ICCJ. Decizia nr. 1529/2012. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1529/2012
Dosar nr. 159/54/2012
Şedinţa publică din 11 mai 2012
Asupra cauzei penale de faţă;
Constată că, la data de 29 noiembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia penală, cererea formulată de condamnatul B. (fost V.) E.G. având ca obiect contopire, motivându-se în esenţă că se impune contopirea pedepselor de 10 ani şi respectiv de 11 ani închisoare, aplicate prin sentinţele penale nr. 27 din 21 ianuarie 2000 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3409/1999 şi sentinţa penală nr. 284 din 01 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 3323/2/2011, prin care s-a recunoscut sentinţa din 14 mai 2007 pronunţată în Dosarul nr. 2 KLs 400Jsl0467/96 de Tribunalul Gorlitz.
Prin sentinţa penală nr. 8 din 11 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de contopire formulată de condamnatul B. (fost V.) E.G., în favoarea Curţii de Apel Craiova. Tribunalul a reţinut că petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 27 din 21 ianuarie 2000 pronunţată de Tribunalul Dolj la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. şi art. 217 C. pen., iar prin sentinţa penală nr. 284 din 01 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 3323/2/2011, a fost recunoscută sentinţa penală din 14 mai 2007 pronunţată în Dosarul nr. 2 KLs 400Jsi0467/96 de Tribunalul Gorlitz, acelaşi petent fiind condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 449 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că, în speţă, competentă să dispună asupra cererii de contopire este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare, în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
Primind cauza spre competenta soluţionare a cererii de contopire formulată de petentul B.E.G., Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a înregistrat-o la data de 23 ianuarie 2012, sub nr. 159/54/2012.
În cauză s-a ataşat, în xerocopie, sentinţa penală nr. 454 din 07 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1873/P/ 2004, la care s-a ataşat adresa Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului Dolj .
Din analiza actelor şi lucrărilor existente la dosarul cauzei, Curtea a apreciat că cererea formulată de petent este întemeiată.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 27 din 21 ianuarie 2000 pronunţată de Tribunalul Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 4640 din 22 noiembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, B.E.G. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., prin aceeaşi hotărâre deducându-se arestul preventiv la inculpatului de la 03 octombrie 1998 la zi (infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin această sentinţă au fost săvârşite la datele de 21/22 februarie 1998, 09/10 septembrie 1998, 29/30 august 1998, 27 septembrie 1998).
Prin sentinţa penală nr. 400 din 12 octombrie 2000 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, B.E.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, la data de 30 septembrie 1998 hotărârea rămânând definitivă prin neapelare la 07 noiembrie 2000.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 454 din 07 iunie 2004 a Tribunalului Dolj, s-a admis cererea formulată de condamnatul B.E.G. având ca obiect contopirea pedepselor la care a fost condamnat prin sentinţele penale menţionate mai sus; s-a descontopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 27 din 21 ianuarie 2000 a Tribunalului Dolj, în pedepsele de 4 ani închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., 5 ani închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., 4 ani
Închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 217 alin. (3) C. pen., 4 ani închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. şi alin. (2) C. pen. şi respectiv 10 ani închisoare pentru inf. prev. de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. şi alin. (3) C. pen. (fapte săvârşite în perioada februarie - septembrie 1998); în baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele menţionate mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 400 din 12 octombrie 2000 a Judecătoriei Curtea de Argeş pentru inf. prev. de art. 208, 209 lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (faptă săvârşită la 30 septembrie 1998), dispunând ca B.E.G. să execute pedeapsa cea mai grea - respectiv 10 ani închisoare.
Prin sentinţa penală din 14 mai 2007 statuată în Dosarul nr. 2KLs 400 Js 10467/1996 pronunţată de Tribunalul Regional Gorlitz din Germania, definitivă la 05 iunie 2007, numitul B.E.G. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 249 rap. la art. 251 C. pen. german, faptă săvârşită la data de 27 februarie 1996. în această cauză, condamnatul a fost arestat la data de 24 februarie 2005.
Prin rezoluţia din 07 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în vederea recunoaşterii sentinţei penale menţionate mai sus, pronunţată de Tribunalul Regional Gorlitz la data de 14 mai 2007,condamnatul solicitând transferarea într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei de 11 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală pronunţată de autoritatea germană.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 284 din 01 iulie 2011, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a recunoscut sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorlitz din Germania, din 14 mai 2007 stată în Dosarul nr. 2KLs 400 Js 10467/1996, definitivă la 05 iunie 2007, a dispus transferarea condamnatului B.E.G., deţinut în Penitenciarul Bautzen, Landul Saxonia din R.F.G., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 11 ani închisoare, deducând durata arestării preventive şi a perioadei executate de la 24 februarie 2005, la zi.
