ICCJ. Decizia nr. 1569/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1569/2012
Dosar nr. 8849/1/2011
Şedinţa publică din 14 mai 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Decizia penală nr. 1118 din 22 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 39490/3/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 232/A din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A casat Decizia penală atacată, numai cu privire la individualizarea pedepselor şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului S.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 4 ani închisoare la 7 ani închisoare.
A înlăturat din conţinutul pedepsei accesorii interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Totodată, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.A. împotriva aceleiaşi decizii.
S-a constatat că inculpatul S.C.A. a fost arestat preventiv în perioada 28 iunie 2009 - 13 mai 2010.
A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare contestatorul S.C.A., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 4 noiembrie 2011.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., fără a fi însă dezvoltate motivele ce stau la baza promovării contestaţiei în anulare.
La termenul de judecată din data de 14 mai 2012, contestatorul, prezent în instanţă, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, cu care a luat legătura, a învederat că înţelege să-şi retragă contestaţia în anulare.
Faţă de această împrejurare, concluziile reprezentantului Parchetului şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voinţă a acestuia.
Înalta Curte, văzând pe de o parte declaraţia contestatorului în sensul retragerii cererii de contestaţie în anulare, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel că partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de declaraţia de retragere a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul S.C.A.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE.
Ia act de declaraţia de retragere a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul S.C.A. împotriva deciziei penale nr. 1118 din 22 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 39490/3/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1574/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1566/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
