scadenţă pentru plata cu bilete la ordin a diferenţei de preţ a fost la o dată ulterioară, 25 august 2008, când întreaga cantitate de marfă era deja livrată şi comercializată de către inculpat unor terţe persoane.

Astfel, s-a arătat că, din verificările efectuate, a rezultat că inculpatul a comercializat cablurile electrice imediat după achiziţionarea acestora, către SC F.I. SRL din Craiova şi SC T. SRL din Rîmnicu Vâlcea, la preţuri inferioare preţului de achiziţie. Banii au fost încasaţi de inculpat imediat după valorificarea mărfurilor, atât prin dispoziţii de plată, cât şi în numerar, însă au fost retraşi din cont şi, respectiv utilizaţi în alte scopuri, în acest sens fiind elocvente extrasele de cont, facturile şi chitanţele întocmite cu cele două societăţi comerciale, coroborate cu declaraţiile martorilor T.C.C. şi F.Ş.G., reprezentanţii SC F.I. SRL şi SC T. SRL, precum şi declaraţiile inculpatului.

S-a arătat că, reprezentanţii SC P.C.S. SA Slatina, numiţii C.I. şi S.C., constatând că inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfii şi întrucât amâna orice plată, împreună cu executorul judecătoresc D.F. şi avocatul P.C., s-au deplasat la data de 06 octombrie 2008 la sediul SC T.U. SRL Strehaia, unde l-au găsit pe inculpat şi au încheiat un proces- verbal prin care acesta s-a angajat că a doua zi se va prezenta la Slatina, pentru soluţionarea litigiului.

După aceste negocieri, inculpatul nu s-a prezentat pentru stabilirea modalităţii de achitare a datoriei, iar când a fost apelat telefonic de către S.F., acesta a proferat injurii şi a afirmat că” nu este clar că e ţeapă?”, în acest sens, fiind elocventă şi declaraţia martorei S.C. şi procesul-verbal de confruntare.

S-a mai arătat că, reprezentanţii SC P.C.S. SA Slatina, au demarat procedura executării silite asupra bunurilor mobile ale SC T. SRL, investind cu formulă executorie cele 4 bilete la ordin refuzate la plată de instituţia bancară. Cauza a format obiectul dosarului de executare al Biroului executorului judecătoresc D.F.

Totodată s-a arătat că, deşi SC T.U. SRL deţinea în proprietate bunuri imobile-clădiri, terenuri, recuperarea prejudiciului nu a fost posibilă întrucât la data de 27 ianuarie 2009 inculpatul a cesionat, cu titlu gratuit activul şi pasivul SC T.U. SRL către U.M. şi M.A.F. Mai mult, s-a constatat că imobilele situate în Strehaia, care au format obiectul executării silite, pentru care Biroul executorului judecătoresc D.F. a întocmit procese verbale de licitaţie în dosarul nr. 136/E/2008, nu puteau forma obiectul executării silite, fiind grevate de credite ipotecare. Astfel, s-a arătat că, la percheziţia domiciliară efectuată în baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Mehedinţi la data de 07 aprilie 2010, de la domiciliul inculpatului din Strehaia, s-a ridicat contractul de credit imobiliar din 31 martie 2008, din care rezultă că imobilele respective erau ipotecate cu titlu de garanţie pentru creditul de 760.000 lei, destinat achiziţionării acestora.

S-a arătat că, nu a existat posibilitatea luării unor măsuri asiguratorii, întrucât inculpatul nu deţinea bunuri personale, iar bunurile societăţii comerciale fuseseră cesionate de inculpat.

Prin actul de sesizare al instanţei, s-a mai precizat că, din analiza mijloacelor de probă, respectiv: plângerea părţii civile, declaraţia reprezentantului părţii civile C.I., procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare, declaraţiile martorilor S.C., T.C.C. şi F.Ş., a rezultat că, succesiunea operaţiilor comerciale efectuate de inculpat, dovedeşte intenţia acestuia de a obţine un folos material injust, urmărind prejudicierea părţii civile prin folosirea de mijloace frauduloase- bilete la ordin fără acoperire bancară pe care le-a remis părţii civile pentru a-şi asigura achiziţionarea anticipată a mărfii în baza contractului.

S-a mai arătat că, semnificativ pentru dovedirea intenţiei de a induce în eroare partea civilă, este faptul că la fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat, de îndată, prin virament bancar, doar avansul de 25%, prima scadenţă pentru plata diferenţei fiind după ce marfa fusese deja livrată în totalitate, cât şi faptul că inculpatul a valorificat la un preţ inferior marfa achiziţionată de la partea civilă, retrăgând sumele din cont, pe care le-a utilizat în vederea efectuării unor cheltuieli personale, inclusiv a sumelor primite în numerar.

