ICCJ. Decizia nr. 1477/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1477/2012

Dosar nr.10651/117/2011

Şedinţa publică din 09 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 48 din 6 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Cluj au fost condamnaţi inculpaţii:

1. P.D.A., la pedepsele de: - 16 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., 175 alin. (1) lit. a) C. pen. cu art. 320¹ C. proc. pen. - 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen. cu art. 320¹ C. proc. pen. şi - 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că prezentele infracţiuni au fost comise de inculpat în condiţiile concursului de infracţiuni şi în baza art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, la care adaugă un spor de 1 an şi 4 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de: - 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza II C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din durata pedepsei aplicate acestuia timpul reţinerii şi al arestului preventiv, din 21 septembrie 2011 la zi.

2. M.S.M., la pedepsele de: - 16 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen. şi - 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. constată că prezentele infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului de infracţiuni şi în baza art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, la care adaugă un spor de 1 an şi 4 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de: -18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza II C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia timpul reţinerii şi al arestului preventiv, din 21 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a obligat pe cei doi inculpaţi în solidar să plătească părţii civile despăgubiri civile în sumă de 80.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând daune morale şi pe inculpatul M.S.M. să plătească aceleiaşi părţii civile despăgubiri civile în sumă de 2825 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la cei doi inculpaţi, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 7800 lei fiecare.

Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cunoscute şi însuşite de către inculpaţi în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen.:

La data de 10 septembrie 2011, organele de urmărire penală au fost sesizate de către martorul C.I. cu privire la faptul că, în timp ce se afla cu turma de oi în zona „Dumbrava - La Scenă" în apropierea localităţii Igriţia, com. Corneşti, jud. Cluj, a găsit un cadavru uman carbonizat.

La aceeaşi dată, organele de urmărire penală s-au deplasat la faţa locului, stabilindu-se că în apropierea scenei unde se organizau sărbătorile populare se află un drum forestier care duce în direcţia localităţii Bobâlna şi care traversează pădurea. La diferite distanţe de primii pomi din pădure, în dreapta drumului forestier, au fost descoperite mai multe fragmente dintr-un cadavru uman carbonizat, iar la aproximativ 30 de metri de la intrarea în pădure a fost găsită vatra unui foc, de formă circulară (în interiorul căruia se observau, resturi de lemne arse şi cenuşă, iar cu ocazia examinării, în interiorul acesteia au mai fost găsite fragmente costale, vertebre şi un fragment de cap femural carbonizate) mărginită de un buştean din lemn, parţial aprins, care fumega. Capetele acestuia erau tăiate (probabil cu un motofierăstrău). Pe buştean au fost descoperite urme de substanţa brun-roşcată. După îndepărtarea buşteanului din vatra focului, în zona situată sub acesta, au fost descoperite alte fragmente ale unui cadavru uman carbonizat (osul femural şi posibil gamba dreaptă, respectiv laba piciorului drept). În urma examinării vetrei focului, în zona centrală, a fost găsit un fragment textil, de aproximativ 30x15 cm, posibil buzunar spate blue-jeans, precum şi un alt fragment textil de aproximativ 10x10 cm culoare roşiatică-gri, probabil pătură sau carpetă. În apropierea vetrei focului, respectiv la aproximativ 4 metri, a fost descoperită o altă bucată de lemn, iar la o distanţă de 14 metri a fost găsită o creangă de 6,5 metri. În partea dreaptă a vetrei focului, peste drumul forestier, au fost descoperite alte fragmente osoase carbonizate (bazinul cadavrului, un fragment din coloana vertebrală, organe interne şi fragmente costale), în vegetaţie fiind vizibile urme de târâre. În imediata apropiere a acestui loc au fost găsite patru fragmente costale - carbonizate. La 14 metri de locul în care au fost găsite fragmentele costale, înspre pădure, au mai fost descoperite alte fragmente ale unui cadavru uman carbonizat (craniul victimei, gâtul, centura humerală, omoplatul şi braţul drept, parţial sternul şi plămânii). În urma examinării craniului victimei, în interiorul cavităţii bucale a fost găsită o bucată de material textil, de culoare deschisă. Conform declaraţiei martorului C.I., la data de 10 septembrie 2011, în timp ce se afla cu oile în locul denumit „La scenă" alertat de câinii care-l însoţeau a observat vatra unui foc care încă fumega, iar apoi imediat a observat că unul dintre câini transporta în gură un craniu, conştientizând că este al unui om doar după ce a reuşit să ia din gura câinelui craniul carbonizat. Pentru acest motiv a sesizat telefonic pe martorul D.M., timp în care câinii care îl însoţeau au târât prin vegetaţie o parte a fragmentelor osoase carbonizate din vatra focului şi apoi, după sosirea acestuia la faţa locului, organele de urmărire penală. Pe fondul audierii sale, martorul C.I. a precizat că în jurul orelor 04:00 ale dimineţii zilei de 10 septembrie 2011, a observat în zona releului de telefonie mobilă, deplasându-se înspre zona denumită „La scenă" un autovehicul, iar în jurul orelor 05:30 a observat acelaşi autovehicul rulând dinspre zona denumită „La scenă" înspre satul Igriţia. Conform concluziilor preliminare întocmite de către medic primar legist din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca cadavrul persoanei cu identitate necunoscută de sex masculin prezenta un traumatism cranio-cerebral, cu fractura cutiei craniene şi hemoragie meningo-cerebrala, leziuni produse prin lovire cu un corp dur, între leziunile traumatice şi deces existând legături de cauzalitate, opinându-se că leziunile de carbonizare s-au putut produce postmortem prin acţiunea flăcărilor. Efectuându-se investigaţii în vederea stabilirii şi identificării victimei şi autorului/autorilor, în urma vizualizării înregistrărilor camerelor video montate la intersecţia DJ 108B cu DJ 109B a rezultat faptul că la data de 10 septembrie 2011, orele 05:55:10, prin intersecţie a rulat autoturismul, rulând dinspre Igriţia înspre Oşorhel, deplasându-se pe direcţia Panticeu, acesta fiind, de fapt, singurul autovehicul care a fost înregistrat de camera 2 video montată în intersecţie în intervalul 03:00-06:00. Totodată, s-a stabilit că proprietarul autovehiculului este inculpatul P.D.A. Fiind audiat de către organele de cercetare penală, la data de 19 septembrie 2011, inculpatul P.D.A. a avut o atitudine oscilantă, nerecunoscând iniţial faptul că a condus în cursul nopţii de 9 septembrie 2011 autovehiculul pe raza comunei Corneşti, pentru ca apoi să recunoască faptul că a condus autoturismul (indicând însă o altă direcţie de deplasare, nu dinspre localitatea Igriţia, ci rulând înspre localitatea Bobâlna), cu toate că camerele de supraveghere montate la intersecţia DJ 108B cu DJ 109B l-au surprins efectuând virajul la stânga. După ce a recunoscut faptul că într-adevăr a condus autovehiculul înspre localitatea Bobâlna, inculpatul, invocând diferite pretexte ca şi motiv al deplasării care nu erau plauzibile, a precizat că pentru a efectua deplasarea a alimentat în prealabil autovehiculul cu combustibil de la staţia Peco M. din cartierul Mărăşti. La aceeaşi dată, s-a procedat de organul de cercetare penală la examinarea exterioară şi interioară a autoturismului, împrejurare în care în portbagajul autoturismului au fost găsite mai multe bunuri, printre care şi o canistră din material plastic, de culoare albastră, de 10 litri, care emana miros de benzină. Inculpatul P.D.A. a acceptat să fie supus testării tehnicii poligraf, dar la întrebările relevante ale cauzei răspunsurile sale au provocat modificări specifice comportamentului simulat. În urma vizualizării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale staţiei peco, s-a stabilit faptul că la ora 00:20 autovehiculul a intrat în staţia peco la ora 00:24, a fost alimentat cu combustibil, însă de către o altă persoană şi nu de inculpat (aspect pe care l-a susţinut cu ocazia audierii din data de 19 septembrie 2011). Persoană care a alimentat autovehiculul, a intrat în magazinul staţiei peco şi a achitat la ora 00:26 contravaloarea combustibilului. La ora 00:55, autoturismul a revenit în staţia peco, observându-se momentul în care pasagerul din dreapta a coborât din autoturism (aceeaşi persoană care a alimentat la ora 00:24 şi a achitat contravaloarea combustibilului la ora 00:26). Pasagerul avea asupra sa un recipient de culoare albastră, în care a introdus combustibil, după care a aşezat recipientul în autoturism la ora 00:56:09, iar apoi s-a îndreptat înspre magazin şi a achitat contravaloarea combustibilului la ora 00:56:33. Cu ocazia audierii din data de 20 septembrie 2011 inculpatul P.D.A. a revenit asupra declaraţiei date în cursul zilei de 19 septembrie 2011 precizând că, de fapt, cel care a alimentat cu combustibil autovehiculul şi apoi recipientul a fost inculpatul M.S.M. Pe fondul audierii, iniţial, la data de 20 septembrie 2011 inculpatul M.S.M. nu a recunoscut faptul că ar avea vreo contribuţie în ceea ce priveşte moartea victimei, însă a acceptat să se supună testului poligraf; împrejurare în care în cadrul interviului pre-test inculpatul a recunoscut că are contribuţie în ceea ce priveşte moartea victimei K.A., motiv pentru care răspunsurile acestuia la întrebările relevante ale cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Fiind audiaţi de către procuror, inculpaţii P.D.A. şi M.S.M. au precizat faptul că au fost prieteni cu victima K.A., însă, fără un motiv anume, în urmă cu aproximativ două-trei luni anterior lunii septembrie 2011, inculpatul P.D.A. a început să ironizeze victima K.A.

