ICCJ. Decizia nr. 1546/2012. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1546/2012

Dosar nr. 291/116/2009

Şedinţa publică din 14 mai 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 14 din 4 martie 2010 Tribunalul Călăraşi a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului S.N., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – 176 lit. d) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. c) C. pen., respectiv art. 192 alin. (2) C. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 180/P/2007 din 2 februarie 2009, Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi a fost trimis în judecată inculpatul S.N. pentru săvârşirea infracţiunilor:

- art. 174 – 176 lit. d) C. pen.;

- art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. c) C. pen.;

- art. 192 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut prin actul de acuzare că în după-amiaza zilei de 16 noiembrie 2007, organele de poliţie ale Inspectoratului de Poliţie al judeţului Călăraşi au fost sesizate în legătură cu aspectul că într-o clădire situată la periferia localităţii Ş., jud. Călăraşi a fost găsită decedată o persoană de sex feminin, cetăţenie coreeană, ce prezenta multiple leziuni de violenţă pe corp.

În urma deplasării echipei operative (procuror, medic legist, poliţişti) la locul respectiv s-a constatat că într-o magazie din lemn situată într-o curte împrejmuită în care se construia un imobil se află cadavrul numitei K.G.N., de 87 ani, de cetăţenie coreeană. Totodată, că din investigaţiile efectuate a reieşit că victima K.G.N. se afla în România din anul 1993 în vederea efectuării de activităţi de misionarism creştin şi umanitar, fiind urmată la scurt timp de fiul său K.C.G. şi alte rude.

S-a reţinut, de asemenea, că din anul 2003, cetăţenii coreeni s-au ocupat de evanghelizarea rromilor din localitatea Ş., jud. Călăraşi, existând contacte săptămânale cu aceştia, în cursul cărora aveau loc predici şi li se împărţeau rromilor diverse bunuri şi medicamente de către coreeni.

Din luna august 2007, pe un teren închiriat la periferia sudică a comunei Ş., zonă locuită în majoritate de rromi, cetăţenii au început să construiască un imobil ce urma a fi destinat activităţilor de evanghelizare şi ajutorare a rromilor din zonă. S-a arătat în rechizitoriu că după efectuarea cercetării locului faptei şi după ce au fost ridicate diverse obiecte din încăperea ce ar fi putut să poarte urme materiale şi biologice ale persoanelor ce au răvăşit bunurile în scop de sustragere, cadavrul victimei a fost ridicat în vederea efectuării necropsiei şi s-a stabilit că victima prezenta multiple leziuni de violenţă pe tot corpul, fiind găsită pe un pat, iar în încăperea ce era folosită şi ca loc de depozitare a materialelor de construcţie era dezordine, toate lucrurile şi bunurile prezentând urme de răvăşire şi căutare (printre altele, fiind depistat pe podea şi un lacăt spart ce asigura închiderea unei uşi a unei lăzi metalice).

Din concluziile raportului de necropsie al cadavrului victimei, s-a constatat existenţa de leziuni de violenţă la nivelul întregului corp: echimozare cvasitotală a feţei cu tumefacţia ţesuturilor subiacente; submandibular şi latero-cervical bilateral şi cervical anterior - 3 placarde echimotice violacee, cu dimensiuni cuprinse între 6/3 cm şi 4/2 cm; orbitar inferior stâng, temporo-zigomatic bilateral şi la nivelul unghiului mandibular stâng - 7 plăgi superficiale acoperite de depozite hematice, de forme şi dimensiuni diferite, cuprinse între 3/3 cm şi 1/1 cm; pe pavilionul auricular drept - echimoză violacee de 1/1 cm; pe ambele braţe, pe ambele coate, pe ambele antebraţe, pe dorsul ambelor mâini, pe faţa ventrală a coapsei stângi, pe ambele gambe - multiple echimoze violacee, de forme şi dimensiuni diferite, cuprinse între 5/3 cm şi 1/1 cm; pe dorsul antebraţului stâng (1/3 medie) şi pe dorsul ambelor mâini - 7 plăgi superficiale, acoperite de depozite hematice, de forme şi dimensiuni diferite, cuprinse între 2,5/0,5 cm şi 0,3/0,1 cm; pe faţa palmară a mâinii drepte - 4 plăgi rectilinii, dispuse aproximativ paralel, acoperite de depozite hematice, cu dimensiuni cuprinse între 5/0,2 cm şi 3/0,2 cm; pe faţa ventrală a gambei drepte (1/3 distală) - plagă superficială dispusă cranio-caudal, rectilinie, de 5/0,1 cm, concluzionându-se că moartea victimei K.G.N. a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin sugrumare şi hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui politraumatism cranio-cerebro-toraco-brahio-pelvin cu fractură de craniu şi de perete toracic.