Totodată, s-a mai arătat că referitor la acest aspect, semnificativă este şi împrejurarea că inculpatul a cesionat integral patrimoniul societăţii comerciale, făcând imposibilă executarea silită demarată de partea civilă şi luarea unor măsuri asiguratorii de către organele de urmărire penală. Mai mult, acesta a indicat organelor de executare imobile grevate de ipotecă, care nu puteau forma obiectul executării silite.

S-a arătat că, după cesionarea SC T.U. SRL Strehaia, inculpatul a desfăşurat noi activităţi comerciale ca asociat la SC A. SRL Drobeta Turnu Severin, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad fiind înregistrat dosarul nr. 364/P/2009, având ca obiect săvârşirea unei infracţiuni similare în dauna SC H. BG SRL Giroc, judeţul Arad, cu un prejudiciu de 519.844, 94 lei.

S-a mai arătat că, la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că a obţinut profit din derularea contractului.

S-a arătat de asemenea că, în legătură cu bilete la ordin remise de inculpat părţii civile, s-a constatat că acestea au constituit mijlocul fraudulos pentru realizarea activităţii infracţionale. Astfel, inculpatul a cunoscut şi chiar a urmărit ca pentru valorificarea biletelor la ordin să nu existe acoperirea necesară, folosindu-le cu intenţia de a induce în eroare partea civilă şi de a pricinui o pagubă.

Referitor la semnificaţia juridică a biletului la ordin, prin rechizitoriu a fost menţionată şi Decizia nr. 663 din 06 februarie 2002, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că funcţia atribuită biletului la ordin este aceea de a determina, prin inducere în eroare la încheierea convenţiei, menţiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată, acesta fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea şi posibilităţile de plată ale făptuitorului.

S-a arătat că, fapta inculpatului constând în inducerea şi menţinerea în eroare a părţii civile, prin mijloace frauduloase, în vederea obţinerii unui folos material injust, ceea ce a determinat prejudicierea părţii civile, urmare încheierii şi derulării unui contract de executare succesivă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a arătat de asemenea că, din fişa de cazier judiciar şi copia sentinţei penale nr. 28 din 01 martie 2009 a Judeţului Balş, a rezultat că inculpatul a mai fost condamnat, pentru acelaşi gen de infracţiuni, la 1 an închisoare, cu aplic.art. 81 C. pen., iar în prezent, acesta este cercetat pentru fapte similare în dosarul nr. 360/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

S-a mai arătat că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat faptul că a avut intenţia de a induce în eroare partea civilă, însă nu a negat faptul că a obţinut profit din derularea relaţiilor comerciale.

În ce priveşte latura civilă, s-a reţinut că, din centralizatorul facturilor emise de SC P.C.S. SA Slatina, a rezultat că, valoarea mărfurilor achiziţionate tehnic este de 2.000.609,35 lei, iar din centralizatorul tuturor încasărilor aferente facturilor emise, rezultă că valoarea prejudiciului este de 1.829.460,41 lei.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul în faţa instanţei, a uzat de dreptul la tăcere, nedorind să dea declaraţie în cauză.

În aceste condiţii, au fost audiaţi martorii propuşi prin rechizitoriu şi au fost efectuate două expertize tehnice, de către doi experţi tehnici de specialitate, unul desemnat de instanţă şi unul ales de inculpat, care în acelaşi timp, nu a mai solicitat administrarea altor probe în apărare.

Instanţa a reţinut în esenţă că din probele administrate în cursul urmăririi penale, cât şi din probatoriul administrat nemijlocit de către instanţă, rezultă cu certitudine faptul că inculpatul, în calitate de asociat unic al SC T.U. SRL din Strehaia, la începutul lunii iunie 2008, s-a prezentat la sediul SC P.C.S. SA din Slatina, unde sub pretextul că a câştigat o licitaţie pentru un proiect rezidenţial din Craiova ce avea ca obiect alimentarea cu energie electrică, prezentând o cerere de ofertă pentru caburi electrice, a încheiat cu această societate contractul de vânzare-cumpărare comercială cu executare succesivă, având ca obiect achiziţionarea de cabluri electrice. Conform dispoziţiilor contractuale rezultate pe baza negocierilor ce au avut loc între inculpat şi reprezentanţii societăţii parte vătămate, inculpatul s-a angajat să plătească marfa cumpărată, prin plata unui avans de 25% din valoarea contractului, urmând ca diferenţa de preţ să fie achitată cu bilete la ordin în proporţie de 30% în termen de 48 zile şi în proporţie de 45% în termen de 60 de zile, livrarea mărfii şi plata preţului fiind cu executare succesivă.