Analizând actele menţionate mai sus, s-a constatat că cererea de contopire formulată de condamnat B.E.G. este întemeiată, astfel încât se impune admiterea cererii, descontopirea pedepselor aplicate, respectiv de: 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 400 din 12 octombrie 2000 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, definitivă prin neapelare (infracţiune săvârşită la 30 septembrie 1998) şi pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 27 din 21 ianuarie 2000 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 4640 din 22 noiembrie 2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, la rândul ei, va fi descontopită în pedepsele componente de: 4 ani închisoare pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (fapte săvârşite în 21/22 februarie 1998 şi 09/10 septembrie 1998); 5 ani închisoare pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (fapte săvârşite la 11/12 septembrie 1998); 4 ani închisoare pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (fapte săvârşite la 29/30 august 1998), un an închisoare pentru art. 217 alin. (3) C. pen. (faptă săvârşită la 29/30 august 1998); 4 ani închisoare pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. şi alin. (2) lit. c) C. pen. (faptă săvârşită la 4/5 septembrie 1998); 10 ani închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. şi alin. (3) C. pen. (faptă din 27 septembrie 1998).
Întrucât se constată că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat de instanţele naţionale prin hotărârile menţionate mai sus - respectiv: sentinţa penală nr. 400 din 12 octombrie 2000 a Judecătoriei Curtea de Argeş şi sentinţa penală nr. 27 din 21 ian. 2000 a Tribunalului Dolj, sunt concurente cu infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat de Tribunalul Regional Gorlitz - Germania prin sentinţa din 14 mai 2007, toate infracţiunile fiind săvârşite de B.E.G. înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, aflându-se astfel în concurs real de infracţiuni - cererea acestuia a fost considerată ca întemeiată, aşa încât, în baza art. 36 alin. (2) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor menţionate mai sus, cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală din 14 mai 2007 a Tribunalului Gorlitz în Dosarul nr. 2 Kls 400 Js 10467/96, definitivă la 05 iunie 2007, hotărâre recunoscută prin sentinţa penală nr. 284 din 01 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia I-a penală, (faptă săvârşită la 27 februarie 1996), astfel încât B.E.G. va executa pedeapsa cea mai grea - de 11 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 1 an şi 6 luni închisoare, astfel încât petentul urmează să execute pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada efectiv executată de petent de la 30 octombrie 1998 la 22 decembrie 2004 şi de la 24 februarie 2005, la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.
S-au anulat mandatele de executare emise în baza hotărârilor de mai sus şi s-a dispus emiterea unui mandat corespunzător prezentei hotărâri.
Pe calea unei încheieri din data de 21 februarie 2012, aceeaşi instanţă a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei dosarului, întrucât din eroare s-a tastat un spor de 1 an şi 6 luni închisoare, în loc de 2 ani şi 6 luni închisoare şi respectiv, pedeapsa care se execută de către petent este de 13 ani şi 6 luni în loc de 12 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri, sentinţa penală nr. 37 din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, s-a exercitat calea de atac a recursului de către procuror.
Ca motiv de casare prioritar s-a invocat că instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire este Tribunalul Dolj, care şi-a declinat greşit competenţa.
S-a mai invocat că în mod greşit s-a aplicat un spor de 2 ani şi 6 luni închisoare potrivit unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, dată fiind fişa de cazier judiciar a condamnatului.
În mod greşit s-a dedus perioada efectiv executată de la 30 octombrie 1998 la datele menţionate în sentinţa penală recurată.
Instanţa de recurs va constata incident cazul de casare privind competenţa de soluţionare a cererii, aspect ce face de prisos orice abordare, detaliată a cauzei, de către aceeaşi instanţă.
În acest sens este de făcut trimitere la Decizia de recurs în interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009 prin care s-a statuat că: „ Admit recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizările Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Se stabileşte că.
1. Curtea de Apel Bucureşti este instanţa competentă exclusiv, teritorial şi material, să soluţioneze procedura de schimbare a condamnării, procedură care are loc după transferarea persoanei condamnate, în condiţiile art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
2. Instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele naţionale cu pedepsele aplicate de instanţele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanţa corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.
În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate".
În detaliu, se redă că singura instanţă învestită cu competenţă teritorială şi materială de soluţionare a procedurii de schimbare a condamnării după transferarea în România a persoanei condamnate, prevăzută în art. 149 cu referire la art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare (pentru momentul emiterii recursului în interesul legii), este Curtea de Apel Bucureşti.
Dar această competenţă, reglementată în dispoziţiile menţionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în art. 449 alin. (2) C. proc. pen.
Aşadar, pentru toate situaţiile în care se formulează cereri de contopire a pedepselor aplicate de instanţele din România cu pedepse pronunţate de instanţe străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate în străinătate, instanţa competentă să soluţioneze astfel de cereri nu poate fi decât cea corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate. Ca urmare, şi în ipoteza în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină se impune, pentru identitate de raţiune, să revină competenţa de judecată a cererii de modificare a pedepsei tot instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi trebuit să judece cauza în primă instanţă, evident, cu respectarea condiţiei ca locul de deţinere a persoanei condamnate să se afle în circumscripţia teritorială a acelei instanţe.
Raportat la speţă, instanţa corespunzătoare care ar fi trebuit să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii române, pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. (3) C. pen. era Tribunalul Dolj, petentul la momentul formulării cererii de contopire era încarcerat la Penitenciarul Craiova, astfel încât soluţia în recursul de faţă este cea de casare a sentinţei şi trimitere spre competentă soluţionare a cauzei la Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 37 din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul B. (fost V.) E.G.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Dolj.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul B. (fost V.) E.G., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1542/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1526/2012. Penal → |
|---|