S-a mai reţinut că semnele de violenţă de la nivelul regiunii cervicale s-au produs prin comprimare între două corpuri dure (sugrumare), cele de la nivelul craniului prin lovire cu corp dur, iar cele de la nivelul toracelui şi membrelor prin lovire cu corp dur şi comprimare între două planuri dure, constatându-se că între leziuni şi deces a existat legătură de cauzalitate directă.

De asemenea, prin acelaşi raport nu s-a putut stabili o succesiune a leziunilor constatate la necropsie, ele fiind produse în acelaşi context, numita K.G.N. prezentând afecţiuni organice cronice, specifice grupei de vârstă, care nu au avut legătură de cauzalitate cu decesul şi că moartea a putut data din 15/16 noiembrie 2007.

S-a mai reţinut că sângele recoltat de la cadavrul K.G.N. nu a conţinut alcool şi a aparţinut gr. sanguine A II (Buletin de analiză nr. 316 din 19 noiembrie 2007 - Serviciul de Medicină Legală Călăraşi).

Totodată, s-a constatat că pe lângă multiplele leziuni de violenţă existente pe tot corpul s-a observat că victima prezenta şi urme de sugrumare, astfel încât au fost ridicate şi probe biologice de pe ambele părţi ale gâtului cadavrului spre a fi analizate genetic.

S-a mai reţinut în actul de acuzare, conform susţinerilor numitului K.C.G., că imediat după începerea construcţiei, în mod frecvent, li s-au sustras diverse bunuri şi materiale de construcţii, telefoane mobile, însă din motive subiective de ordin religios, nu au sesizat organele de poliţie despre furturi.

De asemenea, s-a reţinut din declaraţia fiului victimei că, în data de 15 noiembrie 2007, în jurul orelor 18⁰⁰ a plecat cu doi muncitori din Ş. lăsând-o singură pe mama sa în magazia de materiale, unde dormea de obicei când venea din Bucureşti la Ş. şi că în aceeaşi seară, în jurul orelor 21⁰⁰, a fost anunţat telefonic de nepotul său C.J.K. că a vizitat-o pe victima K.G.N. care i-a relatat că în cursul serii respective, mai multe persoane mascate au intrat peste aceasta şi au sustras mai multe baxuri cu polistiren expandat, folosit la izolarea clădirilor, bătrâna neopunându-se sustragerii bunurilor datorită imposibilităţii de a se apăra.

S-a reţinut prin actul de acuzare că într-adevăr, din declaraţiile numitului C.J.K. şi ale soţiei sale K.K.M. a reieşit că în seara de 15 noiembrie 2007, în jurul orelor 20³⁰ au ajuns din Bucureşti în com. Ş. pentru a o vizita pe bunica sa K.G.N. (a doua zi urma să plece în Germania) şi a-şi lua rămas bun, ocazie cu care aceasta le-a relatat că, cu puţin timp înainte, cinci persoane mascate au intrat peste ea în magazie şi au sustras materiale de construcţii, dar nu s-a putut împotrivi sustragerii bunurilor şi că după plecarea hoţilor, aceasta a bătut un cui în toc cu care a asigurat uşa de lemn.

De asemenea, din aceleaşi declaraţii s-a reţinut că, în jurul orelor 22⁴⁰ au plecat din locuinţa victimei, lăsându-i suma de 250 euro şi 5 dolari SUA şi că, la plecare, au auzit zgomote suspecte în curte, motiv pentru care C.J.K. a ieşit afară, găsind poarta deschisă (deşi o închisese la sosire) fără a observa însă vreo persoană. Totodată, K.C.G., a relatat că victima purta permanent verigheta pe deget, bijuterie care, împreună cu suma de bani menţionată au fost sustrase în noaptea crimei.

S-a arătat în rechizitoriu că din declaraţiile martorilor M.V. şi P.V.G. (muncitori constructori), în după-amiaza zilei de 15 noiembrie 2007, în jurul orelor 18⁰⁰, după ce au terminat lucrările în curte, împreună cu fiul victimei au plecat acasă la Budeşti, lăsând-o pe victima K.G.N. în imobilul de la Ş., iar a doua zi dimineaţa, când s-au întors la muncă, bătrâna nu le-a mai răspuns. Uitându-se în magazia de lemn şi văzând dezordinea şi geamul de la uşă spart, cei doi s-au speriat şi au telefonat şefului de echipă V.M. care, la rândul său l-a anunţat pe fiul victimei.