În baza contractului încheiat, inculpatul s-a deplasat personal la sediul SC P.C.S. SA şi a achiziţionat de la această societate, în perioada 26 iunie 2008-21 august 2008, cabluri electrice în valoare de 2.000.609,65 lei, pe baza a 9 facturi fiscale.

S-a mai arătat că la fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat un avans de 25% din contravaloarea acesteia, prin virament bancar, astfel că a dobândit încredere în faţa reprezentanţilor părţii vătămate, care au acceptat în aceste condiţii, ca inculpatul să achite diferenţa de preţ, în baza a 5 bilete la ordin semnate şi ştampilate de inculpat cu ştampila SC T.U. SRL, primul bilet la ordin din 26 iunie 2008 a fost şi completat personal de către inculpat, iar următoarele patru au fost completate la data scadenţei de către reprezentanţii SC P.C.S. SA, conform înţelegerii. Prima scadenţă pentru plata cu bilete la ordin a diferenţei de preţ a fost la o dată ulterioară, 25 august 2008, când întreaga cantitate de marfă era deja livrată societăţii inculpatului, care imediat a şi comercializat-o către două societăţi, SC F.I. SRL din Craiova şi SC T. SRL din Rîmnicu Vâlcea, la preţuri inferioare preţului de achiziţie, banii rezultaţi de pe urma acestor vânzări fiind încasaţi de inculpat imediat după vânzarea mărfurilor, atât prin dispoziţii de plată, cât şi în numerar, care i-a şi retras din cont, utilizându-i în alte scopuri personale, în acest sens fiind elocvente extrasele de cont, facturile şi chitanţele întocmite cu cele două societăţi comerciale, coroborate cu declaraţiile martorilor T.C.C. şi F.Ş.G., reprezentanţii SC F.I. SRL şi SC T. SRL, precum şi declaraţiile date de inculpat în faza de urmărire penală. S-a mai arătat că aceste fapte ale inculpatului scot în evidenţă intenţia vădită a acestuia de a induce în eroare contractantul parte vătămată în cauză, elocvente sub acest aspect fiind şi acţiunile ulterioare întreprinse de inculpat şi anume: inculpatul a cesionat integral patrimoniul societăţii sale comerciale la data de 27 ianuarie 2009, făcând imposibilă executarea silită demarată de partea civilă şi luarea unor măsuri asiguratorii de către organele de urmărire penală. Mai mult, acesta a indicat organelor de executare imobile grevate de ipotecă, care nu au putut forma obiectul executării silite.

De asemenea, după cesionarea SC T.U. SRL Strehaia, inculpatul a desfăşurat noi activităţi comerciale ca asociat la SC A. SRL Drobeta Turnu Severin, pentru aceste tranzacţii fiind cercetat penal şi de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, în dosarul nr. 364/P/2009, având ca obiect săvârşirea unei infracţiuni similare de înşelăciune în dauna SC H. BG SRL Giroc, judeţul Arad, cu un prejudiciu de 519.844, 94 lei. Totodată, inculpatul a fost condamnat în primă instanţă de Judecătoria Balş la o pedeapsă de 1 an închisoare, în legătură cu comiterea unei infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. comisă în luna iunie 2008, care nu este încă definitivă, după cum rezultă din fişa de cazier actualizată la cererea instanţei.

Nu în ultimul rând, instanţa a avut în vedere şi faptul că cele 5 bilete la ordin remise de inculpat părţii civile, au constituit un mijloc fraudulos în realizarea activităţii sale infracţionale şi pentru că acesta a cunoscut că nu au disponibil în cont, este cert că le-a folosit cu intenţia de a induce în eroare partea civilă şi de a-i pricinui o pagubă.

S-a apreciat că este cert că prin aceste acţiuni întreprinse, inculpatul în baza unei rezoluţii infracţionale unice a înşelat societatea parte vătămată în cauză SC P.C.S. SA Slatina, de la care a achiziţionat mărfuri în valoare de 2.000.609,35 lei, din care a achitat în avans suma de 171.058,33 lei, prin bancă în baza a cinci ordine de plată, refuzând să achite şi diferenţa de preţ de 1.829.460,41 lei, ce reprezintă prejudiciul cauzat de către inculpat părţii vătămate.