În urma acestei stări, între inculpatul P.D.A. şi victima K.A. s-a declanşat o stare conflictuală, soldată în cele din urmă cu proferarea de ameninţări de către victimă la adresa celui dintâi, respectiv la distrugerea la începutul lunii august 2011, respectiv în cursul nopţii de 17/18 august 2011, a geamului portierei dreapta-faţă a autovehiculului proprietatea inculpatului P.D.A. Pentru acest considerent inculpatul P.D.A. a şi sesizat, de a altfel, organele de cercetare penală şi a formulat o sesizare şi o plângere penală prealabilă împotriva victimei, înregistrate la Poliţia Municipiului Cluj-Napoca, secţia II poliţie şi respectiv, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

Conform propriilor declaraţii, la începutul lunii septembrie 2011, între inculpaţi au avut loc discuţii în cadrul cărora inculpatul P.D.A. i-a propus inculpatului M.S.M. „să-i facem felul" - victimei K.A., cei doi luând în mod efectiv hotărârea de a suprima viaţa victimei, crezând că în cazul în care nu ar fi suprimat viaţa acestuia „acesta se va întoarce împotriva noastră".

La data de 09 septembrie 2011, după ce inculpatul P.D.A. s-a întâlnit cu inculpatul M.S.M. au reluat discuţia anterioară „de a-i aplica o lecţie" victimei, discuţie în cadrul căreia cei doi au stabilit un plan şi au pus la punct în detaliu modul de comitere al faptei.