S-a reţinut, totodată, că în timpul desfăşurării activităţilor informativ-operative pentru identificarea autorilor faptei, organele de anchetă, din data de 20 noiembrie 2007, au depistat la periferia localităţii Ş., la cca 350 m distanţă de imobilul în care a fost ucisă victima K.G.N., bucăţi rupte de polistiren expandat ce erau împrăştiate pe o suprafaţă relativ mare, motiv pentru care a fost adus un câine de urmărire de către specialişti ai Inspectoratului de Poliţie al judeţului Călăraşi care, luând urma de miros după bucăţi de polistiren, s-a deplasat pe prima stradă situată la marginea sudică a localităţii Ş., ce este locuită în exclusivitate de rromi, ca după cca 60 m parcurşi pe respectiva stradă, deplasându-se către DN 4 Bucureşti - Olteniţa, pe fondul agitaţiei produse de persoanele ce ieşiseră în stradă şi de câinii din curţi, în dreptul unei bălţi formate pe strada nepietruită, câinele a pierdut urma (în seara anterioară plouase).

S-a arătat că, ulterior procedura s-a reluat, dându-i-se câinelui urmă de miros de pe alte bucăţi de polistiren, acesta urmând acelaşi traseu şi oprindu-se în aceleaşi condiţii şi loc şi în urma datelor de anchetă noi obţinute, au fost introduse în cercul de suspecţi şi persoane de pe respectiva stradă, inclusiv inculpatul S.N. a cărui locuinţă (în construcţie) se află pe strada pe care a intrat câinele de urmărire, aproape de imobilul în care a avut loc crima.

S-a mai reţinut, prin rechizitoriu, că persoanelor suspecte le-au fost ridicate probe de salivă în vederea examinării genetice.

Totodată, din raportul tehnico-ştiinţific biocriminalistic (raport 77550 din 30 ianuarie 2008) efectuat de Institutul de Criminalistică al I.G.P.R., a rezultat că în urma prelucrării probelor (folosindu-se markeri autozomali) ridicate din câmpul infracţional şi de pe corpul victimei, au fost evidenţiate profile genetice ce proveneau de la diverse persoane, de regulă de la victima K.G.N. şi a cel puţin unei persoane de sex masculin. Aceeaşi situaţie a fost constatată şi în privinţa probelor ridicate de pe partea stângă a gâtului victimei, probe ce conţineau un amestec de profile genetice. Aceasta fiind considerată proba cea mai elocventă în identificarea autorului crimei şi impunându-se izolarea microurmelor provenind de la victima de sex feminin de cele de origine masculină, s-a folosit o a doua metodă de analiză prin utilizarea markerilor STR heterozomali (kitul Y Filer). În urma genotipării prin această metodă a microurmelor ridicate de pe partea stângă a gâtului victimei, s-a evidenţiat un haplotip identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltată de la numitul S.N. concluzionându-se că urmele respective au fost create de S.N. sau o altă persoană de sex masculin înrudită genetic pe linie paternă cu aceasta.

În raportul sus-menţionat s-a arătat că ţinându-se cont de legile lui Mendel privind segregarea şi transmiterea genotipurilor şi fenotipurilor la descendenţi (potrivit cărora transmiterea genelor pe cromozomul Y se face numai pe linie masculină, de la tată la fiu) şi, astfel s-a trecut la identificarea, audierea şi verificarea tuturor persoanelor de sex masculin înrudite pe linie paternă neîntreruptă cu inculpatul S.N., stabilindu-se că pe raza comunei Ş. nu există nici o astfel de persoană, rudele de sânge ale inculpatului fiind stabilite pe raza localităţilor F. şi U. din judeţul Călăraşi.

S-a reţinut că organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei verificări a paternităţii, ocazie cu care, în urma comparării profilelor genetice ale inculpatului S.N. şi ale tatălui său S.G., a rezultat că acesta din urmă este tatăl biologic al inculpatului (raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 757494 din 17 aprilie 2008). Prin aceste concluzii s-a certificat astfel că rudenia pe linie paternă „oficială" coincide cu cea biologică (înlăturându-se astfel unele date rezultate din anchetă conform cărora au existat anterior unele „voci" printre rudele inculpatului ce spuneau că acesta nu ar fi fiul biologic al lui S.G., date care, dacă ar fi fost adevărate, ar fi necesitat direcţionarea verificărilor către rudele paterne masculine biologice şi nu cele oficiale).

S-a stabilit linia paternă ascendentă a inculpatului până la străbunicul acestuia S.N., rudele masculine colaterale şi descendenţii acestora şi au fost audiate toate persoanele de sex masculin în viaţă, cu descendenţă paternă neîntreruptă (prin excepţie nefiind audiaţi minorii S.C. -8 ani şi S.A. – 7 ani, precum şi S.F. -27 ani care din luna august 2007 este plecat în Spania şi nu a revenit în ţară).

Astfel, în urma verificărilor efectuate şi a audierii rudelor masculine ale inculpatului, a rezultat că nici una dintre acestea nu a trecut sau locuit pe raza comunei Ş. în perioada în care a avut loc omorul ce face obiectul prezentului dosar penal, inculpatul fiind singurul bărbat din neamul său care a părăsit localitatea natală şi s-a stabilit în localitatea respectivă, restul rudelor locuind permanent pe raza localităţilor F. sau U. (a se vedea declaraţiile martorilor S.G., S.I., S.S, S.SC., S.N., G.S., F.S., S.T., S.D.O.).