S-a reţinut că faptele comise de inculpat în această modalitatea reţinută întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., săvârşită în condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), care angajează răspunderea sa penală.

S-a mai arătat că apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu a avut intenţia de a induce în eroare partea vătămată este nefondată, în raport de considerentele mai sus expuse şi tot sub acest aspect, fiind relevante şi notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat şi interceptate legal, respectiv discuţia purtată de acesta cu salariata societăţii parte vătămate, martora S.F., din care rezultă că inculpatul i-a adresat injurii şi când martora îi cerea să depună stăruinţă pentru a achita mărfurile achiziţionate, i-a replicat cu cuvintele” nu este clar că e ţeapă?”, această probă fiind confirmată şi prin declaraţia martorei S.C. şi procesul-verbal de confruntare.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere prev. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), anume: pericolul social concret al infracţiunii comise determinat de întinderea prejudiciului, reacţia ulterioară a inculpatului vis a vis de repararea pagubei, faptul că a mai comis fapte similare, pentru care are afaceri judiciare, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi la Judecătoria Balş, unde a fost şi condamnat în primă instanţă la o pedeapsă de 1 an închisoare, în legătură cu comiterea unei infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. comisă în luna iunie 2008, pedeapsă care nu este definitivă, după cum rezultă din fişa de cazier actualizată la cererea instanţei.

Raportat la aceste circumstanţe care reflectă inclusiv profilul socio-moral al inculpatului, instanţa a apreciat că condamnarea sa la o pedeapsă cu executare în regim de detenţie, orientată la limita minimă prevăzută de lege, care este de 10 ani închisoare, va satisface cerinţele prev. de art. 52 C. pen.

Inculpatului i s-au interzis în condiţiile prev. de art. 71 alin. (2), (3) C. pen. exercitarea drept.prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. şi pe o durată de 3 ani i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale cu titlu de pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale conform art. 66 C. pen., considerând că repetabilitatea unor fapte similare de înşelăciune comise de inculpat, de o gravitate sporită, folosindu-se de calitatea sa de asociat unic într-o societate comercială, îl face nedemn de a avea exerciţiul acestor drepturi. În acelaşi timp, interzicerea exercitării dreptului de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale cu titlu de pedeapsă complementară, va constitui şi o măsură de protecţie pentru societate.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 08 aprilie 2010 până în prezent şi conform disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a acestuia.

Referitor la latura civilă, în conformitate cu disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., reţinând că probele cauzei au confirmat că partea civilă SC P.C.S. SA, a fost prejudiciată prin fapta inculpatului cu suma de 1.829.551,02 lei, acţiunea civilă formulată de această parte a fost admisă, cu consecinţa obligării inculpatului la plata acestor despăgubiri civile către aceasta.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul T.J., care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi achitarea inculpatului în temeiul art 11 pct. 2 lit a) C. proc. pen. rap la art 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât vinovăţia inculpatului nu a fost dovedită, inculpatul nu a încercat să inducă în eroare reprezentanţii părţii civile cu prilejul executării contractului; S-a susţinut că inculpatul a primit marfa numai în limita celor două facturi pe care le recunoaşte, fiind semnate personal de inculpat şi ştampilate cu ştampila socioetăţii, celelalte facturi nefiind dovedit că au fost semnate de inculpat şi nici că inculpatul a delegat alte persoane să ridice marfa în numele societăţii sale, neexistând niciun document din care să rezulte că inculpatul a ridicat marfa în baza celorlalte 7 facturi care nu poartă semnătura inculpatului. A solicitat să se aibă în vedere că reprezentanţii părţii civile nu au respectat termenele de introducere la plată a biletelor la ordin şi în plus biletele la ordin au fost prezentate de partea civilă la B.R.D. Drobeta Turnu Severin unde inculpatul nu avea cont deschis, acesta fiind motivul pentru care nu a avut disponibilul necesar achitării contravalorii mărfurilor, iar în ce priveşte raportul de expertiză întocmit la instanţa de fond solicită să fie înlăturat din contextul probator pentru că a fost întocmit fără a se avea în vedere documentele solicitate de expert de la societatea parte civilă, care nu au fost înaintate deşi au fost solicitate. În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege în condiţiile reţinerii circumstanţelor ateneuante prevăzute de art 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., şi reducerea prejudiciului numai în limita în care a fost recunoscut de inculpat, respectiv pentu marfa achiziţionată cu cele două facturi pe care le-a semnat personal.