Astfel, pentru a evita să fie surprinşi inculpaţii au eliminat pe rând variante cu privire la locul comiterii faptei. Cunoscând obiceiurile propriilor părinţi (în sensul că nu ieşeau din cameră noaptea), inculpatul M.S.M. a propus inculpatului P.D.A. ca locul comiterii faptei să fie propria-i locuinţă. De asemenea, a adus la cunoştinţa inculpatului P.D.A. că datora victimei o sumă de bani şi avea motivul pentru a-l invita la el acasă, fără ca victima să bănuiască ceea ce avea să se întâmple. Au stabilit, totodată, modalitatea în care urmau să suprime viaţa victimei şi rolul fiecăruia în desfăşurarea acţiunii - inculpatul P.D.A. urmând să stranguleze victima, sens în care pentru a o surprinde urma să se ascundă într-o zonă neiluminată a holului locuinţei lui M.S.M. Cei doi inculpaţi au stabilit şi modul în care urmau să-şi procure sfoara cu ajutorul căreia inculpatul P.D.A. urma să stranguleze victima, precum şi modalitatea în care urmau să ascundă urmele infracţiunii săvârşite, respectiv să incendieze cadavrul victimei (iniţial, în zona localităţii Dăbâca, într-un loc cunoscut de inculpatul P.D.A.).

Pentru a aduce la îndeplinire planul dinainte stabilit, cunoscând locul de muncă al tatălui inculpatului M.S.M. - un oficiu poştal, inculpatul P.D.A., însoţit de celălalt inculpat, s-au deplasat la locuinţa acestuia din urmă şi, sub un pretext oarecare, i-a cerut numitului M.O.M. „să-i dea ceva sfoară". Numitul M.O.M. a dat curs solicitării inculpatului P.D.A.. După ce au obţinut instrumentul cu ajutorul căruia urmau să acţioneze asupra victimei, inculpaţii au părăsit locuinţa inculpatului M.S.M. Şi s-au deplasat la locuinţa inculpatului P.D.A. loc de unde urmau să ia doi saci pentru a putea transporta cadavrul. Inculpatul P.D.A. a luat sacii din propria-i locuinţă şi a apoi i-a remis inculpatului M.S.M., cei doi stabilind să se reîntâlnească în faţa imobilului în care locuiesc pentru a aştepta sosirea victimei K.A.

De menţionat că, în timpul discuţiilor în cadrul cărora au stabilit în detaliu planul, inculpatul M.S.M. a apelat telefonic victima pretextând că-i poate restitui suma datorată, pentru a-l invita la el, însă victima nu se afla acasă. Astfel, victima s-ar fi înţeles cu inculpatul M.S.M. să-l anunţe când revine pentru ca apoi să se deplaseze la locuinţa inculpatului M.S.M. Inculpaţii s-au reîntâlnit în faţa imobilului în care locuiesc şi au aşteptat în interiorul autovehiculului proprietatea lui P.D.A. ca victima K.A. să sune pentru a-şi anunţa revenirea. La un moment dat, victima K.A. l-a apelat telefonic pe inculpatul M.S.M., aducându-i la cunoştinţă că revine acasă, motiv pentru care inculpaţii P.D.A. şi M.S.M. s-au deplasat la locuinţa celui din urmă. Potrivit înţelegerii anterioare, inculpatul P.D.A. s-a ascuns într-un loc întunecos din holul apartamentului, timp în care inculpatul M.S.M. a apelat victima K.A., invitând-o, sub pretextul remiterii datoriei, la locuinţa sa. Victima K.A. a dat curs invitaţiei inculpatului M.S.M., sens în care s-a deplasat la locuinţa acestuia şi, după ce a intrat în bucătărie, conform planului inculpatul P.D.A. a surprins victima venind din spatele acesteia şi, cu ajutorul materialului textil, l-a strangulat, timp în care inculpatul M.S.M. ţinea victima de mâini. Urmare a acţiunii de strangulare victima ar fi căzut în şezut, însă inculpatul P.D.A. continua să stranguleze victima, iar inculpatul M.S.M. „îl apăsa cu mâna pe piept", până când au constatat, conform propriilor păreri, că victima K.A. a decedat. Apoi, fără a putea oferi o explicaţie plauzibilă, inculpatul M.S.M. a introdus în cavitatea bucală a victimei o bucată de material textil. Pentru a reuşi să-l introducă în sacii pregătiţi anterior, inculpaţii au legat victima de mâini şi de picioare, însă au constatat că nu vor reuşi să-l introducă în saci, motiv pentru care, pentru a-l putea transporta în beciul imobilului, inculpatul M.S.M. a luat o pătură în carouri şi apoi împreună cu inculpatul P.D.A. au aşezat victima în interiorul acesteia, înnodând-o la capete.

Conform planului dinainte stabilit, inculpaţii au transportat victima în pătură din apartament în casa scărilor, pentru a-l transporta cu liftul. Inculpaţii au introdus victima în lift, inculpatul M.S.M. a urcat şi el în lift, iar inculpatul P.D.A. a coborât scările imobilului pentru a se asigura ca la parter nu se află vreo persoană care să-i surprindă, pentru a reuşi să transporte cadavrul victimei în subsolul imobilului. Ulterior, inculpaţii P.D.A. şi M.S.M. au transportat cadavrul victimei în subsolul imobilului, loc unde l-au ascuns, pentru ca apoi să părăsească imobilul pentru a se deplasa la un magazin de unde şi-au cumpărat produse alimentare, revenind apoi la locul unde era parcat autovehiculul, aşteptând în interiorul acesteia până când s-au asigurat că tatăl inculpatului P.D.A. a stins becul din camera sa, pentru ca acesta să nu-şi dea seama că inculpatul P.D.A. va folosi autovehiculul pentru că nu este posesor de permis de conducere. Inculpatul P.D.A. a urcat la volanul autovehiculului, inculpatul M.S.M. a ocupat loc pe scaunul dreapta-faţă, pentru ca apoi inculpatul P.D.A. să conducă autoturismul până în staţia peco, loc unde inculpatul M.S.M. a coborât din autovehicul şi a alimentat cu combustibil, achitând contravaloarea acestuia. Apoi inculpaţii au revenit la imobilul în care locuiesc, au coborât în subsolul acestuia, de unde luat victima şi au transportat-o înspre autovehicul, introducând-o în portbagajul acestuia, pentru a-şi putea urma planul, de a ascunde urmele omorului săvârşit, respectiv să se deplaseze în locul indicat de inculpatul P.D.A. şi a distruge prin incendiere cadavrul victimei. Inculpatul P.D.A. a urcat la volanul autovehiculului, iar inculpatul M.S.M. a ocupat loc pe scaunul dreapta-faţă, având intenţia de a se deplasa în locul indicat de inculpatul P.D.A. La momentul punerii în mişcare a autovehiculului, conform propriilor declaraţii, inculpaţii şi-au amintit că nu au cumpărat în canistra din portbagajul autoturismului benzină pentru a reuşi să incendieze cadavrul victimei, sens în care s-au deplasat, în aceeaşi staţie peco, loc unde inculpatul M.S.M. a alimentat canistra, cu benzină şi a achitat contravaloarea acesteia.