Totodată, reţinându-se că în mod constant, inculpatul S.N. a negat că ar fi ucis-o pe victima K.G.N. în seara de 15 noiembrie 2007, că nu a văzut-o niciodată pe victimă, nu a avut contact fizic cu aceasta, nici nu a pătruns vreodată în imobilul în care a fost ucisă, că nu are cunoştinţă ca vreuna dintre rudele sale pe linie paternă să se fi aflat pe raza comunei Ş. în luna noiembrie 2007 şi nu poate explica prezenţa urmelor biologice cu profilul său genetic pe gâtul victimei, s-a procedat la examinarea acestuia prin tehnica poligraf, iar din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 348725/A din 1 iulie 2008, s-a concluzionat că pentru răspunsurile negative ale numitului S.N. la cele trei întrebări relevante ale cauzei (dacă a lovit-o, dacă a strâns-o de gât şi dacă a omorât-o pe victima K.G.N. în noaptea de 15/16 noiembrie 2007), în traseele diagramelor poligraf s-au evidenţiat modificări psihofiziologice care au condus la concluzia certă a detecţiei comportamentului simulat al subiectului.

Totodată s-a reţinut că inculpatul a fost expertizat psihiatric, constatându-se că acesta are discernământul faptelor sale păstrat, precum şi capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. (raport medico-legal de expertiză nr. 272 din 6 martie 2008 al Serviciului de Medicină Legală Călăraşi).

S-a mai arătat că organele de urmărire penală, în apărarea inculpatului, au audiat pe soţia sa S. (fostă M.) G., tatăl acesteia M.I. şi verişoara acesteia M.Ş., din declaraţiile cărora - dincolo de caracterul vădit pro-parte al acestora -rezultă elemente care nu exclud posibilitatea ca inculpatul S.N. să fie autorul faptei, deşi s-a acreditat ideea că, în seara de 15 noiembrie 2007, inculpatul S.N. s-a întors acasă din Bucureşti, în jurul orelor 19⁰⁰- 20⁰⁰, acesta nu a mai ieşit din casă (dormind până a doua zi dimineaţă) şi că autorii faptei ar fi alte persoane de etnie rromă ce locuiesc în zonă.

Organele de anchetă penală, analizând declaraţiile sus-arătate au apreciat că aceste aspecte au evidenţiat o posibilă plecare de acasă şi săvârşirea faptei de către inculpatul S.N. în jurul orei 23⁰⁰, chiar şi în condiţiile relatate de rudele inculpatului.

S-a mai arătat că S.G., soţia inculpatului, a relatat că, după ce s-a întors de la Bucureşti cu soţul său, au mâncat, iar în jurul orelor 20¹⁵, inculpatul şi fiul lor s-au culcat, la scurt timp şi ea făcând acelaşi lucru, iar tatăl M.I. - care de obicei dormea în aceeaşi cameră cu ei - a plecat la martora M.Ş. ce locuia într-un imobil din aceeaşi curte, să se uite la televizor şi că toţi s-au trezit a doua zi în jurul orelor 05⁰⁰, precizând că somnul fiind adânc nu a simţit nici când tatăl său s-a întors în cameră şi nici când acesta s-a trezit, apreciindu-se că este posibil ca inculpatul să se fi trezit şi să fi ieşit din casă, fără a fi auzit de soţia sa şi să se deplaseze la locuinţa victimei K.G.N. situată în apropiere.

S-a mai reţinut că M.G. a încercat să redirecţioneze cercetările către alte persoane de etnie rromă din zonă, arătând că din zvon public a aflat "că se bănuieşte că la crimă ar fi fost M.I. şi tatăl său M.F..

În acest context M.I. a relatat că, în seara de 15 noiembrie 2007, după ce ginerele său s-a întors dela Bucureşti şi au mâncat, a plecat la nepoata sa M.Ş. la care a rămas până în jurul orelor 23⁰⁰, când s-a întors în cameră, găsindu-l pe inculpatul S.N. dormind cu soţia şi fiul, situaţia confirmată şi de M.Ş. care a relatat că, în jurul orelor 21⁰⁰ a ieşit în curte pentru a lua apă şi a văzut două persoane pe câmp ce veneau în direcţia sa, pe care nu le-a recunoscut, însă a auzit pe unul dintre ei pronunţând numele de „R.", şi că în casa inculpatului S.N. „era lumina aprinsă".

Cum pe parcursul anchetei penale, tendinţa inculpatului şi a rudelor sale a fost de a devia cercetările spre alte persoane din zonă, au fost supuşi testării cu poligraful şi numiţii C.N. şi V.M. care au prezentat note specifice comportamentului simulat.