În faza de apel inculpatul a solicitat efectuarea unei adrese la societatea parte civilă pentru a se înainta procesele verbale de recepţie calitativă şi cantitativă a mărfii, avizul de însoţire a mărfii, facturile semnate, datate şi ştampilate conform contractului, jurnalele de TVA pentru lunile iunie, iulie şi august 2008, balanţele de verificare contabilă pentru lunile iunie, iulie şi august 2008 şi efectuarea unei noi expertize contabile cu luarea în considereare a acestor documente, pentru a se stabili dacă marfa a fost sau nu predată efectiv inculpatului, să se precizeze cine a preluat marfa, dacă pentru facturile nesemnate de inculpat s-au efectuat plăţi.

Instanţa a respins aceste cereri de probatorii ca nefiind utile cauzei având în vedere că o expertiză cu aceleaşi obiective a fost deja efectuată la instanţa de fond, iar în privinţa documentelor menţionate anterior, acestea au fost solicitate de expert cu adresa din 25 octombrie 2010 de la societatea parte civilă iar din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că au fost avute în vedere la efectuarea expertizei documentele solicitate de la partea civilă (paragraful V raport de expertiză contabilă),cererea pentru efectuarea unei noi expertize cu aceleaşi obiective nefiind utilă cauzei, în raport şi de celelalte probe administrate, aceasta cu atât mai mult cu cât expertiza a fost efectuată cu participarea unui expert asistent propus de inculpat.

În ceea ce priveşte martorii N.D., I.S. şi I.M. a căror audiere a fost dispusă din oficiu de instanţ de apel, în şedinţa publică din data de 03 noiembrie 2011, pentru verificarea apărărilor inculpatului, probe care nu au fost administrate la urmărirea penală, în şedinţa publică din data de 01 martie 2012 s-a constatat imposibilitate administrării acestor probe, având în vedere procesele verbale întocmite de organele de poliţie privind imposibilitatea executării mandatelor de aducere, dosarul instanţei de apel, din care rezultă că martorul I.S. şi-a schimbat domiciliul iar în evidenţele SEIP Olt nu figurează cu adresă cunoscută, şi procesele verbale instanţei de apel, din care a rezultat că martorii N.D. şi respectiv I.M. sunt plecaţi din ţară, nefiind găsiţi la domiciliu.

Examinând apelul formulat în raport de motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este fondat numai în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei.

Pe baza unui material probator just administrat şi apreciat, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, în sensul că inculpatul în baza unei rezoluţii infracţionale unice a indus şi a menţinut în eroare societatea parte vătămată SC P.C.S. SA Slatina, cu prilejul încheierii şi executării contractului cu executare succesivă, societate de la care inculpatul a achiziţionat mărfuri în valoare de 2.000.609,35 lei, din care a achitat în avans suma de 171.058,33 lei, prin virament bancar, urmând ca diferenţa de preţ să fie achitată cu 5 bilete la ordin, conform clauzelor contractuale, în proporţie de 30% în termen de 48 de zile şi în proporţie de 45% în termen de 60 de zile, livrarea mărfii şi plata preţului fiind cu executare succesivă, inculpatul refuzând să achite şi diferenţa de preţ de 1.829.551,02 lei, ce reprezintă prejudiciul cauzat părţii vătămate.

Inculpatul s-a apărat în sensul că, în baza contractului a ridicat de la SC P.C.S. Slatina marfă numai în limita a două facturi, respectiv facturile din data de 26 06 2008 şi 30 06 2008 semnate de inculpat şi ştampilate cu ştampila SC T.U. SRL.

Această apărare s-a apreciat că este neîntemeiată întrucât din întreg ansamblul probator administrat în tot cursul procesului penal, rezultă că partea civilă în baza contractului a livrat către SC T. SRL în perioada 26 iunie 2008-21 august 2008, cabluri electrice în valoare de 2.000.609,65 lei, pe baza a 9 facturi fiscale.