Ulterior, inculpatul P.D.A. a condus autoturismul pe mai multe străzi din municipiul Cluj-Napoca, pentru ca apoi să se deplaseze pe drumurile judeţene situate pe raza localităţilor Chinteni, Deuşu, Băbuţiu, Şoimeni, Vultureni, Panticeu.

În momentul în care au ajuns în localitatea Panticeu, inculpatul P.D.A. a adus la cunoştinţa inculpatului M.S.M. că urmează să se deplaseze într-o altă zonă „mai ferită" pentru a incendia cadavrul victimei, respectiv pe raza satului Igriţia. Pentru acest motiv, au continuat deplasarea, inculpatul P.D.A. conducând autoturismul pe raza localităţilor Recea Cristur, Căprioara, Pustuţa, Oşorhel, Vâlcele, Igriţia. înainte de a ajunge în satul Igriţia, pentru că au observat în faţa caselor dintr-o localitate lemne, inculpatul P.D.A. a oprit autoturismul, iar inculpatul M.S.M. a coborât din autovehicul şi a luat mai mulţi butuci şi lemne pe care le-a aşezat pe bancheta din spate a autoturismului. Din localitatea Igriţia inculpatul P.D.A. a continuat deplasarea până în zona scenei unde se organizau serbările de la Bobâlna, a oprit autovehiculul şi apoi împreună cu inculpatul M.S.M. au ales un loc în apropierea pădurii pentru a incendia cadavrul victimei. Pentru a se asigura că focul nu se va extinde, inculpaţii au îndepărtat iarba pe o porţiune a solului, au aşezat o parte din lemnele luate anterior, pe sol, iar apoi au aşezat cadavrul victimei aflat în pătură peste acestea. Apoi au mai aşezat material lemnos peste cadavru, după care inculpatul M.S.M. a stropit cu benzină din canistră lemnele aşezate peste cadavru şi cu ajutorul unei brichete a aprins focul. Pentru a favoriza arderea, inculpaţii au mai strâns crengi din pădure, iar, conform înţelegerii, inculpatul M.S.M. a alimentat focul, o perioadă de timp cu ajutorul inculpatului P.D.A.

În jurul orelor 05:00 ale dimineţii, după ce s-au asigurat că victima a ars suficient pentru a nu putea fi recunoscută, inculpaţii au luat hotărârea de a reveni în municipiul Cluj-Napoca. Inculpatul P.D.A. s-a urcat la volanul autovehiculului, iar inculpatul M.S.M. a ocupat loc pe scaunul dreapta-faţă şi, conform declaraţiei inculpatului P.D.A., au urmat acelaşi traseu. Pe raza localităţii Chinteni, inculpatul P.D.A. a oprit autovehiculul pentru a arunca în lac obiectele care conţineau piese metalice pe care victima le avea asupra sa şi pe care au ales să nu le ardă, pentru că au conştientizat că acestea nu se vor distruge ca urmare a acţiunii focului, continuându-şi apoi deplasarea înspre municipiul Cluj-Napoca. La spălătoria auto situată în apropierea complexului „M." din cartierul Gheorgheni, pentru a îndepărta urmele infracţiunii săvârşite, inculpatul P.D.A. a oprit autovehiculul şi a cerut angajatului spălătoriei să aspire interiorul portbagajului. Apoi inculpaţii şi-au continuat deplasarea până la intersecţia străzilor Cehoslovaciei cu Dorobanţilor, unde inculpatul M.S.M. a coborât din autovehiculul condus de inculpatul P.D.A., pentru a nu fi văzuţi împreună, fiecare deplasându-se apoi la propria-i locuinţă.