La instanţa de fond a fost ascultat inculpatul şi au fost audiaţi martorii propuşi prin rechizitoriu, precum şi martorii propuşi de inculpat în apărare.

Din analiza coroborată a probelor administrate, instanţa de fond a reţinut în final următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 180/P/2007 din 2 februarie 2009, Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi a fost trimis în judecată inculpatul S.N. pentru săvârşirea infracţiunilor:

- art. 174 – 176 lit. d) C. pen.;

- art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. c) C. pen.;

- art. 192 alin. (2) C. pen.

- s-a reţinut în sarcina inculpatului că în noaptea de 15/16 noiembrie 2007 a pătruns fără drept în imobilul în care se afla victima K.G.N. şi în scop de a o tâlhări i-a aplicat multiple şi puternice lovituri peste corp şi a sugrumat-o, ocazie cu care au fost sustrase bijuterii din aur şi o sumă de bani.

- în cauză s-a efectuat o cercetare a locului faptei, fiind ridicate diverse obiecte din încăperea unde a fost găsită victima, în vederea identificării urmelor materiale şi biologice ale persoanelor ce au răvăşit bunurile în scop de sustragere.

- din raportul medico legal de necropsie nr. 1073 din 19 noiembrie 2007 întocmit de SML Călăraşi a rezultat că moartea numitei K.G.N. a fost violentă, s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare şi hemoragiei meningo – cerebrale consecutivă unui politraumatism cranio-cerebro-toraco-brahio-pelvin cu fractura de craniu şi de perete toracic şi că poate data din 15/16 noiembrie 2007 fără a fi indicată ora decesului.

- comisia de avizare şi control a precizat în baza planşelor foto, a descrierilor din raportul de expertiză, a leziunilor şi modificărilor cadaverice că decesul s-a putut produce într-un interval estimativ cuprins între 15-20 ore înaintea efectuării autopsiei medico-legale din data de 16 noiembrie 2007 ora 19.

- în cauză, s-a efectuat de către Institutul de Criminalistică a I.G.P.R. o constatare tehnico-ştiinţifică bio-criminalistică conform raportului nr. 77550 din 30 ianuarie 2008. În urma acestei constatări a rezultat că în urma prelucrării probelor (folosindu-se markeri autozomali) ridicate din câmpul infracţional şi de pe corpul victimei, au fost evidenţiate profile genetice ce proveneau de la diverse persoane, de regulă de la victima K.G.N. şi a cel puţin unei persoane de sex masculin.

- aceeaşi situaţie a fost constatată şi în privinţa probelor ridicate de pe partea stângă a gâtului victimei, probe ce conţineau un amestec de profile genetice. Aceasta fiind considerată proba cea mai elocventă în identificarea autorului crimei şi impunându-se izolarea micro urmelor provenind de la victima de sex feminin de cele de origine masculină s-a folosit o a doua metodă de analiză prin utilizarea markerilor STR heterozomali (Kitul Y Filer).

- ca urmare a genotipării s-a evidenţiat un haplotip identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltată de la numitul S.N. concluzionându-se că urmele respective au fost create de S.N. sau de o altă persoană de sex masculin înrudită genetic pe linie paternă cu acesta.

- că în urma concluziilor raportului mai sus arătat au fost identificate, audiate şi verificate toate persoanele de sex masculin înrudite pe linie paternă neîntreruptă cu inculpatul S.N.

- că pe raza comunei Ş. nu există nici o astfel de persoană, rudele de sânge ale inculpatului fiind stabilite pe raza comunelor F. şi U. din judeţul Călăraşi.

- urmare verificării paternităţii, ocazie cu care în urma comparării profilelor genetice ale inculpatului S.N. şi ale tatălui său S.G. a rezultat că acesta din urmă este tatăl biologic al inculpatului.

- s-a stabilit linia paternă ascendentă a inculpatului până la străbunicul acestuia S.N., rudele masculine colaterale şi descendenţii acestora şi au fost audiate toate persoanele de sex masculin în viaţă, cu descendenţă paternă neîntreruptă.

- urmare verificărilor efectuate şi a audierii rudelor masculine ale inculpatului a rezultat că nici una dintre aceste persoane nu a trecut sau locuit pe raza comunei Ş. în perioada în care a avut loc omorul ce face obiectul prezentului dosar penal, inculpatul fiind singurul bărbat din neamul său care a părăsit localitatea natală şi s-a stabilit în localitatea respectivă, restul rudelor locuind permanent pe raza localităţilor F. sau U.

- inculpatul a fost examinat prin tehnica poligrafului, în vederea existenţei sau inexistenţei comportamentului simulat al inculpatului, evidenţiindu-se modificări psihofiziologice care au condus la concluzia detecţiei comportamentului simulat al subiectului.

Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului, a apreciat că în măsura în care nu a fost confirmată de o altă probă raportul de constatare tehnico-ştiinţifică bio-criminalistică prezintă concluzii incerte cu privire la 4 din probele analizate cu markeri STR autozomali, inclusiv (urma de pe gâtul victimei partea stângă), în sensul că se concluzionează că persoanele din cercul de suspecţi respectiv: M.A., M.P., V.M., M.G.L., M.I. şi S.N. nu pot fi incluşi sau excluşi ca posibili contributori la crearea microurmelor analizate (a se vedea analiza probei nr. 1, proba nr. 3 nr. 4 şi nr. 11)

Acelaşi raport concluzionează însă la analiza probei nr. 11 cu markeri STR heterozomali că, urmele recoltate de pe partea stângă a gâtului victimei sunt create de numitul S.N. sau de o altă persoană de sex masculin înrudită genetic pe linia paternă cu acesta.

De asemenea, s-a evidenţiat că rapoartele întocmite pentru numiţii S.N., C.N. şi V.M. cuprind la capitolul examinări – constatări concluzia certă a detecţiei comportamentului simulat al subiecţilor testaţi, în timp ce la capitolul concluzii nu mai este indicat caracterul cert al concluziilor detecţiei comportamentului simulat.

Expertul a reţinut şi pentru C.N. şi V.M. concluzia certă a detecţiei comportamentului simulat, nu rezultă motivul pentru care în rechizitoriu s-a reţinut numai pentru inculpatul S.N. concluzia certă a detecţiei comportamentului simulat, iar pentru celelalte 2 persoane nu.

A precizat instanţa de fond, că utilizarea poligrafului nu este un mijloc de probă conform dispoziţiilor art. 64 C. proc. pen., ci numai un mijloc investigativ în domeniul criminalisticii.

Cu privire la rezultatul expertizei tehnico-ştiinţifice biocriminalistice şi ale testării cu poligraful a arătat instanţa că poate conduce la concluzia că inculpatul este autorul omorului, numai în condiţiile în care acestea s-ar corobora cu alte probe administrate în cauză, apreciind că în probatoriul administrat în cauză se constată existenţa unor dubii serioase privind implicarea inculpatului S.N. în comiterea infracţiunilor pentru care este cercetat, dubii care profită acestuia, iar o parte din probe converg a indica că o altă persoană sau alte persoane, cunoscute victimei că ar fi săvârşit omorul.

A reţinut instanţa de fond că aşa cum a rezultat din declaraţiile inculpatului şi a martorilor audiaţi în cauză, acesta nu a fost văzut niciodată în curtea sau în apropierea victimei, văzând-o pe victimă doar o dată sau de 2 ori cu prilejul întrunirilor religioase pe care aceasta şi copii ei le organizau în sat, întruniri la care a participat din curiozitate împreună cu familia sa, ocazie cu care au primit diverse obiecte, cum ar fi ochelari, medicamente, etc. De asemenea, din probele testimoniale, că inculpatul ar fi cunoscut ca o persoană liniştită şi muncitoare, care nu a intrat niciodată în conflict cu alte persoane sau legea penală şi care la momentul săvârşirii faptelor lucra în Bucureşti la o firmă de construcţii, cu contract de muncă, ca muncitor necalificat, iar salariul pe care îl primea era destul de mare pentru el şi familia lui, mai ales că şi concubina lui la acea dată era încadrată în muncă.

A mai susţinut instanţa de fond cum că, ar fi greu de presupus că inculpatul ar fi omorât o persoană pentru o verighetă, un inel de aur, 250 euro şi 5 dolari USA în condiţiile în care în ziua în care a fost omorâtă victima, a luat salariul, atât el, cât şi concubina lui, o sumă destul de consistentă, ca de altfel şi sustragerea baxurilor cu polistiren expandat pentru că aşa cum a rezultat din declaraţia fiului şi nepotului victimei, acestea fuseseră sustrase cu câteva ore mai înainte de săvârşirea omorului de mai multe persoane mascate care au pătruns în locuinţa victimei.

A mai reţinut instanţa de fond că aceste aspecte legate de pătrunderea în locuinţa victimei şi sustragerea baxurilor de polistiren de către persoane mascate, precum şi cu privire la identitatea lor nu au fost elucidate de organele de poliţie, şi că organele de urmărire penală nu au precizat şi nu a lămurit cum a putut pătrunde inculpatul în curtea şi magazia unde locuia victima, în condiţiile în care curtea era păzită de un câine lup deosebit de agresiv (şi un altul de talie mai mică) şi care noaptea era liber şi ataca orice persoană care pătrundea în curte şi pe care nu o cunoştea, precum şi faptul că în seara zilei de 15 noiembrie 2007 în jurul orei 20⁴⁰ mergând la victimă au văzut în curte 2 câini, un lup şi un alt câine mai mic de culoare albă, ambii fiind dezlegaţi, astfel cum au declarat nepotul victimei, C.J.K. şi soţia acestuia K.K.