S-a reţinut că, la fiecare livrare a mărfii, inculpatul a achitat un avans de 25% din contravaloarea acesteia, prin virament bancar, diferenţa de preţ urmând a fi achitată în baza a 5 bilete la ordin semnate şi ştampilate de inculpat cu ştampila SC T.U. SRL, primul bilet la ordin din 26 iunie 2008 a fost şi completat personal de către inculpat, iar următoarele patru au fost completate la data scadenţei de către reprezentanţii SC P.C.S. SA, conform clauzelor contractuale. Prima scadenţă pentru plata cu bilete la ordin a diferenţei de preţ a fost la o dată ulterioară, 25 august 2008, când întreaga cantitate de marfă era deja livrată societăţii inculpatului, marfa fiind livrată în totalitate până la data de 21 august 2008, după care imediat inculpatul a şi comercializat această marfă către două societăţi, SC F.I. SRL din Craiova şi SC T. SRL din Rîmnicu Vâlcea, la preţuri inferioare preţului de achiziţie, plata fiind efectuată de beneficiarii fianali către societatea inculpatului SC T.U. SRL sumele de bani rezultate de pe urma acestor vânzări fiind încasate de inculpat imediat după vânzarea mărfurilor, atât prin ordine de plată, cât şi în numerar. Relevante în acest sens sunt extrasele de cont, facturile şi chitanţele întocmite cu cele două societăţi comerciale, concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit cu participarea unui expert asistent la solicitarea inculpatului, coroborate cu declaraţiile reprezentanţilor SC F.I. SRL şi SC T. SRL - martorii T.C.C. şi F.Ş.G., precum şi declaraţiile date de inculpat în faza de urmărire penală.

Împrejurarea că semnătura inculpatului şi ştampila societăţii al cărei asociat este nu apare pe toate facturile fiscale eliberate de furnizorul SC P.C.S. SA, este justificat prin aceea că în baza contractului, părţile contractante au convenit ca marfa să fie ridicată din partea SC T. SRL de către delegaţi din partea societăţii cumpărătoare.

În aceste condiţii s-a reţinut că nu are nicio relevanţă că marfa a fost ridicată de alte persoane atâta timp cât acestea au fost împuternicite de inculpat conform clauzelor contractuale.

Deşi nu a fost posibilă audierea persoanelor care sunt menţionate pe facturile fiscale ca delegaţi din partea SC T. SRL, respectiv N.D., I.M. şi I.S., în condiţiile în care martorul I.S. şi-a schimbat domiciliul iar în evidenţele SEIP Olt nu figurează cu adresă cunoscută, iar martorii N.D. şi respectiv I.M. sunt plecaţi din ţară, nefiind găsiţi la domiciliu, cu toate acestea vinovăţia inculpatului este oricum dovedită cu celelalte probe deja administrate, aşa cum s-a arătat anterior.

Astfel, s-a subliniat că, atâta timp cât marfa ridicată de la SC P.C.S. SA a fost vândută în totalitate către alte două societăţi comerciale (SC T. şi SC F. - aspecte care rezultă din extrasele de cont bancar şi chitanţele aflate la dosar urmărire penală vol I), iar preţul rezultat din vânzarea mărfurilor a fost virat în contul societăţii al cărei unic asociat este inculpatul şi sumele de bani au fost ridicate personal de inculpat prin virament sau dispoziţii de plată şi folosite în interes personal, – acesta nu se poate apăra că marfa nu ar fi fost ridicată în numele societăţii sale.

Apărarea inculpatului în sensul că nu au fost respectate termenele de introducere la plată a biletelor la ordin şi acestea ar fi fost introduse la plată de partea civilă la o altă unitate bancară, unde societatea inculpatului nu avea cont deschis, a fost infirmată de probele adminstrate, respectiv biletele la ordin aflate la dosar urmărire penală vol II, din care rezultă că biletele la ordin au fost introduse la plată la B.T. şi B.C.R., fiind refuzate pentru lipsa de disponibil, biletele la ordin fiind introduse la plată la data scadenţei, când creanţa era exigibilă pentru titular iar inculpatul avea obligaţia de a menţine conturile bancare alimentate cu sumele necesare pentru achitarea integrală a sumelor datorate. Din extrasul de cont aflat la dosarul de urmărire penală înaintat de B.C.R. şi raportul de expertiză întocmit la instanţa de fond, rezultă că sumele rezultate din revânzarea mărfurilor către SC F.I. au fost încasate de inculpat prin contul deschis la această unitate bancară, iar la data primei scadenţe 25 august 2008 a biletului la ordin emis la 26 iunie 2008, contul deschis la B.C.R. a înregistrat un sold de 1058,33 lei, sumă care a fost reţinută de bancă şi decontată furnizorului SC P. la data de 16 septembrie 2008, iar după această dată nu au mai existat încasări, relevante fiind extrasele aflate la dos de urmărire penală.

De altfel, susţinerea inculpatului în sensul că ar fi fost de bună credinţă şi nu a intenţionat să inducă în eroare reprezentanţii părţii civile nu a putut fi primită, în condiţiile în care acesta a revândut marfa anterior datei scadenţei primului bilet la ordin la un preţ inferior, fapt care nu ar avea nicio justificare dacă inculpatul nu ar fi intenţionat să înşele partea civilă. În plus, inculpatul a cesionat părţile civile ale societăţii cu titlu gratuit cu scopul evident de a se sustrage răspunderii penale.