Potrivit raportului de constatare medico-legală din 08 decembrie 2011 al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca la examinarea exterioară a fragmentelor cadavrului uman carbonizat, s-a constat parieto-occipital un focar de fractură de circa 25/8 cm şi sub adiacent acestui focar, la nivel parieto-occipital stâng s-a constatat prezenţa sângelui cu modificări de distrucţie termică, iar la nivel occipital drept, o colecţie sangvină aderentă pe o zonă de circa 7/5 cm cu o grosime de 3 cm şi integritatea anatomică a oaselor bazei craniene. În trahee şi bronhiile principale s-a constatat prezenţa sângelui cu modificări de termo-coagulare. Conform diagnosticului histo-patologic, a existat aspirat hematie pulmonar, constatându-se şi emfizemul pulmonar marginal, iar urmare a examenului toxicologic pentru carboxihemoglobină, rezultatul a fost negativ, ceea ce atestă faptul că în momentul expunerii la acţiunea flăcărilor victima era decedată. Totodată, în cadrul raportului de constatare medico-legală se arată că în cursul necropsiei s-a constat prezenţa focarului de fractură cu modificările de carbonizare şi prezenţa colecţiilor sangvine care atestă existenţa unui traumatism cranio-cerebral, aspect confirmat şi de examinările histo-patologice. S-a constat de asemenea, prezenţa aspiratului sangvin tranheo-bronho-pulmonar, sursa acestuia fiind la nivel nazal, având în vedere integritatea bazei craniului, modificările distructive consecutive expunerii termice nepermiţând punerea în evidenţă a leziunilor la nivel nazal. S-a consemnat totodată că atât leziunile cranio-cerebrale cât şi aspiratul sangvin au caracter vital, iar prezenţa emfizemului pulmonar marginal poate fi consecinţa unei asfixii mecanice plauzibil produse în condiţiile descrise de autori, dar modificările distructive de carbonizare nu au permis obiectivarea leziunii caracteristice - şanţul de strangulare.În concluziile raportului de constatare medico-legală se arată că moartea numitului K.A. a fost violentă, poate data din cursul serii/nopţii de 09 septembrie 2011 şi s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu fractura cutiei craniene, hemoragie şi dilacerare meningo-cerebrală, leziuni care s-ar fi putut produce prin lovire cu sau de corp dur, iar între leziuni şi deces există legătură de cauzalitate; existenţa emfizemului pulmonar ar putea fi consecinţa unei asfixii mecanice, iar aspiratul sangvin tranheo-bronho-pulmonar poate fi consecinţa unui traumatism al piramidei nazale produs mai probabil prin lovire activă cu corp dur, iar leziunile distructive de carbonizare s-ar fi putut produce postmortem prin acţiunea flăcărilor. În cursul urmăririi penale, inculpaţii au avut o atitudine oscilantă, nerecunoscând iniţial faptul că au planificat, în cel mai mic detaliu, modul în care urmau să suprime viaţa victimei şi apoi să ascundă urmele infracţiunii săvârşite, prin incendierea cadavrului, cu toate că, declarativ, aceştia au relatat, în fapt, în tot cursul urmăririi penale, modul în care, anterior uciderii victimei, au stabilit un plan în acest sens.Inculpaţii au încercat să minimalizeze gravitatea faptei prin descrierea nesinceră a modalităţii de suprimare a vieţii victimei, recunoscând doar activitatea de strangulare a victimei şi nerecunoscând faptul că ar fi şi aplicat lovituri victimei în zona capului cu un corp dur. Astfel, este greu de acceptat că fractura constatată cu ocazia necropsiei cadavrului situată parieto-occipital, de dimensiuni exagerate (25/8 cm), s-ar fi putut produce ca urmare a transportului „fără menajamente" a victimei pe scările din subsolul imobilului. Este în mod evident faptul că cei doi inculpaţi, în afara acţiunii de strangulare a victimei, au aplicat lovituri în zona capului victimei - cu toate că neagă acest fapt, câtă vreme în conţinutul raportului de constatare medico-legală se constată în afara fracturii parieto-occipitală şi existenţa unui traumatism nazal (urmare a aspiratului sangvin tranheo-bronho-pulmonar), leziune produsă prin lovire activă cu un corp dur. În susţinerea celor expuse anterior s-a reţinut faptul că, inculpaţii au şi ales să distrugă prin incendiere cadavrul victimei, tocmai pentru a ascunde urmele infracţiunii săvârşite. Nu în ultimul rând, inculpatul M.S.M., în susţinerea celor afirmate în sensul că nu au aplicat nici unul dintre ei, lovituri victimei a solicitat efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice asupra comportamentului simulat, dar potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică la întrebările relevante ale cauzei (L-ai văzut pe P.D.A. să-l lovească în zona capului pe K.A.?; în noaptea de 09 septembrie 2011 dumneata l-ai lovit la cap pe K.A.?; în noaptea de 09 septembrie 2011 dumneata l-ai lovit cu ceva în zona feţei pe K.A.?; Tu ai provocat lovitura de la capul lui K.A.?) la care inculpatul a răspuns negativ, s-au constatat modificări specifice comportamentului simulat. S-a apreciat că din interpretarea probelor şi mijloacelor de probă administrate în cauză, anterior expuse, modul în care cei doi inculpaţi au descris activitatea de suprimare a vieţii victimei nu este relatat cu sinceritate, fiind în mod evident, că pentru a se produce urmarea socialmente periculoasă - moartea victimei, au şi aplicat lovituri în zona capului acesteia.

Având în vedere împrejurarea că cei doi inculpaţi au recunoscut în faţa judecătorului, în totalitate, săvârşirea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, judecata urmând a avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpaţii au declarat că şi le însuşesc, instanţa a admis cererea acestora de a fi judecaţi conform dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., reţinând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că aceste fapte există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi.În drept, fapta inculpatului P.D.A., care, în baza unei înţelegeri prealabile şi a unui plan în detaliu bine stabilit, împreună cu inculpatul M.S.M., în cursul nopţii de 09 septembrie 2011, la locuinţa inculpatului M.S.M., pentru a suprima viaţa victimei K.A., a aplicat lovituri în zona capului şi a strangulat-o, cauzându-i leziuni traumatice în urma cărora victima a decedat, întruneşte elementele constitutive infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului P.D.A. care în baza planului dinainte stabilit, împreună cu inculpatul M.S.M., în scopul ascunderii infracţiunii de omor săvârşită anterior asupra victimei K.A., a supus în cursul nopţii de 09 septembrie 2011 cadavrul victimei acţiunii de distrugere prin incendiere, în apropierea localităţii Igriţia, comuna Corneşti, judeţul Cluj, întruneşte elementele constitutive infracţiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen.

Fapta inculpatului P.D.A. care în cursul nopţii de 09 septembrie 2011 a condus pe drumurile publice amplasate pe raza municipiului Cluj-Napoca şi pe raza judeţului Cluj, autovehiculul, fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive infracţiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.