Mai reţine instanţa, din declaraţiile martorilor V.M. şi a doi dintre muncitori, respectiv M.V. şi P.V.G., că în noaptea săvârşirii omorului câinele lup era dezlegat şi se afla în curte, că omorul, a fost săvârşit de o persoană cunoscută victimei şi care avea acces în curtea acesteia şi care avea informaţii cu privire la existenţa materialelor de construcţii şi a altor bunuri, că în noaptea de 15 noiembrie 2007 după ce au ajuns la casa victimei au auzit zgomot afară şi ieşind în curte au găsit poarta deschisă, astfel cum au relatat nepotul şi soţia victimei, aspecte necercetate de organele de urmărire penală.

De asemenea, instanţa de fond a arătat că organele de urmărire penală nu au elucidat împrejurările în care au ajuns bunurile telefonul mobil Sony Erickson şi o drujbă marca Husvarna la numitul C.N., dat fiind relatările fiului victimei de la urmărirea penală, cum că acestea au fost sustrase în luna august 2007.

A apreciat, totodată, instanţa de fond că nu au depus toate eforturile, pentru aflarea adevărului, ignorând cu desăvârşire anumite probe sau uitând de ele pe parcursul cercetărilor cum ar fi urmele de încălţăminte recente ce reproduc un desen al tălpii cu dungi rectilinii orizontale şi deci cu-i aparţinea încălţămintea ridicată, cât şi cu privire la un fragment papilar digital ridicat pe folie transparentă de pe coperţile cărţii din vitrină ca şi de pe tăblia patului din porţiunea superioară, cu atât mai mult cu cât plicul 14 şi coletul 15 nu au fost evidenţiate la momentul înaintării către Institutul de Criminalistică Bucureşti.

În aceste condiţii instanţa de fond a opinat că din probatoriul administrat rezultă o incertitudine în privinţa vinovăţiei inculpatului, anume cu privire la faptul că acesta ar cel care a cauzat moartea victimei datorită lipsei unor probe certe care să confirme acest lucru, s-a apreciat îndreptăţită în a concluziona că faţă de inculpatul S.N. nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi numitul K.C.G., fiul victimei, în calitate de parte vătămată.

Prin apelul său, cu o motivare lapidară, Parchetul şi-a reiterat punctul de vedere exprimat prin rechizitoriu, arătând în esenţă că:

- urma biologică şi rezultatul testării poligraf îl indică pe inculpat ca fiind autorul infracţiunilor;

- nicio altă probă directă nu îl exclude pe acesta şi nu poate conduce la o altă concluzie, astfel încât hotărârea de achitare este nelegală şi netemeinică;

- instanţa a lăsat nesoluţionată cauza, deoarece, dispunând achitarea, nu a stabilit nimic cu privire la continuarea cercetărilor.

Prin apelul său, partea vătămată K.C.G. a criticat sentinţa sub mai multe aspecte:

- pe parcursul urmăririi penale nu i-a fost desemnat un avocat din oficiu şi nici interpret de limbă coreeană;

- urmărirea penală a fost făcută cu mare superficialitate, nu au fost verificate aspecte importante ale cauzei, inclusiv ameninţările cu moartea primite de familia sa de la persoane deranjate de acţiunile lor de evanghelizare a romilor, astfel încât restituirea cauzei la Parchet şi reluarea cercetărilor sunt absolut necesare pentru o soluţie corectă.

Prin Decizia penală nr. 139/A din 22 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate în cauză.

Instanţa de control judiciar a motivat că, instanţa de fond a făcut o analiză completă şi detaliată a dovezilor administrate.

S-a arătat, de asemenea, că parchetul, pornind de la două indicii, care nu-l încriminează doar pe inculpat ci posibil şi alte persoane au îmbrăţişat teza că inculpatul este autorul, înlăturând orice alte piste şi au ignorat dovezile şi situaţiile care nu concordau cu acel tipar, că nu s-a făcut referire la „urma recentă de încălţăminte (proces-verbal din 18 noiembrie 2007); despre fragmentele papilare digitale de pe o carte şi tăblia patului".

Împotriva acestei hotărâri pronunţate de instanţa de control judiciar a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a criticat Decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., respectiv „achitarea inculpatului este o gravă eroare de fapt".

În esenţă s-a susţinut că, dispoziţiile relevante – declaraţiile martorilor V.M., M.V. şi P.V.G. „în noaptea săvârşirii omorului câinele lup era dezlegat şi că au cunoştinţă de furturile anterioare din locuinţa victimei, omorul a fost săvârşit de o persoană cunoscută", declaraţiile martorilor S.G. (soţia inculpatului), M.I. (tatăl soţiei inculpatului), M.Ş. (verişoara soţiei inculpatului), „că în noaptea crimei orele 21, au văzut două persoane alergând pe câmp, în timp ce mergeau la un ţigan ursar (R.)", nu au fost cenzurate de instanţă şi reţinute în favoarea inculpatului, că au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză bio-criminalistică din 30 ianuarie 2008, susţinându-se „caracterul de probabilitate", că inculpatul nu a putut da nicio explicaţie cu privire la amprenta sa genetică identică cu cea găsită pe gâtul victimei, ca de altfel şi susţinerile inculpatului cu privire la rudele sale pe linie paternă, probe testimoniale şi stereotipice care conduc, urmare unei analiza aprofundate şi temeinice şi nu a unei analize lapidare cum au efectuat instanţele, la concluzia vinovăţiei inculpatului în săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Pe latură civilă s-a arătat că potrivit art. 346 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., instanţele nu s-au pronunţat sub acest aspect.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- la instanţa de fond inculpatul, asistat de apărător ales, a fost ascultat, negând săvârşirea faptelor. De asemenea au fost ascultate persoanele propuse de acuzare şi de inculpat;

- în apel cu acordul său, în prezenţa apărătorului ales a fost ascultat inculpatul, declarându-se nevinovat;

- în recurs, cu acordul său în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul a fost ascultat, menţinându-şi aceeaşi poziţie procesuală.

Examinând, pe fond, hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, potrivit disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul declarat de parchet întemeiat, pentru următoarele considerente:

Cazul de casare invocat de parchet fiind art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Conform art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.

Acuzarea a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probe sunt în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel (motive de recurs - parchet).

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoarea mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Se constată că instanţa de apel nu a exercitat un rol activ în aflarea adevărului şi nu a procedat la administrarea nemijlocită şi contradictorie a tuturor probelor, pentru înlăturarea oricăror neconcordanţe sau pentru elucidarea anumitor aspecte.

Astfel, înlăturându-se în totalitate rezultatele expertizei tehnico-ştiinţifice biocriminalistice şi textului poligraf apreciindu-se că aceste rezultate nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, deşi şi celelalte probe nu au combătut şi nu au infirmat probele ştiinţifice, instanţa s-a limitat doar la simple aprecieri cu motivarea că instanţa de fond a efectuat o cercetare minuţioasă a întregului ansamblu probator.

Ori, instanţa de control judiciar în analiza apelului, cale de atac de fapt şi de drept, care presupune reexaminarea temeiurilor de fapt şi a celor de drept ce au dus la pronunţarea hotărârii atacate, potrivit art. 317 C. proc. pen., este devolutivă, instanţa de apel, avea posibilitatea de a rejudeca cauza prin efectuarea unui examen al chestiunilor de fapt şi de drept, putând ajunge la propria evaluare a datelor cauzei, deci o nouă judecată integrală, readministrând probatoriul de la urmărirea penală şi cel de la instanţa de fond dar şi administrând probele noi.

Pentru a se putea lămuri toate aspectele în care a fost săvârşită fapta şi autorul infracţiunii, instanţa de apel urmează să procedeze la:

- reaudierea martorilor de la organele de urmărire penală şi instanţa de fond pentru înlăturarea oricăror neconcordanţe;

- confruntarea între inculpat şi martorii indicaţi de acesta în sensul că în seara când se reţine că a fost comisă fapta se aflau în maşina condusă de numitul C. împreună cu persoanele indicate – F.N. şi M.G.

Administrarea acestei probe se impune raportat la declaraţiile martorei S.G. (soţia inculpatului) care susţine că a fost împreună cu inculpatul la o mătuşă M.C.;

- confruntarea inculpatului cu numitul C., identificat în persoana martorului „F.C." raportat la declaraţiile inculpatului şi declaraţiile acestui martor;

 - confruntarea inculpatului cu numiţii F.N. şi M.G. pe aceeaşi situaţie de fapt;

- efectuarea oricăror diligenţele cu privire la urmele criminalistice prevalate din câmpul infracţional, cele de pe încălţăminte ce reproduc un desen al tălpii cu dungi rectilinii orizontale şi cele două fragmente papilare digitale de pe cartea răvăşită din vitrină şi de pe tăblia patului unde a fost găsită victima (plicul 14 şi, respectiv coletul nr. 15), despre care se susţine că ar fi fost sau nu analizate.

De asemenea, instanţa va efectua orice alte probe a căror necesitate pentru stabilirea adevărului în cauză, va rezulta din cercetarea judecătorească.

Pentru aceste considerente, constatând fondat recursul, Înalta Curte îl va admite şi va dispune, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 139/A din 22 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimatul inculpat S.N.

Casează Decizia penală sus-menţionată.

Trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi de partea vătămată K.C.G. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 04 martie 2010 a Tribunalului Călăraşi la Curtea de Apel Bucureşti.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.N., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 155/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1542/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1526/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1529/2012. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1542/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 155/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1566/2012. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1569/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1574/2012. Penal