Mai mult din întreaga derulare a activităţii infracţionale a rezultat că intenţia inculpatului de inducere în eroare a reprezentanţilor părţii civile a existat încă din momentul încheierii contractului, (în condiţiile în care le-a învederat acestora că este câştigătorul unei licitaţii pentru un proiect rezidenţial din Craiova ce avea ca obiect alimentarea cu energie electrică, aspecte nereale, invocate numai cu intenţia de a câştiga încrederea părţii civile asupra seriozităţii activităţii comerciale), după care a menţinut în eroare reprezentanţii părţii civile pe tot parcursul derulării contractului, în condiţiile în care a achitat avansul de 25% pentru fiecare livrare de marfă, pentru restul de preţ fiind emise bilete la ordin fără acoperire şi pentru care nu a urmărit niciun moment să constituie fondul necesar pentru plata acestuia, dimpotrivă inculpatul a ridicat personal sumele de bani rezultate din revânzarea mărfurilor către alte societăţi comerciale, banii fiind folosiţi în interes personal, după care inculpatul a cesionat societatea comercială cu titlu gratuit.

În plus, s-a arătat că la urmărirea penală, inculpatul a semnat un angajament cu reprezentanţii părţii civile în sensul că la data de 07 octombrie 2008 se va deplasa la sediul societăţii parte civilă pentru găsirea unei soluţii legale de achitare a prejudiciului, însă inculpatul nu a onorat acest angajament şi a refuzat să se mai prezinte conform înţelegerii, relevant în acest sens fiind procesul verbal încheiat cu această ocazie, ci dimpotrivă, aşa cum s-a arătat anterior a cesionat integral patrimoniul societăţii sale comerciale la data de 27 ianuarie 2009, făcând imposibilă executarea silită demarată de partea civilă şi luarea unor măsuri asiguratorii de către organele de urmărire penală.

Toate aceste activităţi au demonstreat intenţia inculpatului de inducere şi menţinere în eroare a reprezentanţilor părţii civile cu prilejul încheierii şi executării contractuluicu executare succesivă, criticile formulate de inculpat sub acest aspect fiind neîntemeiate.

Încadrarea juridică a faptei a fost corect reţinută de instanţa de fond, care a reţinut corect că fapta inculpatului constând în inducerea şi menţinerea în eroare a părţii civile, prin mijloace frauduloase, în vederea obţinerii unui folos material injust, ceea ce a determinat prejudicierea părţii civile, urmare încheierii şi derulării unui contract cu executare succesivă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În ce priveşte însă individualizarea judiciară a pedepsei, criticile formulate de apelantul inculpat în sensul că se impunea reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art 74 alin (1) lit a), alin. (2) C. pen., au fost apreciate ca întemeiate, dat fiind că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este bine integrat social, provine dintr-o familie organizată, elemente în raport de care se impunea aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, conform dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen. În consecinţă, având învedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea, împrejurările comiterii, urmările produse, faptul că inculpatul este cercetat în alte două cauze penale pentru infracţiuni concurente, dar şi existanţa în cauză a circumstanţelor atenante, se apreciază că scopul pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale, ori de a fi asociat sau administrator în soc. comerciale, pe o durată de 3 ani, cu executare în regim de detenţie.În ce priveşte latura civilă, s-a constatat că a fost corect soluţionată, instanţa de fond făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., fiind dispusă în mod corect obligarea inculpatului la plata prejudiciului cauzat părţii civile în cuantum de 1.829.551,02 lei.

Pentru considerentele expuse anterior, în baza art 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a va desfiinţat sentinţa penală în parte, în ce priveşte latura penală.

S-a făcut aplicarea dispoz. art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului la 6 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale, ori de a fi asociat sau administrator în soc. comerciale, pe o durată de 3 ani.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

S-a dedus în continuare arestarea preventivă de la 08 aprilie 2011, la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu au fost avansate din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroul Avocaţi Dolj.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul T.J.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi înlăturarea dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi majorarea pedepsei aplicată inculpatului iar inculpatul a solicitat menţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate dar şi din oficiu, Înalta Curte, reţine că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel în recursul parchetului instanţa de recurs constată că în mod greşit în apel au fost reţinute circumstanţele atenunate prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., întrucât nu au fost avute în vedere prev. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), anume: pericolul social concret al infracţiunii comise determinat de întinderea prejudiciului, reacţia ulterioară a inculpatului vis a vis de repararea pagubei, faptul că a mai comis fapte similare, pentru care are afaceri judiciare, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi la Judecătoria Balş, unde a fost şi condamnat în primă instanţă la o pedeapsă de 1 an închisoare, în legătură cu comiterea unei infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. comisă în luna iunie 2008, pedeapsă care nu este definitivă, după cum rezultă din fişa de cazier actualizată la cererea instanţei.