Fapta inculpatului M.S.M., care, în baza unei înţelegeri prealabile şi a unui plan în detaliu bine stabilit, împreună cu inculpatul P.D.A., de a suprima viaţa victimei K.A., în cursul nopţii de 09 septembrie 2011, la locuinţa inculpatului M.S.M., a întreprins activităţi care constituie parte din acţiunea indivizibilă de săvârşire a omorului, astfel cum au fost descrise în starea de fapt, întruneşte elementele constitutive infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului M.S.M. care în baza planului dinainte stabilit, împreună cu inculpatul P.D.A., în scopul ascunderii infracţiunii de omor săvârşită anterior asupra victimei K.A., a supus în cursul nopţii de 09 septembrie 2011 cadavrul victimei acţiunii de distrugere prin incendiere, în apropierea localităţii Igriţia, comuna Corneşti, judeţul Cluj, întruneşte elementele constitutive infracţiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa a luat în considerare limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului Penal, limite reduse cu o treime, potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor comise, deosebit de ridicat, în principal din perspectiva împrejurărilor concrete în care inculpaţii au acţionat, deoarece, pe fondul unui conflict anterior relativ minor, cei doi au pus la cale un plan elaborat menit să asigure în orice condiţii suprimarea vieţii victimei K.A., după care au întreprins demersuri, de asemenea elaborate în vederea ascunderii comiterii omorului, dând dovadă de o stăpânire de sine, aproape nefirească la nişte persoane atât de tinere şi de o indiferenţă ieşită din comun faţă de unul dintre drepturile fundamentale ale oricărei fiinţe umane, dreptul la viaţă. Apreciem că nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării în privinţa inculpatului P.D.A., nefiind întrunite cerinţele legale prevăzute la art. 73 lit. b) C.pen, deoarece conduita victimei astfel cum rezultă din actele dosarului, nu poate fi catalogată drept act de violenţă, atingere gravă a demnităţii persoanei sau altă acţiune ilicită gravă, iar pe de altă parte, premeditarea, circumstanţă care califică infracţiunea de omor, exclude ideea existenţa unei puternice tulburări sau emoţii cauzate inculpatului.

Fără îndoială, orice act de judecată presupune o evaluare atentă a stării de fapt şi a persoanei infractorului, însă nici sub acest aspect circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi nu sunt tocmai favorabile, plecând de la atitudinea oscilantă a acestora pe parcursul procesului penal, deoarece iniţial fiecare dintre ei a negat orice contribuţie în comiterea acestor fapte, faptul că nici unul dintre aceştia nu se află la prima confruntare cu legea penală, chiar dacă până la acest moment nu au fost condamnaţi definitiv pentru alte infracţiuni, iar concluziile referatelor de evaluare psihosocială întocmite de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, sub aspectul perspectivelor de reintegrare socială, nu sunt dintre cele mai optimiste, dincolo de alte aspecte relevante, referitoare la lipsa asumării pe deplin a responsabilităţii fiecăruia dintre ei şi chiar lipsa de empatie faţă de victimă.

S-a considerat din această perspectivă, că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, iar împrejurarea că, pentru inculpatul P.D.A., s-a achitat jumătate din suma pretinsă de partea civilă cu titlu de daune materiale respectiv suma de 2000 lei, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă în sensul art. 74 lit. b) C. pen., deoarece pe de o parte, suma este absolut modică, iar pe de altă parte, inculpatul nu a avut nici o contribuţie personală la aceasta. Având în vedere solicitarea celor doi inculpaţi de a fi judecaţi în procedura simplificată, prevăzută de art. 320¹C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege vor fi reduse cu o treime conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., context în care instanţa a aplicat acestora următoarele pedepse: inculpatului P.D.A., pedepsele de: 16 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., 175 alin. (1) lit. a) C. pen. cu art. 320¹ C. proc. pen., 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen. cu art. 320¹ C. proc. pen. şi 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu art. 320¹ C. proc. pen. iar inculpatului M.S.M., pedepsele de: 16 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen. şi 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. tribunalul a constatat că prezentele infracţiuni au fost comise de inculpaţi în condiţiile concursului de infracţiuni şi în baza art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, fiecare dintre aceştia urmând să execute pedeapsa cea mai grea, la care se va adăuga câte un spor de 1 an şi 4 luni închisoare, în final rezultând pentru fiecare pedeapsa de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza II C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestora timpul reţinerii şi al arestului preventiv, începând cu data de 21 septembrie 2011 la zi.

Latura civilă

Numita K.G., în calitate de mamă a victimei K.A., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4825 lei, reprezentând despăgubiri materiale, respectiv suma de 200.00 euro, cu titlu de daune morale. La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2012, partea civilă a arătat că a primit de la inculpatul P.D.A. suma de 2000 lei, situaţie în care înţelege să-şi menţină pretenţiile civile reprezentând daune materiale faţă de inculpatul M.S.M. (pentru diferenţa de 2825 lei), care de altfel a şi arătat că, achiesează la aceste pretenţii.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte solicitarea părţii civile ca cei doi inculpaţi să fie obligaţi la despăgubiri civile reprezentând daune morale, în cuantum de 200000 lei, s-a considerat că este dincolo de orice îndoială faptul că activitatea infracţională a celor doi inculpaţi a fost de natură a crea un grav prejudiciu de ordin moral părţii civile, aceasta pierzându-şi fiul la o vârstă tânără şi în condiţii dintre cele mai dramatice.

Drept urmare, s-a considerat ca fiind justificate pretenţiile formulate de partea civilă faţă de cei doi inculpaţi sub aspectul daunelor morale, însă cuantumul acestora a fost cenzurat, instanţa urmând a aprecia că suma de 80000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, este îndestulătoare pentru a asigura despăgubirea părţii civile.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. tribunalul a obligat pe cei doi inculpaţi în solidar să plătească părţii civile K.G. despăgubiri civile în sumă de 80000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând daune morale şi pe inculpatul M.S.M. să plătească aceleiaşi părţi civile despăgubiri civile în sumă de 2825 lei, reprezentând daune materiale.

Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel inculpaţii P.D.A. şi M.S.M.

Inculpatul apelant P.A. a criticat cuantumul pedepsei de 18 ani închisoare pe care l-a apreciat prea mare în raport de stare de fapt şi de circumstanţele cauzei, constând în acelea că între inculpat şi victimă a avut loc un conflict mai vechi, victima i-a spart geamul de la maşină şi îl teroriza pe inculpat; s-a învederat că inculpatul se afla într-o puternică stare de tulburare şi frică temându-se pentru viaţa sa, motiv pentru care a luat hotărârea de a-i curma viaţa victimei, aceasta fiind o persoană violentă.

S-a precizat că încă de la momentul prezentării la parchet inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, premeditarea acesteia, s-a prezentat la fiecare chemare şi nu s-a sustras.

În favoarea sa a invocat faptul că a încercat să repare paguba produsă, că a manifestat regret şi a plătit suma de 2000 lei mamei victimei.

Sentinţa a mai fost criticată sub aspectul nereţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru că inculpatul nu are antecedente penale, a efectuat o plată parţială, are disponibilitatea de a achita prejudiciul şi trebuie avută în vedere atitudinea permanent sinceră a acestuia.

Inculpatul apelant M.S.M. a susţinut că nu contestă gravitatea faptei însă legiuitorul a prevăzut anumite beneficii în favoarea persoanelor care ajung să comită asemenea fapte, unul dintre acestea fiind art. 320¹ C. proc. pen., de care însă nu a beneficiat pentru că pedeapsa a fost orientată spre maximul legal; faţă de disp. art. 74 C. pen. şi art. 52 C. pen. s-a susţinut că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special ar fi îndestulătoare pentru a constitui un mijloc de reeducare care să urmărească formarea unei conduite corecte a inculpatului, mai ales că acesta a regretat fapta, realizând urmările acesteia la câteva zile de la comitere; negarea infracţiunilor a fost determinată de starea de şoc astfel încât se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Analizând sentinţa atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat următoarele.

În mod legal şi temeinic, făcând aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen., prima instanţă a reţinut starea de fapt constând în aceea că cei doi apelanţi după ce au conceput în detaliu planul necesar, în noaptea de 9 septembrie 2011 i-au aplicat lovituri în zona capului şi au strangulat victima K.A. la locuinţa inculpatului apelant M.S.M., apoi au transportat corpul victimei cu autoturismul condus pe drumurile publice de celălalt inculpat fără a avea permis de conducere până în apropierea localităţii Igriţia unde au incendiat cadavrul.

Inculpaţii apelanţi nu au contestat starea de fapt reţinută de către prima instanţă, ci doar cuantumul pedepselor aplicate, apelanţii susţinând că se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante.

Prima instanţă a efectuat corect încadrarea juridică a faptelor considerând că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., 175 alin. (1) lit. a) C. pen. şi de profanare de morminte prev. de art. 319 C. pen., iar fapta apelantului P.A. de a conduce autoturismul fără permis, constituie infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.

Critica ultimului inculpat menţionat referitoare la cuantumul prea mare al pedepsei de 18 ani închisoare nu poate fi primită deoarece pentru niciuna dintre faptele menţionate acestuia nu i-a fost aplicată o asemenea pedeapsă, cea mai mare fiind aceea de 16 ani şi 8 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea de omor calificat prev de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) C. pen.

Susţinerea sa că trebuie să beneficieze de circumstanţa atenuantă a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. din cauză că victima era o persoană violentă care l-a terorizat şi a spart geamul lateral al maşinii nu a putut fi acceptată din cauză că atitudinea ostilă a victimei a fost determinată de comportamentul inculpatului care a început la un moment dat să o ironizeze deşi se cunoşteau de mult timp, iar pe de altă parte, atitudinea ostilă a victimei nu putea genera o asemenea stare de tulburare care să ducă la premeditarea omorârii acesteia.

Afirmaţiile apelanţilor că au recunoscut săvârşirea infracţiunii s-a apreciat că nu corespunde realităţii având în vedere faptul că inculpatul P.D.A. a arătat că nu a condus autoturismul chiar după ce i-au fost prezentate imaginile înregistrate cu autoturismul, apoi a revenit spunând că a fost la bunicii unui prieten, după care a susţinut că el a alimentat şi a plătit fără a-l implica pe coinculpat şi a solicitat prietenilor săi „să îl acopere” dacă vor fi interogaţi de poliţie.

De asemenea, a discutat la telefon cu coinculpatul care l-a liniştit cu privire la chemarea sa la poliţie. În consecinţă, inculpaţii au recunoscut faptele doar după ce au fost depistaţi datorită înregistrărilor camerelor video de pe traseul rutier şi de la benzinărie şi nu au recunoscut leziunile cauzate victimei în zona capului; până la recunoaşterea faptelor organele judiciare au efectuat percheziţii, interceptări şi rapoarte de comportament simulat pentru a descoperi toţi participanţii la comiterea faptei.

Inclusiv mama victimei a fost indusă în eroare de coinculpatul M.S.M. care i-a spus că victima a fost sunată de o persoană necunoscută şi a plecat, lăsând-o să înţeleagă că fiul ei a plecat din ţară pentru a nu se alarma şi a anunţa poliţia.

Afirmaţia inculpatului apelant P.D. că a încercat să repare paguba produsă plătind suma de 2000 lei mamei victimei s-a apreciat că denotă tocmai lipsa sa de empatie cu aceasta, inculpatul considerând că paguba produsă constă în sumele necesare înmormântării victimei, şi nicidecum pierderea fiului de către mamă.

Susţinerile inculpaţilor că s-au prezentat la fiecare chemare a organelor de anchetă şi că nu s-au sustras cercetării penale s-a apreciat că sunt derizorii din moment ce aceştia au fost arestaţi în cauză.

Motivul de apel invocat de coinculpat constând în critica lipsei beneficiului art. 320¹ C. proc. pen. s-a apreciat că nu corespunde realităţii din moment ce prima instanţă a redus cu o treime maximul legal al acesteia.

Afirmaţiile apelanţilor referitoare la lipsa antecedentelor penale s-a apreciat că nu corespund realităţii din moment ce inculpatul apelant P. este cercetat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., iar coinculpatul a fost sancţionat administrativ pentru lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi tentativă la furt calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.

S-a reţint că, chiar inculpatul apelant a recunoscut că a realizat consecinţele faptelor sale doar la câteva zile de la omorârea victimei – astfel cum s-a susţinut în apel – astfel încât nici în favoarea inculpatului P. – pentru motivele anterior citate - nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen.

Susţinerea că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special redus ca urmare a aplicării art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. ar fi de natură să contribuie la reeducarea inculpaţilor s-a apreciat că este contrazisă de împrejurarea că inculpaţii şi victima au fost prieteni, au crescut împreună şi doar inculpatul P. a început să aibă o relaţie tensionată cu victima în urmă cu 2-3 luni, coinculpatul rămânând prieten cu victima, aspecte ce rezultă din declaraţiile lor, astfel încât este lipsită de temei susţinerea că inculpaţii se pot reeduca mai repede prin aplicarea unor pedepse reduse.

Ca atare, s-a reţinut că pedepsele aplicate au fost individualizate cu aplicarea tuturor criteriilor generale şi speciale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Referatele de evaluare întocmite în cauză întăresc concluziile anterior precizate fiind necesar ca aceştia să conştientizeze conduita avută pentru a-şi asuma în totalitate responsabilitatea faptelor; carenţele educaţionale, obişnuinţa cu jocurile violente pe calculator, anturajul antisocial frecventat, lipsa motivelor pentru omorârea unei persoane – faptă ce oricum nu poate fi justificată – au condus la diminuarea sentimentelor faţă de semeni, astfel încât este iluzorie speranţa că aceştia pot fi reeducaţi în adevăratul sens al cuvântului, prin dobândirea unei atitudini normale pe care până în prezent aceştia nu au avut-o.

Aşadar s-a reţinut că este justificată aplicarea sporului de 1 an şi 4 luni închisoare după efectuarea contopirii pedepselor.

În mod temeinic prima instanţă a soluţionat latura civilă a cauzei obligând coinculpatul la plata diferenţei daunelor materiale şi pe amândoi în solidar la echivalentul în lei a sumei de 80.000 euro daune morale către mama victimei.

Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate.În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor apreciindu-se că subzistă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a acestora prin încheierea penală nr. 99/2011 a Tribunalului Cluj, respectiv lăsarea în libertate a două persoane judecate pentru că au premeditat, au pus în executare şi au încercat să distrugă toate urmele lăsate cu ocazia omorârii unei persoane este în mod evident de natură să stârnească reacţii puternice de dezaprobare în rândul comunităţii.

Sub un alt aspect, menţinerea arestării preventive s-a arătat că este justificată prin pronunţarea unei pedepse privative de libertate.În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedepsele rezultante durata arestării preventive la zi pentru amândoi inculpaţii.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii P.D.A. şi M.S.M. şi au criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate şi reducerea pedepselor aplicate.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate dar şi din oficiu, Înalta Curte, reţine că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.

În urma aplicării dispoziţiilor art. 320¹ din Legea nr. 202/2010 privind reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită cu 1/3, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, gradul de participaţie al fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.

Astfel, la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite de fiecare inculpat în parte, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorilor şi circumstanţele atenuante sau agravante ca şi criterii de individualizare alăturate şi distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanţa de judecată şi-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana infractorului, se află şi criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului şi conduita sa luată în considerare desigur, în ansamblul ei, dar şi după săvârşirea faptei, până în momentul soluţionării cauzei de către organul judiciar.

Potrivit concepţiei ce a prezidat redactarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei săvârşite şi persoana infractorului constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonome, fiecare cu un conţinut propriu, deosebit de al celuilalt.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana făptuitorului, pe de o parte, şi împrejurările care atenuează răspunderea penală, pe de altă parte, trebuie subliniat că există o legătură indisolubilă. Esenţa acestora din urma este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozităţii persoanei făptuitorului.

Când face parte din pericolul social al faptei săvârşite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) are în vedere gradul de pericol social concret al acelei fapte, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.

Dacă, orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obţină intimidarea, şi în cele din urmă reeducarea lui, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, atunci în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată şi persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze şi mai ales să-l reeduce. Instanţa de fond, la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor a avut în vedere, faţă de cele reţinute anterior, circumstanţele personale ale fiecărui inculpat în parte, ceea ce a condus astfel cum s-a arătat mai sus la aplicarea pedepselor rezultante de câte 18 ani închisoare.

Instanţa de fond a arătat că în cauză, ţinând cont de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al acestora, de împrejurarea că inculpaţii sunt infractori primari şi au recunoscut comiterea infracţiunilor, instanţa de fond corect a apreciat că se impune aplicarea pedepselor rezultante de câte 18 ani închisoare, pentru ambii inculpaţi, respectiv fapta inculpatului P.D.A., care, în baza unei înţelegeri prealabile şi a unui plan în detaliu bine stabilit, împreună cu inculpatul M.S.M., în cursul nopţii de 09 septembrie 2011, la locuinţa inculpatului M.S.M., pentru a suprima viaţa victimei K.A., a aplicat lovituri în zona capului şi a strangulat-o, cauzându-i leziuni traumatice în urma cărora victima a decedat, întruneşte elementele constitutive infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

De asemenea, având în vedere gravitatea faptelor şi pericolul creat, tribunalul a apreciat că circumstanţele personale ale inculpaţilor, infractori primari, cunoscuţi în familie şi societate ca persoane ce nu au mai săvârşit fapte antisociale nu poate determina aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, şi nici înlăturarea sporului, cu atât mai mult cu cât acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării dispoz. art. 320¹ C. proc. pen.

Înalta Curte, reţine însă că scopul pedepselor poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum stabilit corect de către instanţa de fond, limite care au fost reduse cu 1/3 în urma aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor P.D.A. şi M.S.M.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.D.A. şi M.S.M. împotriva deciziei penale nr. 52/A din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Se va deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 septembrie 2011 la 09 mai 2012.

Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de cvâte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.D.A. şi M.S.M. împotriva deciziei penale nr. 52/A din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor P.D.A. şi M.S.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 septembrie 2011 la 09 mai 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1480/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1473/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1477/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1477/2012. Penal