Astfel, la individualizarea pedepsei se va avea în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite de inculpat, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului şi circumstanţele atenuante sau agravante ca şi criterii de individualizare alăturate şi distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanţa de judecată şi-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana infractorului, se află şi criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului şi conduita sa luată în considerare desigur, în ansamblul ei, dar şi după săvârşirea faptei, până în momentul soluţionării cauzei de către organul judiciar.

Potrivit concepţiei ce a prezidat redactarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei săvârşite şi persoana infractorului constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonome, fiecare cu un conţinut propriu, deosebit de al celuilalt.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana făptuitorului, pe de o parte, şi împrejurările care atenuează răspunderea penală, pe de altă parte, trebuie subliniat că există o legătură indisolubilă. Esenţa acestora din urma este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozităţii persoanei făptuitorului.

Când face parte din pericolul social al faptei săvârşite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) are în vedere gradul de pericol social concret al acelei fapte, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.

De asemenea, având în vedere gravitatea faptelor şi pericolul creat,Înalta Curte apreciază că circumstanţele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecednte penale, nu poate determina aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât acest minim va fi redus cu o treime ca urmare a aplicării dispoz. art. 320¹ C. proc. pen.

În recursul inculpatului, se vor aplica dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., având în vedere declaraţia inculpatului la termenul de astăzi 9 mai 2012 şi dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea soluţionării cauzelor, text potrivit căruia ,,Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanţa a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.

Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.

În caz de respingere a cererii, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun”.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului,rezultă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen., astfel, pe baza unui material probator just administrat şi apreciat, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, în sensul că inculpatul în baza unei rezoluţii infracţionale unice a indus şi a menţinut în eroare societatea parte vătămată SC P.C.S. SA Slatina, cu prilejul încheierii şi executării contractului cu executare succesivă, societate de la care inculpatul a achiziţionat mărfuri în valoare de 2.000.609,35 lei, din care a achitat în avans suma de 171.058,33 lei, prin virament bancar, urmând ca diferenţa de preţ să fie achitată cu 5 bilete la ordin, conform clauzelor contractuale, în proporţie de 30% în termen de 48 de zile şi în proporţie de 45% în termen de 60 de zile, livrarea mărfii şi plata preţului fiind cu executare succesivă, inculpatul refuzând să achite şi diferenţa de preţ de 1.829.551,02 lei, ce reprezintă prejudiciul cauzat părţii vătămate.

Deşi nu a fost posibilă audierea persoanelor care sunt menţionate pe facturile fiscale ca delegaţi din partea SC T., respectiv N.D., I.M. şi I.S., în condiţiile în care martorul I.S. şi-a schimbat domiciliul iar în evidenţele SEIP Olt nu figurează cu adresă cunoscută, iar martorii N.D. şi respectiv I.M. sunt plecaţi din ţară, nefiind găsiţi la domiciliu, cu toate acestea vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită cu celelalte probe deja administrate, aşa cum s-a arătat anterior.

Aşadar, Înalta Curte va admite recursul inculpatului şi va pronunţa condamnarea acestuia la o pedeapsă care va fi redusă cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, totodată, având în vedere gravitatea faptelor şi pericolul creat, Înalta Curte apreciază că circumstanţele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecednte penale, nu poate determina aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât acest minim va fi redus cu o treime ca urmare a aplicării dispoz. art. 320¹ C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul T.J. împotriva deciziei penale nr. 71 din 12 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Se va casa în parte Decizia recurată şi rejudecând:

Se va face aplicarea art. 320¹alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

Se vor înlătură dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi se va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani la 7 ani închisoare.

Se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului T.J., durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 aprilie 2010 la 09 mai 2012.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul T.J., vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul T.J. împotriva deciziei penale nr. 71 din 12 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte Decizia recurată şi rejudecând:

Face aplicarea art. 320¹alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

Înlătură dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani la 7 ani închisoare.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului T.J., durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 aprilie 2010 la 09 mai 2012.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul T.J., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 mai 2012.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 1482/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 1480/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1481/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1481/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs